Pogorarea Duhului Sfant - Rusaliile – zi de mare bucurie

†

    Pogorarea Duhului Sfant comunitatea ucenicilor lui Hristos devine Biserica, adica adunarea tuturor celor alesi din lume care cred in Sfanta Treime, sunt botezati si se impartasesc cu aceleasi Sfinte Taine ale lui Hristos, prin lucrarea si datorita prezentei Duhului Sfant in ea.

   Inca inainte de patima si moartea Sa, DOMNUL nostru Iisus Hristos a prezis ucenicilor ca le va trimite un alt „Mangaietor”, „Duhul Adevarului care de la Tatal purcede” (Ioan 15, 26). Acesta ii va invata tot Adevarul. Acelasi lucru l-a promis si cu ocazia inaltarii Sale la cer.

   Implinirea promisiunii a avut loc la zece zile dupa Inaltare, in dimineata zilei in care evreii din toata lumea serbau la Ierusalim Cincizecimea, ziua primirii Legii, pe Muntele Sinai, de catre Moise. Dupa pogorarea Duhului Sfant comunitatea ucenicilor lui Hristos devine Biserica, adica adunarea tuturor celor alesi din lume care cred in Sfanta Treime, sunt botezati si se impartasesc cu aceleasi Sfinte Taine ale lui Hristos, prin lucrarea si datorita prezentei Duhului Sfant in ea.

   Evenimentul pogorarii Duhului Sfant este comemorat de Biserica in a cincizecia zi dupa Pasti, de Rusalii. Este o zi de mare bucurie. In primele secole, Rusaliile erau de asemenea prilej de botez. Sarbatoarea pogorarii Duhului Sfant a fost numita in romaneste „Rusalii” de la sarbatoarea trandafirilor din lumea romana, consacrata cultului mortilor.

   Crestinii au preluat obiceiul roman, facand din sambata dinaintea Rusaliilor una din zilele de pomenire generala a mortilor. In unele zone ale tarii, in sambata Rusaliilor se impart oale impodobite cu flori si cu un colac deasupra pentru pomenirea mortilor. In duminica Rusaliilor se impart farfurii frumos impodobite pentru vii. In traditia Bisericii Ortodoxe, in ziua imediat urmatoare marilor sarbatori se comemoreaza persoanele care stau in legatura nemijlocita cu persoana sau evenimentul aflat in centrul respectivei sarbatori.

   Intrucat persoanele Sfintei treimi, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, sunt intr-o legatura nemijlocita, lunea de dupa duminica Rusaliilor este consacrata proslavirii Sfintei Treimi. De fapt, sarbatoarea Rusaliilor are consacrate doua zile.

Sarbatoarea Rusaliilor este cunoscuta si sub denumirea de Duminica Cincizecimii

   Pogorarea Sfantului Duh nu are o data fixa, face parte din sarbatorile cu data schimbatoare. Este praznuita totdeauna la zece zile dupa inaltare sau Ia cincizeci de zile dupa Pasti. Este ziua in care Duhul Sfant S-a pogorat in chip de limbi ca de foc asupra Apostolilor.

   Sfantul Grigorie Palama spune ca Duhul Sfant S-a revelat la Cincizecime in chip de limbi ca de foc, pentru a ne descoperi "ca este de aceeasi fiinta cu Dumnezeu-Cuvantul, caci nimic nu este mai inrudit cu cuvantul decat limba".

    Pogorarea Sfantului Duh a fost fagaduita de Mantuitorul inainte de patima Sa: "De folos este ca Eu sa Ma duc; ca de nu Ma voi duce Eu, Mangaietorul nu va veni». Si iarasi: "Voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va trimite voua: Duhul adevarului, Care din Tatal purcede" (In.14,16-17). Iar inainte de inaltarea Sa la cer, din nou le promite venirea Duhului: "Iar voi sa ramaneti in Ierusalim, pana cand va veti imbraca cu putere de sus". Implinirea promisiunii a avut loc la zece zile dupa Inaltare, in dimineata zilei in care evreii din toata lumea serbau la Ierusalim Cincizecimea, ziua primirii Legii de catre Moise, pe Muntele Sinai.

   Din momentul impartasirii de Duhul Sfant, ucenicii au inceput sa vorbeasca in limbi nestiute de ei pana atunci. Luminati de Duhul Sfant, ei s-au facut intelesi de toti iudeii veniti din diverse locuri la Ierusalim, cu ocazia sarbatorii Cincizecimii - ziua primirii Legii de catre Moise, pe Muntele Sinai.

Rusaliile - scurt isoric

   Parintele profesor Ene Braniste mentioneaza in Liturgica Generala ca Rusaliile este cea mai veche sarbatoare crestina impreuna cu cea a Pastilor, fiind praznuita inca din vremea Sfintilor Apostoli. In primele secole crestine, praznicul Cincizecimii era o dubla sarbatoare: a Pogorarii Duhului Sfant si a Inaltarii lui Hristos. In jurul anului 400, cele doua sarbatori s-au despartit una de cealalta.

   In vechime, in aceasta zi, catehumenii primeau botezul intr-un cadru solemn si festiv.

   Aceasta sarbatoare este mentionata in canonul 20 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea, din anul 325.

Rusaliile - ziua in care se infiinteaza Biserica.

   Daca prin lucrarea Duhului Sfant, Dumnezeu Fiul S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat, tot prin Duhul Sfant ni se impartaseste viata dumnezeiasca si omeneasca a lui Hristos. Pogorarea Sfantului Duh este actul de trecere a lucrarii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Astfel, Biserica se constituie prin aceasta extindere a vietii lui Hristos in noi. Avand in vedere ca prin Duhul ne impartasim de Hristos, in Biserica Ortodoxa sfintele slujbe incep cu rugaciunea adresata Sfantului Duh: "Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Care pretutindeni esti si pe toate le implinesti; Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre".

Frunzele de tei sau de nuc, binecuvantate de Rusalii

   La finalul Sfintei Liturghii din ziua praznicului Pogorarii Sfantului Duh este oficiata Vecernia Rusaliilor. Exista obiceiul ca in ziua de Rusalii, sa se aduca in biserica frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, semne ale coborarii Sfantului Duh. Ele sunt binecuvantate si impartite credinciosilor.

   Prezenta acestor multe frunze la Sarbatoarea Rusaliilor sunt chipul darurilor Duhului Sfant, daruri nenumarate, diverse si totusi unitare si unificatoare.

Cuvantare la Sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant - 2016Arhid. Ioan Ica Jr.
 

Sinaxar

Pogorarea Sfantului Duh

Cincizecimea sau Rusaliile

   In aceasta zi, Duminica a opta dupa Pasti, praznuim Sfanta Cincizecime. Si aceasta sarbatoare am luat-o din cartile iudeilor. Caci dupa cum aceia praznuiesc Cincizecimea lor, cinstind numarul de sapte, dar si pentru ca au primit Legea dupa trecerea a cincizeci de zile de la Pasti, tot astfel si noi praznuim cincizeci de zile de la Pasti, primind Duhul cel Preasfant, care ne da Legea, ne calauzeste spre tot adevarul si ne invata cele placute lui Dumnezeu.

   Sa se mai stie ca la evrei erau trei sarbatori mari: Pastile, Cincizecimea si Sarbatoarea Corturilor. Pastile in amintirea trecerii Marii Rosii; caci cuvantul paste inseamna «trecere». Si sarbatoarea aceea o preinchipuia pe a noastra, care este trecerea si intoarcerea din nou de la intunericul pacatului, la rai.

   Apoi, evreii praznuiau Cincizecimea spre aducere aminte de suferintele lor din pustiu, cum si de multele necazuri prin care au trecut, pana sa ajunga in pamantul fagaduintei. Ca numai dupa aceea s-au indulcit de roade, de grau si de vin. Noua, insa, Cincizecimea ne arata iesirea din rautatea necredintei si intrarea in Biserica; ca atunci ne impartasim si noi cu Trupul si Sangele Stapanului.

   Unii spun ca evreii sarbatoreau Cincizecimea din pricinile aratate mai sus; dar altii cred ca Cincizecimea ar fi fost oranduita de evrei pentru cinstirea numarului sapte, dupa cum s-a spus. Ca acest numar adunat de sapte ori cu el insusi, da numarul de cincizeci de zile, fara una. Cinstirea Cincizecimii de catre evrei atarna nu numai de numararea zilelor, ci de a anilor, in care ei sarbatoreau Jubileul; aceasta cadea dupa trecerea a de sapte ori sapte ani. in acel an ei lasau pamantul nesemanat si vitele la odihna, iar robilor dobanditi cu bani, li se dadea libertatea sa plece.

   A treia sarbatoare era Sarbatoarea Corturilor, care se praznuia dupa strangerea bucatelor de pe camp, adica la trecerea a cinci luni de la Praznuirea Pastilor. Aceasta sarbatoare se praznuia spre aducere aminte de ziua in care Moise a ridicat intaia oara cortul cel vazut prin nori in Muntele Sinai si facut de marele mester Veseleil. Savarseau acest praznic facand corturi, iar cei ce locuiau la tara, multumeau lui Dumnezeu, dupa adunarea roadelor ostenelilor lor. Se pare ca si David a scris psalmii cei pentru linuri (recunostinta), pentru aceste zile.

   Sarbatoarea aceasta inchipuia invierea noastra cea din morti; cand, dupa ce corturile trupurilor noastre se vor strica, iarasi se vor alcatui, si ne vom indulci de roadele ostenelilor noastre, praznuind in corturile cele vesnice.

   Se cuvine sa mai stim, ca in ziua aceasta, savarsindu-se Praznicul Cincizecimii, Duhul Sfant S-a coborat peste ucenicii Domnului.

   Si fiindca Sfintii Parinti au socotit sa desparta praznicele pentru maretia Preasfantului si de viata facatorului Duh, caci El este unul din Sfanta si de viata incepatoare Treime, iata ca pomenim luni, dupa Duminica a opta, felul cum a venit Duhul Sfant. sursa:crestinortodox.ro si doxologia.ro / foto: Basilica.ro

Aspecte ale Saptamanii Luminate.

Hristos a Inviat!

†

   Randuiala speciala in Saptamana Luminata.

 

 In Saptamana Luminata, zilele de miercuri si vineri sunt zile cu "harti". Biserica ne ofera dezlegare la mancarurile de dulce datorita Invierii Domnului. Conform Tipicului Sfantului Sava, miercurea si vinerea, in perioada cuprinsa intre Invierea Domnului si Duminica Tuturor Sfintilor (prima dupa Rusalii), avem "dezlegare la peste".

De la Invierea Domnului si pana la Rusalii, nu se fac metanii, ci doar inchinaciuni.
Incepand din Duminica Sfintelor Pasti si pana la Inaltarea Domnului, la Liturghie se canta Axionul Pastilor: "Ingerul a strigat …", iar credinciosii se saluta cu cuvintele: "Hristos a inviat!” si raspund: "Adevarat a inviat!"

In Saptamana Luminata nu se citeste Psaltirea.

In aceasta saptamana nu se fac parastase pentru cei trecuti la cele vesnice. Amintim ca incepand cu praznicul Intrarii Domnului in Ierusalim, Biserica nu mai face slujbe speciale pentru cei adormiti. Aceste slujbe sunt reluate dupa Duminica Tomii. Acest lucru nu inseamna ca ei sunt dati uitarii. Sa nu pierdem din vedere ca Biserica ii pomeneste pe acestia in cadrul oricarei Sfinte Liturghii. Chiar si in Saptamana Patimirilor cei adormiti sunt pomeniti in cadrul Sfintei Liturghii din Joia cea Mare, apoi de praznicul Invierii si la orice Sfanta Liturghie de dupa Sfintele Pasti.

Dupa binecuvantarea de inceput de la Vecernie si Utrenie, se canta troparul "Hristos a inviat din morti." (de trei ori) si stihurile Pastilor. In vremea rostirii stihurilor, preotul cadeste cele patru laturi ale Sfintei Mese si intreg Sfantul Altar.

Slujbele de inmormantare din Saptamana Luminata sunt oficiate dupa o randuiala speciala. Slujba inmormantarii este inlocuita de slujba Invierii. Asadar si cantarile acestei slujbe vorbesc de biruinta Vietii asupra mortii.

Marti, in Saptamana Luminata, au loc uscarea si sfaramarea Sfantului Agnet, sfintit in cadrul Liturghiei Sfantului Vasile din Sfanta si Marea Joi, din Saptamana Patimilor. Amintim ca in Joia Mare, in cadrul Proscomidiei, pe langa Sfantul Agnet, care se foloseste la Sfanta Liturghie din ziua respectiva, se mai scoate inca un Agnet, care se sfinteste impreuna cu celalalt, fara sa se rosteasca de doua ori rugaciunile epiclezei si fara sa se binecuvanteze fiecare separat.

Al doilea Agnet este uscat si sfaramat dupa o randuiala speciala. Dupa ce este sfaramat, este asezat intr-un chivot pe Sfanta Masa din Altar. Acest Agnet este folosit de-a lungul intregului an pentru impartasirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserica din motive bine intemeiate.

In vinerea din Saptamana Luminata, de Izvorul Tamaduirii, se obisnuieste ca dupa otpustul Sfintei Liturghii sa se savarseasca slujba sfintirii celei mici a apei.

Intreaga saptamana este considerata ca o zi de sarbatoare continua

Slujbele se tin cu Usile imparatesti larg deschise

Este prima saptamana din perioada liturgica numita Penticostar

In Vinerea Luminata este sarbatorit "Izvorul Tamaduirii"

  Rugaciunea „Imparate Ceresc" este inlocuita de troparul „Hristos a Inviat" pana la Vecernia dinaintea Cincizecimii

  In trecut, catehumenii botezati petreceau toata saptamana in biserica, imbracati in camasa alba pe care o primisera la botez

  In vechime, Botezul era savarsit in noaptea de Pasti. Cei botezati erau numiti "luminati" si purtau haine albe in toata saptamana de dupa Pasti. Sunt persoane care afirma ca de la purtarea hainelor albe, aceasta saptamana a primit numele de Saptamana Luminata.

  Daca privim mai adanc, putem marturisi ca in aceasta perioada toate s-au umplut de Lumina Sfanta a Invierii Domnului.

  Sa ne amintim ca in noaptea Sfintelor Pasti, se sting in biserica toate luminile. Numai candela de pe Sfanta Masa din Sfantul Altar ramane aprinsa. Spatiul intunecos este chipul mortii si al iadului in care a coborat HRISTOS cu sufletul Sau. Candela aprinsa de pe Sfanta Masa este sufletul viu si indumnezeit al Mantuitorului coborat la iad.

  Preotul adreseaza chemarea "Veniti sa primiti lumina!" tuturor, nu doar anumitor persoane. Pe toti ne cheama sa facem trecerea de la intunericul mortii, la lumina vietii vesnice. Iar aceasta trecere este exprimata prin aprinderea tuturor lumanarilor de la o singura lumanare. De aceea Biserica vesteste de Sfintele Pasti: 

Acum toate s-au umplut de lumina: cerul si pamantul si cele de sub pamant.

Iata de ce Biserica numeste aceasta saptamana ca fiind Saptamana Luminata. Ea ne cheama sa purtam in noi lumina Invierii lui Hristos si in aceasta lumina sa ne imbratisam unul pe altul si sa zicem FRATILOR si celor ce ne urasc pe noi.

sursa:crestinortodox.ro

Pastele in blajinilor: Ce este aceasta traditie si cum este legata?

   Am sarbatorit cea mai importanta sarbatoare a crestinismului - invierea Domnului. O saptamana de soare, o saptamana de intalnire cu oamenii pe care ii iubim, impartasind bucurii mari si mici si, bineinteles, planuind sa ne luam la revedere. Daca sarbatorirea invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos este sub semnul intalnirii cu cei vii, atunci saptamana dupa Pasti, in luni dupa Duminica Toma, se sarbatoreste intalnirea cu cei care au trecut, cunoscut si sub numele de „Pastele binecuvantat al mortilor”.

Traditie si etimologie

   Inainte de a prezenta pozitia ortodoxa vizavi de acest subiect, consideram ca cel mai potrivit ar fi sa explicam ce presupune, de fapt, traditia Pastelui blajinilor si, mai cu seama, cine sunt acesti „blajini” pe care ii pomeneste toata lumea la sapte zile dupa Invierea Domnului. Dictionarul Explicativ al Limbii Romane da o definitie destul de lacunara acestui obicei, spunand ca Pastele Blajinilor este o zi fixata de biserica pentru pomenirea mortilor. Intr-adevar, despre cei trecuti in vesnicie este vorba, insa traditia spune ca in aceasta zi nu sunt pomeniti doar mortii pe care ii cunoastem, pe linia ascendenta a familiei din care apartinem, ci intregul neam al stramosilor.

   Din punct de vedere etimologic, cuvantul „blajini” vine din limba slavona, de la „blazen”, care inseamna „fericit”. Conform etnologului iesean Marcel Lutic, exista mai multe pareri despre cine ar fi cu adevarat aceste persoane. Astfel, pe de o parte se spune ca ar fi cei dintai oameni de pe pamant, sustinand, de atunci incoace, stalpii cerului si pamantului. Altii spun ca, odata cu raspandirea crestinismului, blajinii au devenit un fel de crestini originali, care ar locui intr-o tara foarte indepartata, undeva spre marginea pamantului sau chiar sub pamant, ascunsi de lumea noastra. In fine, altii spun ca blajinii locuiesc pe niste insule, aici aducandu-le de mancare ciorile. Nu au case, mancand mai ales prune, iar desi la trup sunt mai mici decat noi, au calitati morale deosebite, precum bunatate, blandete si simplitate, care-i fac sa fie adevarate modele pentru oameni.

   Traditia spune ca, desi sunt oameni virtuosi, blajinii nu stiu cum sa calculeze data Sfintelor Pasti si, din acest motiv, oamenii le vestesc acestora ca a venit Pastele prin intermediul apei, aruncand pe ea coji de oua rosii. De asemenea, pe morminte se asaza gustari si colaci, resturile fiind lasate acolo pentru a se hrani cu ele sufletele mortilor, in special ale celor care n-au avut parte de o inmormantare crestineasca.

Parerea bisericii

   Pana astazi, cimitirele bisericilor din multe zone ale tarii sunt pline de oameni in aceasta zi, veniti ca la un soi de intalnire de taina cu cei dragi plecati in lumea de dincolo. Preotii sunt chemati sa iasa la morminte si sa stropeasca cu vin pomenile care urmeaza a fi daruite pentru sufletele celor adormiti. Cu toate acestea, din punct de vedere liturgic, Biserica nu are in istoria si traditia ei o anumita randuiala bine stabilita si prevazuta exact pentru acest moment. Nu exista nicio slujba tiparita cu binecuvantarea Sfantului Sinod care sa fie savarsita in aceasta zi a „blajinilor”, iar singurul argument al acestui obicei este, de multe ori, expresia: „pentru ca asa se face”.

   Cum sa ne raportam noi, crestinii ortodocsi, la aceasta traditie? Nu prin a o nega pe ton autoritar, nici prin a-i judeca pe cei care aleg sa o respecte. Inca de la inceputurile ei, Biserica a recomandat echilibrul in viata duhovniceasca, iar Sfantul Teofan Zavoratul, staret si episcop rus dar si un autor prolific, in special pe subiectul vietii crestine si a instruirii tinerilor in cele ale credintei, recomanda mereu celor care ii cereau cuvant de folos: „cauta cu osteneala calea de mijloc, ca sa faci tot lucrul la vremea lui si cu masura cuvenita”. Asadar, calea de mijloc sa o „aplicam” si noi: pentru ca in preajma Pastilor, de Sfantul Gheorghe sau de sarbatoarea Izvorului Tamaduirii exista traditia de a iesi la mormintele celor adormiti si de a-i pomeni dupa randuiala, sa nu asteptam musai „Lunea neagra” sau „Pastele blajinilor” pentru a implini aceasta datorie crestineasca. Cu siguranta, de acolo, din cealalta lume, nu vom fi judecati de cei dragi ca n-am dat de pomana pentru sufletele lor cani, farfurii sau oua rosii tocmai in lunea de dupa Duminica Tomei. Cu atat mai mult, in majoritatea cazurilor, oamenii inteleg aceasta traditie ca pe un prilej in plus de a manca si a discuta vrute si nevrute chiar acolo, langa mormintele celor adormiti, sau a bea si a se cinsti reciproc – uneori peste masura – lucru care nu usureaza nici pe departe starea sufleteasca a celor adormiti, ba din contra.

   In contrast cu aceasta traditie, stim foarte bine ca Biserica noastra a stabilit ca, nu doar o zi pe an, ci mult mai mult decat atat – o zi pe saptamana sa fie dedicata pomenirii celor trecuti la Domnul, in care putem sa facem parastase si toate cele de cuviinta, iar aceasta este sambata. De ce? Pentru ca, din punct de vedere teologic, in aceasta zi de la finalul saptamanii, Mantuitorul a coborat cu sufletul in iad pentru a-i elibera pe cei adormiti de veacuri. Mai mult decat atat, doua sambete sunt dedicate prin excelenta pomenirii celor trecuti la Domnul. Este vorba despre sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne sau a Infricosatei Judecati si cea care precede marele praznic al Pogorarii Duhului Sfant, ambele avand denumirea de „Mosi”, adica momente in care ii pomenim pe parintii, mosii si stramosii nostri trecuti la cele vesnice. Observam, asadar, ca nadejdea si credinta in Inviere este „litera de lege” in crestinism, iar Invierea Domnului, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel, este arvuna invierii noastre si a tuturor celor din veac adormiti (I Corinteni, cap. 15).

   Asadar, un gand scurt in loc de concluzie: in calitatea noastra de crestini ortodocsi, nu putem sa punem pe primul plan astfel de traditii populare, straine de duhul Bisericii, de poruncile ei si de propovaduirea de veacuri a sfintilor, insa putem accepta faptul ca ele sunt parte integranta a folclorului romanesc. Desi trebuie sa ne ingrijim asa cum se cuvine de sufletele celor dragi, nu cozonacul, nici pasca sau ouale rosii ar trebui aduse in prim-plan in aceasta perioada post-pascala, ci sarbatoarea care primeaza si conteaza cu adevarat este cea a Invierii lui Hristos, care ne-a daruit si noua viata vesnica. sursa:Bizanticons Art

   Ce facem cu lumanarea pe care am folosit-o in noaptea Invierii a DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS?

†

  

Ce facem cu lumanarea folosita de la Sfanta Inviere a DOMNULUI?

„Lumanarea Pascala este simbolul Invierii al biruintei vietii asupra mortii. Lumanarea arata ca noi avem legatura cu Hristos cel Inviat. Plecam cu lumanarea aprinsa acasa si tinem aceasta lumanare de la Inviere pentru ca este cea care ne-a adus cea mai Sfanta Lumina si o aprindem in vreme de primejdie”, explica candva, intr-un cuvant de Pasti, Inaltpreasfintitul Parinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului

Evident, acest lucru nu inseamna ca transformam lumanarea intr-un obiect pe care il cinstim, caci pana la urma nu despre lumina lumanarii este vorba de Sfintele Pasti, ci despre Hristos – Lumina lumii, care a biruit intunericul pentru totdeauna, indemnandu-ne sa fim fii ai Luminii:

  Inca putina vreme Lumina este cu voi. Umblati cat aveti Lumina ca sa nu va prinda intunericul. Caci cel ce umbla in intuneric nu stie unde merge. Cat aveti Lumina, credeti in Lumina, ca sa fiti fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus si, plecand, S-a ascuns de ei (Ioan 12: 35-36)

  Astfel, dupa traditia Bisericii noastre, la finalul slujbei de Inviere, recomandat este sa luam lumanarea pe care am tinut-o in maini pe parcursul Sfintei Liturghii si sa o ducem aprinsa pana acasa, nu inainte de a trece prin cimitir si a aprinde candelele din felinarele care strajuiesc mormintele celor dragi. E o forma de a le vesti si lor Invierea Domnului si de a le spune ca, iata, am primit, prin Invierea Domnului „arvuna” Invierii noastre si a vietii vesnice. Ce facem, deci, cu lumanarea de la Pasti, dupa ce ajungem acasa? Evident, nicicum nu o vom transforma in obiect sau subiect al superstitiilor. Tinem sa mentionam acest lucru intrucat exista obiceiul ca in unele zone din tara noastra sa se stinga lumanarea de grinda casei, crezandu-se ca astfel familia si gospodaria aceea va fi pazita tot timpul anului de farmece. Asadar, desi nu exista vreo randuiala tipiconala in legatura cu acest aspect, Biserica noastra recomanda buna-cuviinta, ca si in cazul calendarelor vechi care au imprimate pe ele icoane.

  Ajunsi acasa, vom aseza lumanarea intr-un loc aparte din locuinta noastra, departe de zonele pe care le frecventam zilnic, fara a o alatura celorlalte lumanari folosite la rugaciune sau pregatite pentru a fi luate la biserica. Apoi, ar fi recomandat sa asezam lumanarea pe masa pe care vom manca in noaptea de Pasti si-n zilele urmatoare, ca semn al binecuvantarii Domnului nostru Iisus Hristos si al prezentei Sale neincetate in mijlocul nostru si al tuturor membrilor familiei, ca un fel de Oaspete Ceresc. La fel de bine, lumanarea poate fi arsa cate putin in fiecare zi a Saptamanii Luminate, dimineata si seara, atunci cand ne rugam, pana cand aceasta arde complet. Alti credinciosi – dupa cum a mentionat si Inaltpreasfintitul Parinte Teodosie – pastreaza o parte din aceasta lumanare pentru a o aprinde fie vara, cand sunt furtuni cu tunete si fulgere, fie in momentele de incercare sau de boala, ca o garantie palpabila a faptului ca vom iesi la liman, ca vom depasi acele momente dificile, asa cum Hristos a biruit moartea.

  In ceea ce priveste icoanele lipite pe candelele cu care am luat Sfanta Lumina, pentru a nu fi intinate, cel mai potrivit ar fi ca ele sa fie decupate si pastrate, intrucat sunt obiecte sfintite prin insasi chipul reprezentat pe ele, fapt care ne indeamna sa le acordam cinstea si atentia care li se cuvine.

  In loc de incheiere, nadajduim sa pastrati cat mai multe zile lumina din noaptea de Pasti. La propriu, in candela din coltul de rugaciune, dar mai ales duhovniceste, in sufletele dumneavoastra. Bucuria Sfintei Invieri a Domnului sa va cuprinda inimile, iar Hristos Domnul cel Inviat din morti sa va daruiasca tuturor lumina si pace, dragoste si implinire! Hristos a Inviat si ne-a daruit noua viata vesnica!

⏩   Lumina a venit in lume, pentru ca tot cel ce crede in DOMNUL IISUS, nu ramana in intuneric.

  Pastrati Sfanta Lumina cat mai multe zile in casele dumneavoastra!
sursa:Bizanticons Art

Sfinte Dumnezeule "Trisaghion” sau "cantarea intreit sfanta”

   Sfinte Dumnezeule "Trisaghion” sau "cantarea intreit sfanta”, invoca mila lui Dumnezeu pentru indepartarea catastrofelor

†

 

 Sfinte Dumnezeule este unul dintre cele mai cunoscute imnuri din cultul ortodox. Il intalnim in rugaciuni private si in inchinare publica, rugaciuni pentru incepatori, procesiuni si multe altele. Cu toate acestea, acest imn are o importanta cu totul deosebita in Sfanta Liturghie, aranjata in ordine inca de la sfarsitul secolului al V-lea. Cu acest prilej al Sfintei Liturghii, oamenii si ingerii sunt uniti in sfanta slava a lui Dumnezeu.

Imnul se mai numeste "Trisaghion” sau "cantarea intreit sfanta”: 

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Traducerea literala fiind: 

Sfant (este) Dumnezeu, Sfant Tare, Sfant fara de moarte - miluieste-ne pe noi!. 

Invatatura de credinta ortodoxa a atribuit intotdeauna un sens treimic imnului Sfinte Dumnezeule, marturisind astfel ca sfintenia isi are izvorul in faptul ca Dumnezeu este Treime de Persoane: Tatal - izvorul sfinteniei, Fiul - biruitorul mortii (tare), Duhul Sfant - datatorul de viata (fara de moarte).

 Sfantul Ioan Damaschin mentioneaza in cartea sa "Despre credinta ortodoxa”, traditia conform careia trisaghionul a fost revelat in mod minunat unui copil in timpul patriarhului Proclu al Constantinopolului (434-436). 

Potrivit acestei traditii un cutremur a ingrozit populatia Constantinopolului determinandu-i sa iasa in procesiune in frunte cu patriarhul si imparatul Teodosie al II-lea. 

Un copil a fost atunci rapit in cer unde a auzit imnul trisaghion intonat de ingeri: 

 Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fara de Moarte. Credinciosii, au inceput sa cante acest imn revelat, adaugand cuvintele "miluieste-ne pe noi”, apoi cutremurul s-ar fi oprit. 

Sinodul Trulan preconizeaza cantarea trisaghionului in vremea cataclismelor. De aceea, Trisaghionul este intalnit ca un imn ce insoteste procesiunile, in special cele prin care se invoca mila lui Dumnezeu pentru indepartarea catastrofelor pana in zilele noastre. Il intalnim in prezent, in practica liturgica insotind diferite procesiuni, mai mult sau mai putin ample: la Utrenie, in timpul Doxologiei Mari, cand Sfanta Evanghelie este dusa din naos in Sfantul Altar, la Denia din Vinerea Mare cand cu Sfantul Epitaf inconjuram biserica si la slujba inmormantarii, atunci cand se poarta catre biserica , sau cand se conduce catre locul inmormantarii, trupul celui decedat.

sursa:crestinortodox

 ~*~~†~~*~

   Sfinte Dumnezeule - Priceasna...fericit este acela care nu'si va pierde credinta in Mine!" (Ev. Matei, 11)

Atata cat traiesc si vad dragostea Ta, ravnesc sa-Ti multumesc, sa ma rog Tie si sa strig:

Slava Tie, Celui ce ne'ai aratat lumina,

Slava Tie, Celui ce ne-ai iubit cu dragoste adanca, nemasurata si dumnezeiasca,

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

„Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi." (Ev. Matei, 11)

Versuri: Sfinte DUMNEZEULE

Pricesna - Parintele Ovidiu Ciprian Martis

Sfinte Dumnezeule ( Tatal )
Tu esti vesnic si vei fi.
Uita'te pe'acest pamant,
Vezi durerile ce sunt
Si da linistea sufletelor noastre.

Sfinte Dumnezeule ( Fiul )
Vindeca'i pe cei bolnavi.
Intareste'i pe cei slabi,
Ajuta-i pe cei saraci
Si da linistea sufletelor noastre.

Sfinte Dumnezeule ( Duhul Sfant )
Tu esti mantuirea mea.
Intareste'ne credinta,
Alina'ne suferinta
Si da linistea sufletelor noastre.
 
Sfinte Dumnezeule ( Sfanta Treime )
Tu esti mantuirea mea.
Iarta'ne ca suntem rai,
Dar suntem copiii Tai
Si da linisltea sufletelor noastre.

Audio: Sfinte Dumnezeule - Priceasna

Powered by RedCircle

Colind 🎵 Buna sara-n tata casa, sara lui Craciun

Colind Ardelenesc cu Anamaria Gal si Mostenitorii cantecului 

Buna sara-n tata casa, sara lui Craciun 🎵

Elevi coordonatoarei, Anamaria Gal: Oana Berdie, Suciu Romina,Petcu Andreea, Ivanov Rares, Ciuciu Denisa, Moraru Alexia, Naghi Ionut, Sabau Georgiana, Nistor Cristina, Popovici Anne-Marie, Ghit Maria, Cristea Stefania

VERSURI: COLIND - Buna sara-n tata casa, sara lui Craciun

Buna sara-n tata casa, sara lui Craciun
Sa va fie plina masa, sarа lui Craciun
Ca sa aveti ce ne da, sara lui Craciun
Pentru cat vom colinda, sara lui Craciun

 🕀 Pe un patul de fan si floare - Ai lui Stefan, noi osteni ( colind 🎵 )

( Colinde Traditionale din Bucovina ) 

†

🇵e-un patul de fan si floare,
In iesle jos
S-a nascut Copilul Soare
Prunc frumos

Dar in casa ta vecine,
N-ai un pat cum se cuvine
Sa Se nasca si la tine (bis)
Domn Hristos

 Ia auzi ce vant subtire
Subtirel
Bate si-n grajdul la tine
Peste El

Dar tu om cu mintea-nalta
Stai cu inima de piatra
N-ai tu oare-un colt de vatra (bis)
Pentru El.

Plange Pruncul ca o mierla
Plans nespus...
Ca in iesle nimeni perna
Nu, I-a pus...

Dar in casa ta frumoasa
Te-ai culcat si nici nu-ti pasa.
N-ai vrea tu sa-L iei in casa (bis)
pe Iisus?

Sus in cer cu dor de frate,
Sus in cer,
El ti-a pregatit palate,
Sus in cer.

Iar tu inima amara,
Cum de-L poti lasa afara
Ca de dor si frig sa moara, (bis)
Pui stingher?

Peste valea cea de plange
Auzi tu
Canta corul cel de ingeri
Auzi tu

Omule cu usa stramta
Oare nu te inspaimanta
Ca tot cerul astazi canta (bis)
Si tu nu

Iata vin pastorii-n graba
Colindand
Si de prunc pe toti intreaba
Rand pe rand

Hai crestine la ferestre
Haide sa ne dai de veste
Ca-i aici la tine-n iesle (bis)
Pruncul Sfant

Hai crestine la ferestre
Haide sa ne dai de veste
S-a nascut la tine-n iesle (bis)
Pruncul Sfant