Pogorarea Duhului Sfant - Rusaliile – zi de mare bucurie

†

    Pogorarea Duhului Sfant comunitatea ucenicilor lui Hristos devine Biserica, adica adunarea tuturor celor alesi din lume care cred in Sfanta Treime, sunt botezati si se impartasesc cu aceleasi Sfinte Taine ale lui Hristos, prin lucrarea si datorita prezentei Duhului Sfant in ea.

   Inca inainte de patima si moartea Sa, DOMNUL nostru Iisus Hristos a prezis ucenicilor ca le va trimite un alt „Mangaietor”, „Duhul Adevarului care de la Tatal purcede” (Ioan 15, 26). Acesta ii va invata tot Adevarul. Acelasi lucru l-a promis si cu ocazia inaltarii Sale la cer.

   Implinirea promisiunii a avut loc la zece zile dupa Inaltare, in dimineata zilei in care evreii din toata lumea serbau la Ierusalim Cincizecimea, ziua primirii Legii, pe Muntele Sinai, de catre Moise. Dupa pogorarea Duhului Sfant comunitatea ucenicilor lui Hristos devine Biserica, adica adunarea tuturor celor alesi din lume care cred in Sfanta Treime, sunt botezati si se impartasesc cu aceleasi Sfinte Taine ale lui Hristos, prin lucrarea si datorita prezentei Duhului Sfant in ea.

   Evenimentul pogorarii Duhului Sfant este comemorat de Biserica in a cincizecia zi dupa Pasti, de Rusalii. Este o zi de mare bucurie. In primele secole, Rusaliile erau de asemenea prilej de botez. Sarbatoarea pogorarii Duhului Sfant a fost numita in romaneste „Rusalii” de la sarbatoarea trandafirilor din lumea romana, consacrata cultului mortilor.

   Crestinii au preluat obiceiul roman, facand din sambata dinaintea Rusaliilor una din zilele de pomenire generala a mortilor. In unele zone ale tarii, in sambata Rusaliilor se impart oale impodobite cu flori si cu un colac deasupra pentru pomenirea mortilor. In duminica Rusaliilor se impart farfurii frumos impodobite pentru vii. In traditia Bisericii Ortodoxe, in ziua imediat urmatoare marilor sarbatori se comemoreaza persoanele care stau in legatura nemijlocita cu persoana sau evenimentul aflat in centrul respectivei sarbatori.

   Intrucat persoanele Sfintei treimi, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, sunt intr-o legatura nemijlocita, lunea de dupa duminica Rusaliilor este consacrata proslavirii Sfintei Treimi. De fapt, sarbatoarea Rusaliilor are consacrate doua zile.

Sarbatoarea Rusaliilor este cunoscuta si sub denumirea de Duminica Cincizecimii

   Pogorarea Sfantului Duh nu are o data fixa, face parte din sarbatorile cu data schimbatoare. Este praznuita totdeauna la zece zile dupa inaltare sau Ia cincizeci de zile dupa Pasti. Este ziua in care Duhul Sfant S-a pogorat in chip de limbi ca de foc asupra Apostolilor.

   Sfantul Grigorie Palama spune ca Duhul Sfant S-a revelat la Cincizecime in chip de limbi ca de foc, pentru a ne descoperi "ca este de aceeasi fiinta cu Dumnezeu-Cuvantul, caci nimic nu este mai inrudit cu cuvantul decat limba".

    Pogorarea Sfantului Duh a fost fagaduita de Mantuitorul inainte de patima Sa: "De folos este ca Eu sa Ma duc; ca de nu Ma voi duce Eu, Mangaietorul nu va veni». Si iarasi: "Voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va trimite voua: Duhul adevarului, Care din Tatal purcede" (In.14,16-17). Iar inainte de inaltarea Sa la cer, din nou le promite venirea Duhului: "Iar voi sa ramaneti in Ierusalim, pana cand va veti imbraca cu putere de sus". Implinirea promisiunii a avut loc la zece zile dupa Inaltare, in dimineata zilei in care evreii din toata lumea serbau la Ierusalim Cincizecimea, ziua primirii Legii de catre Moise, pe Muntele Sinai.

   Din momentul impartasirii de Duhul Sfant, ucenicii au inceput sa vorbeasca in limbi nestiute de ei pana atunci. Luminati de Duhul Sfant, ei s-au facut intelesi de toti iudeii veniti din diverse locuri la Ierusalim, cu ocazia sarbatorii Cincizecimii - ziua primirii Legii de catre Moise, pe Muntele Sinai.

Rusaliile - scurt isoric

   Parintele profesor Ene Braniste mentioneaza in Liturgica Generala ca Rusaliile este cea mai veche sarbatoare crestina impreuna cu cea a Pastilor, fiind praznuita inca din vremea Sfintilor Apostoli. In primele secole crestine, praznicul Cincizecimii era o dubla sarbatoare: a Pogorarii Duhului Sfant si a Inaltarii lui Hristos. In jurul anului 400, cele doua sarbatori s-au despartit una de cealalta.

   In vechime, in aceasta zi, catehumenii primeau botezul intr-un cadru solemn si festiv.

   Aceasta sarbatoare este mentionata in canonul 20 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea, din anul 325.

Rusaliile - ziua in care se infiinteaza Biserica.

   Daca prin lucrarea Duhului Sfant, Dumnezeu Fiul S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat, tot prin Duhul Sfant ni se impartaseste viata dumnezeiasca si omeneasca a lui Hristos. Pogorarea Sfantului Duh este actul de trecere a lucrarii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Astfel, Biserica se constituie prin aceasta extindere a vietii lui Hristos in noi. Avand in vedere ca prin Duhul ne impartasim de Hristos, in Biserica Ortodoxa sfintele slujbe incep cu rugaciunea adresata Sfantului Duh: "Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Care pretutindeni esti si pe toate le implinesti; Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre".

Frunzele de tei sau de nuc, binecuvantate de Rusalii

   La finalul Sfintei Liturghii din ziua praznicului Pogorarii Sfantului Duh este oficiata Vecernia Rusaliilor. Exista obiceiul ca in ziua de Rusalii, sa se aduca in biserica frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, semne ale coborarii Sfantului Duh. Ele sunt binecuvantate si impartite credinciosilor.

   Prezenta acestor multe frunze la Sarbatoarea Rusaliilor sunt chipul darurilor Duhului Sfant, daruri nenumarate, diverse si totusi unitare si unificatoare.

Cuvantare la Sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant - 2016Arhid. Ioan Ica Jr.
 

Sinaxar

Pogorarea Sfantului Duh

Cincizecimea sau Rusaliile

   In aceasta zi, Duminica a opta dupa Pasti, praznuim Sfanta Cincizecime. Si aceasta sarbatoare am luat-o din cartile iudeilor. Caci dupa cum aceia praznuiesc Cincizecimea lor, cinstind numarul de sapte, dar si pentru ca au primit Legea dupa trecerea a cincizeci de zile de la Pasti, tot astfel si noi praznuim cincizeci de zile de la Pasti, primind Duhul cel Preasfant, care ne da Legea, ne calauzeste spre tot adevarul si ne invata cele placute lui Dumnezeu.

   Sa se mai stie ca la evrei erau trei sarbatori mari: Pastile, Cincizecimea si Sarbatoarea Corturilor. Pastile in amintirea trecerii Marii Rosii; caci cuvantul paste inseamna «trecere». Si sarbatoarea aceea o preinchipuia pe a noastra, care este trecerea si intoarcerea din nou de la intunericul pacatului, la rai.

   Apoi, evreii praznuiau Cincizecimea spre aducere aminte de suferintele lor din pustiu, cum si de multele necazuri prin care au trecut, pana sa ajunga in pamantul fagaduintei. Ca numai dupa aceea s-au indulcit de roade, de grau si de vin. Noua, insa, Cincizecimea ne arata iesirea din rautatea necredintei si intrarea in Biserica; ca atunci ne impartasim si noi cu Trupul si Sangele Stapanului.

   Unii spun ca evreii sarbatoreau Cincizecimea din pricinile aratate mai sus; dar altii cred ca Cincizecimea ar fi fost oranduita de evrei pentru cinstirea numarului sapte, dupa cum s-a spus. Ca acest numar adunat de sapte ori cu el insusi, da numarul de cincizeci de zile, fara una. Cinstirea Cincizecimii de catre evrei atarna nu numai de numararea zilelor, ci de a anilor, in care ei sarbatoreau Jubileul; aceasta cadea dupa trecerea a de sapte ori sapte ani. in acel an ei lasau pamantul nesemanat si vitele la odihna, iar robilor dobanditi cu bani, li se dadea libertatea sa plece.

   A treia sarbatoare era Sarbatoarea Corturilor, care se praznuia dupa strangerea bucatelor de pe camp, adica la trecerea a cinci luni de la Praznuirea Pastilor. Aceasta sarbatoare se praznuia spre aducere aminte de ziua in care Moise a ridicat intaia oara cortul cel vazut prin nori in Muntele Sinai si facut de marele mester Veseleil. Savarseau acest praznic facand corturi, iar cei ce locuiau la tara, multumeau lui Dumnezeu, dupa adunarea roadelor ostenelilor lor. Se pare ca si David a scris psalmii cei pentru linuri (recunostinta), pentru aceste zile.

   Sarbatoarea aceasta inchipuia invierea noastra cea din morti; cand, dupa ce corturile trupurilor noastre se vor strica, iarasi se vor alcatui, si ne vom indulci de roadele ostenelilor noastre, praznuind in corturile cele vesnice.

   Se cuvine sa mai stim, ca in ziua aceasta, savarsindu-se Praznicul Cincizecimii, Duhul Sfant S-a coborat peste ucenicii Domnului.

   Si fiindca Sfintii Parinti au socotit sa desparta praznicele pentru maretia Preasfantului si de viata facatorului Duh, caci El este unul din Sfanta si de viata incepatoare Treime, iata ca pomenim luni, dupa Duminica a opta, felul cum a venit Duhul Sfant. sursa:crestinortodox.ro si doxologia.ro / foto: Basilica.ro