Sa mancam pentru a trai, nu sa traim pentru a manca: Sfantul Maxim Marturisitorul

†

    Postim pentru a recupera raiul pierdut. Sfantul Vasile cel Mare marturiseste ca "postul are aceeasi vechime ca si omenirea". 

Amintim ca inainte de caderea omului in pacat, Adam si Eva erau vegetarieni. Consumul de carne a fost permis de Dumnezeu dupa Potop. Daca omul in rai postea, inseamna ca postul nu aduce o pervertire a firii omenesti. El nu trebuie privit ca o pedeapsa, ci trebuie tinut cu bucurie.

    Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca trebuie "sa mancam pentru a trai, nu sa traim pentru a manca'. Asadar, in post trebuie sa cautam sa reducem o parte din hrana materiala pentru a spori hrana spirituala. Incercarea noastra de a pregati mancaruri cat mai alese de post, denota un atasament patimas fata de lume. E semn ca suntem stapaniti de pofte si placeri. Iar atunci cand nu avem parte de mancaruri alese, dar dublam cantitatea de hrana vegetala, ajungem la imbuibare si nu mai putem vorbi de post.

    Postul cel adevarat nu sta doar in evitarea unor alimente. Dimpotriva, fara rugaciune el poate duce la slabirea trupului. Dar prin rugaciune, trupul este intarit. Biserica a fost tot timpul atenta la acest aspect. Nu a cautat niciodata sa slabeasca trupul. Ea ofera pogoraminte celor aflati in boli si suferinte, adica nu le mai cere acestora sa posteasca, aratand prin aceasta dragoste si nu dispret fata de trup. Ea a vestit ne'ncetat ca atunci cand trupul sufera, nu mai este nevoie de o nevointa in plus.

Oamenii pot trai cu un sfert din cat mananca - OK, cu ce te ajuta asta?

Studiile si practica au aratat ca postul este un tratament pentru multe boli si astfel au aparut clinici in care pacientii se vindeca prin post terapeutic. 

Postul terapeutic | Cezar Elisei: Video

    Adam si Eva prin neascultare s-au hranit din darurile lui Dumnezeu, uitand de El. Iar acest gest a facut ca omul sa se alipeasca patimas de lume. Lumea a devenit un mijloc de satisfacere a poftelor si a incetat sa-L mai descopere pe Dumnezeu in ea. 

Prin post, omul cauta sa se elibereze de toate poftele care au pus stapanire asupra sa, ca sa se raporteze intr-un mod corect fata de Dumnezeu, lume si semeni. Postim ca sa transformam alipirea noastra patimasa fata de lume in iubire milostiva. Ne eliberam de pacate si ne curatam simtirile. Iar atunci cand omul are simturile curate are parte de o putere sporita de rugaciune, vede in fiecare om pe Dumnezeu si astfel postul devine un castig si nu o pierdere cum adeseori este privit.

 (Sfantul Ioan Gura de Aur, Problemele Vietii, traducere de Cristian Spatarelu si Daniela Filioreanu, Editura Egumenita, pp. 147-148)

Asa cum o corabie, cand este incarcata cu mai multe marfuri decat poate rezista, se scufunda, la fel si trupul nostru, atunci cand primeste mai multa hrana decat are nevoie, se scufunda in nenorocire.

Corabia impovarata nu este ajutata nici de buna constructie, nici de vremea favorabila, nici de indemanarea capitanului, nici de multimea marinarilor. Si celor ce se dedau desfatarilor materiale si sunt lacomi la mancare si bautura, nu le sunt de folos sfaturile si povetele, nici prevestirile si amenintarile, nici frica de moarte si de iad. Ai zice ca nu mananca pentru a trai, ci traiesc pentru a manca. Asadar, dupa ce-si imbuibeaza pantecele si isi ingrasa trupul, pleaca din viata aceasta nereusind altceva decat sa-si pregateasca trupul pentru un ospat mai bogat al viermilor. Caci ingrasarea, de vreme ce provoaca multe boli, duce deseori la o moarte timpurie.

Am putea spune ca mesele bogate sunt mai rele decat otravurile. Deoarece otravurile ii omoara iute si fara dureri pe cei care le iau, pe cand mesele bogate dau nastere unei vieti mai rele decat o mie de morti, pentru ca ele il omoara lent pe om. Si cei care sufera de alte boli sunt compatimiti de multi, pe cand cei ce sufera de boli provocate de multa mancare si bautura nu pot fi compatimiti de oameni, chiar daca ei ar vrea. Intrucat ei singuri isi provoaca bolile, se indreapta cu voia lor spre prapastia relelor.