Viata Sfantului Ioan Gura de Aur

   Unii il numeau gura lui D U M N E Z E U sau a lui HRISTOS, altii il numeau dulce vorbitor iar altii izvorator de miere.

†

   Sfantul Ioan Gura de Aur, s-a nascut in Antiohia Siriei, din parinti necredinciosi, care tineau de credinta cea elineasca, insa slaviti si bogati. Tatal lui era voievod si se numea Secund, iar mama sa, Antuza.

Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur

Arhiepiscopul Constantinopolului

   Cand a venit in varsta, a fost dat de parintii sai la invatatura intelepciunii elinesti, lui Libanie sofistul si lui Andagratie filosoful. Si fiind inca tanar, a inceput a pricepe mai bine decat cei batrini, inteleptindu-l pe el Duhul Sfant. Pentru ca el, cunoscand pe Unul adevaratul D U M N E Z E U, pe Ziditorul tuturor, a lepadat credinta elineasca si, alergand la prea sfantitul Meletie, care pastorea in acea vreme Biserica Antiohiei, a primit de la dansul Sfantul Botez.

   Dupa aceea, a voit Preabunul D U M N E Z E U de a luminat si pe parintii lui cu lumina sfantei credinte, nelasandu-i a rataci in intunericul necredintei, pe aceia care au nascut pe un luminator ca acesta. Iar dupa primirea Sfantului Botez, voievodul Secund, tatal Sfantului Ioan, vietuind nu multa vreme, s-a dus catre D O M N U L, la cea mai buna viata. Iar Antuza, mama Sfantului Ioan, a ramas vaduva foarte de tanara, avand mai putin de douazeci de ani de la nasterea sa.

   Sfantul Ioan, ajungand la varsta de optsprezece ani, s-a dus la Atena si in scurta vreme a covarsit cu intelepciunea pe cei mai varstnici decat el si pe multi filosofi care erau acolo. Pentru ca el, primind toate invataturile elinesti, s-a facut filosof ales si orator cu cuvant preadulce. Acolo in Atena avea potrivnic pe un filosof cu numele Antimie, foarte zavistnic, care, pizmuind marirea lui, nu-l iubea, ci zavistuia asupra lui, graind de rau despre dansul. Pe acest filosof, Sfantul Ioan, l-a invins inaintea tuturor cu cuvinte intelepte si de D U M N E Z E U insuflate, apoi l-a adus la credinta in Hristos si, in acest chip, impreuna cu dansul, si pe alti multi.

   Astfel, cand Antimie disputa cu Sfantul Ioan, a inceput a grai cuvinte de hula asupra D O M N U L U I nostru Iisus Hristos. Atunci, indata a venit asupra lui un duh necurat si a inceput a-l munci pe el. Asa ca, Antimie, cazand la pamant, se tavalea si isi intorcea ochii si gura si scotea spume din gura lui. Toti cei ce erau de fata s-au spaimintat foarte si multi voiau sa fuga de frica; apoi au rugat pe Sfantul Ioan ca sa miluiasca pe cel indracit si sa-l vindece. Iar Sfantul a raspuns: 

Domnul Iisus, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu - Inaltarea DOMNULUI

    Domnul Iisus, dupa ce a grait cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu.

(Marcu 16, 19)

Astazi neamul omenesc iarasi s-a impacat cu Dumnezeu.

†

 Ultimul eveniment din viata Sa pamanteasca. Inaltarea Domnului

Tropar, glasul al 4-lea:

Inaltatu-Te-ai intru slava, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie facand ucenicilor Tai, cu fagaduinta Sfantului Duh; incredintandu-se ei prin binecuvantare ca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii.

Condac, glasul al 6-lea:

Plinind randuiala cea pentru noi si cele de pe pamant impreunandu-le cu cele ceresti, Te-ai inaltat intru slava, Hristoase, Dumnezeul nostru, nicidecum despartindu-Te, ci ramanand nedesertat si strigand celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra.

Irmos:

Mareste, suflete al meu, pe Hristos, Datatorul de viata, Cel ce S-a inaltat de pe pamant la cer.
Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvant, care ai nascut negrait, sub ani, pe Cel fara de ani, credinciosii cu un gand te marim.

IPS Bartolomeu Anania 

Predica la Inaltarea Domnului (1994)

Powered by RedCircle

Deci, Domnul Iisus, dupa ce a grait cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu (Marcu 16, 19)

 

 Ce sarbatoare este astazi? Este o sarbatoare inalta si mare, care covarseste mintea omeneasca, si vrednica de marea bunatate a Aceluia ce a asezat-o, adica a lui Dumnezeu. 

 Astazi neamul omenesc iarasi s-a impacat cu Dumnezeu. 

 Astazi vrajmasia cea indelungata s-a ridicat, razboiul cel indelungat s-a sfarsit. 

 Astazi s-a incheiat o minunata pace, care mai inainte niciodata nu se putea astepta. Caci cine ar fi nadajduit ca Dumnezeu iarasi se va impaca cu oamenii? Nu pentru ca Domnul era vrajmas al oamenilor, ci pentru ca robul era usuratic la minte; nu pentru ca Stapanul era aspru, ci pentru ca robul era nemultumit.

 Voiesti sa stii cum noi am intaratat asupra noastra pe acest DOMN plin de dragoste si de prietenie? Este neaparat trebuitor sa cunoastem fondul vrajmasiei de mai inainte, pentru ca atunci cand vedem ca noi, care eram vrajmasii lui Dumnezeu, iarasi am fost cinstiti, sa ne minunam de dragostea Aceluia. Si sa nu credeti ca acea schimbare s-ar fi facut in urma propriilor noastre merite, ci mai vartos sa nu incetati a recunoaste marimea harului dumnezeiesc si de-a pururea sa multumiti Lui pentru marimea darurilor Sale.

 Asadar, voiesti sa stii cum am intaratat asupra noastra pe acest DOMN iubitor de oameni, plin de dragoste, bun, care toate le-a intocmit spre binele nostru? Dumnezeu hotarase odinioara a starpi tot neamul nostru, si asa de tare Se maniase asupra oamenilor, incat voia sa-i starpeasca impreuna cu femeile, cu copiii, cu dobitoacele si cu tot pamantul. El chiar spusese: 

Voi pierde de peste tot pamantul pe omul pe care l-am facut! De la om pana la dobitoc si de la taratoare pana la pasarile cerului, tot voi pierde, caci imi pare rau ca le-am facut (Facerea 6, 7)

 Dar nu omenirea in sine ura El, ci rautatea ei.

 Si noi, care paream nevrednici de pamant, astazi ne-am inaltat la cer. Noi, care nu eram vrednici de nici o cinste pe pamant, ne-am inaltat la imparatia cea de sus si am trecut peste ceruri si am ajuns la tronul cel dumnezeiesc; si acea natura, care fusese alungata din rai de catre heruvimi, astazi s-a ridicat mai presus de heruvimi. Dar cum s-a savarsit aceasta mare minune? Cum ne-am ridicat noi la aceasta inaltime, noi care am maniat pe Domnul si nu paream vrednici nici de pamant? Cum s-a inlaturat acel razboi? Cum s-a imblanzit acea manie? Cum? Caci aceasta este de mirare, ca nu noi, ci El, Care cu dreptate Se maniase pe noi, ne-a chemat la pace si a intemeiat pacea. Cum, El a fost atacat si El cheama la pace? Negresit, caci El este Dumnezeu si de aceea ne cheama pe noi, ca un Parinte plin de dragoste.

 Sa vedem, cum se face aceasta? Mijlocitorul pacii este Fiul Aceluia Care ne cheama la pace; nu un om, sau inger, sau arhanghel, ori vreun altul dintre slujitorii lui Dumnezeu, ci insusi Fiul lui Dumnezeu este mijlocitor. Si ce face Mijlocitorul? Ceea ce se cuvine mijlocitorului. Precum atunci cand doi sunt invrajbiti se pune intre dansii un al treilea si potoleste mania unuia si a altuia, asa a facut si Hristos. Dumnezeu Se maniase pe noi, si noi ne abatusem de la Dumnezeu, dar Hristos a intervenit intre noi si a impacat amandoua partile. Dar cum S-a facut El mijlocitor? Pedeapsa pe care noi o meritam de la Tatal, El a luat-o asupra Sa; din partea lui Dumnezeu El a suferit pedeapsa, din partea omenirii celei invrajbite cu Dumnezeu - ocara.

 Voiesti sa stii cum le-a luat pe amandoua asupra Sa? 

Hristos, ne-a rascumparat din blestemul legii, facandu-Se pentru noi blestem (Galateni 3, 13)

Acum vezi ca El a rabdat pedeapsa cea pusa din partea lui Dumnezeu? Dar iata cum a luat asupra Sa si ocara ce vine de la oameni. Zice psalmistul: 

Ocarile celor ce Te ocarasc pe Tine au cazut asupra mea (Psalmul: 68, 11)

 Asa a ridicat El vrajmasia si n-a incetat a face si a suferi toate, pana ce iarasi a impacat cu Dumnezeu pe vrajmasul lui Dumnezeu. Si ziua de astazi este pricina acestor bunatati.

 El a luat parga naturii noastre (adica natura omeneasca in a ei desavarsire) si a dat-o iarasi Tatalui, facand ca un lucrator de pamant care aduce lui Dumnezeu parga roadelor, ca prin aceasta Dumnezeu sa binecuvanteze tot campul. El a adus Tatalui parga naturii omenesti, si Tatal a admirat jertfa, si pentru vrednicia Celui ce a adus jertfa, si pentru insasi curatia jertfei. Asa ca Tatal a luat-o cu mainile Sale si a pus-o langa Sine, zicand: 

Sezi de-a dreapta Mea (Psalmul: 109, 1).

 Dar carei naturi a grait Dumnezeu? Catre natura cea omeneasca, ori catre natura cea dumnezeiasca a lui Hristos? Aratat este ca aceleia careia ii spusese odinioara: 

Pamant esti si in pamant te vei intoarce (Facerea 3, 19)

 Nu era destul ca natura omeneasca, prin Hristos, s-a ridicat la cer? Nu era destul ca ea a ajuns in lacasul ingerilor? Nu era, oare, aceasta cinste negraita? Insa ea a trecut mai presus de ingeri, s-a inaltat peste arhangheli, peste heruvimi si serafimi, si nu s-a oprit pana ce a sezut pe tronul lui Dumnezeu. Socoteste cat de jos statea inainte natura omeneasca si cat de sus s-a ridicat! Nu se putea sa cada mai jos decat cazuse omenirea, si nici mai sus nu putea a se ridica decat a ridicat-o Hristos. Caci natura omeneasca prin Hristos s-a ridicat la cer. Si ce insusiri avea aceasta natura mai inainte?

 Eu ma opresc bucuros la injosirea naturii noastre, pentru ca sa recunosc mai bine uimitoarea ei inaltare, prin bunatatea Domnului. Noi eram pulbere si cenusa. Dar cel putin aceasta nu era urmare a vinovatiei noastre, ci din cauza slabiciunii naturii noastre, ca oamenii se facusera mai fara de minte decat dobitoacele, dupa cum zice si psalmistul: 

Alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor (Psalmul 48, 12)

 A se asemana cu dobitoacele cele fara de minte inseamna a fi inca mai injosit decat ele. Adica, la dobitoace, lipsa de minte este ceva natural, nevinovat, dar o fiinta inzestrata cu minte a se pogori pana la lipsirea de minte, aici este vinovatia vointei. Asadar, oamenii au cazut mai jos decat dobitoacele, s-au facut mai nemultumitori, mai nebuni, mai vartosi, mai injositi, mai nesimtitori decat pietrele.

 Ce trebuie sa zic? Cum sa ma exprim? Aceasta nevrednica omenire, cea mai fara de minte decat toate, s-a ridicat astazi peste toate. Astazi ingerii au vazut ceea ce de mult doreau sa vada. Astazi arhanghelii privesc cele pe care de mult asteptau sa le vada. Ei au vazut natura noastra stralucind de pe Tronul cel imparatesc, stralucind in slava si frumusetea cea nemuritoare. Caci acum, cand natura omeneasca i-a covarsit cu cinstea, ei totusi se bucura, asa cum mai inainte jeleau injosirea noastra. Desi heruvimii alungasera omenirea din rai, totusi jeleau soarta ei.

 Daca oamenii simt compatimire pentru altii, cu atat mai mult ingerii au simtit compatimire pentru noi, caci ei sunt mai plini de iubire decat oamenii. De aceea se arata ingerii pretutindeni unde se vorbeste despre reinaltarea omenirii, atat la Nasterea lui Hristos, cat si la invierea Sa din mormant.

 Astazi, la Inaltarea Mantuitorului la cer, iata ce se zice in istoria Apostolilor despre ingeri: 

.... doi barbati au stat inaintea lor in haine albe, care au si zis: Barbati galileeni, ce stati cautand spre cer? Acest Iisus, care S-a inaltat de la voi la cer, asa va veni, precum L-ati vazut mergand la cer (Fapte l: 10-1)

 Ascultati acum cu luare aminte. Pentru ce vorbesc ei asa? Nu aveau oare ucenicii ochi? Nu vazusera ei insisi ceea ce s-a petrecut? Nu spune evanghelistul ca S-a inaltat inaintea ochilor lor? (Fapte l, 9). Pentru ce, oare, s-au infatisat atunci ingerii si le-au spus ca El S-a inaltat la cer? Pentru doua pricini:

☝ Intai, fiindca ucenicii erau intristati pentru despartirea de Hristos. Cum ca ei in adevar erau tristi, aflam din cuvintele Domnului: 

Nimeni dintre voi nu ma intreaba: Unde Te duci? Ci, fiindca v-am spus acestea, intristarea a umplut inima voastra (Ioan 16: 5-6)

 Cand noi ne despartim de prieteni si de rude, ne pare rau. Cum ar fi putut acum ucenicii sa nu jeleasca si sa nu simta durerea, cand vedeau ca se desparte de dansii Izbavitorul lor, Dascalul si Sprijinitorul cel plin de dragoste, cel bland si bun? De aceea li s-au aratat ingerii; ei trebuiau sa aline durerea ucenicilor pentru ducerea Domnului de la dansii, prin fagaduinta revenirii Lui. 

Acest Iisus, care S-a inaltat de la voi la cer, asa va veni, precum L-ati vazut mergand la cer. 

Va pare rau ca El se ia de la voi, insa nu va intristati, El iarasi va veni. Aceasta este intaia pricina a aratarii ingerilor.

☝ Pentru a doua pricina, nu mai mica decat prima, ingerul a adaugat: "El S-a inaltat", adica S-a inaltat, S-a ridicat la cer. Distanta era prea mare si ochii omenesti nu puteau sa priveasca trupul ce se inalta pana a ajuns la cer. Precum o pasare, care se ridica la inaltime, se ascunde tot mai mult de ochii nostri, asa si trupul lui Hristos, cu cat mai sus se ridica, cu atat mai mult se departa de ochii ucenicilor, fiindca slabiciunea vederii nu putea sa urmareasca lungimea distantei. De aceea s-au infatisat ingerii, spre a incredinta pe ucenici despre inaltarea Sa la cer, ca ei sa nu creada ca El a fost luat la cer ca Ilie. Ilie a fost luat ca un rob al lui Dumnezeu, iar Iisus ca DOMN; Ilie cu o caruta de foc, Iisus a fost luat de un nor, caci si Tatal, precum zice Isaia, "sade pe nor" (Isaia 19: 1). Ilie, la inaltarea sa, a slobozit cojocul sau asupra ucenicului sau Elisei; dar Iisus, dupa ce S-a inaltat, a facut sa se pogoare asupra ucenicilor Sai darurile Harului si a facut nu numai un prooroc, ci mii de prooroci, care au fost cu mult mai mari si mai slaviti decat Elisei.

 Asadar, sa priveghem si sa indreptam ochii duhului nostru la a doua venire a Domnului. Apostolul Pavel zice: 

Insusi Domnul intru porunca, la glasul arhanghelului, Se va pogori din cer, si cei morti intru Hristos vor invia intai. Dupa aceea, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti impreuna cu ei in nori, intru intampinarea Domnului (I Tesaloniceni 4, 16-17)

 Insa nu toti. Asculta ce zice Hristos:

Atunci vor fi doua macinand la moara, una se va lua, alta se va lasa; in noaptea aceea vor fi doi intr-un pat, unul se va lua, altul se va lasa (Matei 24: 41; Luca 17: 34)

 Ce inseamna aceste vorbe neintelese? Cele de la moara sunt saracii si chinuitii (la iudeii antici, slujnicele sau roabele erau datoare sa macine faina in rasnita), cei din pat sunt bogatii, care au si comoditate, si prisosinta. Domnul voieste asadar sa spuna ca atat dintre saraci, cat si dintre bogati, numai unii se vor mantui, altii insa vor pieri. Dreptii vor fi rapiti in nori, spre intampinarea Domnului, iar pacatosii vor fi lasati si dati osandei.

 Cand un rege viziteaza o cetate, obisnuiesc a iesi inaintea lui cei ce ii sunt favoriti; iar criminalii se tin in cetate, spre a astepta pedeapsa lor. Tot asa va fi cand Domnul va veni la judecata. Vom fi, oare, si noi atunci dusi spre intampinarea Lui? Ah, eu cunosc pacatele mele si nevrednicia mea!

Deci, sa nu se laude bogatul intru bogatia sa si saracul sa nu se creada mizerabil si nenorocit. Mai vartos fericit, si sigur fericit, si de trei ori fericit este cel care se va arata vrednic in ziua aceea a iesi intru intampinarea Domnului, de ar fi el si cel mai sarac decat toti. Iar noi, pacatosii, sa ne tanguim pe noi insine, si nu numai sa ne tanguim, dar sa ne imbunatatim, sa ne schimbam, pentru ca toti sa primim cu vrednicie pe Imparatul ingerilor si sa putem gusta acea sfanta fericire intru Hristos Domnul nostru, Care fie proslavit impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, in vecii vecilor. Amin.

Sfantul Ioan Gura de Aur

Predica la Inaltarea Domnului - 2011
Arhid. Ioan Ica Jr.

sursa:crestinortodox.ro

Rugaciunea Sfantului Ioan Gur de Aur, inainte de a invata din Sfanta Carte

   Rugaciunea Sfantului Ioan Gura de Aur inainte de a parcurge Sfanta Carte

†

   Rosteste aceasta Rugaciune, inainte de a lectura cele scrise, in Sfintele Carti.

Rugaciune

inainte de citirea

din Sfintele Carti, alcatuita

de Sfantul Ioan Gura de Aur

   D O A M N E, lISUSE HRISTOASE, deschide-mi mie ochii inimii, ca sa ascult cuvantul Tau si sa-l inteleg pe el si sa fac voia Ta, ca strain sunt eu pe pamant. Sa nu ascunzi de mine poruncile Tale, ci sa-mi descoperi ochii, ca sa vad minunile din Legea Ta. Arata-mi mie cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale. Spre Tine nadajduiesc, D O A M N E,  DUMNEZEUL meu, ca sa-mi luminezi mintea si gandul cu lumina intelegerii Tale, ca nu numai sa citesc cele scrise, ci sa le si implinesc. Ca nu spre osanda sa citesc vietile si cuvintele Sfintilor, ci spre innoire si luminare, spre sfintire, spre mantuirea sufletului si spre mostenirea vietii vesnice. Ca Tu esti luminarea celor ce zac intru intuneric si de la Tine este toata darea cea buna si tot darul cel desavarsit. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

 ⏩   Rugaciunea / inainte de a citi si intelege Sfanta Scriptura.

 ⏩   Rugaciuni incepatoare (text-audio) Randuiala citirii Psaltirii

Calea adevarului este una, ratacirile sunt de mai multe feluri.

 Sfantul Ioan Gura de Aur

†

 „Aveti un ban? Cumparati cerul! Nu aveti bani? Daruiti un pahar cu apa, o paine si veti primi Raiul. Dati lucruri pieritoare si veti primi fericirea vesnica. Miluiti pe cel sarac si chiar daca veti tacea la Judecata, o mie de guri va vor lua apararea”.

 Citate similare: Sfantul Ioan Gura de Aur

• Cinsteste'L deci pe Dumnezeu, impartind averea ta cu cei saraci: caci lui Dumnezeu nu'I trebuie potire de aur, ci suflete de aur.

• Cand vezi un dusman al adevarului, vindeca'l, ingrijeste'l, reintoarce'l la virtute. Da'te tu pilda de viata curata.

• Atat de mare este pacea, incat "fii ai lui Dumnezeu" sunt numiti cei care o fac si o cladesc.

• Bogat nu este cel care a dobandit multe, ci acela care a daruit multe.

• Biruinta nu este a celor ce vorbesc multe, ci a celor ce fac multe.

• Toate sunt folositoare, chiar daca noi nu le cunoastem rostul.

• Calea adevarului este una; ratacirile sunt de multe feluri.

• A munci cineva ca sa se hraneasca este o mare filosofie!

• Daca nu este pace, toate celelalte sunt de prisos.

• Ostenelile sunt pretutindeni calauze celor buni.

• Cunoasterea fara dragoste este vatamatoate.

• Blandetea este mai puternica decat violenta.

• Nicaieri nu este atata rau ca in erezie.

• Cuvintele sunt cararile faptelor.

• Familia este biserica de acasa.

• Caminul este o mica Biserica.

• Tristetea este rana sufletului.

• Betia este icoana mortii.

• Omul este un altar.

Iubirea de frumusete „Filocalia” detalii

Detalii despre Filocalie, "Iubirea de frumusete".

†

 Anul acesta se implinesc 240 de ani de la publicarea primei editii a Filocaliei. In spatiul romanesc, Sf. Paisie de la Neamt, unul dintre sfintii anului comemorativ, este cel care a ajutat la raspandirea acestor scrieri.

sursa foto:basilica.ro

  Cuvantul “FILOCALIE” inseamna “IUBIRE DE FRUMUSETE” sau am putea zice foarte bine si “IBIRE DE BINE“. Filocalie inseamna in special iubire de frumos, de frumusete spirituala, de frumusete dumnezeiasca ( In limba greaca “calos” inseamna frumos, “filos” inseamna iubitor: iubirea de frumos ).

Filocalia este o culegere de scrieri ale Sfintilor Parinti care au scris scrieri din care poate cineva, care doreste, sa invete cum sa'si curateasca sufletul, cum sa ajunga la luminarea sufletului, la iluminare, si cum sa urmareasca desavirsirea, desavirsirea fiind un rezultat.

Istoria scrierilor amintite se deschide prin cel mai fecund scriitor crestin al secolului al III-lea. Origen, denumit „omul de otel al scrierilor teologice”, a lasat posteritatii peste sase mii de suluri sau volume dedicate teologiei crestine, o opera care nu a mai fost egalata pana astazi. Desi condamnat pentru cateva scapari dogmatice, Origen a adus in istoria crestina genul antologiei crestine, dezvoltate mai tarziu de catre Sfintii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa si Ioan Gura de Aur. Practic, cum s-a ajuns la Filocalie? Parintii au strans la un loc experientele duhovnicesti, faptele minunate, teologia si sfaturile pe care le-au vazut la sfintii lor contemporani, o culegere de ganduri si fapte indreptate spre Dumnezeu. Asadar, de la an la an, de la epoca la epoca, au fost adaugate marturiile sfintilor care l-au cautat in linistea rugaciunii pe Dumnezeu: Maxim Marturisitorul, Sfantul Ioan Scararul, Sfantul Isaac Sirul, Varsanufie si Ioan, Avva Isaia si Sfantul Simeon, Noul Teolog.

Intr-o perioada istorica ce se intinde pe o durata de cateva secole, Ortodoxia rasariteana isi crease un adevarat tezaur, o mostenire a sfintilor. Cu toate acestea, diferitele traditii, distanta fizica intre centrele crestine, limbile in care au fost retinute de catre istorie au facut ca sa fie resimtita nevoia unei colectii comune, unitare. Acest lucru a fost realizat in secolul al XVIII-lea, de Sfantul Nicodim Aghioritul (1749-1809) si, mai apoi, de episcopul Macarie din Corint (1731-1805). Acestia au strans toate marturiile intr-o singura colectie, care a vazut lumina tiparului la Venetia, in 1872, sub numele de Filocalia sfintelor nevointe ale desavarsirii.

Iata ce scria Sfantul Paisie despre munca sa la prima Filocalie din lumea ortodoxa: 

„Vazand in fratimea noastra mare foame de cuvantul lui Dumnezeu, punandu'mi nadejdea in Domnul care intelepteste orbii, m'am hotarat sa aduc la lumina Sfanta Filocalie a Rasaritului. Astfel, am indreptat din limba elineasca in cea slavona si moldoveneasca urmatoarele carti ale lui Isihie, a lui Diodah, ale lui Macarie, Filothei, Nil, Talasie, Grigorie Sinaitul si Simeon Noul Teolog. Iar cartea Sfantului Isaac Sirul, in traducerea slava am indreptat'o un an intreg, verificandu'o dupa cel elinescu si dupa cea limba moldovlaheasca. Daca'mi va ajuta Dumnezeu, caci sunt aproape orb si fara vedere, sa ma ostenesc a gati dumnezeiasca Filocalie a Svintelor nevointe”.

 Citeste tot articolul pe doxologia.ro

👉  Filocalia, vol.1 (Scrierile Sfintilor Parinti) PDF

   Rugaciunea / inainte de a citi si intelege Sfanta Scriptura

†

Citire catre Sfanta BIBLIE

   Nu fara rost ma straduiesc sa cercetez acestea si nici din ambitie zadarnica, ci pentru ca, cercetand totul cu de-amanuntul in fata voastra, sa va invat ca nu trebuie lasat la o parte nici cel mai mic cuvant, nici'o silaba dintre cele ce se gasesc in dumnezeiestile Scripturi. 

   Cuvintele Scripturii nu sunt simple cuvinte, ci cuvinte ale Duhului Sfant; de aceea poti gasi mare comoara chiar intr-o silaba. Fiti, va rog, asadar, cu mare luare-aminte! Nimeni trandav! Nimeni somnoros! Dati-mi cu toti, treze mintile voastre! Nimeni cu gandurile aiurea! Nimeni sa nu stea aici tarand cu el griji lumesti! Fiecare sa se gandeasca la vrednicia acestei adunari duhovnicesti, ca auzim pe D U M N E Z E U vorbindu-ne prin gurile profetilor. Asa sa-si deschida fiecare auzul si asa sa aiba incordata mintea, ca niciuna dintre semintele aruncate de mine sa nu cada pe piatra sau pe cale sau intre spini, ci toata samanta sa sa fie aruncata in pamant bun, adica pe latul sufletului vostru, ca sa va poata aduce rod imbelsugat si sa inmulteasca semintele aruncate de mine.

Sf. Ioan Gura de Aur

Rugaciune, inainte de a lectura si a intelege cu folos Sfanta Scriptura.

   Straluceste in inimile noastre, Iubitorule de oameni Doamne, lumina cea neinserata a cunostintei dumnezeirii Tale si deschide ochii cugetului nostru spre cunoasterea evanghelicelor Tale propovaduiri; pune intru noi si frica de fericitele Tale porunci, ca poftele trupesti cu totul calcandu'le, viata duhovniceasca sa petrecem, toate cele ce sunt spre placerea Ta cugetandu'le si facandu'le. 

Ca Tu esti luminarea si sfintirea si mantuirea sufletelor noastre si Tie slava inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.

Amin.

Rugaciunea rostita, inainte de a invata din Sfanta Carte

   Satana schimba ordinea; el da curaj pacatului si rusine la pocainta.

†

Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit sa chem pe cei drepti ci pe pacatosi la pocainta. (Marcu 2:17)

Fii foarte atent! Dupa pacat vine rusinea; curajul urmeaza pocaintei.

Satana schimba ordinea; el da curaj pacatului si rusine la pocainta.

Deci, nu va fie rusine sa intrati din nou in Biserica.

Fiti rusinati cand pacatuiti.

Nu va fie rusine cand va pocaiti.

Atentie la ceea ce v'a facut diavolul.

Sunt doua lucruri diferite: pacatul si pocainta.

Pacatul este o rana; 

Pocainta este un medicament.

 La fel cum exista pentru ranile trupului si medicamente, la fel pentru suflet sunt pacatele si pocainta. Cu toate acestea, pacatul are rusinea si pocainta poseda curajul.

Sfantul Ioan Gura de Aur

Sfintii Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur

Cinstirea Sfintii Trei Ierarhi

Sfintii Trei Ierarhi sunt cinstiti impreuna pe 30 ianuarie

†

 

   Intre sfinti Parintii nostri Vasile cel Mare (1 ianuarie) Grigorie Teologul (25 ianuarie) Ioan Gura de Aur (27 ianuarie si 13 noiembrie) sunt cunoscuti ca Sfintii Trei Ierarhi pentru pozitia de recunoastere speciala pe care o au in Biserica Ortodoxa.

Praznuirea lor impreuna se face la data de 30 ianuarie.

 Tropar

    Ca cei ce ati fost intocmai la obicei cu Apostolii si lumii invatatori, rugati'va Stapanului tuturor sa daruiasca pace lumii si sufletelor noastre mare mila.

 Randuiala pomenirii laolalta a Sfintilor Trei Ierarhi, pe 30 ianuarie

   Erau unii dintre crestini care-l socoteau pe Sfantul Vasile mai mare, intrucat a unit, ca nimeni altul, cuvantul sau cu fapta. Altii, coborandu-l pe acesta si pe Sfantul Ioan Gura de Aur, il socoteau fruntas al lor pe Sfantul Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu, atat pentru frumusetea cuvintelor lui, cele dulci ca mierea, cat si pentru puterea si adancimea gandului.

   Altii dadeau intaietate Sfantului Ioan, cel „cu gura de aur”, mai iscusit la cuvant decat toti si indemnator la pocainta. Si neintelegerea ajunsese atat de mare, incat crestinii se impartisera intre ei.

   Ajungand cinstirea lor piatra de poticnire, Sfintii n-au rabdat o dezbinare ca aceasta. De aceea, s-au aratat mai intai cate unul, apoi toti trei laolalta, unui arhiereu intelept, care pastorea in acea vreme cetatea Evhaitelor, anume Ioan, si i-au grait asa:

    Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu suntem una si nici o vrajba nu este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, asa am invatat. Nu este intre noi unul intai si altul al doilea.

    De chemi pe unul, vin si ceilalti doi. Drept aceea, sculandu-te, porunceste celor ce se invrajbesc sa nu se mai certe pentru noi.

    Ca nevointa noastra, cat am fost in viata si dupa moarte, a fost sa impacam pe oameni si sa aducem pace si unire in lume. Asadar, fa-ne praznic la toti trei intr-o singura zi si instiinteaza despre aceasta pe crestini, ca noi, in fata lui Dumnezeu, suntem una.

   Ascultand porunca lor, Ioan mitropolitul Evhaitelor, a randuit pomenirea laolalta a Sfintilor Trei Ierarhi, pe 30 ianuarie, in vremea imparatului Alexie I Comneanul, adunand, ca intr-un singur glas, cele trei chemari ale Ortodoxiei: chemarea calugareasca a Sfantului Vasile cel Mare, inalta teologie a Sfantului Grigorie Teologul si evanghelia practica a Sfantului Ioan Gura de Aur.

⏩  Sfanta Nona, mama Sf. Grigole Teologul. A nascut 3 copii si toti au devenit sfinti.

⏩  Sfanta Emilia, mama Sf. Vasile cel Mare. A nascut 10 copii, iar 5 au devenit sfinti.

⏩  Sfanta Antuza, mama Sf. Ioan Gura de Aur. A crescut unicul copil singura intrucat sotul ei, ofiter in armata romana, a murit.

Mamele crestine din secolul patru si parintii, in general, au avut o constiinta a responsabilitatii de a creste copiii in credinta, a-i face iubitori de Hristos si de Biserica si a-i indemna sa fie milostivi.

Patriarhul Daniel

 Nu este bun mai mare decat a fi prietenul lui Dumnezeu

   †

Pacea nu exista. Pace nu a fost niciodata, caci Domnul n'a adus in lume pace, ci sabie, iar aceasta taie in profunzime. Linistea, mangaierea si intelegerea se regasesc numai in credinta, numai in Dumnezeu si alaturi de Dumnezeu. Sa va dea Dumnezeu singura cunoastere de folos, si sufletul vostru va dori sa traiasca in pace numai cu Dumnezeu, numai pentru Dumnezeu si pentru oameni in Dumnezeu. Domnul sa va umple de intelepciune! Multumiti lui Dumnezeu pentru toate. Faptul ca suntem in Biserica Sa nu este meritul nostru, ci darul lui Dumnezeu. 

Cititi cu luare'aminte viata Sfantului Ioan Gura de Aur. El va va linisti, el va va ajuta.

Exista Cineva care cunoaste toate grijile noastre, caci de la fata Lui nu se poate ascunde nicio ingrijorare. El stie ca grijile ne pricinuiesc suferinta. De aceea, vrea sa ne ajute intotdeauna. El ne'a fagaduit ca va lua asupra Sa toate grijile noastre. Oare putem dori ceva mai mult? El vrea sa indeparteze tot ceea ce ne apasa pe noi. El vrea sa ne deschida un drum acolo unde noi nu mai vedem nicio cale de iesire. El vrea sa ne ajute si sa schimbe toata situatia care ne impovareaza. 

De aceea, incredinteaza'I Lui toate grijile tale. Multumeste'I pentru ca El le ia pe toate asupra Sa si iti trimite ajutorul Sau in toate necazurile tale. In acest fel, inima ta se va umple de pace... 

"In lume necaz veti avea; dar indrazniti!: Eu am biruit lumea!"

Evanghelia dupa Ioan 16:33

Totdeauna propria trandavie aduce paguba oamenilor

Totdeauna propria trandavie aduce paguba oamenilor

Citatul zilei de astazi a Sfantului Ioan Gura de Aur: Nu diavolul aduce paguba oamenilor, ci totdeauna propria lor trandavire doboara pe cei ce nu sunt cu luare aminte asupra lor

Pilde crestine-ortodoxe pe tema:

omului trandav "lenes"

• Harnicul, lenesul si…ispitele 

Intr-o dimineata, un baiat s-a dus la bunicul sau si l-a intrebat: 

– Bunicule, mereu spui ca trebuie sa fugim de pacate, dar cum sa ma feresc eu de ispite? 

– E, nepoate, ia spune-mi tu mie, daca un om ar vrea sa vaneze o pasare si ar vedea chiar deasupra sa una zburand, iar ceva mai incolo, o alta stand pe creanga unui pom, in care din ele crezi ca ar trage cu pusca? 

– Bineinteles, bunicule, ca vanatorul si-ar indrepta arma spre pasarea ce sta pe creanga. Sunt mai multe sanse sa o nimereasca pe cea care sta, decat pe cea care trece ca sageata prin aer. 

– Pai, vezi, baiatul meu…! Tot asa sunt si oamenii, asemenea pasarilor. Cand esti muncitor si harnic, cand esti mereu preocupat sa faci cat mai mult si mai bine, atunci diavolul nu poate sa te atinga cu ispitele sale. Dar pe omul lenes si delasator, diavolul cu usurinta il ispiteste, iar el cade imediat in pacat. Omul nu a fost facut de Dumnezeu ca sa stea si sa piarda timpul, la voia intamplarii, ci sa caute mereu sa munceasca cu spor si cu tragere de inima, fiindca doar asa va afla liniste si bucurie in viata. 

Mainile la munca, mintea si inima la Dumnezeu!

Pilde ⏬

• Cele 4 piersici ⏬

O data, un taran a vrut sa-i incerce pe cei patru fii ai sai. I-a chemat dimineata la el si i-a dat fiecaruia cate o piersica. A plecat apoi la camp, lasandu-i sa-si vada de treburi si sa-si imparta ziua cum cred ei de cuviinta. Seara insa, cand s-a intors, i-a chemat pe toti patru in tinda si l-a intrebat pe cel mai mare:

– Spune-mi, ce-ai facut cu piersica ta?

– Ce sa fac, tatuca, am mancat-o si-ti multumesc. A fost tare buna. Am luat, apoi, samburele, l-am plantat in spatele casei, am udat locul si nadajduiesc sa creasca acolo un piersic frumos si roditor.

– Bine ai facut, baiatul tatii, sunt sigur ca tu o sa ajungi un bun gospodar. Dar tu, ii zise celui de-al doilea, ce-ai facut cu piersica ta?

– Am mancat-o. A fost atat de buna, coapta si frageda…

– Si apoi?

– Pai, am aruncat samburele si m-am dus la mama sa-i mai cer cateva, ca tare bune erau.

– Fiule, zise atunci omul cu intristare in glas, ai grija sa nu ajungi un om lacom ca, <<lacomul mai mult pierde si lenesul mai mult alearga>>. 

- Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? L-a intrebat taranul si pe cel de-al treilea fiu al sau.

– Nu stiu.

– Cum nu stii, daaa ce-ai facut cu ea?

– Am vandut-o. M-am dus cu ea in targ si am dat-o cu zece bani. Uite-i!

– Fiule, tu sigur o sa ajungi mare negustor, dar ai grija ca nu toate sunt de vanzare in viata; mai ales, nu ceea ce ai primit de la parinti.

In sfarsit, taranul l-a intrebat si pe ultimul baiat, cel mai mic dintre toti.

– Dar tie ti-a placut piersica?

– Nici eu nu stiu, tatuca.

– Cum, si tu ai vandut-o?

– Nu, tata. Eu m-am dus in vizita la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, si i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea si mi-a multumit din suflet.

Cu lacrimi in ochi, tatal si-a luat copilasul pe genunchi si I-a spus:

– Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar stiu ca, indiferent ce drum vei urma vei fi un bun crestin si asta e tot ce conteaza.

Iisus Hristos: „Lasati copiii sa vina la Mine!” (Sfanta Scriptura)

• Pretul lucrurilor ⏬

Un om avea un baiat tare lenes. Atat de lenes, ca nu facea nimic toata ziua, dar stia sa ceara bani de la parinti ca sa-si cumpere dulciuri si jucarii. Dar, intr-o zi, tatal sau a hotarat sa-l lecuiasca si, cand baiatul a venit iarasi sa-i ceara bani, i-a spus:

– Fiule, eu ti-as da banii acestia, dar ma tem ca tu nu stii sa-i pretuiesti. Nu stii valoarea lor si ii cheltuiesti fara rost.

– Cum sa nu, tata? Stiu foarte bine ca banii se castiga greu si nu ii voi mai risipi.

Dar in timp ce baiatul tot incerca sa-si convinga parintele sa-i dea bancnota dupa care ii scaparau deja ochii, tatal sau a aruncat-o deodata in soba aprinsa. Baiatul a ramas locului, mut de uimire, neintelegand de ce a facut tatal sau acest lucru.

– Acum sa stii ca esti pedepsit! A mai spus tatal. Pleaca din casa mea si sa nu te mai intorci pana nu vei fi si tu in stare sa castigi un ban.

Baiatul nu a mai avut ce face si s-a dus la brutarul din coltul strazii, rugandu-l sa-l primeasca ucenic. O saptamana intreaga a muncit carand sacii cu faina, framantand coca si trebaluind prin brutarie. Cand se implini o saptamana, brutarul ii dadu o gramada de bani.

Fericit nevoie mare, baiatul s-a intors acasa.

– Tata, tata, a strigat el, intrand val-vartej, am castigat si eu bani. Uite bancnotele astea! Uite ce multe sunt si doar eu am muncit pentru ele, nimeni nu mi le-a dat pe degeaba!

– Bravo fiule, i-a zis tatal. Ia da-mi-le si mie sa vad cate sunt…

Dupa ce le cerceta cu luare-aminte, tatal le arunca imediat in foc. De data aceasta, baiatul a sarit ca ars, bagandu-si mainile in flacari sa scoata banii pentru care muncise atat.

– Vezi fiule, de-abia acum stii valoarea banilor. Si doar cine le cunoaste valoarea stie cu adevarat si cum sa-i cheltuiasca, ii mai spuse tatal cu dragoste.

“Viata este munca si numai munca ii da omului dreptul de a trai: Apa curgatoare da viata, cea statatoare devine otravitoare” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

• Rasplata ⏬

Intr-un sat de munte, era un om vestit pentru harnicia sa. Dar, pe cat de harnic era omul, pe atat de lenes era fiul sau. Toata ziua ar fi stat degeaba si tot nu s-ar fi plictisit. Numai ca, intr-o dupa-amiaza, se duse la tatal sau si ii spuse:

– Tata, am vazut pe ulita niste baieti incaltati cu ghete noi, foarte frumoase. As vrea si eu asa ghete.

– Mai baiete, i-a raspuns omul, daca ai munci si tu cat de putin, ti-as da banii, dar asa, pe degeaba, zi si tu, e drept?

N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat suparat. Tare si-ar fi dorit asemenea ghete, asa ca, a doua zi, iar s-a dus sa-i ceara bani tatalui sau. Dar si de data aceasta parintele l-a refuzat.

Cand a venit si a treia zi sa-i ceara bani, taranul i-a spus:

– Uite, mai baiete, vad ca nu mai scap de tine! Eu am treaba aici, in gradina. Dar, in pod, e o gramada de grau ce trebuie vanturat, ca altfel se umezeste si se strica. Pune mana pe lopata, vantura tu graul si pe urma vino aici si-ti dau bani sa-ti cumperi ghetele.

N-a mai putut baiatul de bucurie. S-a urcat repede in podul casei, dar nu prea il tragea inima la munca. Asa ca s-a culcat pe un brat de fan, a tras un pui de somn, dupa care a alergat in curte, strigand:

– Gata, tatuca, am vanturat tot graul. Acum imi dai banii?

– Nu! A raspuns omul categoric. Ti-am spus sa vanturi graul, nu sa pierzi vremea. Treci in pod si fa ce ti-am spus!

A plecat iar baiatul, dar nu putea intelege de unde stia tata ca el nu vanturase graul. Probabil ca l-a surprins dormind si nu l-a trezit, ca altfel nu se poate… Asa ca, dupa ce s-a urcat iarasi in podul casei, s-a pus la panda in loc sa aiba grija de grau. A stat el pret de jumatate de ceas, cu ochii atintiti spre tatal sau, care muncea de zor in curte, si, socotind el ca-i de ajuns, se duse iarasi in gradina.

– Tata, am terminat toata treaba, n-a ramas bob de grau neintors. Acum imi dai banii?

– Mai baiete, dupa ce ca esti lenes, mai esti si un mare mincinos. Nu ti-e rusine? Sa stii ca, daca nici de data asta nu te duci in pod si nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nicio gheata. Ai inteles?

Cand a vazut baiatul ca altfel nu se mai poate, s-a urcat in pod, a pus mana pe lopata si a inceput sa vanture graul. Dar, cum a bagat lopata in gramada, a gasit ascunsa in grau o pereche de ghete noi noute, exact asa cum isi dorea el.

De bucurat, s-a bucurat, cum era si de asteptat, dar, in acelasi timp, ii crapa obrazul de rusine pentru minciunile sale de mai'nainte. Fara sa-l mai puna nimeni, a vanturat tot graul, dupa care s-a dus si in gradina sa isi ajute tatal. Acum simtea, intr-adevar, ca merita ghetele, dar, mai mult decat atat, simtea cat de bine este sa fii alaturi de parinti si sa ii ajuti.

„Cresteti-va copiii in invatatura si intelepciunea Domnului!” (Sfanta Scriptura)

• Vamesii si fariseii in zilele noastre ⏬

Un rau vijelios despartea doua sate cu oameni diferiti. Cei care traiau de-a dreapta raului erau considerati sfinti, fiindca spuneau ei, lucrau numai fapte bune, erau credinciosi, tineau posturile si faceau milostenie, a zecea parte din venitul lor o duceau la biserica. 

Iar de-a stanga era „satul pacatosilor”, cu oameni lenesi, cam cheflii, care nu prea mergeau pe la biserica si nu tineau poruncile cum trebuie.

Intr-una din zile, se lasa deasupra celor doua sate un nor negru inspaimantator si incepu intr-o clipa o furtuna cum nimeni nu mai vazuse. Dupa ce se mai linisti un pic furtuna si mai incetara tunetele si fulgerele, ce sa vezi?! Raul incepu sa se umfle vazand cu ochii si inunda gospodariile. Dar, ca un facut, s-a inundat doar "satul cuviosilor", nu si cel, "al pacatosilor". Multe case ale celor care se credeau sfinti s-au stricat, multe animale s-au inecat si cu multa paguba s-au trezit prin gospodariile lor.

Dupa ce Dumnezeu a dat soare si toate lucrurile s-au linistit, cuviosii au inceput sa-si puna intrebarea, cum de satul pacatosilor a scapat de inundatie, iar ei s-au trezit cu atata paguba. Unul dintre satenii cuviosi, cunoscut pentru intelepciunea sa, dori sa cerceteze acestea si facu un drum pana la rau. Acolo intalni pe un oarecare din satul pacatosilor, il saluta si intra cu el in vorba. Acela i-o lua inainte cu vorba si zise:

– Ce ati crezut, ca daca duceti viata cuvioasa este suficient ca sa nu va inunde? Eu cam stiu de ce satul vostru a fost inundat si al nostru nu!

– Pai care ar fi motivul?

– Motivul este acesta: ca oricat de smerit esti, de cuminte, de ascultator fata de poruncile lui Dumnezeu, mantuirea nu trebuie lucrata doar pentru tine.

– Pai ne ajutam intre noi, vrem sa ne mantuim sufletele cu totii, spuse „cuviosul”.

– Asa este, va ajutati intre voi, spuse „pacatosul” apasand pe ultimele doua cuvinte. Dar raul acesta nu l-ati mai trecut spre noi de cativa ani buni! Sa veniti aici si sa ne spuneti si noua cuvantul lui Dumnezeu si sa ne invatati viata cuvioasa. De aceea v-a dat Dumnezeu inundatia, fiindca ne-ati lasat sa ne pierdem sufletele desi suntem vecini…

– Pai atunci haidem sa facem pace, spuse sateanul „cuvios”, intinzand mana pacatosului. Si fie ca odata cu aceasta mana intinsa, sa facem din doua sate o singura comuna si impreuna sa ne mantuim!

– Bine ai grait frate! spuse „pacatosul”. Caci mantuirea nu e pentru un om, ci pentru noi toti. Eu gandesc asa, ca omul oricat ar fi de pacatos, se poate apleca dintr-odata spre viata cuvioasa. Sa-L lasam asadar pe Dumnezeu, ca de azi inainte, sa dea soare si ploaie peste amandoua satele, ca impreuna sa suferim si cele bune si cele rele. Si tot impreuna sa ne pregatim pentru dorita intalnire cu Domnul, atunci cand El ne va chema la El sa ne spuna, daca suntem mantuiti sau nu.

• Cei trei ucenici ⏬

Inteleptul avea trei ucenici: Nicodim, Varlaam, Ioan.

Odata vorbea cu un alt intelept, care l-a intrebat:

– Ce crezi despre Nicodim?

– Chiar si cele mai luminate minti ar fi uimite de intelepciunea lui.

– Dar Varlaam, ce virtuti are?

– Vitejia si curajul lui intrec pe cele ale eroilor neamului.

– Ce fel de om este Ioan?

– Harnicia lui poate fi exemplu pentru oricine.

La auzul acestor vorbe, inteleptul se mira:

– Daca Nicodim este atat de intelept, Varlaam atat de viteaz si Ioan atat de harnic, oare ce mai pot ei invata de la mine?

– Nicodim e intelept, dar lenes, Varlaam este viteaz, dar nechibzuit, Ioan este harnic, dar invidios. 

Nicodim nu stie ca intelepciunea nu-l face fericit pe lenes.

Varlaam nu banuieste ca fara precautie, curajul duce la pierzanie. 

Iar lui Ioan, nici prin gand nu-i trece, ca harnicia nu face casa buna cu invidia. Pana cand vor intelege acestea, eu voi fi dascalul lor, iar ei, invataceii mei.

Mereu mai avem ceva de invatat!

• Cand este duminica? ⏬

Animalele se adunara intr-o zi laolalta. Si ele voiau sa aiba duminica. 

Leul spuse furios: 

"Pentru mine, duminica este numai atunci cand mananc o gazela". 

Calul spuse: 

"Mi-ajunge o gramada mare de iarba ca sa pot spune ca este duminica".

Animalul lenes casca lung: 

"Pentru ziua de duminica am nevoie de o ramura mai groasa pe care sa pot dormi mai bine".

Paunul spuse cu mandrie:

"Un set de pene noi sunt suficiente pentru duminica mea".

Asa discutara animalele ore in sir si toate dorintele lor se indeplinira, dar pentru niciunul nu fusese duminica. Atunci cativa oameni trecura pe acolo si rasera:

"Dar nu stiati ca duminica este abia atunci cand vorbesti cu Dumnezeu ca si cu un prieten, in timpul Sfintei Liturghii, in Biserica?".

• Fratele neinsemnat ⏬

Intr-o familie ramasesera doar sapte frati la casa. Sase din cei sapte frati mersera la munca, iar cel de-al saptelea se ingrijea de gospodarie. Cand cei sase frati se intorceau obositi de la munca, gaseau casa aranjata, mancarea gata pusa pe masa si totul era pus la locul sau. Acestia erau bucurosi si-l apreciau pe fratele lor. Unul din cei sase voia insa sa fie mai destept decat ceilalti si-i puse celui de-al saptelea frate numele de "Lenesul". El voia ca si acesta sa mearga la treaba cu ei si sa-si castige astfel painea cea de toate zilele. Acest nume, din pacate, a avut priza la ceilalti frati ai sai. Deci l-au silit sa-i insoteasca la treaba. Astfel acesti frati traira o experienta surprinzatoare. Cand se intorceau obositi de la treaba, nimeni nu-i intampina cu un zambet; nicio mana binevoitoare nu se ingrijea de cele ale casei; nicio masa nu era cu bucate asternuta. Acum observara cat de rau procedara luand aceasta misiune de la fratele lor. Simtindu-se cu musca pe caciula, recunoscura fapta lor rea si hotarara ca inca din ziua urmatoare cel de-al saptelea frate sa-si reia fosta misiune in primire. Fericirea pierduta a celor sapte frati se reintoarse cu binecuvantarile sale. Astfel si-au reluat traiul lor in liniste, pace si intelegere.

Cunosc un barbat sfant care se ruga in asa fel. Nimic nu zicea decat aceasta:

Sfantului Ioan Gura de Aur, "Aceasta sa fie treaba voastra, zice, ca in rugaciuni sa multumiti lui Dumnezeu, si pentru cele vazute si pentru cele nevazute, si pentru cele ce am facut, fie de voie, fie de nevoie, si pentru imparatia cerurilor, si pentru gheena si pentru necazuri, si pentru linistea ce o avem. Caci acesta este obiceiul sfintilor de a se ruga si a multimi pentru binefacerile comune".

Eu cunosc un barbat sfant care se ruga in asa fel. Nimic nu zicea decat aceasta:

"Multumim tie Doamne, pentru toate binefacerile Tale, care din ziua dintai si pana in ceasul acesta ai facut cu noi nevrednicii. Iti multumim pentru cele care le stim si care nu le stim, pentru cele aratate si cele nearatate, pentru cele cu fapta si cu cuvantul, pentru cele de voie si fara de voie, si pentru toate cele facute cu noi nevrednicii. Iti multumim pentru necazuri si pentru liniste, pentru gheena si pentru pedeapsa de acolo, pentru Imparatia cerurilor.

Te rugam, pazeste sufletul nostru ca sa fie sfant, avand cugetul curat si vrednic de bunatatea Ta. Tu, care ne-ai iubit pe noi intr-atat, incat ai dat si pe Fiul Tau Cel Unul Nascut pentru noi, invredniceste-ne a ne face vrednici de iubirea Ta.

Da-ne intelepciunea intru cuvantul Tau si intru frica Ta.

Unule Nascut Hristoase, insufla-ne puterea cea de la tine.

Tu Dumnezeule care ai dat pre Fiul Tau Cel Unul Nascut pentru noi, si ai trimis pe Duhul Tau cel Sfant, spre iertarea pacatelor noastre, iarta-ne noua orice am gresit, cu voie, sau fara de voie, si nu ne socoti pacatele noastre.

Pomeneste Doamne, pe toti care cheama in ajutor numele Tau cel sfant intru adevar.

Pomeneste pre toti care ne-au facut noua bine, sau ne-au voit rele, caci toti suntem oameni". Amin

Rugaciune pentru fiecare ora din zi si din noapte a Sfantul Ioan Gura de Aur

🇷ugaciunea Ceasurilor

(a Sfantului Ioan Gura de Aur)

†

 🇨el care isi incepe ziua cu rugaciune se aseamana omului acela intelept care isi cladeste casa pe stanca, pe care Mantuitorul ni'l da ca pilda. 

 A cazut ploaia, au venit raurile mari, au suflat vanturile si au batut in casa aceea, dar ea n'a cazut, fiindca era intemeiata pe stanca. (Matei 7, 24-25).

⏩  Ceasurile sau orele liturgice / Semnificatia >>>   La fel se intampla si cu sufletul celui care cere ajutor prin rugaciune. El ramane neatins de ispitele care il impresoara in timpul zilei, caci are poruncile lui Dumnezeu ca ingradire si lumina a cararilor sale, si ocrotirea cea tare a ingerului.

Mantuitorul ne avertizeaza insa ca nu este suficient sa ne rugam. Trebuie sa ne facem si implinitori ai poruncilor Lui: 

 🇳u oricine imi zice: DOAMNE, DOAMNE, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri (Matei 7, 21).

Credinta fara fapte este moarta, iar osteneala rugaciunii zadarnica este daca nu ne silim sa pastram cuvintele Domnului si sa le facem vii si lucratoare in viata noastra.

Dumnezeu il ajuta pe cel ce se roaga, insa si omul trebuie sa se straduiasca, sa conlucreze cu Dumnezeu pentru a dobandi asemanarea cu El, adica virtutile crestine: dragostea de semeni, indelunga'rabdare, pacea, blandetea, smerenia, ascultarea, curatia inimii, nejudecarea.

Rugaciune pentru fiecare ora din zi si din noapte a Sfantul Ioan Gura de Aur

☧

Rugaciunea ceasurile zilei:

    🇩OAMNE, primeste'ma intru pocainta.

    🇩OAMNE, nu ma lasa.

    🇩OAMNE, nu ma duce in ispita.

    🇩OAMNE, da'mi cuget bun.

    🇩OAMNE, da'mi lacrimi, umilinta si aducere amintere de moarte.

    🇩OAMNE, da'mi cuget sa'mi marturisesc toate pacatele.

    🇩OAMNE, da'mi smerenie, curatie si ascultare.

    🇩OAMNE, da'mi rabdare si voie nebiruita si blandete.

    🇩OAMNE, sadeste in mine radacina bunatatilor si frica Ta in inima mea.

    🇩OAMNE, invredniceste'ma sa Te iubesc cu tot sufletul si gandul meu si sa fac intru toate voia Ta.

    🇩OAMNE, apara'ma de oamenii galcevitori, de diavoli si de patimile trupesti si de toate celelalte lucruri necuvioase.

    🇩OAMNE, stiu ca faci precum vrei Tu, deci sa fie intru mie, pacatosul, voia Ta. Ca binecuvantat esti in veci. ††† Amin.

~*~

Audio

Rugaciunea ceasurilor zilei

☧

Rugaciunea ceasurile noptii

🇩OAMNE, nu ma lipsi pe mine de binele Tau cel ceresc.

🇩OAMNE, izbaveste'ma de chinurile vesnice.

🇩OAMNE, de am gresit, fie cu mintea, fie cu gandul sau cu cuvantul sau cu lucrul, iarta'ma.

🇩OAMNE, izbaveste'ma de toata nestiinta si uitarea, de neindraznirea si de nesimtirea cea impietrita.

🇩OAMNE, izbaveste'ma de toata ispitirea.

🇩OAMNE, lumineaza'mi inima pe care a intunecat'o pofta cea rea.

🇩OAMNE, eu ca un om am gresit, iar Tu, ca un Dumnezeu indurator, milueste'ma, vazand neputinta sufletului meu.

🇩OAMNE, trimite mila Ta intru ajutorul meu, ca sa preaslavesc preasfant numele Tau.

🇩OAMNE Iisuse Hristoase, scrie'ma pe mine, robul Tau, in cartea vietii si'mi daruieste sfarsit bun.

🇩OAMNE DUMNEZEUL meu, desi n'am facut nici un bine inaintea Ta, da'mi harul Tau, sa pun inceput bun.

🇩OAMNE, stropeste'ma inima mea cu roua harului Tau.

🇩OAMNE al cerului si al pamantului, pomeneste'ma pe mine, pacatosul, robul Tau, rusinatul si necuratul, intru imparatia Ta.  ††† Amin.

☧

Audio

Rugaciunea ceasurilor noptii

🙏   Intru aceasta zi, cuvant de indemn al Sfantului Ioan Gura de Aur, ca sa ne sculam la miezul noptii, la rugaciune.

    Sa iei omule, ca pavaza, sfanta rugaciune si sa te ingradesti cu ea. Sa te scoli din somn si sa'ti scoti sabia ta, adica rugaciunea. Si sa stai tare, dupa puterea ta, si sa te rogi din tot suflelul, cu dorirea ta, si Dumnezeu iti va ajuta tie degraba si'ti va da tarie si putere ca sa biruiesti pe vrajmasul cel nevazut, care indrazneste asupra. Ca nu pentru aceea, fratilor, este facuta noaptea, ca sa o dormim intreaga, fara de folos, ci, se cade, sa o impartim, o parte, pentru lucru, iar alta pentru odihna. Priviti cum se scoala, la miezul noptii, lucratorii si plugarii. Drept aceea, si voi toti, sa va sculati noaptea fiecare si, mai intai decat toate lucrurile, rugaciune catre Dumnezeu sa faceti, ca sa va dea voua mila Sa. Iar cand te vei culca sa dormi, sa nu'ti ramana, nici o noapte in care sa nu te inchini, ci, pe cat vei putea, sa faci inchinaciuni. Ca, prin aceste inchinaciuni, biruieste omul puterea diavolului si prin ele, se izbaveste de pacatele ce a faptuit intru acea zi. Ca, atunci, noaptea, si mintea iti este mai usoara, catre Dumnezeu, si rugaciunile, cele de noapte, te pot intoarce spre pocainta, ca mai bine asculta Dumnezeu rugaciunile de noapte, decat cele de zi ale tale. Si chiar numai din casa de vei iesi, apoi vei simti o preabuna tacere. Si atunci mai curat iti este sufletul tau si mintea mai usoara la rugaciune.

  Drept aceea, iubitule, sa te scoli noaptea si sa'ti pleci genunchii si sa cazi la Dumnezeu, rugandu'te, ca, mai mult decat la rugaciunile cele din zi, isi pleaca urechea Sa Domnul, spre rugaciunile cele din noapte. Adu'ti aminte de David Imparatul, cum zicea: 

🇩e sapte ori in zi te'am laudat. 

Si iarasi: ⏬

In miezul noptii m'am sculat, sa ma marturisesc Tie, pentru judecatile dreptatii Tale. 

Apoi: ⏬

Ostenit'am intru suspinul meu, spala'voi in toate noptile patul meu, cu lacrimile mele asternutul meu voi uda.

Ganditi'va, dar, fratilor, ca David era imparat si avea atatea griji si, iata, asa facea in toate noptile. Iar noi, ce raspuns vom da Lui Dumnezeu, pentru pacatele noastre, petrecand in lene? Zic voua, fratilor, si surorilor: Sa ne sculam noaptea, ca sa ne rugam lui Dumnezeu, pentru pacatele noastre si sa ne marturisim Lui. Ca, in vreme de noapte, nu tulbura mintea cuvintele cele desarte. Si cum o vor tulbura, cand toti dorm si nu se vede nimeni, nici nu casca cineva, nici nu face zgomot. Iar ziua nu se poate sa fie asa, ca vede multe tulburari si are multe ganduri si, chiar de te'ai intari mult, nu vei putea sa aduci lui Dumnezeu acel fel de rugaciuni, incat sa fie casa noastra ca o biserica de noapte. Ca a zis Domnul: 

Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor.

Sa ne sarguim fratilor, sa ne rugam in toate zilele si in toate noptile, ca sa dezlegam puterile pacatelor. Drept aceea, zic voua, sa ne sculam noaptea, daca nu, chiar la miezul noptii, cel putin spre ziua. Ca zice Proorocul: 

De mi'am adus aminte de Tine in asternutul meu, in dimineti am cugetat la Tine. 

Ca noaptea in doua se desparte, adica spre a trupului odihna si spre a sufletului mantuire. Scoala'te dar noaptea si te roaga lui Dumnezeu, sa cazi inaintea Lui, suspinind pentru pacatele tale. Chiar si milostenie daca am face, iar fiecare ne'am lenevi la rugaciune, atunci nu ne vom putea mantui. Sa nu ne lenevim, dar a ne ruga, Ziditorului nostru, ca sa mantuiasca sufletele noastre, ca un bun si de oameni iubitori. Ca a Lui este slava, acum si pururea si in vecii vecilor.  ††† Amin.

⏩  Trepte ale Rugaciunii

⏩  O rugaciune fara atentie si trezvie este o pierdere de timp

DOAMNE IISUSE HRISTOASE, iarta'ma!

DOAMNE IISUSE HRISTOASE, imi pare rau!

DOAMNE IISUSE HRISTOASE, iti multumesc!

DOAMNE IISUSE HRISTOASE, te iubesc!

   Sa mancam pentru a trai, nu sa traim pentru a manca: Sfantul Maxim Marturisitorul

†

    Postim pentru a recupera raiul pierdut. Sfantul Vasile cel Mare marturiseste ca "postul are aceeasi vechime ca si omenirea". 

Amintim ca inainte de caderea omului in pacat, Adam si Eva erau vegetarieni. Consumul de carne a fost permis de Dumnezeu dupa Potop. Daca omul in rai postea, inseamna ca postul nu aduce o pervertire a firii omenesti. El nu trebuie privit ca o pedeapsa, ci trebuie tinut cu bucurie.

    Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca trebuie "sa mancam pentru a trai, nu sa traim pentru a manca'. Asadar, in post trebuie sa cautam sa reducem o parte din hrana materiala pentru a spori hrana spirituala. Incercarea noastra de a pregati mancaruri cat mai alese de post, denota un atasament patimas fata de lume. E semn ca suntem stapaniti de pofte si placeri. Iar atunci cand nu avem parte de mancaruri alese, dar dublam cantitatea de hrana vegetala, ajungem la imbuibare si nu mai putem vorbi de post.

Sarbatorim si ziua Sfintei Scripturi: Ziua Bibliei

In ziua de cinstire a Sfantului Ioan Gura de Aur sarbatorim si ziua Sfintei Scripturi. Ziua Bibliei

†

13 noiembrie: ZIUA BIBLIEI

   In cadrul sedintei de lucru a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, din 14-15 noiembrie 2006, a fost hotarata instituirea unei zile din cursul anului dedicata Bibliei, cartea ce cuprinde cuvantul lui Dumnezeu, comoara cea mai pretioasa de lumina si mantuire pe care El a dat-o oamenilor. Ziua Bibliei are drept scop sa reaminteasca fiecaruia datoria morala si de constiinta de a citi Sfanta Scriptura, avand in vedere rolul acesteia in viata liturgica si formarea duhovniceasca a credinciosilor.

    In acest sens, Sfantul Sinod a hotarat instituirea Zilei Bibliei in data de 13 noiembrie, ziua pomenirii Sfantului Ioan Gura de Aur.

    Despre Biblie, Sfantul Ioan Hrisostom spune ca nu este nimic in paginile ei care sa nu fie spus cu scop, care sa nu aiba ascuns mare folos; nimic nu este inutil, totul a fost dictat de catre Duhul Sfant. In ceea ce priveste eternitatea invataturilor din Sfanta Scriptura, acelasi ierarh spune ca mai lesne este sa se stinga soarele decat sa treaca cuvintele Domnului nostru.

   Sfantul Ioan Gura de Aur evidentiaza ca Sfanta Scriptura este de la Dumnezeu si o numeste adevar capital, dogma esentiala si fundamentala pe care n-ar trebui s-o uite niciodata savantii, interpretii si lingvistii.

    Marele teolog roman Dumitru Staniloae afirma ca Sfanta Scriptura este Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, Care s-a talmacit pe Sine in cuvinte, in lucrarea Lui de apropiere de oameni, pentru ridicarea lor la El, pana la Intruparea, Invierea si Inaltarea Lui ca om. Scriptura reda ceea ce continua sa faca Fiul lui Dumnezeu cu noi din aceasta stare de Dumnezeu si om desavarsit, deci Scriptura talmaceste lucrarea prezenta a lui Hristos.

 

    Pe teritoriul tarii noastre, prima biblie in limba romana a aparut in anul 1688. Supranumita Biblia de la Bucuresti, aceasta a fost realizata de catre episcopul Mitrofan al Husilor si de fratii Radu si Serban Greceanu si revazuta de arhiereul Gherman din Nissa Capadociei. Tiparirea Bibliei a inceput la data de 5 noiembrie 1687 si s-a incheiat in septembrie 1688.

    Biblia de la Bucuresti reprezinta o opera de mari proportii pentru vremea in care a fost tiparita: are 944 de pagini, format mare. Textul este imprimat cu litere mici, chirilice, dispus pe doua coloane, cu exceptia celor doua prefete unde exista o singura coloana.

Sursa:basilica.ro

⏩   Rugaciunea / inainte de a citi si intelege Sfanta Scriptura