Trepte ale Rugaciunii

   Sa rostim rugaciunea cu frica, efort si atentie, ca si cum am sopti'o in urechea lui Dumnezeu.

†

Rugaciunea nu numai ca il apropie pe om de Dumnezeu, ci il lipeste de Dumnezeu si il face un duh cu El. Este ceea ce spune marele Apostol Pavel: 

 Cela ce se lipeste de desfranata, un trup este cu ea... si cel ce se lipeste de Domnul, un duh este cu El. Sudura aceasta duhovniceasca de a se uni omul cu Dumnezeu, se face pe calea rugaciunii.

Cum sa ne rugam? 

Iata cateva sfaturi scurte de la Parintele Sergey Chetverikov:

In special acum cand ne aflam intr'o perioada mai accentuata de pregatire este mai usor sa ne formam deprinderi duhovnicesti care sa ne insoteasca atat in timpul postului cat si in afara lui. Astfel este foarte important sa se creeze, chiar si in singuratatea si intimitatea fiecaruia, o asemanare cu atmosfera de rugaciune din biserica, o liturghie dupa liturghie. 

In primul rand, prin alegerea unui colt de rugaciune linistit. Acasa, poate deasupra patului, agatati doua sau trei icoane si o candela inaintea lor. Apoi, este esential sa stabilim un program permanent de rugaciune acasa. 

Stabiliti o vreme de rugaciune: seara, dimineata si in timpul zilei. Programul de rugaciune sa nu fie prea lung, asa incat sa nu devina prea obositor din pricina noutatii acestei experiente. Rastimpul oferit rugaciunii trebuie intotdeauna sa fie tratat cu frica, efort si atentie. 

Pe langa rugaciunea personala este nevoie si de unele elemente externe: statul in picioare, metaniile, ingenunchiatul, insemnarea cu semnul Sfintei Cruci, citirea rugaciunilor. Cu cat mai des se va ruga cineva astfel, cu atat mai bine. Este bine sa ne obisnuim cu rugaciunea, intrucat la inceput, sufletul este imediat aprins de dorul rugaciunii.

Trebuie sa ne rugam simplu: ridicandu-ne la rugaciune, sa spunem rugaciunea cu frica si cu cutremur, ca si cum am sopti'o in urechea lui Dumnezeu, insotind cuvintele rugaciunii cu semnul Sfintei Cruci, metanii si plecari ale genunchilor. Canonul de rugaciune, trebuie indeplinit mereu, fara scapari.

Trepte ale rugaciunii:

1. Prima treapta este cea a rugaciunii fizice, care consta mai mult din citirea rugaciunilor, stat in picioare si metanii; mintea hoinareste, nu exista o inclinatie ontologica spre rugaciune: efortul si rabdarea sunt indispensabile; aceasta este rugaciunea activa. 

2. A doua treapta este rugaciunea staruitoare: mintea incepe sa se obisnuiasca sa se concentreze la vremea rugaciunii si sa rosteasca toata rugaciunea fara ca gandurile sa se risipeasca. 

3. A treia treapta este rugaciunea simturilor: inima devine plina de sentimente, si ceea ce pana aici era gand acum devine sentiment. Cine a ajuns la aceasta treapta se roaga fara cuvinte, caci Dumnezeu este Dumnezeul inimilor.

Cititi Cuvantul lui Dumnezeu, Noul Testament, si inainte sa cititi vorbiti cu Dumnezeu prin rugaciune, asa incat Dumnezeu sa va ajute sa intelegeti, sa retineti si sa puneti in practica ceea ce ati citit. 

Nu va infricosati de ascetism, efort, post, rugaciune si abstinenta catre care sunteti chemati de Dumnezeu. Toate acestea sunt plictisitoare si sunt o povara doar daca sunt lucrate fara sa va ganditi la Hristos. Dar cand sunt lucrate in numele lui Hristos, cu credinta si cu dragoste, atunci jugul si povara devine usoare. 

Fie ca Domnul sa ne ajute pe toata durata vietii noastre sa indeplinim rugaciunea cum se cuvine asa incat sa putem praznui cu vrednicie Sfanta Inviere! 

Sursa: doxologia.ro

Powered by RedCircle