Sa rostim rugaciunea cu frica, efort si atentie, ca si cum am sopti'o in urechea lui Dumnezeu.
Rugaciunea nu numai ca il apropie pe om de Dumnezeu, ci il lipeste de Dumnezeu si il face un duh cu El. Este ceea ce spune marele Apostol Pavel:
Cela ce se lipeste de desfranata, un trup este cu ea... si cel ce se lipeste de Domnul, un duh este cu El. Sudura aceasta duhovniceasca de a se uni omul cu Dumnezeu, se face pe calea rugaciunii.
Cum sa ne rugam?
Iata cateva sfaturi scurte de la Parintele Sergey Chetverikov:
In special acum cand ne aflam intr'o perioada mai accentuata de pregatire este mai usor sa ne formam deprinderi duhovnicesti care sa ne insoteasca atat in timpul postului cat si in afara lui. Astfel este foarte important sa se creeze, chiar si in singuratatea si intimitatea fiecaruia, o asemanare cu atmosfera de rugaciune din biserica, o liturghie dupa liturghie.
In primul rand, prin alegerea unui colt de rugaciune linistit. Acasa, poate deasupra patului, agatati doua sau trei icoane si o candela inaintea lor. Apoi, este esential sa stabilim un program permanent de rugaciune acasa.
Stabiliti o vreme de rugaciune: seara, dimineata si in timpul zilei. Programul de rugaciune sa nu fie prea lung, asa incat sa nu devina prea obositor din pricina noutatii acestei experiente. Rastimpul oferit rugaciunii trebuie intotdeauna sa fie tratat cu frica, efort si atentie.
Pe langa rugaciunea personala este nevoie si de unele elemente externe: statul in picioare, metaniile, ingenunchiatul, insemnarea cu semnul Sfintei Cruci, citirea rugaciunilor. Cu cat mai des se va ruga cineva astfel, cu atat mai bine. Este bine sa ne obisnuim cu rugaciunea, intrucat la inceput, sufletul este imediat aprins de dorul rugaciunii.
Trebuie sa ne rugam simplu: ridicandu-ne la rugaciune, sa spunem rugaciunea cu frica si cu cutremur, ca si cum am sopti'o in urechea lui Dumnezeu, insotind cuvintele rugaciunii cu semnul Sfintei Cruci, metanii si plecari ale genunchilor. Canonul de rugaciune, trebuie indeplinit mereu, fara scapari.
Trepte ale rugaciunii:
Prima treapta este cea a rugaciunii fizice, care consta mai mult din citirea rugaciunilor, stat in picioare si metanii; mintea hoinareste, nu exista o inclinatie ontologica spre rugaciune: efortul si rabdarea sunt indispensabile; aceasta este rugaciunea activa.
A doua treapta este rugaciunea staruitoare: mintea incepe sa se obisnuiasca sa se concentreze la vremea rugaciunii si sa rosteasca toata rugaciunea fara ca gandurile sa se risipeasca.
A treia treapta este rugaciunea simturilor: inima devine plina de sentimente, si ceea ce pana aici era gand acum devine sentiment. Cine a ajuns la aceasta treapta se roaga fara cuvinte, caci Dumnezeu este Dumnezeul inimilor.
Cititi Cuvantul lui Dumnezeu, Noul Testament, si inainte sa cititi vorbiti cu Dumnezeu prin rugaciune, asa incat Dumnezeu sa va ajute sa intelegeti, sa retineti si sa puneti in practica ceea ce ati citit.
Nu va infricosati de ascetism, efort, post, rugaciune si abstinenta catre care sunteti chemati de Dumnezeu. Toate acestea sunt plictisitoare si sunt o povara doar daca sunt lucrate fara sa va ganditi la Hristos. Dar cand sunt lucrate in numele lui Hristos, cu credinta si cu dragoste, atunci jugul si povara devine usoare.
Powered by RedCircle
7 comentarii:
"Smerita cugetare și nevoința cu măsură dau mare putere rugăciunii, care făcută cu dragoste unii pentru alții va face ca Domnul să împlinească toate cererile bune"
Ava Dionisie Ignat
Uneori, trebuie doar sa pleci capul, sa spui o rugaciune si sa astepti sa treaca furtuna.
Părinte, cum te poţi ruga necontenit, pentru că zilnic trebuie să munceşti, să te mişti încoace, încolo, şi mintea se răspândeşte la treburile pe care le faci? Sfântul Maxim a răspuns ucenicului:
„Dumnezeu nu porunceşte omului lucruri care nu sunt posibile acestuia“.
Pr. Petroniu Tănase
"Când îţi aduci aminte de Dumnezeu înmulţeşte rugăciunea, ca, atunci când îl vei uita, Domnul să-și aducă aminte de tine".
SFÂNTA RUGĂCIUNE ESTE MAMA TUTUROR FAPTELOR BUNE.
Cuviosul Daniil Egipteanul s-a rugat pentru Evloghie Pietrarul sa-l imbogateasca Dumnezeu. Pietrarul era primitor de oaspeti si la el tragea Sfantul de fiecare data cand se ducea in oras.
Dumnezeu i-a spus sa-l lase, ca este bine asa cum este, sa-si castige putinul din munca sa, la care Daniil a insistat, spunand: "Daca ar avea mai multi bani, ar face mai mult bine, ar primi, ar face o casa de oaspeti, cati oameni ar putea ajuta!".
Dupa un timp, pietrarul a gasit o comoara, a luat banii, a fugit in Alexandria, a facut un palat si nu mai primea pe nimeni, o ducea in chefuri. Sfantul Daniil l-a adus mai tarziu inapoi prin lucrare dumnezeiasca la saracia sa.
„Ceea ce sunt aripile pentru păsări, aceea este rugăciunea pentru un creştin adevărat.
Pasărea nu zboară întruna, dar e gata oricând de zburat. Un creştin adevărat e gata oricând de rugăciune.”
Trimiteți un comentariu