Intr-un colt uitat de lume, langa podul dinspre moara
O batrana si-o copila isi duc viata-ntr-o cascioara.
Erau tare nevoiase, greu se descurca bunica
Isi crestea cu multa truda si iubire, nepotica!
Dar necazul iute vine peste omul necajit
Si fetita ei cuminte intr-o zi s-a-mbolnavit !
Tot a incercat batrana sa gaseasca bolii leac
Dar degeaba, ca nimic nu se leaga la sarac !
A pornit plangand batrana la un doctor din oras
N-avea bani ca sa-l plateasca, dar a luat un colt de cas!
Insa doctorul ii spune : ,, – N-am cum sa te-ajut bunica ,
Pana nu-ti aduci la mine mai in graba nepotica!”
Lacrimi i-au brazdat obrajii, ca n-avea cum sa o poarte
Pe fetita ei bolnava la un vraci asa departe.
Dar mergand pe strazi buimaca a vazut in fata sa
O biserica frumoasa, pe-o strada, undeva!
A intrat privind sfioasa, catre sfintii din icoane.
Si a-ngenuncheat batrana, langa cateva cucoane
Ascultandu-le batrana, rugaciunea lor cea lunga
A-nceput cu voce tare sa rosteasca, a sa ruga:
– Draga, Doamne, sunt Maria! Nepotica mea-i bolnava
Zace-n pat de multa vreme, e slabita si firava
Daca poti Tu sa o vindeci, mergi acuma, iute, iute
Casa noastra-i langa moara, ce se afla lang-o punte!
Ai sa vezi casuta noastra cu peretii care crapa
Are gauri in sindrila, e micuta si saraca,
Cauta sub presul rosu si i-a cheia de la usa
Mergi, Te rog, sa-mi vindeci, fata! Fata mea ca o papusa!
Sa nu uiti! Cand iesi din casa sa pui cheia tot la loc
Ca sa pot deschide usa cand o fi, sa ma intorc!
Gata, Ti-ai notat adresa? Iaca, plec si eu la drum,
Multumes-cu-ti, Tie Doamne, multumesc inca de-acum!
O priveau razand marete ,, cuvioasele” femei
Zice una mai tafnoasa: – Vai si-amar de ruga ei!”
Dar batrana-si ia desaga si porneste catre casa
Cu nadejde mare-n Domnul, nu le-aude sau nu-i pasa!
Si minune! Cand ajunge si deschide grabnic usa,
Nepotica ei cea draga canta leganand papusa
– Cum? Te-ai ridicat, micut-o? Vino iute la bunica!”
Si degrab ii sare-n brate ca zvarluga, nepotica!
– A venit aici un doctor si m-a saturat pe frunte
Avea haine de lumina si in plete stele multe,
Si sub pletele-nstelate, precum crinul fruntea Lui!
Dar pe maini avea, bunico, doua rani adanci de cui !
Si mi-a spus cu voce blanda, mangaindu-mi talpa goala
Sa ma joc iar cu papusa ca nu mai sunt bolnavioara!
M-a rugat sa-ti spun si tie c-a gasit casuta noastra
Si ai cheia asezata chiar sub pres, langa fereastra
Comentarii
Trimiteți un comentariu
„Rugăciunile, gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”