Bucuria de a trai, trebuie simtita in fiecare zi!

†

Daca ai uitat ca sa zambesti,
Adu-ti aminte ca traiesti!
Bucura-te enorm de prezent,
Traieste din plin fiecare moment!

Daca ai uitat ca sa iubesti,
Adu-ti aminte cine esti!
Cum viata inca te iubeste,
Asa si tu te indragosteste!


Daca ai uitat ca sa traiesti,
Adu-ti aminte sa zambesti!
Caci bucuria de a trai,
Trebuie simtita in fiecare zi!


Daca simti ca nu mai poti,
Gandeste-te acum la toti,
La cei care nu mai sunt,
Si ar mai fi vrut pe pamant!

poezie de Ovidiu Kerekes

As pleca acolo unde omul daruieste dragoste fara masura.

   As pleca intr-o lume unde oamenii sunt sinceri si toti se iubesc ca fratii...

†

 

As pleca in lumea unde, nu se razboiesc bogatii,
Unde oamenii sunt sinceri si toti se iubesc ca fratii,
Unde soarele si luna saruta cu drag pamantul,
Iar barbatul si femeia isi respecta juramantul.

As pleca acolo unde, banul nu are valoare,
Unde nimeni nu te-ntreaba cat ai strans in buzunare,
Unde pacea si iertarea se unesc cu armonia,
Iara omul si natura isi arata maiestria.

Unde visele-s aievea si se nasc din lucruri simple,
Unde valurile marii te mangaie pe la tample,
Unde ploua cu iubire si pamantul infloreste,
Unde noaptea e ca ziua, iar apusul straluceste.

Intr-o lume de poveste, unde nu exista ura,
Unde omul daruieste dragoste fara masura,
Unde-i leagan curcubeul, unde stelele sunt flori,
Ce ne mangaie privirea, in mii si mii de culori.

As pleca in locuri unde, nu exista-ngrijorare,
Unde ziua cea de maine, o cunoaste fiecare,
M-as intoarce doar cand omul, va uita de tot ce-i rau,
Va fi drept si bun la suflet si va crede-n Dumnezeu.

Ion Rodica Larie

Nadejdea mea, IISUSE!

    Nadejdea mea, IISUSE!

†

   Inima'i asa de rece si sufletul e sloi de gheata,

 Buzele'mi de plumb, iar ochii'nvaluiti in ceata

 Desi mainile'mi sunt fara vlaga si genunchii ca de ceara

 Nadajduiesc ca in curand vedea'voi Soarele de primavara !

 

 Doamne, glasul mi-e de fum iar rugaciunea de pamant

 Pasii'mi sunt timizi, zborul mi'e rapus si frant...

 Desi inaintarea'i grea prin bezna neagra de bazalt,

 Nadajduiesc ca voi locui cu Tin’ pe Muntele'Ti Inalt !

 

 Ceru-i de arama si florile's lipsite de culoare...

 Rasaritul nu se'ntrezareste, iar zambetul ma doare

 Desi lacrima'mi se frange'n geana si'ntunericul ma impresoara,

 Nadajduiesc in Tine Doamne, ca Tu porti a mea povara !

 

 Durerea'mi mistuie launtrul si strigatul mi-e mut,

 Iar fiinta'mi se'nconvoaie sub greutatea cortului de lut,

 Cine ma va izbavi de acest trup de moarte, oare cine ?

 O Doamne Dumnezeul meu, eu nadajduiesc numai in Tine !

 

 Sunt doar tarana, dar privesc cu dor albastrul de senin

 Si ma'ntreb in taina, cand ai sa vii Isuse dupa min’ ?

 Sunt un strop de roua-n Soare, dar privesc spre vesnicii,

 Inspre ziua revenirii Tale, cand in nor ma vei rapi !

~Amin~ 

   Poezia METANIE de Radu Gyr

†

    Radu Gyr s-a nascut la 2 martie 1905 pe plaiurile mioritice ale Muscelului, la Campulung. Talentat, scrie versuri de la varsta de 10 ani. La 14 ani da la iveala poemul dramatic ”In munti”. Termina stralucit Liceul ”Carol I”. Urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filozofie din Bucuresti. Devine asistent, apoi conferentiar la Catedra de Estetica si Critica Literara, la profesorul Mihail Dragomirescu. Publica mai multe volume, precum Cerbul de lumina, Cununi uscate, Corabia cu tufanici, Poeme de razboi, Balade.

 👉   Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane! / Radu Gyr

Radu Gyr - Metanie

Doamne, fa din suferinta,
Pod de aur, pod inalt,
Fa din lacrima velinta
Ca intr-un pat adanc si cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri faca-se si vin.
Din infrangeri, scari si trepte,
Din caderi, urcus alpin.

Din veninul pus in cana
Fa miresme ce nu pier.
Fa din fiecare rana
o cadelnita spre cer;

Si din fiece dezastru
si crepuscul stins in piept,
Doamne, fa lastun albastru
si fa zambet intelept.

Doamne, primeste jertfa lor! 

Metanie - Tudor Gheorghe (versuri Radu Gyr)

Powered by RedCircle

Cum să fac corect metaniile?

Poezii De Radu Gyr, interpreteaza actorul Cristian Alexandrescu

Crezul de Radu Gyr

Crezul

Puneti-mi lanturi si catuse
Sa sune scrasnetul hain
Si mii de lacate la use,
Eu tot ceia ce-am fost raman.

Surpati asupra-mi munti si ape
Puteti chiar sa ma spanzurati.
Cu grele, negre tarnacoape,
Credinta nu mi-o sfaramati.

Tarati-ma de vreti sub santuri
Si ingropati-mi trupul stins.
Eu sorb ca Fat-Frumos, din lanturi
Puteri adanci de neinvins.

Puteti sa napustiti tot iadul
Ca sa ma franga pana'n miez.
Eu stau in viscole ca bradul
Si tare, tare ca un crez.

Radu Gyr

   Bucurati-va, prieteni.

 de Dumitru Matcovschi

†

Eu ma grabesc, tu te grabesti, el se grabeste,
Imbatranesc, imbatranesti, imbatraneste.
Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca in poveste
simpla de tot,
scurta de tot
viata ne este.
Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie.
Uite-un baiat floare si-a pus la palarie.
Uite un prunc, rade in prag, ai, nazdravanul!
Uite-un mosneag, tace-n toiag, alb ca troianul.
Muntele ieri ne-ademenea, astazi ne doare.
S-a implinit, nu s-a-mplinit visul cel mare?
Cine sunt eu, cine esti tu, cine e dansul?
Noi am stiut zborul inalt, dorul si plansul...
Zilele trec, zilele vin... Ce va ramane?
Suflet de lut, necunoscut, suflet de paine?
Toamnele cresc, grijile cresc, viata descreste.
Eu ma grabesc,
tu te grabesti,
el se grabeste.
Bucurati-va, prieteni, de prieteni si de frati,
Bucurati-va de-un nume ce vi-i dat ca sa-l purtati.
Bucurati-va de-un cantec,
de-un amurg cu flori de tei,
bucurati-va o viata
de lumina dragostei...

poezie de Dumitru Matcovschi

INCA O ZI... Dorel Margan

   INCA O ZI...

Dorel Margan

†

  

M-am intalnit azi-dimineata,
Voios, cu inc-o zi din viata...
Si fiind nespus de fericit,
Lui Dumnezeu i-am multumit!

Noua tot timpul ni se pare
Ca e o zi ca orisicare...
Dar nu-i o simpla zi, banala
Ci orice zi e speciala!

Pentru ea de Grigore Vieru

   Dumnezeu prima oara

Cand a plans printre astre,

El a plans peste Tara

Cu lacrima limbii noastre!

La Multi Ani, Limba Romana!!!

†

   Versuri: Pentru ea
de Grigore Vieru

Pentru ea la Putna clopot bate,
Pentru ea mi-i teama de pacate,
Pentru ea e bolta mai albastra –
Pentru limba, pentru limba noastra.

Dumnezeu prima oara
Cand a plans printre astre,
El a plans peste Tara
Cu lacrima limbii noastre!

Pentru ea ninsori se cern din spatii,
Pentru ea puternici sunt Carpatii,
Pentru ea e calda vatra poamei –
Pentru limba, pentru limba mamei.

Pentru ea noi varuim peretii,
Pentru ea mai sunt raniti poetii,
Pentru ea cresc florile visarii –
Pentru limba, pentru limba Tarii.

Dumnezeu prima oara
Cand a plans printre astre,
El a plans peste Tara
Cu lacrima limbii noastre!

   In orasul cu iubire, nu se spune "buna ziua", ci se spune "te iubesc"!

†

  

In orasul cu iubire, locuiesc cat mai putini,
Drumul catre fericire, din pacate, nu-l mai stim...
E asa frumos aici, ca-ntr-o lume de povesti!
Tot ce trebuie sa faci este doar ca sa iubesti!

In orasul cu iubire, oamenii mereu zambesc,
De atata  fericire, ochii lor, toti stralucesc.
Politetea e fireasca, iar atunci cand se-ntalnesc
Nu se spune "buna ziua", ci se spune "te iubesc"!

In orasul cu iubire nu exista cersetori,
Toata lumea daruieste doar emotii si fiori!
Florile sunt mai frumoase, frunzele in pomi danseaza,
Noptile sunt in lumina, inimile radiaza...

In orasul cu iubire, oamenii nu merg, plutesc,
Le-au crescut pe spate aripi, tot spunandu-si "te iubesc"!
Nu exista saracie, sunt avuti si fericiti,
Cea mai mare bogatie-i ca iubesc si sunt iubiti...

In orasul cu iubire nu exista umilinta
Oamenii nu stiu sa planga, nu exista suferinta
Trupurile-s sanatoase, ele nu imbatranesc,
Vitamina e iubirea si pastila "te iubesc"!

In orasul cu iubire oamenii-s nemuritori,
Nu exista cimitire, cand iubesti n-ai cum sa mori!
Cine vrea eternitate, cine vrea ca sa traiasca
Poate sa se mute aici, doar sa stie sa iubeasca!

         ✍️ Florentina Mitrica

Poezia ,,Stergarul” de Costache Ioanid

†

 

   Versuri: Poezia ,,Stergarul” de Costache Ioanid

   La cina cea de Paste, in camera de sus,
inconjurat de-apostoli, S-a asezat Iisus.
Se revarsa din sfesnic o galbena lumina
pe azimile calde, pe mielul... fara vina...
Era placut prilejul. Si toate pregatite.
Dar, vai, uitase gazda o sluga a trimite,
un rob sau o copila, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rand sa le-o dezlege,
sa le aline talpa de colbul de pe drum.
Si-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se intrebau in cuget: Cum vor sedea la ruga?
Sau cine isi va pune stergarul cel de sluga?

O, iata-i cum se-ncrunta, privind cu tulburare
cand vasele cu apa, cand praful pe picioare.
Si Duhul ii intreaba, cu soapta Lui usoara:
— N-ai vrea sa-ti pui tu, Petre, stergarul asta seara?
— Chiar eu?... Nu sade bine. Eu doar sunt mai batran.
— Dar tu? Tu cel mai tanar? — Eu stau langa Stapan...
— Dar tu? intreaba Duhul acuma pe Andrei.
— Chiar eu?... Sunt cel din urma la Domnul intre ei?
— Dar tu ce tii doar punga? — Eu am facut de-ajuns.
Am cumparat merinde. Si mielul l-am strapuns...
— Tu, Toma, nu vrei oare sa fii tu cel ce spala?
— Sunt trist. Se lupta-n mine o umbra de-ndoiala...
— Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu...?
Si-n fiecare cuget raspunsul a fost: Nu.
Atunci, lasandu-Si braul si haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stapanul cel coborat din cer
Si-nfasurand stergarul, S-a aplecat usor
sa-Si spele ucenicii, ca rob al tuturor.

De-atunci pe apa vremii, atatia ani s-au dus.
Si-acum — a cata oara? — Se-asaza iar Iisus
sa-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L inconjoara:
— N-ai vrea sa-ti pui tu, Gheorghe, stergarul asta seara?...
Tu, sora Marioara? Tu, Radu? Tu, Mihai?...
Frumos va fi odata acolo sus in Rai!

Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curma.
Nu vrei, in lumea asta, sa fii tu cel din urma?
E bun un vas de cinste, dar trebuie si-un ciob!
Nu vrei sa fii tu, frate, al fratilor tai rob?
Sunt rani neingrijite, sunt mucuri ce se sting,
batiste-n care lacrimi in taina se preling,
sunt vaduve bolnave, batrani fara putere,
sunt oameni singuratici, lipsiti de mangaiere,
sunt prunci ramasi acasa, cu-o mama in spital,
bolnavi care asteapta-un salvator semnal.
Se cere osteneala si jertfa uneori.
Si nopti de priveghere si iarasi munca-n zori.
Nu manuind Cuvantul, cand harul nu ti-e dat,
cat matura si acul si rufa de spalat,
cat cratita, toporul si roata la fantana.
ciocanu-n tabla casei si-n gard la vreo batrana.
Sa stai de veghe noaptea la cate-un capatai,
sa-ntorci cu greu bolnavul, sa rabzi si sa mangai;
sa-l scoti apoi la soare si sa-i alini amarul.
... Nu vrei cu Mine, frate, sa-ti infasori stergarul?
— Chiar eu?... Nu sade bine. Eu doar sunt mai batran.
— Chiar eu?... Eu sunt prea tanar. Eu stau langa Stapan...
— Chiar eu?... Eu nu am vreme. Eu am facut de-ajuns.
— Chiar eu? — Chiar eu? Se-aude acelasi trist raspuns.
Si-atunci, lasand sa-I cada cununa Lui si haina,
iubirii fara margini traindu-i iarasi taina,
incet — a cata oara? — Se-apleaca iar Iisus
si, plin de-atatea ganduri, stergarul iar Si-a pus.
Si-asa cum o mladita se-apleaca langa trunchi,
Stapanul omenirii Se-apleaca in genunchi.
La jugul fara slava Iisus iar Se-njuga,
El, Imparatul Vietii, din nou e rob si sluga.
Veniti, leprosi ai lumii, murdari de-ai ei tarana!
Iisus va spala iarasi cu propria Sa mana!
Veniti, voi ce-n pacate nadejdea vi se frange!
Iisus va spala astazi cu propriul Sau sange!...

~*~~†~~*~

Voi, frati, goniti mandria, visarile si somnul!
Luati cu drag stergarul alaturea de Domnul!
Si nu uitati: pe cale, orice lucrare-i buna;
dar cine ia stergarul, acela ia cununa!

Daniela Nane recita poezia ,,Stergarul” de Costache Ioanid

Powered by RedCircle

   Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane! / Radu Gyr

†

  Radu Gyr a fost initial condamnat la moarte pentru versul din „Scoala-te, Gheorghe, scoala-te, Ioane!”

Comunistii i-au redus pedeapsa la 25 de ani de munca fortata. Radu Gyr a executat in cele din urma sase ani de inchisoare. A fost eliberat sub amnistie in 1964. A murit la Bucuresti la 29 aprilie 1975.
Poetul, jurnalist si doctor in litere Radu Demetrescu Gyr s-a nascut la Campulung Muscel in 1905.
Multa vreme, a fost asistent universitar la Catedra de Estetica a profesorului Mihail Dragomirescu.

Fratii, nu-s de inlocuit, nu se vand si nu se schimba, sa privesti la ei in suflet, precum te vezi in oglinda

Fratii, nu's de inlocuit, nu se vand si nu se schimba,

Sa privesti la ei in suflet, precum te vezi in oglinda

†

 Versuri: Fratii nu se inlocuiesc.

Fratii, nu's de inlocuit, nu se vand si nu se schimba,
Sa privesti la ei in suflet, precum te vezi in oglinda
Cand arunci cu vorbe'n frate, tot pe tine te lovesti
Uita, iarta si ia seama, cat sunt vii, sa ti'i iubesti.

Nicaieri in lumea asta, n'ai sa afli impacaciune,
Ochii lui si ochii tai, au acelasi dor a'si spune
Sa lasi orice suparare, langa voi sa nu rasara
Caci pe mama, chiar de tace, pan'la moarte o s'o doara.

Pe pamant si pe avere, sa nu faceti judecata,
Ca nu poti rascumpara, omenia, niciodata
Sa nu pui hotar iubirii, cand ti'o cere fratele,
Mama a impartit la toti, grija ei si laptele.

Daca azi te'ai maniat, cerul maine se manie
Si nu'ti iarta fapta rea, sa'i faci lui, ce'ti place tie,
Totdeauna lasa loc, fratelui la tine'n curte
Clipele ce pierzi cu ura, pe vecie sunt pierdute.

Si'ai mai vrea cand fratii pleaca, sa'i revezi o zi macar,
Dar cainta prea tarzie, ai sa vezi! Ca'i in zadar!
Si nu'i suflet sa priceapa, cum e'al fratelui, de sange
Nu'l rani nici din greseala, ca'i pacat, de'o clipa plange.

Fratii, nu's de inlocuit, sunt aceleasi trup de mama,
Sunt nadejdea si sunt mila, lacrima de sub naframa
Mana fratelui e sfanta, e'a mamei mangaiere,
Sa'i dai fratelui iubirea, chiar si'atunci cand nu ti'o cere.

DORUL DE A TA IUBIRE

                       de Preot Sorin Croitoru

†

 

Ma cuprinde cateodata

Cate'o lacrima de jale:
Plang, Iisuse'al meu, de dorul
Harului si slavei Tale,
Fiindca'a fost o vreme, Doamne,
Cand salasluiai in mine...
Amintindu'mi vremea'aceea,
Lacrima usor imi vine.
Ce greseala fac, Stapane,
De'mi lasi inima pustie?
Vrei ca inima aceasta
Sa Ti'o daruiesc doar Tie?...
Caci pe cand a Ta Lumina
Ma umplea de fericire
Te iubeam in timpul noptii,
Te iubeam si la trezire,
Te iubeam de dimineata,
Imbatandu'ma de Tine,
Iar in timpul dupa'amiezii
Si mai mult ardeai in mine.
Cu adevarat hranita
Mi'era inima spre seara,
Cand Te cuprindeam cu toata
Firea mea interioara...
Noaptea Tu'mi erai odihna,
Infrumusetandu'mi somnul
Cu acele vise'n care
Te vedeam pe Tine, Domnul;
Cercetam cu bucurie
Evangheliile Sfinte,
Iar cuvantul despre Tine
Noaptea'mi revenea in minte.
Inima'mi mereu flamanda
Se hranea cu'a Ta iubire:
Rugaciunea'mi devenise
Intr'un fel a doua fire.
Cand taceam, privindu'Ti chipul
Din icoana bizantina,
Fata Ta atat de blanda
Care raspandea lumina,
Cand vorbeam fara cuvinte,
Inghitindu'Te'n suspine,
Si cu orice'nghititura
Fiind mai flamand de Tine.
Da, in vremurile'acelea
Care sunt de mult apuse
Nu ma imparteai cu nimeni,
Ci eram al Tau, Iisuse,
Caci in mine coborasesi
Tu cu'a Ta Imparatie,
Prefacandu'mi saracia
In grozava bogatie...
Amintiri din alte vremuri
Ce pot fi din nou traite
Daca voi avea vointa
Sa fiu tare in ispite,
Amintirea unor timpuri
Care nu's de tot trecute,
Daca voi avea vointa
De'a fi tare in virtute,
Amintirea unor zile
Ce se pot intoarce iara
De vei lumina, Iisuse,
Firea mea interioara...
Ma cuprinde cateodata
O puternica mahnire...
Nu'i durere in necazuri,
Este dor de'a Ta iubire!

Te caut Iisuse, c'asa mi'a zis mama

†

 Versuri: Te caut Iisuse, c'asa mi'a zis mama

Va invitam sa ascultati o poezie crestina de suflet, recomandata de fratele Gheorghe Pristavu "Te caut Iisuse, c'asa mi-a zis mama".

 ~*~

Te caut Iisuse, Tu stii si ma crezi,

De cand m'a dus nasa la sfantul Botez.

Te caut de atunci, Te caut prin viata,

De cand eram prunc la mama in brate.

De atunci Te stiu, ca mama'mi canta,

De Tine Iisuse si asa ma adormea.

Te caut din leagan, Iisuse Tu stii,

C'asa mi'a spus si mama cu multii copii,

Cu ochii albastri, senini ca si cerul,

Sa caut prin viata, sa aflu misterul vietii

Al mortii, si'a tot ce se poate,

Si sa aflu seninul si binele in toate.

Te caut Iisuse, de'atunci, de micut

Cand mama de mana in bunda, descult,

M'a dus pe la slujbe desculta si ea,

Cu rochia pe fata,  c'asa o purta,

In zile de praznic in rest o'ntorcea,

Ca n'avea sarmana sa'si cumpere alta,

Caci noi eram sapte si dansa si tata,

Si mosul si buna, catelul, pisica,

Si pana sa'mparta ea n'avea nimica,

Si tot era bine zicea ca'i satula,

Ca are in suflet mancare destula.

Si tin minte vorba cand ma tinea in poala,

Ca omu'i mai bun cand ranza'i mai goala.

Te caut Iisuse, flamand si ostenit,

Prin ruga si posturi Te caut smerit.

Te caut afara si'n casa si'n mine,

Si plang si ma supar cand nu dau de Tine.

Te caut prin codrii, la deal si la vale,

Si tare ma tulbur cand nu'mi iesi in cale.

Te caut prin toate c'asa mi'a zis mama,

Cand m'a dus la scoala de mana, sarmana.

Caci esti pretutindeni, in munti si campii,

In fructe ce leaga'n grane si'n vii,

In oamenii lumii, femei si copii,

De aceea Te caut in lungul si'n latu,

In tot ce exista in josul si'naltu.

Din fundul de'adancuri si pana la stele,

Te caut pe Tine Iisuse prin ele,

Te caut Iisuse Hristoase prin munca,

La plug si la sapa, la fanul din lunca,

C'asa mi'a zis mama, tin minte saraca,

Desi n'avea numai trei clasa taranca,

De fata trudita, cu palme umflate,

Cu maini batucite, calcaie crapate,

Lovite, intepate si prea'nsagerate,

De brusti, de'aratura de miristiti si spini.

Ca daca ajung sa traiesc prin straini.

Sa nu uit de doua: de munca si ruga!

Ca toate ale lumii sunt puse pe fuga,

Doar Tu esti statornic si netrecator,

De aceea Te caut si nu vreau sa mor

C'asa mi'a zis mama slabuta la fata,

Sa nu mori copile, asculta si'nvata,

Sa cauti pe Domnul intreaga'ti  viata.

Te caut Iisuse, de'atunci ne'ncetat,

Uitandu'ma tot pe unde am umblat,

Si'n toate vazandu'Ti chipul asezat,

In toate iti vad urma pe unde ai trecut,

Si toate'mi spun, ca Tu le'ai facut.

Te caut Iisuse, Om si Dumnezeu,

Facatorul lumii, facatorul meu,

Si iar ma gandesc la ce mi'a zis mama,

Cand cu iia uda, uda cu naframa,

Isi ridica, capul din lanul de grau,

Cu secera'n mana, cu junghiuri in brau,

Cu trupul sarmana scaldat in sudoare,

Cu fata brazdata de vanturi si soare,

Cu blanda priviri cu dulcele ei glas,

Imi zicea: baiete sa nu faci un pas

Fara rugaciune, fara Dumnezeu,

E porunca mamei, tine'o dragul meu!

Azi nu mai am mama, si dorul m'apasa,

De mama de tata de frati si de casa,

Ca din tot ce a fost nimic nu mai este

Si totul imi pare o trista poveste.

 casa parinteasca nu am pe nimeni,

Sa ma mai primeasca, dorul sa'mi aline,

Cand indurerat ma intorc la Tine,

Iisuse Hristoase cel fara incept

Primeste'ma Doamne cu  tot ce'am avut

Cu mama si tata cu surori si frati,

Cu cei ce mai suntem cu cei raposati,

Si ma rog Iisuse bunule ca poti

Om si Dumnezeu, iarta'ne pe toti,

Si de toata lumea Te rog tine seama,

Mantui'o Iisuse, c'asa o zis mama!

~*~

Powered by RedCircle

• Viata Maicii Domnului – Mama Noastra >>>

• Psaltirea Maicii Domnului - Maica Vietii >>>

• Psaltirea Maicii Domnului a fost scrisa de ...

Doamne, da'mi recunostinta: Cei 10 leprosi

Doamne, da'mi recunostinta

Vindecarea celor zece leprosi

†

Doamne, da'mi recunostinta
s'o dea inima – cat poate,
nu cum au facut leprosii
ce'i salva'si Tu de la moarte.

Fa de fiecare data
cand Tu, Doamne'mi faci vreun bine,
dragostea'mi si multumirea
sa se'arate pentru Tine.

Asa dovedesc credinta,
dragoste si ascultare,
cand spre'oricine'mi face'un bine
inima'i multumitoare.

Doamne, ce putini sunt astazi
cei ce'asemenea se poarta…
Unul, doar, din zece vine
si recunostinta'arata.

Si doar ei au mantuire,
cei ce au recunostinta.
Cand ea ne'a adus la Domnul,
dovedim c'avem credinta.

VIOREL BAR din “Cantari la Evangheliile duminicilor de peste an”

Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

sursa:oasteadomnului.ro

Fii, Doamne, bun cu noi, saracii! Poem parintele Pimen Vlad

†

 Ma uit spre cer la Dumnezeu
Si-as vrea sa fiu cu El mereu
Ma uit la Maica Preacurata
Spre ea intind inima toata

 

Tu ne-aduci, Iisuse, har si veselie!

†

Tu ne-aduci, Iisuse, har si veselie!

A sosit Craciunul, o, ce bucurie!
Tu ne'aduci, Iisuse, har si veselie.
Ce frumos e bradul, ce frumos e tot,
o, ce bucurie, parca nu mai pot!

Noi avem hainute calde si frumoase,
jucarii si paine, case calduroase,
dar atatia, Doamne, n'au nici foc, nici casa,
nici maicuta buna, nici hainuta groasa…

Da'mi inima buna Tu, Iisuse, mie,
sa'mpart cu saracii marea'mi bucurie!
Toti de'ar face astfel, o, ce sarbatoare,
n'ar mai plange nimeni ca'i sarac si n'are!…

Afara ninge linistit: ne aduce aminte cu drag si dor de povestile din copilaria noastra

†

 Afara ninge linistit: poezia scrisa de George Cosbuc, ne aduce aminte cu drag si dor de povestile din copilaria noastra spuse de mama sau bunici, despre nasterea PRUNCULUI SFANT. Cel mai important moment din sarbatoarea Craciunului, este venirea pe lume al Mantuitorului care a adus pace, lumina si binecuvantare pe pamant.

Versuri: Afara ninge linistit

Afara ninge linistit
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe langa mama stand
De mult uitaram jocul.

In casa patul e facut
Dar cine sa se culce?
Cand mama spune de Iisus
Cu glasul ei cel dulce.
 

Iti zic: Doamne, Tie slava!

†

Ori de cant, ori de ma joc,

 Ori de-alerg ori stau pe loc,

Ori pictez, ori dau la pui,

Ori pisica o mangai,

Ori de fac lucruri o mie, 

In suflet am bucurie,

Iar in jur pare ca este

O lume ca de poveste

In care totul imi sopteste:

Joaca-te, invata, iubeste!

De aceea, ziua-ntreaga

Iti zic: Doamne, Tie slava!

 

In legatura cu cerul

Te astept: intra ( Vasile Voiculescu )

 Te astept: intra  / poezie crestin - ortodoxa

( Vasile Voiculescu )

†

Doamne, inima nu mi'e buna de nici o treaba,
Prea am tinut'o'n piept numai podoaba!…

N'am pus'o la lucru, n'am dat'o la scoala;
Am crutat'o… si mi'a ramas nepriceputa, goala.

Am crescut'o mai rau ca pe printese:
Nu staruie'n nimic, nu coase, nu tese.

Voinica, se plange ca oboseste indata:
Inima far’ de rost, inima rasfatata.

Credeam ca asa trebuie: „poetii
Sa'si poarte inima mai presus de greul vietii!”

Dar iata ca acum mi'e plina de toane si nazuri,
Sta numai de dragoste, imi face doar necazuri.

Sare, s'aprinde, o apuca atacuri
Ca nu'i dau raiul, scari la cer, punti peste veacuri!

…Doamne, eu nu mai izbutesc s'o indrept.
Numai singur Tu de'acum poti… Te astept.

Intra, Doamne, acolo, la ea in piept.

Vasile Voiculescu

Poezii - Bunica mea

Buna mea, bunica buna

de Niculina Muresan

Buna mea, bunica buna,
Cu tine e-asa de bine!
Nimeni nu stie sa spuna
O poveste ca si tine.

Esti un munte de rabdare
Si ma ierti cand eu gresesc.
Uneori te supar tare,
Dar tu stii cat te iubesc.

Ai muncit o viata-ntreaga
Sa ne fie noua bine.
De vei fi candva bolnava
Noi o sa-ngrijim de tine.

Anii trec, se duc si daca
Vei fi slaba si batrana,
Vei ramane-ntotdeauna
Bunicuta mea cea buna.