PENTICOSTARUL: despre cele 7 Duminici de dupa Sfintele PASTI

   Perioada de bucurie a Bisericii pentru Invierea, Inaltarea la cer a Domnului Hristos si pentru Pogorarea Duhului Sfant - PENTICOSTARUL

†

   PENTICOSTARUL - Perioada de bucurie a Bisericii pentru Invierea si Inaltarea la cer a DOMNULUI si DUMNEZEULUI nosru IISUS HRISTOS.

asupra:   cele 7 Duminici de dupa Sfintele PASTI

Duminica Sfintei Invieri (Inceputul Penticostarului)

Duminica a 2-a dupa Pasti (a Sfantului Apostol Toma)

Duminica a 3-a dupa Pasti (a Mironositelor)

Duminica a 4-a dupa Pasti (Vindecarea slabanogului de la Vitezda)

Duminica a 5-a dupa Pasti (a Samarinencei)

Duminica a 6-a dupa Pasti (a Orbului din nastere)

Duminica a 7-a dupa Pasti (a Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic)

PENTICOSTARUL - perioada liturgica si carte de cult

   Penticostarul este perioada dintre Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos si Duminica tuturor Sfintilor (duminica de dupa Cincizecime), adica perioada de bucurie a Bisericii pentru Invierea, Inaltarea la cer a Domnului Hristos si pentru Pogorarea Duhului Sfant. 

  Penticostar se numeste si cartea de slujba care cuprinde toate randuielile liturgice din aceasta perioada. Numele Penticostarului, "Pentikostarion“, i se trage tocmai de la perioada ale carei cantari le cuprinde, numita cincizecime, iar in greceste "pentikosti“.

   Penticostarul mai poarta numele de :

   Triod inflorit“ pentru ca si el are trei - si patrucantari ca si Triodul. In timpurile vechi intrebuintarea Penticostarului se incepea din ziua in care se terminau serviciile patruzecimii, adica la Invierea lui Lazar, sau mai vartos de la Duminica Floriilor .

El cuprinde:

  Cantarile de veselie ale Invierii lui Hristos in care se vadeste pretutindenea bucuria cea mare a crestinului

   Cantarile pentru slujbele praznicului Inaltarii si pentru cel al Rusaliilor, precum si pe cele ale duminicilor si tuturor zilelor acestei perioade.

Penticostarul - din trecut

  In forma si cu cuprinsul de astazi Penticostarul nu are decat cateva sute de ani. "Autorul " Penticostarului este Biserica, sub ocrotirea si in slujba careia au ostenit toti imnografii care si-au adus aportul la alcatuirea cartilor de slujba de care ne folosim noi astazi pentru a-L preamari pe Dumnezeu.

  Intre cei care au compus imne si canoane ce intra in componenta Penticostarului putem sa-i amintim pe: Roman Melodul, Anatolie, Andrei Criteanul, Cosma de Mayuma, Gheorghe Nicomideanul, Nichifor Calist Xantupol (sec. XIV.), acesta din urma fiind autorul Sinaxarelor Triodului si Penticostarului.

   Autorii multor imne raman necunoscuti, iar unii din cei mentionati nu pot fi sigur identificati. Acesta este si cazul celui caruia i se atribuie in cea mai mare masura alcatuirea Penticostarului. Despre acest imnograf stim sigur ca se numea Iosif si ca a trait in secolul al IX-lea. Unii spun ca este vorba de Iosif Studitul, arhiepiscopul Tesalonicului (+830), fratele Sfantului Teodor Studitul. Ei sustin ca ucenicii lui Teodor Studitul, sub carmuirea lui Iosif, fratele Sfantului Teodor "au alcatuit Triodul cu slujba Marelui Post precum si Penticostarul cu cantarile de la Pasti pana la Rusalii“. Altii spun ca este vorba despre Iosif Scriitorul de Cantari (+883), monah de origine siciliana care a trait la Constantinopol si a intrecut pe toti scriitorii de cantari bisericesti cu multimea imnelor pe care le-a compus.

  In forma sa ultima, asa cum se prezinta azi, Penticostarul a ajuns abia in secolul al XIV-lea (cand i s-au adaugat Sinaxarele), dupa aceasta data el nemaisuferind modificari esentiale.

  In tara noastra, Penticostarul a ajuns relativ tarziu, si ca toate cartile de cult mai intai in limba slavona. Primul Penticostar slavon tiparit la noi in tara (in acelasi volum cu Triodul) a aparut sub numele de "Triod-Penticostar“ in anul 1550.

  In limba romana Penticostarul a vazut lumina tiparului in anul 1743. In acest an el era tiparit la Bucuresti de mitropolitul Neofit, traducerea din greceste fiind facuta de Ianachie Vtori , si la Ramnic unde fusese tradus de episcopul Damaschin Dascalul, si era tiparit de urmasul acestuia, episcopul Clement. Remarcam faptul ca traducerea Penticostarului nu s-a facut din slavona ci din greaca.

  De la aceasta data editiile au fost tot mai numeroase, Penticostarul, ca toate cartile de cult de altfel s-a raspandit in intreaga tara, astfel ca tot cel ce are urechi de auzit poate sa asculte strigatele de bucurie ale Bisericii care vestesc pretutindeni Invierea Mantuitorului, precum si toate celelalte lucruri cuprinse in Penticostar.

Penticostarul - alcatuirea

  Penticostarul este una din cele trei carti de cult ce se folosesc in Biserica in cursul unui an bisericesc (Octoih Triod si Penticostar), avand o structura asemanatoare cu celelalte doua carti, cuprinzand (in special) cantarile pentru slujbele de la Vecernie si Utrenie. El incepe cu cantarile slujbei de la Sfintele Pasti, ce se continua in toata Saptamana luminata, si se incheie cu cantarile slujbelor din Duminica Tuturor Sfintilor.

  In Penticostar avem cantarile pentru slujbele a trei mari praznice imparatesti. 

  La inceput, se gasesc cantarile randuite pentru slujbele de la Sfintele Pasti. Mergand pe firul Penticostarului, dupa patruzeci de zile de la Pasti se gasesc cantarile slujbelor de la Inaltarea Domnului, iar la cincizeci de zile cele pentru slujbele de la Pogorarea Duhului Sfant. Aceste trei mari sarbatori sunt cele care dau tonul pentru intreaga perioada a Penticostarului.

  De la Duminica Tomei pana la Inaltarea la cer a Domnului Biserica ne infatiseaza starea maririi dumnezeiesti a lui Hristos, repetand in toate aceste zile multe cantari si randuieli de la Pasti, care ne tin in atmosfera de gand a Invierii lui Hristos.

  De la Duminica Tomei pana la Inaltarea la cer a Domnului, toate randuielile bisericesti incep si se termina cu cantarea intreita a Troparului Invierii. La Vecernie si Utrenie exista unele modificari, in sensul ca la Vecernie in toate sambetele se canta stihurile Pastilor cu stihirile lor (in afara de Sambata Tomei), iar Utrenia se incepe cu: "Slava Sfintei si Celei de o Fiinta si de viata facatoarei si nedespartitei Treimi“, dupa care se canta de trei ori: "Hristos a inviat...“, continuandu-se apoi cu: "Marire intru cei de sus lui Dumnezeu...“ La Sfanta Liturghie se canta in locul axionului "Cuvine-se cu adevarat“ irmosul cantarii a noua a Pastilor - "Ingerul a strigat“, cu stihira "Lumineaza-te, lumineaza-te...“, iar dupa impartasire in loc de "Vazut-am lumina cea adevarata...“ si "Fie numele Domnului binecuvantat...“ se canta Troparul Pastilor.

  Duminicile dintre Sfintele Pasti si Inaltarea Domnului, pe langa aceea ca vestesc Invierea lui Hristos, sunt consfintite si amintirii unor intamplari si persoane deosebite, care sunt obiectul slujbelor dumnezeiesti din aceasta perioada. De la sarbatoarea Inaltarii Domnului la cer pana la Cincizecime, Biserica ne pune in atentie cele in legatura cu praznicul Inaltarii. In duminica din aceasta perioada se face praznuirea celor 318 Parinti de la primul Sinod ecumenic de la Niceea. In aceasta perioada sfintele slujbe inregistreaza o diferenta caracteristica. In tot acest rastimp nu se rosteste rugaciunea "Imparate Ceresc“, care se va rosti doar la Pogorarea Sfantului Duh si de atunci in tot cursul anului bisericesc, la inceputul tuturor slujbelor.

Cu prima Duminica dupa Pogorarea Sfantului Duh - "A Tuturor Sfintilor", se incheie slujbele cuprinse in Penticostar, incepand perioada Octoihului.

Particularitatea Penticostarului

   Daca Triodului ii este specifica pocainta, efortul omului in cautarea lui Dumnezeu, Penticostarul incununeaza acest efort, prezentandu-L pe Dumnezeu in ipostaza in care El se pleaca spre om pentru a-l face pe acesta partas darurilor Sale. Observam inca o data stransa legatura Triod-Penticostar, care explica foarte bine faptul ca cele doua carti de cult au format mult timp, un singur corp.

   In perioada Postului Mare, omul se supune unui indelungat efort ascetic, dar intreaga pocainta pe care el o face in acest timp, este insotita de nadejde, de speranta ca efortul lui va fi incununat, ori aceasta bucurie a incununarii invaluie de-a dreptul crestinatatea in noaptea Pastilor, cand Penticostarul vesteste intregii lumi Invierea lui Hristos, chemand intregul univers sa se impartaseasca de bucuria cea mare a Invierii Domnului.

   In ultima duminica a Penticostarului, Biserica ii are in atentie pe toti sfintii din toate timpurile, marturie a conlucrarii omului cu darul pe care Dumnezeu i-l da necontenit. Sfintii sunt o marturie a unitatii, a bucuriei din Imparatia lui Dumnezeu deschisa prin Inviere, la ospatul careia suntem invitati toti pentru a ne desfata de impreunapetrecerea cu Dumnezeu.

CANTARI DIN PERIOADA PENTICOSTARULUI

sursa:crestinortodox.ro

   Care este continutul fiecarei zile din Saptamana Mare.

†

   Cea mai veche perioada de post din istoria Bisericii, Saptamana Sfintelor Patimiri, sau Saptamana Mare, este perioada de la Florii pana in Sambata cea Mare, inclusiv. Caracteristica esentiala a acestei saptamani sunt Deniile, slujba Deniei fiind utrenia din ziua urmatoare, care se savarseste in ajun, seara. Cuvantul „denie” vine de la slavonescul vdenie si inseamna priveghere sau slujba nocturna.

   Astfel, conform Sinaxarului din Triod, in fiecare zi din Saptamana Mare ne reamintim si retraim ultimele zile din viata Mantuitorului:

   Sfanta si Marea Luni – ne aduce in fata icoana tanarului Iosif care a fost vandut de fratii sai in Egipt. Istorisirea vietii sale in cultul liturgic este anticiparea Jertfei Mantuitorului Iisus Hristos Care a fost vandut de Iuda.

   Sfanta si Marea Marti – se face pomenirea Pildei celor zece fecioare. Este o pilda care are menirea sa ne tina treaza datoria de a trai permanent in Hristos.

  Sfanta si Marea Miercuri

  – se face pomenire de femeia pacatoasa care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mantuitorului – simbol al pocaintei adevarate si al indreptarii omului pacatos.

   Sfanta si Marea Joi – este inchinata amintirii a patru evenimente deosebite din viata MANTUITORULUI: 

Spalarea picioarelor ucenicilor, ca pilda de smerenie; Cina cea de Taina, la care Mantuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii; rugaciunea arhiereasca; inceputul Patimirilor, prin vinderea Domnului.

   Sfanta si Marea Vineri – se praznuiesc :

Sfintele si mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

   Sfanta si Marea Sambata – praznuim ingroparea Mantuitorului nostru Iisus Hristos si pogorarea Sa la iad.

sursa:doxologia.ro 

sursa foto:basilica.ro

Duminica Floriilor cu parintele Constantin Necula

FETITA si diavolul

   diavolul SI FETITA

†

  

Intr-o zi de sarbatoare
O fetita cu parintii,
A plecat la biserica
Sa se inchine Lui HRISTOS.

Diavolul care nu doarme
Si mereu ne ispiteste,
Se preface-n chip de baba
Si-ntalnind-o ii graieste:

- Unde mergi tu copilita?
Unde te grabesti mereu?
- La biserica matusa
Sa ma rog lui Dumnezeu.

- Ce vorbesti! La rugaciune?
Fugi de-aicea maiculita,
Du-te la copii, te joaca,
La Biserica esti mica.

Lasa draga ca te-ai duce.
Cand te vei face mai mare.
Si asa zicandu-i baba
Fata se intoarse'in cale.

Cand s-a facut fata mare.
A plecat la biserica.
Diavolul in chip de baba,
O opreste si-o intreaba:

- Unde mergi draga brandusa,
Unde mergi tu fata mare?
- La Biserica matusa.
Ca e zi de sarbatoare.

- Fugi de-aicea maiculita
Si te rog sa ma-ntelegi
Stii tu. Bisericuta-i
Pentru babe si mosnegi?

Penru tine uite hora,
Cum mai joaca langa crang
Cand ii vad de bucurie,
Mai imi vine ca sa plang.

Te vei pocai maicuta,
Acolo dupa maritat,
Cand vei fi o nevastuta
Cu copii si cu barbat.

Nu acum-n floarea vietii,
Acu trebuie sa traiesti
Sa gusti floarea tineretii
S-apoi sa te pocaiesti.

Se facu fata nevasta
Cu copii si cu barbat
Si-ntr-o zi de sarbatoare
La Biserica a plecat.

Diavolul in chip de baba,
Indraznet si prefacut,
O opreste iar in cale,
Parca s-ar fi cunoscut.

- Un-te duci tu nevastuta
Inbracata asa frumos?
- La Biserica matusa,
Ca sa ma rog lui Hristos.

Aoleu draga Marie,
Cu copii si cu barbat,
Ti-ai lasat casa pustie?
La Biserica-i plecat?

Du-te acasa, fa Marie
Zise prefacuta baba
Ai barbat, gospodarie,
Ce te apuci de alta treaba?

Lasa pocainta draga
Pana ce vei vi batrana,
Du-te ingrijeste-ti casa
Peste care esti stapana.

Nevastuta amagita,
Vrajita de-al babei glas,
Cu credinta indoita
S-a inapoiat acas.

Se facu nevasta baba
Si-ntro zi de sarbatoare
Ea mergea cu pasi degraba
Catre locul de-inchinare.

Diavolul in chip de baba
Iar in cale o opreste
Si cu vorbe prietenoase
Cam asa ii glasuieste:

- Unde mergi tu verisoara
Ca sa te-nsotesc si eu?
La Biserica cumnata,
Sa ma rog lui Dumnezeu.

La Biserica crestina?
Acolo-i lume frumoasa,
Tu esti baba si batrana
Du-te mai bine acasa.

Ce te duci la rugaciune
Ca de tine toti vor rade
Si acum la batranete
Cine sa te mai invete?

Asta trebuia s-o faci,
Cu Dumnezeu sa te-inpaci
Cand erai tanara zana,
Nu acum baba batrana.

Drept, gandi biata baba
Cu minte ingusta si slaba
Si se-ntoarse catre casa
Caci satana o-nselase.

Asta-i diavolul cel rau,
El tot vaneaza mereu,
Fii atent si te fereste
Sa nu cazi in latul sau! 

~❇~~†~~❇~

~❇~

Intemeierea si fundamentele bisericii noastre crestin-ortodoxe.

   Fundamentele bisericii noastre crestin-ortodoxe.

†

   Nu poate avea pe Dumnezeu de Tatal, cel ce nu are biserica de mama: Extra Ecclesia nulla sallus - " in afara de biserica nu este mantuire " spune Sfantul Ciprian al Cartaginei in secolul al III-lea

Biserica este asezamantul sfant intemeiat de Domnul nostru Iisus Hristos prin intruparea, moartea si invierea Sa, iar apoi prin venirea Duhului Sfant si a sfintilor apostoli si a urmasilor lor - martiri, episcopi, preoti, diaconi si toti sfintii. Biserica este adunarea tuturor crestinilor care cred in Hristos, care impartasesc aceeasi credinta adevarata in Tatal, Fiul si Duhul Sfant si care se supun preotiei numite de Sfintii Apostoli si de urmasii lor. Scopul Bisericii este sa recunoasca si sa apere dreapta credinta pe pamant, asa cum sunt revelate de Dumnezeu in Biblie si in sfintele traditii; ca mama sa adune si sa uneasca sub acoperirea ei toate natiunile care cred in Hristos ca Fiu al Dumnezeu; Evanghelia si harul Duhului Sfant pentru a invata, a conduce si a sfinti lumea. 

Biserica, lacasul sfintit de inchinare in care suntem botezati, cununati si prohoditi, lacasul unde in zilele de duminici si sarbatori mergem si ne rugam, ne spovedim si apoi, cu binecuvantarea preotului, ne impartasim cu Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Cuvantul „biserica” mai are inteles de trup tainic al Mantuitorului Iisus Hristos (Efeseni 5, 23), ale carui madulare suntem, in parte, noi, crestinii (Efeseni 5, 30; I Corinteni 6,15; I Corinteni 12, 27), care ne-am botezat in numele Sfintei Treimi si ne impartasim cu Dumnezeiescul Trup si Sange. In Sfanta Scriptura, trupul nostru este numit „templu al Duhului Sfant” (I Corinteni 6, 19).

Biserica este numita si „casa lui Dumnezeu” (Ioan 2, 16) sau „casa de rugaciune” (Matei 21, 31).

Cand zicem „casa de rugaciune” intelegem ca este o casa cu destinatie speciala: loc de rugaciune; cand zicem „casa lui Dumnezeu” intelegem ca in aceasta casa locuieste Dumnezeu si intr-adevar locuieste Dumnezeu pentru ca in Sfantul Altar se afla permanent Trupul si Sangele Mantuitorului nostru  Iisus Hristos in Sfanta Impartasanie. Deci, spunem ca in casa lui Dumnezeu - biserica - locuieste Dumnezeu in chip euharistic. Cand zicem „casa lui Dumnezeu”, intelegem ca aceasta casa nu trebuie sa semene cu locuintele, cu casele oamenilor, pentru ca nici Dumnezeu nu seamana cu oamenii, ci cu El insusi. Desi Fiul Sau - Domnul nostru Iisus Hristos - a luat chip omenesc, El a ramas si S-a facut cunoscut oamenilor si ca Dumnezeu.

   Minunea vindecarii slabanogului din Capernaum.

†

Duminica Sfantului Ierarh Grigorie Palama.

   Duminica Sfantului Grigorie Palama este a doua duminica din Postul Sfintelor Pasti. A fost inchinata Sfantului Palama din anul 1386, anul canonizarii sale. Biserica Ortodoxa face pomenirea Sfantului Grigorie Palama de doua ori pe an: pe 14 noiembrie, ziua trecerii sale la cele vesnice si in aceasta a doua Duminica a Postului Mare.

Sfantul Grigorie Palama ne-a marturisit ca Dumnezeu fiind personal, nu poate fi cunoscut decat dupa lucrarea Sa. Si dupa cum persoanele nu se pot cunoaste de la distanta, ci numai prin comuniune, tot astfel cunoasterea lui Dumnezeu este o cunoastere personala, nu teoretica. El vorbeste de un mod de cunoastere superior celui rational, cunoasterea prin puterea sau iluminarea Duhului Sfant, o cunoastere-unire a celui ce cunoaste cu Cel cunoscut. Asadar, ca sa-L cunosti pe Dumnezeu trebuie sa te impartasesti de El. Nu poti sa-L cunosti pe Dumnezeu stand in afara Lui.

Din acest motiv, Biserica a horatat ca dupa Duminica Ortodoxiei sa se faca pomenirea Sfantului Grigorie Palama, pentru a ne arata ca omul in Ortodoxie se impartaseste de lumina dumnezeiasca din aceasta viata. Sigur, lumina dumnezeiasca nu se arata oamenilor in aceasta viata decat in mod minunat, caci ea este diferita de lumina fizica. De aceea ea nu se vede cu ochii in mod natural, ci numai cu puterea Duhului Sfant.

Minunea vindecarii slabanogului din Capernaum.

Audio: Parintele Radu Tascovici, Paroh al biserici Nicut din Campulung Muscel. Minunea vindecarii slabanogului din Capernaum. 20/03/2022

Powered by RedCircle

 

    Paraliticul de la Vitezda, bolnav de 38 de ani si lipsit de orice fel de ajutor, cel din Capernaum ne este prezentat ca fiind inconjurat de dragostea si afectiunea a patru consateni. Nu era singur in lupta lui cu suferinta; patru il slujeau, purtandu-l pe umerii lor. Paraliticul de la Vitezda a fost vindecat de Hristos datorita vointei lui: "voiesti sa te faci sanatos?" (Ioan 5, 6); pe cand pe cel din Capernaum Hristos l-a vindecat gratie credintei celor patru care il purtau. Credinta lor a fost remediul, leacul vindecarii slabanogului.

  Textul evanghelic surprinde lamurit momentul: "Vazand credinta lor, Hristos i-a spus slabanogului: «Indrazneste, fiule! Iertate iti sunt pacatele tale!»" (Matei 9, 2). Este primul om iertat din lume. Desigur, puterea de a ierta a preluat-o Biserica de la Intemeietorul ei prin Apostoli (Ioan 20, 23). Pentru Dumnezeu, cei patru erau transparenti; le-a putut vedea credinta. Credinta celor patru in puterea dumnezeiasca a lui Iisus reiese si din modul lor insistent de a ajunge in casa din Capernaum, in care Mantuitorul Isi rostea predica.

  Nu era pentru prima data cand Iisus vindeca pe fundamentul credintei altora. Asa a vindecat pe sluga sutasului din Capernaum (Matei 8, 5-13); pe fiica lui Iair (Matei 9, 18); pe fiica femeii cananeence si pe multi lunatici, surzi si muti (Matei 9, 32; 15, 30; 17, 14-18). Desigur, Mantuitorul a mai vindecat pe multi si din mila (Matei 8, 2-7).

  Sfintii Evanghelisti Marcu (2, 4) si Luca (5, 19) spun ca cei patru, negasind loc pe unde sa-l introduca in casa, din pricina multimii venite din toate satele Galileei, Iudeei si Ierusalimului, s-au suit pe acoperisul locuintei in care se afla Iisus de cateva zile si, desfacandu-l, l-au lasat pe slabanog cu patul in mijlocul casei, inaintea lui Iisus. Ne este cunoscut faptul ca, la evrei, casele aveau o parte a acoperisului rabatabila si erau prevazute cu o scara exterioara, cu un parapet protector din caramida. De obicei, pe acoperisul casei, evreii, cand aveau oaspeti, montau corturi in care se putea dormi sau de multe ori puneau la uscat bumbac, in s.a. Cat priveste patul slabanogului, exegetii spun ca era un pat format dintr-un schelet metalic, rabatabil, cu o plasa pe care se punea o saltea subtire.

  Cauza slabanogirii erau pacatele: "Indrazneste, fiule! Iertate iti sunt pacatele tale" (Matei 9, 2), i-a spus Mantuitorul, intrerupandu-Si pentru putin timp cuvantul. Hristos, iertandu-i pacatele, l-a vindecat mai intai sufleteste, apoi l-a vindecat si trupeste.

  Mantuitorul, simtindu-l timorat, i s-a adresat ca un parinte: "Indrazneste, fiule!" Prin acest mod de adresare, Hristos l-a asigurat pe paralitic ca nici prezenta lui si nici insistentele celor patru care ii purtau patul nu au fost suparatoare. Maniera de adresare a Mantuitorului "Indrazneste, fiule!" a fost ca un balsam pe sufletul lui.

 sursa:CrestinOrtodox.ro

Prima Duminica a Postului Mare este dedicata Ortodoxiei

   Prima Duminica a Postului Mare este dedicata Ortodoxiei / Duminica Ortodoxiei

†

 

Parohia Nicut din Campulung Muscel

 Duminica ortodoxa este prima duminica a Postului Mare. In fiecare an, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane trimite in aceasta duminica o scrisoare pastorala pentru a fi citita in toate bisericile parohiilor si manastirilor. Preotul a vorbit despre importanta respectarii icoanelor ca expresie a credintei ortodoxe si a chemat pe toti credinciosii sa contribuie la lucrarea misionara a Bisericii, mai ales in eparhiile sarace din tara si din strainatate.

Duminica in care se sarbatoreste actul solemn de cinstire a Sfintei icoane, prima in postului Pastelui, este cunoscuta ca Duminica Ortodoxa.

Duminica Ortodoxiei

Parintele Radu Tascovici, Paroh al biserici Nicut din Campulung Muscel. 13/III/2022

Powered by RedCircle

• Parintele Radu Tascovici / Pilda Celor Poftiti la Cina cea Mare >>>

Ieromonahul Makarios Simonopetritul sustine ca "Praznicul Ortodoxei s-a suprapus peste vechea comemorare a profetilor Moise, Aaron si Samuel, pe care Typikon-ul Marii Biserici o indica drept singura praznuire a primei duminici din Postul Mare, atestata cel putin in epoca patriarhului Gherman al Constantinopolului (+ 740), fiindca sub numele sau gasim in unele manuscrise un canon imnografic in cinstea profetilor. Potrivit Kontakarion-ului de la Patmos 213 (secolul XI), Postul Mare era plin odinioara de comemorari biblice: in Saptamana a II-a era comemorat Noe, in Saptamana a IV-a jertfa lui Isaac si Isaac insusi in vinerea Saptamanii a V-a, astfel ca aceste praznuiri corespundeau lecturilor din cartea Facerii. Typikon-ul Marii Biserici nu face insa decat aceasta singura aluzie la Vechiul Testament in timpul Postului Mare, a carei origine, dupa Karabinov, ar fi mai putin lectura cartii Facerii, ci o amplificare a pericopei evanghelice citite la Liturghia acestei duminici (In 1, 44-52), unde se face limpede aluzie la profeti. Aceasta ar apartine unui vechi sistem de lecturi biblice, potrivit caruia Evanghelia dupa Ioan se citea in timpul Postului Mare, iar nu in timpul perioadei Penticostalului. Oricare ar fi motivele instituirii ei, aceasta sarbatoare a prorocilor se potrivea perfect cu prima saptamana din Postul Mare si cu atmosfera vechi-testamentara a sistemului lecturilor. In chip fericit ea n-a fost cu totul suprimata de sarbatoarea Ortodoxiei, ramanand in imnologie legata de aceasta intr-un mod armonios si pertinent din punct de vedere teologic, intrucat profetii figurau anticipat intruparea pe care o manifestau icoanele:

"Stralucit-a harul adevarului si cele ce de demult s-au preinchipuit umbros, acum s-au savarsit aratat. Caci iata Biserica, pe care o insemna mai inainte chipul cortului marturiei si care tine credinta dreapta [ortodoxa], se imbraca ca si cu o podoaba mai presus de lume cu icoana dupa trup al lui Hristos; ca tinand icoana Celui pe care-L cinstim, sa nu ratacim ...".

   Termenii specifici folositi de Biserica in perioada Postului Mare

†

   In aceasta perioada liturgica speciala a Postului Mare, termenii specifici folositi de Biserica sunt adesea superficial sau nu sunt intelesi deloc.

 Iata cei mai des intalniti termeni auziti in biserica in timpul Postului Mare si explicatiile lor:

⏩   Acatistul Bunei Vestiri, cel mai vechi acatist, este, ca forma imnografica, prima creatie a genului. Slujba Imnului Acatist al Bunei Vestiri sau Denia Acatistului Bunei Vestiri este oficiata, vineri seara, in saptamana a 5-a din Postul Sfintelor Pasti. Acatistul cuprinde 24 de strofe, avand 13 condace si 12 icoase.

Acatist, e – (gr. ἀκάθιστος, ὁ — akathistos = care nu e asezat, care sta in picioare, de aici ὕμνος, ὁ ἀκάθιστος — imnos akathistos = imne care se canta stand in picioare) imne, rugaciuni de laude si preamarire aduse Mantuitorului, Maicii Domnului si altor sfinti, prin care se cere ocrotire si ajutor pentru cei ce se roaga.

⏩   Aliluia

Aliluia – provine din limba ebraica si inseamna 

Lauda-ti pe Domnul. 

In Vechiul Testament era o cantare de bucurie foarte des intalnita in rugaciuni si servicii religioase si s-a transmis si in cultul Bisericii.

„Aliluia” este o forma solemna de a incheia cantarea religioasa si arata ca toate se fac spre slava (lauda) lui Dumnezeu.

⏩   Bogdaprosti

Bogdaprosti – provine din limba slava si poate fi tradus in mai multe forme, apropiate una de cealalta: 

Dumnezeu sa(-ti) ierte pacatele!

Dumnezeu sa-i ierte pe cei raposati!

Sa fie bine primit!

Sa primeasca Dumnezeu!

 Cuvantul „bogdaprosti” trimite cu gandul la iubirea lui Dumnezeu si e o forma de recunostinta pe care o aratam pentru cei care ofera o milostenie pentru sufletul cuiva, chemandu-L pe Dumnezeu ca martor la respectivul act de milostenie si rugandu-L totodata sa il rasplateasca.

⏩   Canonul Mare

Canonul Mare sau Canonul Sfantului Andrei Criteanul este un canon de pocainta, un imn liturgic lung alcatuit din 9 cantari, compuse, la randul lor, din peste 250 stihiri scurte de pocainta, ritmate de invocatia: 

„Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!”

Cerere care aminteste de rugaciunea vamesului din prima duminica a perioadei Triodului.

Canonul Sfantului Andrei Criteanul se citeste pe frag­mente in prima saptamana a Postului Sfintelor Pasti in zilele de luni, marti, miercuri si joi, in cadrul Slujbei Pavecernitei; iar in intregime se citeste la Denia de joi din saptamana a 5-a a Postului Sfintelor Pasti, la Utrenie.

⏩   Denie

Denie – provine din slavona – bdenie si inseamna priveghere sau slujba nocturna. Denia este Utrenia de a doua zi si se oficiaza seara, in ajun.

Prin caracterul si continutul lor, deniile sunt slujbe unicat in cultul divin ortodox si se oficiaza seara, in ajun, in urmatoarele zile din Postul Mare: miercuri si vineri din saptamana a cincea, precum si in toate zilele de rand din Saptamana Patimilor.

⏩  Dezlegare

Permisiune privitoare la consumul anumitor alimente, care nu sunt permise in perioada postului. Exemplu: Dezlegare la untdelemn si vin, Dezlegare la peste.

⏩  Florii

Floriile, Duminica Floriilor sau Duminica Stalparilor, este prima sarbatoare imparateasca din cursul anului bisericesc cu data schimbatoare, fiind legata de data Pastelui.

In a 6-a duminica din Postul Mare se aminteste intrarea triumfala a Mantuitorului in Ierusalim, inainte de Patimile Sale. Sarbatoarea de origine ierusalimiteana, este mentionata abia in sec. IV de pelerina Egeria sau Eutheria, care a asistat la sarbatorirea acestei zile in Ierusalim si descrie cum era oficiata suljba.

Se mai numea si Duminica aspirantilor sau a candidatilor la botez. Egeria arata obiceiul de a se imparti in biserici ramuri de salcie, care se binecuvantau de preoti, obicei ramas pana azi in bisericile crestine, in amintirea ramurilor de finic si maslin cu care a fost intampinat Mantuitorul.

Crestinii poarta ramuri verzi si in amintirea biruintei vietii impotriva mortii, prin invierea lui Lazar de catre Hristos, in sambata Floriilor.

⏩  Golgota

Golgota este numele evreiesc al dealului sau stancii pe care a fost rastignit Iisus Hristos. Este numit si Locul Capatanii, datorita faptului ca stanca seamana cu un cap de om.

⏩  Icos

Icos (gr. ὀικοσ – oikos = casa) este una dintre cele doua strofe ale vechilor condace, asezate astazi la sfarsitul odei a sasea, uneori al odei a treia din canoanele slujbelor bisericesti.

⏩  Infranare

Infranare – actiunea de a (se) infrana, retinere, abtinere, cumpatare. Se refera la abstinenta, faptul de a-si impune anumite restrictii, abtinere de la excese.

⏩  Liturghia Darurilor inainte sfintite

Slujba cunoscuta sub numele de Liturghia Darurilor inainte sfintite este de fapt un ritual de impartasanie dezvoltat prin imbinarea slujbei Vecerniei cu unele elemente ale Sfintei Liturghii. Cu toate ca nu se aduce jertfa cea fara de sange si nu se sfintesc darurile de paine si vin, ea poarta denumirea de Liturghie deoarece in cadrul ei are loc impartasirea cu Sfintele Taine.

Este o slujba specifica Postului Mare si poate fi oficiata in zilele de peste saptamana, cu exceptia zilelor aliturgice, a sarbatorii Bunei Vestiri si a Joii si Sambetei Mari.

⏩  Metanie

Metania (μετάνοια, ἡ – pocainta, indreptare, cainta) este un gest ritual care insoteste rugaciunea, o ingenunchere si o ridicare (alternate) insotite de semnul crucii (inchinare) si de adanca plecaciune pana la pamant. Simbolic, metania, ca si simpla ingenunchere la rugaciune, este o marturisire a caderii omului in pacat si ridicarea lui prin Iisus Hristos.

⏩  Pavecernita

Pavecernita, Dupacinarea sau Noptanda este slujba de seara, care se face in manastiri dupa cina, iar in bisericile de enorie, dupa Vecernie.

Pavecernita Mare se oficiaza in Postul Mare in fiecare zi, in afara de sambete si duminici, dar si in afara de zilele in care se face denie.

⏩  Paresimi

Paresimile, Postul Pastilor sau Patruzecimea, adica postul dinaintea Invierii Domnului, este cel mai lung si mai aspru dintre cele patru posturi de durata ale Bisericii Ortodoxe.

Abia in secolul al IV-lea, dupa uniformizarea datei Pastilor, hotarata la Sinodul I Ecumenic, Biserica de Rasarit a adoptat definitiv vechea practica, de origine antiohiana, a postului de sapte saptamani, durata pe care o are si astazi.

In primele trei secole, durata si felul postirii nu erau uniforme peste tot. Astfel, dupa marturiile Sfantului Irineu, ale lui Tertulian, ale Sfantului Dionisie al Alexandriei s.a., unii posteau numai o zi sau doua inainte de Pasti, altii trei zile, altii o saptamana, iar altii mai multe zile, chiar pana la sase saptamani inainte de Pasti.

Ultima dintre cele sapte saptamani de post deplin, Saptamana Sfintelor Patimi, nu era integrata in postul Paresimilor, ci se socotea aparte.

⏩  Pocainta

Pocainta – cainta pentru pacatele savarsite, regret pentru o fapta rea, o greseala etc. Marturisirea greselilor si fagaduinta de a se indrepta, pentru a capata iertare, postind si rugandu-se, recunoasterea, de buna voie, a unei greseli faptuite si hotararea de a se indrepta.

⏩  Post Negru

Postul negru inseamna abtinerea de la a manca  ceva pana dupa-amiaza sau spre seara, ori chiar pana a doua zi. Acesta poate fi tinut de fiecare persoana in functie de starea trupeasca a fiecaruia, pentru ca unii pot posti mai mult, iar altii mai putin.

In manastirile noastre, in general, se practica acest post aspru in prima saptamana a postului – primele patru zile – si apoi in Saptamana Mare, sau Saptamana Sfintelor Patimiri, inainte de Sfintele Pasti, dupa putinta.

⏩   Prohod

Prohod, Prohodul Domnului – denumirea slujbei de inmormantare a Domnului, Denia din Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor. Exista si un Prohod al Maicii Domnului, care se canta in seara de 14 august, inaintea praznicului Adormirii Maicii Domnului.

Generic, mai este numita prohod orice slujba de inmormantare. Prohodire inseamna jelire, bocet, plangerea unei persoane care a murit.

⏩  Saptamana Mare

Saptamana Patimilor, a Patimirilor sau Saptamana Mare este perioada liturgica care incepe cu Denia din Sfanta si Marea Luni si se incheie cu Liturghia Sfantului Vasile cel Mare unita cu Vecernia din Sfanta si Marea Sambata. Este ultima saptamana din perioada Triodului.

Este cea mai veche perioada de post din istoria Bisericii. O perioada unica in Biserica, atat din punct de vedere liturgic cat si duhovnicesc. Se numeste Saptamana Mare pentru ca de-a lungul ei se rememoreaza minunile mari si mai presus de fire si faptele neobisnuite ale Mantuitorului nostru.

⏩  Sfantul Aer

Sfantul Aer, Plascenita sau Sfantul Epitaf (din gr. ἐπιτάφιος compus din ἐπι = „pe, deasupra” si τάφιος = „mormant”) este un obiect bisericesc de cult confectionat din panza pe care se afla reprezentata icoana Inmormantarii Mantuitorului Hristos.

⏩  Triod

Cuvantul Triod provine din grecescul triodion, format din cuvintele „tria” = trei si „odi” = oda, adica cantare in trei ode/strofe. Triodul este perioada liturgica de la Duminica Vamesului si Fariseului si pana in Sambata Mare (inainte de Pasti), in total 10 saptamani: Duminicile pregatitoare pentru post, Postul Mare, Saptamana Patimilor.

⏩  Zile Aliturgice

Zile aliturgice, neliturgice sau nonliturgice – acele zile in care nu se oficiaza Sfanta Liturghie: miercuri si vineri din Saptamana alba; luni si marti din prima saptamana a Postului Pastelui; Vinerea Mare sau a Patimilor; vinerea dinaintea Craciunului si cea dinaintea Bobotezei, cand aceste praznice cad duminica sau lunea si se oficiaza slujbele Ceasurilor si Vecernia.

De regula, in zilele aliturgice se posteste cu ajunare deplina, iar faptul ca nu se savarseste Sfanta Liturghie arata ca, in primul rand, acestea sunt prilej de meditatie profunda, de rugaciune.

⏩  Amin (din ebraica amen = „asa sa fie” sau „cu adevarat” - אָמֵן) este o expresie liturgica care apare de 13 ori in Vechiul Testament (pentru prima data in Cartea Numeri 5,21-22) si de 119 ori in Noul Testament, din care de 52 de ori in evangheliile sinoptice si de 25 de ori in Evanghelia dupa Ioan.

 Cuvantul Amin a fost mostenit din ebraica prin latina si greaca, prin mijlocirea arameicii. Cuvantul ebraic amin/amen pare a fi derivat din verbul „aman”, care inseamna „a aproba, a sprijini, a ajuta”. Mai mult, amin este asociat cu cuvantul ebraic „emet”, sugerand astfel un sentiment de certitudine sau verificare.

 Amin este folosit pentru a arata ca cineva este de acord, acord cu sau subliniaza ceva pe care o alta persoana a spus inainte. In slujbe, rugaciuni, imnuri si texte religioase crestine, formeaza o formula de concluzie care inseamna „Asa sa fie!”, „Adevarat!” Crestinismul grecesc timpuriu a luat-o din iudaism (apare inca in cele mai vechi scrieri religioase de mijloc), dupa primul capitol al Coranului si la sfarsitul rugaciunii.

sursa:basilica.ro

Foto si Descrierea istorica a Bisericii, Domneasca Sf. Nicolae din Campulung

 Foto si Descrierea istorica a Bisericii, Domneasca Sfantului Nicolae din Campulung

†

Foto: 1906

Biserica Domneasca ”Sfantul Nicolae” Campulung a fost ctitorita in anul 1567 de catre Doamna Chiajna, sotia domnitorului Mircea Ciobanu (1545-1552; 1553-1554) si fiul sau Petru cel Tanar (1559-1568). Forma initiala a edificiului religios a durat pana in timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (circa 1720). Datorita degradarilor avansate biserica a fost rezidita, conform unei pisanii din anul 1721, prin aportul financiar al domnitorului si ispravnicului campulungean Jupan Vornicul. In forma actuala Biserica Domneasca este ridicata in anii 1870-1889, avand drept ctitori pe: Ion Colan, Anton Paul, preot Petru Hanulescu, Ion Marinescu, Tase Pireseanul. Pe zidul din fata bisericii apar doua pisanii: cea din stanga este datata in anul 1721 avand litere chirilice, din perioada ridicarii celei de a doua biserici, iar pisania din dreapta este datata in anul 1889, reprezentand actualul edificiu. Avand temelii din piatra de Albesti, este cel mai mare edificiu religios din Municipiul Campulung, avand 33 m lungime, 14 m latime la naos si 8 m la pronaos, este cea mai mare biserica din municipiul Campulung.

In apropierea bisericii a fost intemeiata o scoala de catre domnitorul Tarii Romanesti Antonie Voda din Popesti. Acest locas de cult a fost numit si Biserica Grecilor, denumire care provine de la faptul ca domnitorul Nicolae Mavrocordat a restaurat-o in anul 1721, acesta fiind la origine grec.

sursa:ro.wikipedia.org

Pictura interioara a fost realizata de catre Gheorghe Stoenescu (elev al pictorului Gheorghe Tattarescu) si fiii sai. Biserica este pictata in stilul modern, fiind restaurata si in intervalul 1955-1977.

Candesti de Muscel, satul Patriarhului Iustin Moisescu >>>

Rugaciune catre Sfantul Mare Mucenic Mina >>>

Sfintii Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur

Cinstirea Sfintii Trei Ierarhi

Sfintii Trei Ierarhi sunt cinstiti impreuna pe 30 ianuarie

†

 

   Intre sfinti Parintii nostri Vasile cel Mare (1 ianuarie) Grigorie Teologul (25 ianuarie) Ioan Gura de Aur (27 ianuarie si 13 noiembrie) sunt cunoscuti ca Sfintii Trei Ierarhi pentru pozitia de recunoastere speciala pe care o au in Biserica Ortodoxa.

Praznuirea lor impreuna se face la data de 30 ianuarie.

 Tropar

    Ca cei ce ati fost intocmai la obicei cu Apostolii si lumii invatatori, rugati'va Stapanului tuturor sa daruiasca pace lumii si sufletelor noastre mare mila.

 Randuiala pomenirii laolalta a Sfintilor Trei Ierarhi, pe 30 ianuarie

   Erau unii dintre crestini care-l socoteau pe Sfantul Vasile mai mare, intrucat a unit, ca nimeni altul, cuvantul sau cu fapta. Altii, coborandu-l pe acesta si pe Sfantul Ioan Gura de Aur, il socoteau fruntas al lor pe Sfantul Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu, atat pentru frumusetea cuvintelor lui, cele dulci ca mierea, cat si pentru puterea si adancimea gandului.

   Altii dadeau intaietate Sfantului Ioan, cel „cu gura de aur”, mai iscusit la cuvant decat toti si indemnator la pocainta. Si neintelegerea ajunsese atat de mare, incat crestinii se impartisera intre ei.

   Ajungand cinstirea lor piatra de poticnire, Sfintii n-au rabdat o dezbinare ca aceasta. De aceea, s-au aratat mai intai cate unul, apoi toti trei laolalta, unui arhiereu intelept, care pastorea in acea vreme cetatea Evhaitelor, anume Ioan, si i-au grait asa:

    Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu suntem una si nici o vrajba nu este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, asa am invatat. Nu este intre noi unul intai si altul al doilea.

    De chemi pe unul, vin si ceilalti doi. Drept aceea, sculandu-te, porunceste celor ce se invrajbesc sa nu se mai certe pentru noi.

    Ca nevointa noastra, cat am fost in viata si dupa moarte, a fost sa impacam pe oameni si sa aducem pace si unire in lume. Asadar, fa-ne praznic la toti trei intr-o singura zi si instiinteaza despre aceasta pe crestini, ca noi, in fata lui Dumnezeu, suntem una.

   Ascultand porunca lor, Ioan mitropolitul Evhaitelor, a randuit pomenirea laolalta a Sfintilor Trei Ierarhi, pe 30 ianuarie, in vremea imparatului Alexie I Comneanul, adunand, ca intr-un singur glas, cele trei chemari ale Ortodoxiei: chemarea calugareasca a Sfantului Vasile cel Mare, inalta teologie a Sfantului Grigorie Teologul si evanghelia practica a Sfantului Ioan Gura de Aur.

⏩  Sfanta Nona, mama Sf. Grigole Teologul. A nascut 3 copii si toti au devenit sfinti.

⏩  Sfanta Emilia, mama Sf. Vasile cel Mare. A nascut 10 copii, iar 5 au devenit sfinti.

⏩  Sfanta Antuza, mama Sf. Ioan Gura de Aur. A crescut unicul copil singura intrucat sotul ei, ofiter in armata romana, a murit.

Mamele crestine din secolul patru si parintii, in general, au avut o constiinta a responsabilitatii de a creste copiii in credinta, a-i face iubitori de Hristos si de Biserica si a-i indemna sa fie milostivi.

Patriarhul Daniel

Pilda Celor Poftiti la Cina cea Mare: Parintele Radu Tascovici

Pilda Celor Poftiti la Cina cea Mare

 Parintele Radu Tascovici, Paroh al biserici Nicut din Campulung.

†

 

Biserica Nicut din Campulung il are ca sfant ocrotitor pe Sfantul Mina.

Predica la Duminica a XXVIII-a dupa Rusalii - Pilda celor poftiti la cina.

Randuiala pe care ne'a dat'o noua Domnul Iisus Hristos.

In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. 

Pildei Celor Poftiti la Cina cea Mare

Parintele Radu Tascovici 13/XII/2022

Powered by RedCircle

Ospatandu'ne cu Hristos suntem fericiti.

Dreptmaritori crestini,
Evanghelia Duminicii de astazi ne istoriseste despre un om care a pregatit o „cina mare”, un ospat in casa sa. Acesta a invitat pe prieteni sa cineze cu el, dar, din pacate, cei chemati au refuzat, pe rand.

Stapanul casei este Insusi Dumnezeu, Care ne cheama cu bunatate sa stam in prezenta Lui si sa gustam din darurile Lui. Acest ospat al credintei, al Evangheliei si al harului la care ne pofteste Bunul Dumnezeu il avem pregatit in Sfanta Biserica. Refuzandu'l, ca cei din pilda evanghelica, ne lipsim de adevarata implinire. Dar gustand din acesta, vom avea bucuria comuniunii cu Hristos, vom pregusta o farama din fericirea Raiului.

Va propun sa urmariti un interesant discurs despre postul informational: VIDEO

Remus RADULESCU, va propune a discuta in emisiunea 'Biserica AZI", despre o practica generala valabila in mai multe tradiții religioase, "despre post". Dar nu la un post obisnuit alimentar "de a ne abtine de la un anumit aliment", ci este vorba despre, postul informational.

Provocarile lumii hipertehnologizate si digitalizate in care traim sunt foarte mari. Ele ating din ce in ce mai mult  principiile morale si spirituale ale copiilor, tinerilor si adultilor. Astazi lumea experimenteaza transformari extreme si fara precedent, ca urmare a evolutiei tehnologiei digitale, cu o larga influenta asupra oamenilor si intregii societati. Schimbarile sunt atat de rapide, incat cei mai multi nu au timpul necesar sa le observe, sa le perceapa, sa reflecteze asupra lor in liniste si sa le inteleaga consecintele. Cercetari stiintifice recente demonstreaza ca transformarile societatii ne influenteaza pe fiecare, indiferent daca dorim sau nu lucrul acesta si indiferent daca suntem constienti sau nu de aceasta realitate. Din acest motiv, oamenii ar trebui sa ia masuri clare si obiective in viata personala si in viata familiilor lor.

CREZUL - Simbolul de credinta crestin-ortodoxa

 CREZUL - Simbolul de credinta crestin-ortodoxa

†

 

   Ce inseamna sa recunosti credinta crestina ortodoxa?

Acesta reprezinta adevarul credintei crestine, cel mai pe scurt articulat in Marturisirea de credinta ortodoxa. Aceasta marturisire de credinta este cunoscuta si ca simbol al credintei.

Exista un singur model pentru o marturisire de credinta?

Exista mai multe marturisiri de credinta, precum Simbolul Apostolic, Simbolul Sfantului Atanasie cel Mare si Sfantul Grigorie din Noua Cezareea. Totusi, simbolurile de credinta enumerate mai jos, cele mai utilizate pe scara larga in Biserica Ortodoxa, s'au format in timpul celor doua sinoade ecumenice de la Niceea (325) si Constantinopol (381).

( In Crez este exprimat esenta credintei ortodoxe, de aceea e bine sa'l stim pe de rost. Rosteste aceasta rugaciune si inainte de un examen sau de orice incercare )

CREZUL

   Cred intr Unul DUMNEZEU, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.

Si intru unul DOMN IISUS HRISTOS, Fiul lui Dumnezeu, Unul'Nascut, care din Tatal S'a nascut, mai inainte de toti vecii. Lumina din Lumina, DUMNEZEU adevarat din DUMNEZEU adevarat, nascut, nu facut, Cel de o fiinta cu TATAL, prin Care toate s'au facut.

Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S'a pogorat din ceruri si S'a intrupat de la DUHUL SFANT si din Maria Fecioara si S'a facut om.

Si S'a rastignit pentru noi in zilele lui Pilat din Pont, a patimit si S'a ingropat.

Si a inviat a treia zi dupa Scripturi.

Si S'a suit la ceruri si sade de'a dreapta TATALUI.

Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a carui Imparatie nu va avea sfarsit.

Si intru DUHUL SFANT, DOMNUL de viata Facatorul, Care din TATAL purcede, Cel ce impreuna cu TATAL si cu FIUL este inchinat si slavit, Care a grait prin prooroci. Intru una, Sfanta, Soborniceasca si apostoleasca Biserica.

Marturisesc un Botez intru iertarea pacatelor. Astept invierea mortilor

Si viata veacului ce va sa fie. 

Amin.

Audio: CREZUL - Simbolul de credinta crestin-ortodoxa

Powered by RedCircle

Toate rugaciunile de dimineta care se zic la trezire / scrisa si citita. >>>

Sarbatoarea Intrarii in biserica a Maicii Domnului

   Sarbatoarea Intrarii in biserica a Maicii Domnului (numita in popor si Vovidenia)

†

 Aducerea Fecioarei Maria la templul din Ierusalim

Aducerea Fecioarei Maria la templul din Ierusalim de catre parintii sai, Ioachim si Ana, cand aceasta a implinit varsta de trei ani, este cunoscuta sub denumirea de Intrarea Maicii Domnului in biserica. Acest praznic este sarbatorit pe 21 noiembrie. Este o sarbatoare prezenta tot timpul in Postul Nasterii Domnului. Sfintii Parinti au dorit sa ne descopere ca dupa cum Maica Domnului intra in templu ca sa se pregateasca sa-L primeasca in pantecele ei pe Fiul lui Dumnezeu, tot astfel, si noi suntem datori sa ne pregatim in acest post sa-L aducem pe Hristos in inimile noastre.

Praznicul Intrarii Maicii Domnului in biserica nu este consemnat in Scriptura. Informatiile despre aceasta sarbatoare le avem dintr-o scriere apocrifa din secolul al II-lea, cunoscuta sub numele de Evanghelia dupa Iacob sau Protoevanghelia.

Candesti de Muscel, satul Patriarhului Iustin Moisescu.

†

Parintele paroh Andrei Postu isi doreste sa realizeze la biserica din Candesti un mic muzeu dedicat celui mai renumit fiu al satului. "In cinstea patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane: Iustin Moisescu"

O carte care bucura inimile si privirile oamenilor din satul muscelean Candesti. Aceasta a  fost dorinta si voia Inalt Preasfintiei Sale Calinic Argesanul, Arhiepiscopul Argesului si Muscelului, de a darui o lucrare care zideste si care va sta la temelia credintei, traditiei si culturii noastre. Si ne-a lasat noua muscelenilor „Candesti de Muscel. Satul Patriarhului Iustin Moisescu” spre invatatura si luare aminte.

In randurile de mai jos, o scurta istorie a vrednicului Patriarh MOISESCU. In anul 2019 a fost cinstit  patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane: Iustin Moisescu. Nascut la 5 martie 1910, in Candesti, comuna Albesti, judetul Arges, orfan de razboi, viitorul patriarh a urmat stralucite studii teologice la Seminarul orfanilor de razboi „Patriarhul Miron” din incinta Manastirii Negru Voda din Campulung (1922-1930) si, prin purtarea de grija a patriarhului Miron Cristea, la Facultatea de Teologie din Atena (1930-1934), obtinand doctoratul pentru exceptionala teza intitulata: Evagrie din Pont. Viata, scrierile si invatatura (in limba greaca, Atena, 1937), premiata de Academia de Stiinte din Atena.

Revenit in tara, tanarul teolog Iustin Moisescu si-a inceput stralucita cariera didactica in 1937, ca profesor de limba latina la Seminarul Nifon Mitropolitul din Bucuresti (1937-1938). La cererea guvernului polonez, profesorul Moisescu a fost invitat sa predea la Catedra de Noul Testament a Facultatii de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Varsovia in anul academic 1938-1939. Dupa izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial si invadarea Poloniei de catre armatele germana si sovietica, Iustin Moisescu a detinut Catedra de Noul Testament a Facultatii de Teologie Ortodoxa de la Cernauti-Suceava (1940-1946) si, incepand cu 1 decembrie 1946, pe cea de Exegeza a Noului Testament a Facultatii din Bucuresti, unde a predat pana in anul 1956.

La 26 februarie 1956, profesorul de teologie Iustin Moisescu a fost ales arhiepiscop al Sibiului si mitropolit al Ardealului (hirotonit arhiereu la 15 martie, inscaunat la 18 martie), iar la 10 ianuarie 1957 devenea arhiepiscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei (inscaunat la 13 ianuarie), pastorind 20 de ani. El i-a succedat patriarhului Justinian Marina in demnitatea de patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, fiind ales la 12 iunie 1977 (inscaunat la 19 iunie), pastorind pana la moartea sa, petrecuta la 31 iulie 1986.

Patriarhul Iustin Moisescu a fost un cercetator inzestrat, ravnitor si tenace, un om de o vasta cultura si un dascal de vocatie, cu o solida formare universitara de tip occidental. Trecerea timpului nu a stirbit valoarea stiintifica a operei sale. Ne raman de la acest mare teolog roman al veacului al XX-lea lucrari de referinta precum: Sfanta Scriptura si interpretarea ei in opera Sfantului Ioan Hrisostom (in extras, Cernauti, 1942), Originalitatea parabolelor Mantuitorului (in extras, 1945), Activitatea Sfantului Apostol Pavel in Atena (in extras, Iasi, 1946), Ierarhia bisericeasca in epoca apostolica (Craiova, 1955). De asemenea, stralucitul teolog roman a realizat, in 1955, o traducere a unei lucrari fundamentale de teologie dogmatica comparata – Simbolica – apartinand profesorului grec Hristu Andrutsos (1869-1935). Opera integrala a patriarhului carturar Iustin Moisescu, in sapte volume, a fost reeditata in anii 2002-2003 prin grija Inaltpreasfintitului Parinte Arhiepiscop Calinic al Argesului si Muscelului.

A fost, fara indoiala, un intelectual inzestrat cu un remarcabil spirit practic. Ca ierarh, Iustin Moisescu a demonstrat echilibru si discernamant, clarviziune si multa chibzuinta, realism si intelepciune practica in raporturile cu un regim ateu, care impusese Bisericii multe restrictii si exercita mari presiuni asupra ierarhiei. Asemenea inaintasului sau in scaunul patriarhal, vrednicul patriarh Justinian, Iustin Moisescu a manifestat prudenta si diplomatie in relatiile cu un regim politic ostil, toate actiunile sale fiind subordonate obiectivului supravietuirii Bisericii in vremuri de prigoana. A urmat, asadar, aceeasi „strategie de supravietuire” pe care patriarhul Justinian o aplicase cu multa tenacitate si darzenie.

Prin intelepciune si diplomatie, a reusit sa obtina avizul autoritatilor pentru lucrarile de consolidare si restaurare a peste 800 de biserici grav deteriorate de devastatorul cutremur din 4 martie 1977. Din initiativa sa au fost restaurate: Catedrala Patriarhala, ansamblul Manastirii Radu-Voda din Bucuresti, manastirile Negru-Voda din Campulung-Muscel, Curtea de Arges, Zamfira, Caldarusani, Tiganesti, Cheia, Viforata, Dealu, Cernica, bisericile Sfantul Spiridon-Nou si Sfantul Gheorghe-Vechi din Bucuresti; de asemenea, au fost zidite biserici in Zimnicea si Scheiul de Sus, judetul Dambovita.

Intr-o vreme cand autoritatile, aplicand un nechibzuit plan de „sistematizare urbana”, au demolat biserici si alte monumente istorice, fiind „osandite” sa fie distruse de buldozere 20 de manastiri si biserici bucurestene reprezentative precum: Enei (1977), Alba-Postavari (1984), Sfan­tul Nicolae-Jitnita (1986), Doamna Oltea (1986), Sfanta Vineri-Herasca (1987), Sfantul Spiri­don-Vechi (1987) si manastirile Cotroceni (1984), Pantelimon (1986) si Vacaresti (1986-1987)1, patriarhul Iustin a reusit sa salveze de la distrugere mai multe locasuri de cult prin aplicarea metodei de translare a monumentelor istorice, brevetata de inginerul constructor dr. Eugeniu Iordachescu. Prin aceasta tehnica s-a reusit reamplasarea mai multor biserici ame­nintate, care au fost translate pe distante cuprinse intre 12 m si 289 m: biserica Manastirii Schitul Maicilor (1982), bisericile Sfantul Ilie-Rahova (1984), Mihai-Voda (1984-1985), Sfantul Gheorghe-Capra (1985), Olari (1986), Sfantul Ioan-Piata (1986), Sfantul Stefan-Cuibul cu barza (1988). Prin aceeasi solutie tehnica a fost stramutat Palatul Sinodal de la Manastirea Antim (1985), actuala Biblioteca a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. De asemenea, prin insistentele patriarhului Iustin Moisescu, au fost salvate de la distrugere sau stramutare bisericile Coltea si Kretzulescu, care fusesera inchise de autoritati, si biserica Sfantul Gheorghe-Nou, necropola Sfantului Voievod Constantin Brancoveanu, pe care acelasi patriarh o salvase de la ruina provocata de cutremurul din martie 1977.

De asemenea, a reusit sa impiedice inchiderea Catedralei Patriarhale si stramutarea Resedintei Patriarhale si a Administratiei Patriarhale si a Arhiepiscopiei Bucurestilor pe amplasamentul fostei Manastiri Vacaresti, un act cu o puternica incarcatura simbolica, care ar fi avut semnificatia acceptarii diminuarii insemnatatii Bisericii in viata societatii romanesti. Patriarhii Justinian si Iustin s-au impotrivit cu multa fermitate acestui proiect, pe care au reusit sa-l zadarniceasca.

Patriarhul Iustin Moisescu a acordat o atentie deosebita activitatii editoriale. In primul rand, a avut initiativa revizuirii traducerii Sfintei Scripturi, vazand astfel lumina tiparului o noua editie a Noului Testament (1979) si, ulterior, Biblia sinodala din 1982. Rezultatul conlucrarii profesorilor de teologie Constantin Cornitescu, Ioan Mircea, Nicolae Petrescu, Dumitru Radu si a arhimandritului Bartolomeu Anania, pe atunci director al Institutului Biblic, Biblia sinodala era imprimata intr-un tiraj impresionant: 100.000 de exemplare. Au fost tiparite noi editii ale cartilor de cult si s-au elaborat noi manuale pentru invatamantul teologic superior si pentru seminariile teologice. De asemenea, patriarhul Iustin a initiat colectia „Parinti si Scriitori Bisericesti”, din care au vazut lumina tiparului 37 de volume, cea mai consistenta colectie romaneasca de texte patristice. Comisia Parinti si Scriitori Bisericesti a fost reinfiintata in ianuarie 2008, prin cooptarea unor reputati filologi si distinsi teologi, din dorinta de a relua publicarea traducerilor patristice dupa standarde si rigori stiintifice actualizate. In timpul scurtei, dar rodnicei sale arhipastoriri, desi un nou val de represiune s-a abatut asupra Bisericii, au fost publicate lucrari fundamentale, precum colectia Arta crestina in Romania, in sase volume, iar revistele centrale bisericesti si cele mitropolitane au avut o aparitie neintrerupta. Intr-o vreme in care regimul politic incerca sa impuna societatii romanesti ateismul materialist, patriarhul Iustin Moisescu a daruit lucrari fundamentale culturii teologice romanesti, o noua editie sinodala a textului scripturistic, carti de cult diortosite, traduceri patristice valoroase si noi manuale pentru invatamantul teologic.

Desi a avut o arhipastorire de numai noua ani, patriarhul Iustin Moisescu ramane in istoria Bisericii ortodoxe din Romania, drept un mare carturar, dascal de vocatie, teolog erudit, ierarh de mare prestigiu si pastor intelept si realist, unul dintre stalpii Bisericii noastre in anii sumbri ai dictaturii comuniste.

sursa:ziarullumina.ro