Cel mai bun invatator la rugaciune este foamea.

†

  🕀 Cine sunt eu si ce trebuie sa fac eu?
  🕀  Ma asez suficient de corect, de sanatos in raportarea mea la Dumnezeu? 

 

   Trebuie sa ma rog lui Dumnezeu, iar cand ma rog Lui, trebuie sa am simtul unui dialog personal, intai de toate simtul propriei mele persoane si simt care nu este deloc usor sa-l aiba cineva. Adancirea in constiinta de sine sau venirea in sine, cum spun Scripturile, dintr-o risipire foarte mare, nu este un lucru usor. Deci adunarea in sine, pe de-o parte, iar pe de alta, efortul de a te raporta la Dumnezeu ca la o prezenta personala, ca la cineva care este desigur mult mai constient de Sine, ca la cineva cu o constiinta deplina, totala a Sinelui si a ceea ce este in afara de Sine, dar care este foarte interesat si preocupat de fiecare dintre noi, prin urmare si de mine.

Plasam postul in spatiul relatiei noastre cu Dumnezeu, in spatiul raportarii noastre la Bunul Dumnezeu. As insista pe acest aspect, pentru ca nu numai in ceea ce priveste postul, dar si in ceea ce priveste viata noastra, ansamblul vietii noastre liturgice bisericesti si crestinesti, trebuie sa ne adancim cu multa vointa in constientizarea raportarii noastre personale la Dumnezeu. Eu si bunul Dumnezeu.

Acest lucru este extraordinar! Deci postul se desfasoara in spatiul relatiei mele cu Dumnezeu. Nu este o abstractiune care ii priveste pe ceilalti, lumea cealalta, ci in spatiul acestei relatii trebuie analizat postul.

Pe de-o parte, ne ajuta in lupta cu ispitele si cu ispititorul, tocmai pentru ca ne subtiem duhovniceste simtirea si intelegerea si dispar ceata, opacitatea in vederea lucrurilor, intrezarind adevarul lor, iar in egala masura postul este necesar pentru a fi pregatiti sa ne intalnim cu Dumnezeu. Aceste doua aspecte importante trebuie sa le avem in atentie si sa le actualizam in mintea noastra cand postim. 

Parintii spun – lucruri care se regasesc in Paterice, in cartile de invatatura – ca cel mai bun invatator la rugaciune este foamea. Deci un lucru foarte practic, pe care cititorii acestui dialog trebuie sa-l ia in seama, este sa faca experienta rugaciunii. Vor afla ca rugaciunea trebuie sa se intample intr-o situatie in care nu sunt cu pantecele plin, nu sunt imbuibati de mancare, ci sunt flamanzi. Toti ravnim sa ne rugam.

Din experienta noastra pastorala si din intrebarile credinciosilor aflam si stim ca multi se plang de faptul ca nu stiu sa se roage. Indemnul preluat de la Parintii Bisericii si de la duhovnicii contemporani, toti ne indeamna sa invatam sa ne infometam pantecele, pentru a putea sa ne rugam cum trebuie, cu putere. Daca gusti odata din aceasta experienta, vei continua cu siguranta, vei inmulti experienta si vei deveni tu insuti un invatator credibil pentru ceilalti. in contextul acesta, asadar, postul nu este numai calitativ, de mancare: adica nu mai mancam carnuri, lactate, oua, deci mancaruri placute pantecelui, ci si cantitativ, adica nu mai mancam nici prea mult. Din experienta noastra stim, caci si noi preotii cadem in aceste ispite si trebuie sa spunem lumii ca si cei din biserica suntem sub aceleasi presiuni si deseori cadem in aceleasi neputinte. Ne straduim si noi, intemeindu-ne pe invatatura parintilor dinaintea noastra, sa ne asumam aceste lupte, pentru ca rugaciunea noastra sa fie primita.

Daca ne umplem pantecele cu painica, cu cartofiori si cu fasolica, vom fi la fel de ingreunati sau poate si mai ingreunati decat eram atunci cand mancam carne si branza. Prin urmare, trebuie sa se tina seama de acestea si invit pe cei care ne asculta sa incerce acest experiment. Cuvantul care nu este experimentat, nu este probat, nu lucreaza si nu este convingator. Este adevarat ca lucreaza si Bunul Dumnezeu. Aude cineva un cuvant si vrea sa vada cum este si incearca primele 4-5 zile din post sa manance sau sa bea un ceai cu putina painica dupa slujba de seara, dupa Canon. Nu va muri de foame patru zile. Atunci face experienta adevarului despre care vorbim acum, anume ca foamea este cel mai bun invatator al rugaciunii.

sursa:manastireasuruceni.md - Pr. prof. dr. Constantin Coman 

Parintele Policarp Chitulescu, de la Manastirea Radu Voda.

La „Rugaciunea monahilor”, parintele Policarp Chitulescu, de la Manastirea Radu Voda, ne spune care sunt foloasele postului.
„Nevointa inseamna si facerea acelor lucruri pe care nu le-am dori”, explica parintele arhimandrit. Aceste restrictii impuse, ne pot aduce insa mari beneficii.