Treceți la conținutul principal

Nu voi muri, ci voi fi viu si voi povesti lucrurile DOMNULUI. Psalmul 117: 17

Metaniile nu sunt de la om, ci descoperire dumnezeiască. Cum să facem corect metaniile?

   Metaniile sunt o cale către smerenie și împăcare interioară. Fă-le cu inimă curată, iar Domnul îți va răsplăti cu harul Său! †    Metaniile sunt o formă de rugăciune prin care trupul se unește cu sufletul în lucrarea către Dumnezeu. Ele exprimă pocăința, smerenia și dorința noastră de apropiere de Domnul. Iată câteva sfaturi și îndrumări pentru a le face corect, alături de învățăturile Părintelui Cuviosul Porfirie Kapsokalivitul : Începe cu rugăciunea:     Înainte de a începe, rostește o rugăciune scurtă, cerând ajutorul lui Dumnezeu să te călăuzească în această lucrare sfântă. Poziția corectă 🧎‍♂️:     Stai drept, cu picioarele lipite, brațele lăsate în jos. Privește în față, ținând mintea și inima concentrate pe rugăciune. Rugăciunea interioară 💭:     În timpul metaniei, spune în gând sau cu voce joasă:  " Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul. " Făcând metania mică:     Înclină-ți ușor trunchiul înainte, atingând cu mâna dreaptă

Rugaciune eminesciana inchinata Preasfintei Fecioare

 Rugaciune eminesciana inchinata Preasfintei Fecioare

Citind tulburatoarea rugaciune, parca ne incearca un sentiment de fraternizare cu stihuitorul: ne regasim in vibrantele-i versuri, fiindca si noi am trait astfel de simtaminte apasatoare. De ce n-am recunoaste ca, macar o data in viata, ni s-a intamplat sa sesizam povara pacatelor faptuite din pricina „adancii noastre desertaciuni”?

Fecioara Maria a fost linistea lui Eminescu in vreme de furtuna, „lumina lina” – in clipele intunecate, nadejde – in vremuri de indoiala.


Fecioara Maria a fost linistea lui Eminescu in vreme de furtuna
Craiasa alegandu-te,
Ingenunchem rugandu-te,
Inalta-ne, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie;
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, Maica prea curata
Si pururea fecioara, Marie!

Noi, ce din mila sfantului
Umbra facem pamantului,
Rugamu-ne-ndurarilor
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plangeri,
Regina peste ingeri,
Din neguri te arata
Lumina dulce, clara,
O, Maica prea curata
Si pururea fecioara, Marie!

Rugaciune - Mihai Eminescu

 


Eminescu nu s-a rugat doar o data Maicii Preacurate. De aceea, va propun sa ne reamintim de o alta rugaciune inchinata de nefericele stihuitor Preasfintei Fecioare, Maica noastra, a tuturor. Ma refer la poezia Rasai asupra mea…, scrisa in 1879, dar necuprinsa in singurul volum antum de „Poesii”, publicat in 1883, sub ingrijirea lui Titu Maiorescu.


Rasai asupra mea, lumina lina


Rasari asupra mea, lumina lina,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioara;
O, maica sfanta, pururea fecioara,
In noaptea gandurilor mele vina.

Speranta mea tu n-o lasa sa moara
Desi al meu e un noian de vina;
Privirea ta de mila calda, plina,
Induratoare-asupra mea coboara.

Strain de toti, pierdut in suferinta
Adanca a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic si n-am tarie.

Da-mi tineretea mea, reda-mi credinta
Si reapari din cerul tau de stele;
Ca sa te-ador de-acum pe veci, Marie!


In literatura inchinata Sfintei Fecioare Maria, in poezia „Lumina dulce, clara”, poezia de mai sus este considerata ca una dintre cele mai inspirate pagini de adorare a Maicii Domnului.

Comentarii

Postări populare