Psaltirea Proorocului David
Psalmul 76: text
Catisma a zecea
†
Un psalm al lui Asaf, mai-marelui cantaretilor. Pentru Iditum.
1. Cu glasul meu catre Domnul am strigat, cu glasul meu catre Dumnezeu, si a cautat spre mine.
2. In ziua necazului meu pe Dumnezeu am cautat; chiar si noaptea mainile mele stau intinse inaintea Lui si n-am slabit; sufletul n-a vrut sa se mangaie.
3. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu si m-am cutremurat; gandit-am si a slabit duhul meu.
4. Ochii mei au luat-o inainte, treji ; tulburatu-m-am si n-am grait.
5. Gandit-am la zilele cele de demult si de anii cei vesnici mi-am adus aminte si cugetam;
6. Noaptea in inima mea gandeam si se framanta duhul meu zicand:
7. Oare, in veci ma va lepada Domnul si nu va mai binevoi in mine?
8. Oare, pana in sfarsit ma va lipsi de mila Lui, din neam in neam?
9. Oare, va uita sa Se milostiveasca Dumnezeu? Sau va inchide in mainile Lui indurarile Sale?
10. Si am zis: Acum am inceput sa inteleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preainalt.
11. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului si-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru inceput.
12. Si voi cugeta la toate lucrurile Tale si la faptele Tale ma voi gandi.
13. Dumnezeule, in sfintenie este calea ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu, Care faci minuni!
14. Cunoscuta ai facut intre popoare puterea Ta. Izbavit-ai cu bratul Tau poporul Tau, pe fiii lui Iacob si ai lui Iosif.
15. Vazutu-Te-au apele, Dumnezeule, vazutu-Te-au apele si s-au spaimantat si s-au tulburat adancurile.
16. Glas au dat norii ca sagetile Tale trec.
17. Glasul tunetului Tau in vartej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clatinatu-s-a si s-a cutremurat pamantul.
18. In mare este calea Ta si cararile Tale in ape multe si urmele Tale nu se vor cunoaste.
19. Povatuit-ai ca pe niste oi pe poporul Tau, cu mana lui Moise si a lui Aaron.
Catisma a 10-a / Psalmii 70 - 76
audio
Powered by RedCircle
~*~
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
~*~
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie.
~*~
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
~*~
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi (de trei ori).
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime...
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru...
Apoi troparele:
De infricosatoarea zi a venirii Tale si de dreapta judecata temandu-ma, Doamne, ma spaimantez si tremur, ca unul ce am multime de pacate. Ci, ca un Dumnezeu milostiv, mai inainte de sfarsit intoarce-ma si ma mantuieste, Mantuitorul meu, mult-Indurate!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh
Cand se vor pune scaunele la judecata, Doamne, si oamenii vor sta inaintea divanului Tau, atunci nu va fi mai de cinste imparatul decat ostasul, nici stapanul nu va fi mai presus de robul sau, ca fiecare din faptele lor, sau se va slavi, sau se va rusina!
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preacurata Fecioara, Maica lui Hristos, numai tu singura te-ai invrednicit de mari daruri, caci ai nascut cu trup pe unul din Treime, pe Hristos, Datatorul de viata, pentru mantuirea sufletelor noastre.
Apoi: Doamne miluieste (de 40 de ori) si rugaciunea aceasta:
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat intru mila si necuprins intru indurare, Care singur esti din fire fara de pacat, si fara de pacat Te-ai facut om pentru noi, asculta in ceasul de acum, aceasta rugaciune umilita a mea. Sarac si lipsit sunt de fapte bune si inima mea mi s-a tulburat intru mine, Iar Tu, Doamne, Preainalte Imparate al cerului si al pamantului, stii ca toate tineretile mele le-am cheltuit in pacate si umbland dupa poftele trupului meu, m-am facut bucurie demonilor si am urmat in totul diavolului, tavalindu-ma totdeauna in noroiul poftelor. Stii ca intunecandu-mi-se gandul, din copilarie si pana acum, niciodata nu am voit sa fac voia Ta cea sfanta, ci robit fiind cu totul de poftele ce ma cuprind, m-am facut de ras si batjocura demonilor, nesocotind nicidecum cu mintea mea, ca-i nesuferita urgia maniei Tale asupra pacatosilor.
Acum, gatita fiind gheena focului si din aceasta pricina cazand in deznadajduire, inca n-am venit la simtul pocainlei, ci sunt putin si gol de dragostea Ta. Ca ce fel de pacat n-am facut cu ? Ce lucru dracesc n-am lucrat? Ce fapta grozava si inversunata nu am savarsit cu sarguinta si peste masura? Mintea mi-am intinat-o cu totul prin cugete trupesti; trupul mi l-am spurcat prin impreunari de tot felul; duhul cu totul mi l-am pangarit cu invoirea la pacat; toate membrele ticalosului meu trup le-am pus sa lucreze si sa slujeasca pacatului. Cine dar, nu ma va plange pe mine, ticalosul? Cine nu ma va jeli pe mine, osanditul? Pentru ca singur eu, Stapane, am intaritat mania Ta, eu singur am facut rautate inaintea Ta, intrecand pe toti pacatosii ce au fost in decursul veacurilor, pacatuind fara asemanare si de neiertat.
Dar de vreme ce esti milostiv si mult-indurat, Iubito-rule de oameni, si astepti intoarcerea pacatosilor, iata si eu ma arunc inaintea infricosatorului si groaznicului Tau divan si, ca si cand m-as atinge de preacuratele Tale picioare, strig din adancul sufletului catre Tine: milostiveste-Te, Doamne, iarta-ma, Imparate, ajuta neputintei mele, fa pogoramant fata de nedumerirea mea, ia aminte la rugaciunea mea si lacrimile mele nu le trece cu vederea! Primeste-ma pe mine cel ce ma pocaiesc si ratacit fiind, intoarce-ma ; imbratiseaza-ma cand ma intorc si ma iarta, caci Tie ma rog. Pentru ca nu ai pus pocainta pentru cei drepti, nici iertarea pentru cei ce nu au gresit, ci ai pus pocainta asupra mea, pacatosul, pentru cele ce am lucrat spre intaratarea maniei Tale.
Gol si descoperit stau inaintea Ta, cunoscatorule de inimi, Doamne, marturisindu-mi pacatele mele, pentru ca nu pot sa caut si sa privesc inaltimea cerului, fiind coplesit de povara pacatelor mele. Ci, lumineaza-mi ochii inimii mele si da-mi umilinta spre pocainta si zdrobire de inima spre indreptare, ca astfel cu buna nadejde si cu adevarata si deplina adeverire sa pasesc spre lumea cea de acolo, laudand si binecuvantand totdeauna preasfant numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu