Psaltirea Maicii Domnului / Catisma a nouasprezecea / Psalmul: 142

Psaltirea Maicii Domnului

Catisma a nouasprezecea

Psalmul: 142

  †

1. Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, asculta rugaciunea mea, pleaca'ti urechea la cererea mea,
2. Ca a prigonit vrajmasul sufletul meu, se sileste sa ma impiedice pe calea mantuirii vesnice!
3. Mi'a ingreuiat inima cu intunericul lui si s'a mahnit foarte duhul meu!
4. Nu intoarce, Stapana, fata ta de la mine ca sa nu cad cu cei ce se pogoara in prapastia iadului,
5. Ci trimite'mi lumina ta si darul tau si va dispare din fata mea intunericul lui si se va pazi viata si mantuirea mea.

~*~

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

~*~

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioara Maria

Dupa catisma a nouasprezecea

Sfinte Dumnezeule…Preasfanta Treime…Tatal nostru…

Vai mie! Ce voi face eu, ticalosul? Ce inceput de mantuire voi pune, ca in zadar trece viata mea! Nu ma lepada, preabuna Stapana, Doamna Fecioara, pe mine cel ratacit si pierdut, ci arata'mi chipuri de pocainta, Maica lui Dumnezeu, pentru ca intru laude sa te proslavesc pururea.

Slava…

Vezi, Doamna Fecioara, zdrobirea mea si vindeca'ma pe mine, cel ce sunt inrait din pricina atacurilor diavolesti si de cumplite patimi trupesti, din pricina carora sunt cuprins de boli, sunt plin de necazuri si de multa deznadajduire si de stramtorari intunecat. Ci tu, care L'ai nascut pe Dumnezeu cel ce a luat in trupul Sau ranile si neputintele oamenilor, pe Acela roaga'L, sa'mi dea pace si mare mila!

Si acum…

Bucura'te, petrecere Dumnezeiasca a Stapanului, slava ingerilor si nadejdea oamenilor, tarie in nevoi, puternica mijlocitoare pentru noi toti, intarirea si zidul celor ce nadajduiesc in tine, adapostire credinciosilor, iubitoare de bine, Maica lui Dumnezeu, a Celui iubitor de oameni, pe Acela roaga'L sa dea robilor Sai pace si mare mila!

Doamne miluieste (de 40 de ori) si rugaciunea:

O, Preamilostiva Doamna, Imparateasa cerului si a pamantului, Stapana Ingerilor si a oamenilor! Tie, preamilostiva aparatoarea noastra, Domnul nostru Iisus Hristos la rastignirea Sa, l'a incredintat pe ucenicul Sau, Ioan, zicandu'i lui: „Iata, Mama ta”, iar prin el te'a numit Mama tuturor dreptcredinciosilor crestini, pentru ca toti cei ce cu credinta si cu dragoste alearga sub stapanescul tau Acoperamant, sa se mantuiasca si sa se izbaveasca de toate nevoile si necazurile. Pentru aceasta si eu, fiind nevrednic sa ma numesc fiul tau, ci mai degraba un ticalos si un netrebnic, spurcandu'mi mintea si inima cu nenumarate pacate, trandav si lenes de orice lucru bun, indraznesc sa alerg sub acoperamantul tau, Maica milostivirii si a bunatatii, rugandu'te si cerand cu umilinta si cu zdrobirea inimii, sa nu ma lepezi pe mine, cel ce ma caiesc. Vezi bubele si puroiul ticalosului meu suflet, auzi si plangerea inimii mele indurerate! Cerceteaza'ma cu indurarile tale de Mama, de care m'am invrednicit eu, nevrednicul, care am lepadat poruncile Fiului tau si ale Dumnezeului meu!
Dar tu, care n'ai trecut cu vederea rugaciunile lui Teofil, cel care s'a lepadat de Fiul tau, de Domnul si de tine, Preacurata Lui Maica, cerandu'ti iertare pentru pacatul lui cel infricosat, tot asa nu ma trece, Stapana, cu vederea nici pe mine care imi pun in tine intreaga nadejde! Nu ma lepada ca pe un rob impietrit, cel ce il rastignesc a doua oara pe Fiul tau, cu pacatele mele. Nu te ingretosa de mirosul meu cel urat! Cred, aparatoarea mea cea plina de osardie, ca poti cere de la Fiul tau toate cate le doresti.
Daca Solomon imparatul, om fiind, a zis mamei sale: „Cere de la mine, maica mea, tot ce doresti si eu iti voi da”, ce bunatati nu'ti va implini Fiul tau, Imparatul cerului si al pamantului, Atotputernicul, Milostivul si Iubitorul de oameni? Caci Lui I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, cu Cel fara de inceput al Lui Parinte si cu Preasfantul si Bunul si de viata Facatorul Lui Duh, in vecii nesfarsiti. Amin!