Ce poate inseamna binecuvantarea?
Cuvantul „binecuvantare” inseamna sa spui lucruri bune, in sensul de a pronunta cuvinte ce aduc binele.
Viata noastra este o binecuvantare, o binecuvantare de care, noi din pacate, o uitam la suparare. Fiecare zi pe care ne'o da Dumnezeu e o binecuvantare. Copii sunt o binecuvantare pentru parinti. Termenul "binecuvantare" este traducerea romaneasca a latinescului benedictio, care, la randul sau, il echivaleaza pe grecescul evloghia, toate avandu-si radacina intr-un verb care inseamna:
Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Cea mai populara formula a binecuvantarii: "Dumnezeu sa te binecuvanteze!" Binecuvantarea este o vorbire, o profetie spre bine, care se da de Dumnezeu, ca o impartasire de sfintenie, data de El direct, precum si prin mijlocirea oamenilor sfintiti si a preotilor, slujitori ai tainelor Sale, care apreciaza si vorbesc in numele Domnului (Fac. 1, 28; 9, 1; 12, 3; 18, 18; 22, 18; 49, 1-28; Deut. 28, 1-15; Mat. 25, 34).
In actul binecuvantarii, cuvantul e purtat dincolo de statutul sau cotidian, „profan” si intra intr o zona de o cu totul alta calificare: e o bine cuvantare. Binecuvantarea are functia de sigiliu: ceea ce e binecuvantat este instituit astfel in plinatatea deschisa devenirii. Cel care binecuvanteaza trebuie sa fie purificat, dezinteresat, stapan pe sine, plin de credinta si evlavie. Cel care este binecuvantat sa fie smerit, sa'si doreasca perfectionarea pe calea binelui. Daca nu sunt indeplinite conditiile minime, binecuvantarea ramane ineficienta.
In mode cert Dumnezeu este singurul autor al binecuvantarii, iar aceasta se adreseaza nu numai unor fiinte, ci si unor institutii. Totusi, prima fiinta care a primit binecuvantarea lui Dumnezeu a fost omul. In Cartea Facerii ni se spune ca, dupa ce Dumnezeu i-a facut pe Adam si Eva, i-a binecuvantat, zicand:
- Cresteti si inmultiti-va si umpleti pamantul si supuneti-l. Pe de alta parte, primul asezamant pe care Dumnezeu l-a randuit prin binecuvantare a fost Ziua de odihna, adica a Saptea, sau Sabatul Vechiului Testament, devenit Duminica Noului Testament. Dupa ce Dumnezeu a facut lumea in cele sase zile ale creatiei, El S-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le facuse. Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ea S-a odihnit El de toate lucrurile Sale, cele pe care Dumnezeu le-a izvodit facandu-le.
Mai pe larga, binecuvantarea inseamna invoirea, acordul, permisiunea data cuiva de a face ceva: sensul acesta e folosit mai ales in limbajul bisericesc. Cand un calugar dintr'o manastire pleaca undeva, cere si obtine binecuvantarea staretului; la intoarcere solicita binecuvantarea de a merge la chilie. Disciplina bisericeasca seamana cu aceea din armata. Cand un subordonat vine in fata superiorului, saluta si spune: "Domnule colonel, permiteti'mi sa raportez". Dupa ce termina, cu acelasi salut: "Domnule colonel, permiteti'mi sa ma retrag".
Pe langa toate acestea, “binecuvantarea exprima o stare de fapt, cum ar fi sanatatea, prosperitatea, belsugul. Cea mai veche binecuvantare intre oameni este binecuvantarea parintilor asupra copiilor si o intalnim in prima carte a Vechiului Testament. Batranul Isaac, slabit si aproape orb, isi simte sfarsitul aproape si-l cheama pe Esau, intaiul sau nascut, sa-i acorde binecuvantarea. Sotia sa insa face in asa fel incat Iacob, cel de al doilea fiu al sau, i se substituie primului si obtine binecuvantarea. Cand i se descopera adevarul, e prea tarziu, Isaac nu mai poate face nimic. Cu alte cuvinte, binecuvantarea era un act foarte puternic.
In traditia crestina, bucatele sunt binecuvantate de preot inainte de inceperea mesei. In traditia ortodoxa mama isi binecuvanteaza copilul, inchinandu-l pe frunte cu semnul crucii, inainte ca acesta sa plece intr-o calatorie sau sa treaca printr-o proba cu riscuri. Din pacate, in traditia crestina ortodoxa s-a pierdut din obiceiul ca inaintea mesei, capul familiei sau unul din membrii familiei sa spuna rugaciune si sa ceara binecuvantarea, iar dupa servirea mesei sa spuna rugaciunea de multumire.
Prin urmare, multe lucruri din viata noastra de zi cu zi, mai mici sau mai mari, nu le putem realiza chiar asa de capul nostru. Fie ca este vorba de sanatate, fie ca vrem sa cumparam sau sa construim o casa, fie ca de dorim un copil sau sa ne schimbam serviciul ori domiciliul, pentru toate lucrurile importante din viata, este bine sa ne marturisim unui preot duhovnic si sa cerem binecuvantarea.
,,Binecuvanteaza suflete al meu, pe Domnul si toate cele din launtrul meu, numele cel sfant al Lui,, (Ps. 102, 1).
2 comentarii:
Slăvit să fie DOMNUL!
CE POȚI SĂ FACI ca să ai casa mereu BINECUVÂNTATĂ
Roagă-te în timp ce gătești mâncarea și când te îmbraci.
Sfinții părinți spun că întotdeauna e bine ca atunci când gătiți să faceți mereu o rugăciune. Să vă rugați atunci când vă îmbrăcați, să spuneți următoarele cuvinte:
„Doamne, îmbracă-mă cu dreptatea Ta”.
La ieşirea şi la intrarea în casă, e bine să rostiți „Doamne, binecuvântează intrarea şi ieşirea mea”.
Și nu uitați niciodată să vă închinați înainte de a pleca la orice drum.
O data pe oră, spuneți cea mai frumoasă rugăciune din câte există „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”, dar rostiți aceste cuvinte cât puteți de încet și fără să vă distragă cineva de la rugăciune.
Țineți minte și chemați preotul să vă binecuvânteze casa, puneți icoane pe pereții locuinței și tămâiați casa în zilele de luni, miercuri și vineri.
Trimiteți un comentariu