Adevaratul post (Isaia Cap. 58, 1-14) Nu un astfel de post am ales Eu, zice Domnul

  Nu un astfel de post am ales Eu, zice Domnul.

 Adevaratul post. 

(Isaia Cap. 58, 1-14)

†

   Striga puternic si nu te opri, ca pe o trambita inalta-ti glasula si spune-i poporului Meu pacatele lui si casei lui Iacob faradelegile sale! Ei Ma cauta zi de zi si doresc sa-Mi stie caile, ca un popor care a savarsit dreptate si judecata Dumnezeului sau n’a parasit-o, ei cer acum de la Mine judecata dreapta si doresc sa se apropie de Dumnezeu, zicand: 

De ce-am postit noi, daca Tu n’ai vazut? De ce ne-am umilit noi sufletele, daca Tu n’ai stiut?

   Nu: in zilele voastre de post va faceti voile voastre si-i piscati pe cei ce sunt in puterea voastra.

   Daca postiti pentru certuri si judecati si-l bateti cu pumnii pe cel obidit, de ce-Mi aduceti Mie postul, asa cum o faceti astazi, ca vocea voastra sa se auda strigand?

   Nu postul acesta l-am ales Eu, nici o astfel de zi in care omul sa-si necajeasca sufletul, chiar daca-ti vei indoi gatul ca un carlig si chiar daca ai pune sub tine sac si cenusa, nici chiar asa nu puteti pretinde ca postul vostru e primit.

   Nu un astfel de post am ales Eu, zice Domnul, ci tu dezleaga orice legatura a nedreptatii, dezleaga nodurile cu silnicie innodate, lasa-i liberi pe cei striviti in legaturi si rupe toate inscrisurile cu socoteli nedrepte.

   Frange painea pentru cel flamand si adu-i in casa ta pe saracii fara adapost, daca vezi pe cineva gol, imbraca-l si nu-i trece cu vederea pe cei de un neam cu tine.

   Atunci lumina ta se va deschide ca o dimineata si sanatatea ta curand va rasari si dreptatea ta iti va merge inainte si slava lui Dumnezeu te va inconjura.

   Atunci vei striga si Dumnezeu te va auzi, si’n timp ce tu inca graiesti, El va zice: 

   - Iata, Eu sunt aici.

   Daca tu te lepezi de ceea ce te tine legat si de mana ta cea hrapareata si de cuvantul cartitor, daca din inima ii vei da paine celui flamand si daca vei multumi sufletul necajit, atunci lumina ta va straluci in intuneric si intunericul tau va fi precum amiaza si Dumnezeul tau va fi cu tine pururea, iar tu te vei satura dupa cum iti pofteste sufletul si oasele tale se vor ingrasa si vor fi ca o gradina bine adapata si ca un izvor a carui apa nu scade si oasele tale ca iarba vor odrasli si se vor ingrasa si neamurile neamurilor vor mosteni.

   Si vechile tale daramaturi se vor zidi si temeliile vor dura de-a lungul tuturor generatiilor, tu te vei numi dregator al celor stricate si cararile ferite pe mijloc ti le vei face umblate.

    Daca-ti vei da piciorul inapoi de pe zilele odihneie asa ca’n ziua cea sfanta sa nu faci ce-ti place tie si daca zilele odihnei le vei numi „desfatare”, „sfinte” Dumnezeului tau; daca piciorul nu ti-l vei misca la lucru si nici din gura ta nu vei grai cuvant cu manie, atunci vei nadajdui in Domnul si El te va ridica la bunatatile pamantului si te va hrani cu mostenirea lui Iacob, parintele tau, caci gura Domnului a grait acestea.

(Isaia Cap. 58, 1-14)