Pomenirea preacuviosului parintelui nostru Antonie cel Mare.

17 ianuarie
pomenirea Sfantului Antonie Cel Mare.

†

 In luna intaia (ianuarie), ziua a saptesprezecea (17), pomenirea preacuviosului parintelui nostru Antonie cel Mare. Sfantul cuviosul Antonie cel Mare a fost de neam egiptean si a invatat credinta crestina de la parintii si de la bunicii sai.

 A trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian, ajungand pana in zilele bine credinciosului imparat Constantin si ale fiilor lui. Si dedandu-se vietii pustnicesti, atat de mult a intrecut pe toti, incat s-a facut pilda tuturor pustnicilor de dupa el. Lucru minunat este ca el a ajuns cel dintai indrumator si dascal al vietii de obste si numai el singur a atins hotarul cel mai desavarsit al pustniciei, precum arata istoria vietii lui.

 Multe ar mai trebui sa spunem despre faptele vietii lui si despre invataturile lasate de el. Vom spune insa numai ca aflandu-se in trup muritor, se departa de cele trupesti, vedea sufletele care la moarte ieseau din trupuri si pe demonii care le indrumau, ceea ce este o insusire numai a fiintelor fara de trup si duhovnicesti.

 Deci, traind o suta si cinci ani, s-a mutat la Domnul. Viata lui a scris-o Atanasie cel Mare, episcopul Alexandriei.

Tot in aceasta zi, pomenirea cuviosului parintelui nostru Antonie cel Nou, purtatorul de Dumnezeu si facatorul de minuni, care a sihastrit in schitul Veria, si care in pace s-a savarsit. 

⏩   Citate ale Sfantul Antonie cel Mare >>>

Acatistul Sfantului
Antonie cel Mare

17 Ianuarie

Troparul Sfantului Antonie cel Mare

 Ravnitor lui Ilie cu obiceiurile asema­­­­nan­du-te, Bo­tezatorului cu drepte carari urmand, Pa­rin­te Antonie, pustiului te-ai facut locuitor si lumea ai intarit-o cu ruga­ciunile tale. Pentru aceasta roaga-te lui Hristos Dum­ne­zeu sa mantuiasca sufletele noastre.

Condac 1:

 Fugind de intunericul cel negru al Egip­tu­lui, ai cautat pamantul cel de viata da­ta­tor al pustiului. Prin infranare si nevointa ves­tejind sal­tarile trupului Prea­lau­date, te-ai facut pilda mo­nahilor, de Dum­ne­zeu cuge­ta­to­rule, celor ce striga: Bucura-te, Parinte Antonie!

Icos 1:

 Om cu firea te-ai aratat, Parinte, dar te-ai vazut im­preuna-cetatean cu in­gerii, caci ai vietuit pe pamant ca fiind fara de trup, Prea­cu­­vioase Antonie, lepadand toata purtarea de grija a trupului; pentru aceasta strigam tie:

Bucura-te, odrasla cucernicului parinte;

Bucura-te, ramura credincioasei maici sfinte;

Bucura-te, vlastarul cel nevestejit al Egiptului;

Bucura-te, povatuitorul cel mare al pustiului;

Bucura-te, ca din tinerete lui Hristos ai urmat;

Bucura-te, ca fireste de trup te-ai departat;

Bucura-te, aratatorule al cailor mo­na­hicesti;

Bucura-te, cel ce voiesti mantuirea muri­to­rilor;

Bucura-te, izbavitorul din inselaciuni al celor multi;

Bucura-te, datatorul raurilor de tamaduiri;

Bucura-te, cel prin care Dumnezeu S-a preainaltat;

Bucura-te, cel prin care satana s-a rusinat;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 2:

 Vazandu-te vrajmasul pe tine, de Dum­ne­zeu purtatorule, la inaltime ridicat, de ispitea a te impiedica de la toate faptele bune; insa dupa putin, s-a rusinat de sporirea ta prin care, ne­voin­du-te cu trupul si inaltandu-te cu sufletul, strigai lui Dum­nezeu: Aliluia!

Icos 2:

 Avand cunostinta celor ce sunt ca si cum nu ar fi, ai trecut cu vederea pe cele tre­ca­toare desfatari ale vietii; deci in mor­mant inchi­zan­du-te, prin multe necazuri te-ai in­te­leptit, na­dejdea spre Dumnezeu pu­­nandu-ti; pentru care auzi acestea:

Bucura-te, insuflatorule al nadejdii in Dum­nezeu;

Bucura-te, pierzatorule al nebuniei vraj­ma­su­lui;

Bucura-te, cel ce nu te inspaimanti de ra­nirile lui;

Bucura-te, biruitorul uneltirilor lui;

Bucura-te, lauda cea vestita a pamantului Egiptului;

Bucura-te, cel mai stralucit decat toti mo­na­hii, lumina cea stralucita;

Bucura-te, floarea cea de Dumnezeu im­po­do­bita a cuviosilor;

Bucura-te, frumusetea cea preastralucita a sfin­tilor;

Bucura-te, intelepte deslusitor al inteleptilor;

Bucura-te, luceafarul luminator al luce­fe­rilor;

Bucura-te, izvorul cel viu al pustiei;

Bucura-te, glasul cel puternic, risipitor al tran­daviei;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 3:

 Puterea Celui preainalt tare te-a facut in toate, Antonie fericite, ca, vazand por­­ni­rea vrajmasilor cea nepu­tin­cioasa venind asu­pra ta, neclintit ai ramas si, cu darul in­con­jurat fiind de toate partile, stri­gai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3:

 Avand dumnezeiasca dorinta inca mai mult a fi necajit, Cugetatorule de Dum­­­ne­zeu, ai vazut dum­ne­zeiescul har; ca din cer lu­mi­na pogorandu-se te-a cercetat pe tine in nevointa, si glas ai auzit intarindu-te, iar noi graim catre tine:

Bucura-te, fiu al dumnezeiestii lumini;

Bucura-te, locas al Duhului Sfant;

Bucura-te, faclia cea nestinsa a linistii;

Bucura-te, canonul cel preadrept al in­fra­narii;

Bucura-te, privirea cea preadulce a in­ge­rilor si a oamenilor;

Bucura-te, marirea cea laudata a celor alesi;

Bucura-te, izgonitorule al patimilor omenesti;

Bucura-te, imbogatitorule de dumnezeiesc har;

Bucura-te, Parinte, intaistatator al Parintilor;

Bucura-te, preacinstite iscusit pazitor al celor neinsotiti;

Bucura-te, cel ce covarsesti intru cu­nos­tinta pe cei intelepti;

Bucura-te, cel ce intaresti pe credinciosii cei cazuti, ridicandu-i;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 4:

 Aprins fiind de dumnezeiasca do­rinta, catre muntele pustiului ai alergat, An­to­­nie, bucurandu-te; iar cel naravit intru rautate un disc mare de argint a pus ina­intea ta, insa tu, ca pe un gunoi defai­man­du-l, strigai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4:

 Nevoindu-te mai presus de fire, Pa­rinte Antonie, si biruind relele vicle­­suguri dia­­vo­lesti, mai presus de acestea te-ai aratat; deci, fa­candu-te cetatean al pus­tiei, auzi de la noi acestea:

Bucura-te, canonul si temelia pustnicilor;

Bucura-te, plangerea impotriva railor vrajmasi;

Bucura-te, slujitorul slujbelor celor mai bune;

Bucura-te, datatorule al celor care cer cele dum­­ne­zeiesti;

Bucura-te, ca rau ai patimit, vrajmasului im­po­­tri­vindu-te;

Bucura-te, ca, impreunandu-te cu Dumne­zeu, te-ai veselit;

Bucura-te, minunea cea preaveselitoare a ingerilor;

Bucura-te, cel ce esti rana grea a de­monilor;

Bucura-te, credinciosule slujitor al lui Dum­ne­zeu;

Bucura-te, inaintestatator al credinciosilor;

Bucura-te, cel prin care s-au desertat cetatile;

Bucura-te, prin care muntii in cetati s-au schim­bat;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 5:

 Vrand a trece Nilul, Parinte de Dum­­ne­zeu purtatorule Antonie, luntre nea­flan­du-se, te-ai suit pe un crocodil, mer­gand spre cercetarea rugatorilor tai, strigand im­preuna cu dansii lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5:

 Vazandu-te tinerii Egiptului in pus­tie lo­cuind, ca pe unul mai presus de oa­meni, si auzind invatatura ta, s-au schimbat cu dum­ne­ze­iasca schimbare; pen­tru care, slavind pe Dumnezeu, strigam tie:

Bucura-te, cel ce esti om intre ingeri;

Bucura-te, cel ce esti inger intre oameni;

Bucura-te, cel ce, prin pildele tale, pa­man­tul l-ai facut cer;

Bucura-te, cel ce, prin faptele tale, ai slujit lui Dum­­nezeu;

Bucura-te, ca ai surpat spranceana de­mo­nilor;

Bucura-te, cel ce ai inaltat viata mu­ri­to­rilor;

Bucura-te, tainuitorule al dumnezeiestii Sta­­pa­nii cea in trei Sori;

Bucura-te, povatuitorule al dumnezeiestii pe­­tre­ceri;

Bucura-te, ridicarea celor cazuti;

Bucura-te, mantuirea multora;

Bucura-te, ca ne povatuiesti pe noi a urma tie;

Bucura-te, ca, urmand povetele tale, adu­nam sufletului bogatie;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 6:

 Propovaduitor al dreptei credinte te-ai ara­­tat celor fara de Dumnezeu si, voind a te face mucenic, cu barbatie in oras ai in­trat; dar, neimplinindu-ti dorinta, cu sin­gura bu­na­vointa te-ai facut desavarsit ne­voitor, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6:

 Ca un luceafar in pustiul Egiptului stra­­lu­cind, intunericul inselaciunii ai gonit si, sa­­var­sind pururea tamaduiri, prin tine Dum­­ne­zeu S-a preaslavit; pentru care pri­mesti de la noi acestea:

Bucura-te, cel prin care se impodobesc cu­viosii;

Bucura-te, cel prin care oamenii se mantuiesc;

Bucura-te, dumnezeiasca mangaiere a bol­na­vilor;

Bucura-te, harul cel dumnezeiesc al cala­to­rilor;

Bucura-te, ca ai vindecat prin rugaciune pe cea indracita;

Bucura-te, preafericite, cel ce de toti te-ai de­par­tat;

Bucura-te, ca indata in pustie ai fugit;

Bucura-te, cel ce ai ravnit la viata ingereasca;

Bucura-te, cel ce te-ai facut dumnezeiesc slu­jitor;

Bucura-te, cel ce te-ai aratat pentru noi mij­lo­ci­tor catre Domnul;

Bucura-te, povatuitorul poporului catre Dum­ne­zeu;

Bucura-te, impaciuitorul oamenilor cu Dum­ne­zeu;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 7:

 Ramanand in muntii pustiului Ma­rele An­­to­nie, hrana de la cei de alta cre­dinta avea; apoi, lucrand pa­mantul, cu grau si cu finice se hranea, fiarele infrico­sandu-se, iar pe cre­dinciosi indemnandu-i a canta lui Dumnezeu: Ali­luia!

Icos 7:

 Nou oras ai aratat adancimea pus­tie­ta­tii, An­­tonie fericite, cel deo­po­triva cu in­ge­rii; caci ca un alt Ie­ru­salim si Sinai muntele tau s-a preamarit si, ca un alt Moise si Ilie ara­tan­du-te, auzi acestea:

Bucura-te, al doilea Moise cu faptele;

Bucura-te, al doilea Ilie cu chipurile;

Bucura-te, cel ce blandetii lui David te-ai ase­ma­nat;

Bucura-te, cel ce cararile Botezatorului ai urmat;

Bucura-te, cel ce ai izvorat apa monahilor in loc insetat;

Bucura-te, cel ce lui Pavel cel simplu te-ai asemanat;

Bucura-te, cel ce in fiecare zi ai sfatuit pe mo­nahi;

Bucura-te, cel ce ai povatuit indeosebi pe cei gresiti;

Bucura-te, cel ce ai vindecat pe cei orbi;

Bucura-te, cel ce ai indreptat pe cei slabanogi;

Bucura-te, cel ce ai gonit patimile cele su­fle­testi;

Bucura-te, cel ce ai vindecat durerile cele trupesti;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 8:

 Straina minune! Vazand vanarea in multe fe­luri, nicidecum nu te-ai spai­man­tat, de trei ori fericite; iar vanatorul, dum­nezeiasca ta fata vazand, de frica fiind cu­prins, indata a murit, fa­can­du-te tu pilda tuturor celor ispititi a striga lui Dum­nezeu: Aliluia!

Icos 8:

 Cu totul vesel te-ai aratat, vazand inal­ta­rea su­fle­tului lui Ammun, pe care ai ara­tat-o celor impreuna cu tine intrebat fiind de dansii, de Dum­nezeu purtatorule Antonie; pen­tru aceea, vazand sfintenia ta, minu­nan­du-ne, strigam tie:

Bucura-te, insuti vazatorule al tainelor;

Bucura-te, trecatorule cu vederea al pa­mantestilor lucruri;

Bucura-te, luminarea adevarata a celor necu­nos­­ca­tori;

Bucura-te, grabnica supunere a supusilor;

Bucura-te, ca pe cele viitoare, ca pe cele de fata le vedeai;

Bucura-te, ca aratai cu putinta pe cele cu ne­­pu­tinta;

Bucura-te, ca ai mantuit pe tinerii cei in­dra­citi;

Bucura-te, cel ce ai tamaduit pe cei bol­navi de ochi;

Bucura-te, cel ce vedeai inaltarea su­fle­telor;

Bucura-te, cel ce mai inainte spuneai iesirea lor;

Bucura-te, toiagul cel bun al monahilor;

Bucura-te, cinstita impodobire a credin­cio­silor;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 9:

 Tot darul cel dumnezeiesc ca si Pavel ai primit, ca cel ce te-ai facut si tu, toate tu­­tu­ror, pe toti covarsindu-i, Antonie, pana si in vaz­­duh te-ai rapit, Cuvioase; pentru care, incu­tre­murat cu totul strigai lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Icos 9:

 Pe ritorii cei mult vorbitori ca pe niste pesti fara de glas i-ai aratat prin cu­vin­tele tale, de Dumnezeu pur­ta­to­rule, ca, ri­to­ri­sind despre Dumnezeu, cu­vin­te­le tale ase­ma­nandu-le cu lucrurile, te-ai fa­cut minunat si slavit; pentru aceasta cantam tie:

Bucura-te, versul intelepciunii lui Dum­nezeu;

Bucura-te, vistieria cuvintelor Lui;

Bucura-te, cel mai intelept decat toti fi­lozofii;

Bucura-te, cel mai iscusit si mai inalt in cu­vin­te;

Bucura-te, preaslavita auzire si graire a celor in­telepti;

Bucura-te, preacinstita oglindire a mo­na­hilor si a tuturor celor ce te cauta;

Bucura-te, cel ce veselesti auzul cre­din­ciosilor;

Bucura-te, cel ce ai dezlegat impleticirile filo­so­filor;

Bucura-te, fiu al lui Dumnezeu, dupa im­par­tasire;

Bucura-te, inaltarea preacuviosilor dupa stra­duire;

Bucura-te, cel prin care s-a infiintat mona­his­mul;

Bucura-te, cel prin care s-au indreptat cre­din­ciosii;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 10:

 Grabindu-te, de Dumnezeu purta­to­rule Pa­rin­te, dupa porunca dinainte primita de la Dum­nezeu, te-ai dus catre Pavel Tebeul; si, impie­di­candu-te de multe ispite, nu te-ai in­fri­cosat de relele intam­plari; si, dobandind ceea ce doreai, ai incetat intris­tarea, strigand lui Dum­nezeu: Aliluia!

Icos 10:

 A doua oara facand calatoria Marele An­to­nie si gra­bin­du-se catre Pavel Tebeul, a vazut inaltarea su­fle­tului lui; deci aler­­gand si gasindu-l mort, l-a ingropat, lu­an­du-i im­bra­camintea; pentru care strigam lui:

Bucura-te, inger purtator de trup;

Bucura-te, omule cel ce cu Dumnezeu ai vorbit;

Bucura-te, cel ce ai vazut nevointele lui Pavel;

Bucura-te, slujitorul ingroparii lui;

Bucura-te, cel ce ai istorisit vietuirea lui;

Bucura-te, cel ce te-ai imbogatit cu a lui fap­tu­ra buna;

Bucura-te, cel ce mai inainte ai cunoscut in­se­la­­ciunea eresurilor;

Bucura-te, cel ce ai alinat tulburarea Bise­ri­cilor;

Bucura-te, cel ce ai gonit primejdia eresului;

Bucura-te, partasul dreptei cunostinte;

Bucura-te, buna mireasma a pustiurilor;

Bucura-te, buna insuflare a monahilor;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 11:

 Nevoind Valens, cel de cele arie­nesti cu­­ge­tator, a recunoaste pe Fiul Dum­­nezeu Preainalt, te-ai pornit impotriva lui, An­to­nie; si el, ticalosul, luand cele dupa fap­tele sale, de cal a fost ucis, iar tu lui Dum­nezeu strigai: Aliluia!

Icos 11:

 Lumina trimisa de Luminatorul cel mare ara­tandu-te tu, Antonie, ai lu­mi­nat pe toti, si pe ucenicii tai sfatuind, mai inainte le-ai aratat mu­tarea ta din viata de aici; iar ei, de intristare fiind cuprinsi, cantau tie acestea:

Bucura-te, mangaierea noastra;

Bucura-te, incurajarea tuturor;

Bucura-te, hranitorul celor flamanzi de cele ce­resti;

Bucura-te, sfatuitorul celor doritori de cele su­­fle­testi;

Bucura-te, ca iesirea ta mai inainte ai cu­nos­cut-o, de Dumnezeu purtatorule;

Bucura-te, urmatorule al inteleptitilor de Dum­­ne­zeu Apostoli;

Bucura-te, cel prin care pamantenii se lauda;

Bucura-te, cel prin care inteleptii se apara;

Bucura-te, desfatarea slavei celei negraite;

Bucura-te, amintirea hranei tale celei sfinte;

Bucura-te, ca invataturile tale cu drag le pri­mim;

Bucura-te, ca ne mantuim sufletul ur­man­du-ti sfa­turile;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 12:

 De mare dar s-a invrednicit marele Ata­na­sie, luand amandoua hainele tale, de Dum­­nezeu purtatorule Antonie; si scriind dum­ne­­zeiasca viata ta, cea de una suta si cinci ani, striga lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12:

 Canti acum impreuna cu ingerii, ca mai inain­te cu oamenii, in ceruri ve­se­lin­du-te, Fericite, cantarea cea intreit-sfanta lui Dum­ne­zeu, pe Care roaga-L pen­tru cei ce te cinstim pe tine, An­tonie, si cu dragoste cantam acestea:

Bucura-te, locuitorul celor ceresti;

Bucura-te, impodobitorul celor pamantesti;

Bucura-te, cel ce impreuna-petreci cu ingerii;

Bucura-te, impreuna-vorbitorule cu sfintii;

Bucura-te, pururea laudatorule al Preasfintei Treimi;

Bucura-te, fierbinte mijlocitorule al tuturor catre Dumnezeu;

Bucura-te, povatuitorul si sprijinitorul celor ce te lauda pe tine;

Bucura-te, stralucitule pastor si invata­to­rule al uce­nicilor tai;

Bucura-te, inaintestatator al tuturor cu­vio­silor;

Bucura-te, preacinstitule conducator al celor ne­­ca­satoriti;

Bucura-te, cel ce esti cald mijlocitor al celor ce poarta numele tau;

Bucura-te, mare aparator al celor ce te cinstesc pe tine;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 13:

 O preaintelepte de Dumnezeu pur­ta­to­rule An­tonie, capetenia parintilor si slava cu­vio­silor, primeste de la noi aceste laude ce cu tot su­fletul le aducem tie si roa­ga-te lui Dum­nezeu pentru noi cei ce strigam: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)

Apoi iarasi se zice: Icosul intai:

Icos 1:

 Om cu firea te-ai aratat, Parinte, dar te-ai vazut im­preuna-cetatean cu in­gerii, caci ai vietuit pe pamant ca fiind fara de trup, Prea­cu­­vioase Antonie, lepadand toata purtarea de grija a trupului; pentru aceasta strigam tie:

Bucura-te, odrasla cucernicului parinte;

Bucura-te, ramura credincioasei maici sfinte;

Bucura-te, vlastarul cel nevestejit al Egiptului;

Bucura-te, povatuitorul cel mare al pustiului;

Bucura-te, ca din tinerete lui Hristos ai urmat;

Bucura-te, ca fireste de trup te-ai departat;

Bucura-te, aratatorule al cailor mo­na­hicesti;

Bucura-te, cel ce voiesti mantuirea muri­to­rilor;

Bucura-te, izbavitorul din inselaciuni al celor multi;

Bucura-te, datatorul raurilor de tamaduiri;

Bucura-te, cel prin care Dumnezeu S-a preainaltat;

Bucura-te, cel prin care satana s-a rusinat;

Bucura-te, Parinte Antonie!

Condac 1:

 Fugind de intunericul cel negru al Egip­tu­lui, ai cautat pamantul cel de viata da­ta­tor al pustiului. Prin infranare si nevointa ves­tejind sal­tarile trupului Prea­lau­date, te-ai facut pilda mo­nahilor, de Dum­ne­zeu cuge­ta­to­rule, celor ce striga: Bucura-te, Parinte Antonie!