†
Cu dreapta, parintii si bunicii binecuvinteaza pe copiii si nepotii lor. Ce frumos le binecuvinteaza perna pe care isi pleaca capul pentru a se odihni de osteneala sau joaca zilei, pentru a avea somn odihnitor si ziditor; ce frumos se face semnul sfintei cruci, invocandu-se numele Sfintei Treimi prin aceasta binecuvanntare.
Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeul nostru, ca un adevarat Pantocrator, este zugravit cu Sfanta Evanghelie in mana stanga, iar cu dreapta binecuvantandu-ne pe noi, precum i-a binecuvantat pe ucenicii Sai, la Inaltarea Sa la cer.
Binecuvantarea este acoperamantul Bisericii Ortodoxe. Dumnezeu Se lasa si vrea sa fie binecuvantat de noi oamenii: „Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul si toate cele din launtrul meu numele cel sfant al Lui...“, ne zice psalmistul si cantam noi ortodocsii crestini la toate Sfintele Liturghii. Preotul slujitor cere si el binecuvantarea de la popor pentru a incepe sfintele slujbe si pentru a incheia sfintele slujbe. Plecaciunea pe care o face slujitorul lui Dumnezeu reprezinta actul smereniei pentru binecuvantarea ceruta si data.
Numai smerenia cere binecuvantare.
Crestinii ortodocsi stau mereu sub aceasta binecuvantare de la Inaltarea la cer a Mantuitului nostru Iisus Hristos. Cand primim binecuvantarea, ne plecam grumajii, ne smerim firea noastra umana pentru a o indumnezei prin binecuvantare. Dreapta preotului care binecuvinteaza si impartaseste cu Trupul si Sangele lui Hristos este sfanta. De aceea, mereu o sarut. Cand sarut mana preotului sau a arhierului, eu sarut mana lui Hristos, Care ma binecuvinteaza prin preot sau arhiereu.
Punerea mainilor este concretizarea binecuvantarii. Binecuvantarea urmata de punerea mainilor reprezinta acoperamantul Bisericii, prin lucrarea Sfantului Duh. De fiecare data, dar mai ales la Taina Spovedaniei, cand preotul binecuvinteaza si pune mainile pe capul crestinului, sunt indepartate gandurile, inchipuirile si imaginatiile rele; sunt dezlegate pacatele si faradelegile spovedite; se obtine linistea si pacea sufleteasca si trupeasca. Mantuitorul Iisus Hristos a binecuvantat si Si-a pus mainile pe bolnavi. El a poruncit ucenicilor sa faca si ei asemenea, in numele Sfintei Treimi.
Punerea mainilor este precedata de ridicarea mainilor. Prin ridicarea mainilor este invocat Duhul Sfant, care Se coboara asupra credinciosilor. Duhul Sfant invocat prin ridicarea mainilor este transmis prin punerea mainilor si devine lucrator prin binecuvantare.
Adeseori, binecuvantarea este insotita de formula: „Pace voua!“ Aceasta formula o gasim la toate slujbele din Traditia Sfanta a Bisericii Ortodoxe, dar cel mai des o intalnim la Sfanta Liturghie si la Taina Cununiei.
Binecuvantarea ne ajuta sa dobandim, cu ajutorul Duhului Sfant, fagaduit de Mantuitorul Iisus Hristos, la Inaltarea Sa la cer, pacea noastra cu Dumnezeu, pacea cu aproapele si pacea cu noi insine. Pacea si linistea noastra sunt strict necesare pentru a ne putea impartasi cu Sfantul Trup si Sange la Sfanta si dumnezeiasca Liturghie. Pacea si harul, primite prin binecuvantarea de la Taina Cununiei, taina iubirii, a unirii, a implinirii, sunt temelia casniciei, temelia familiei crestine.
„Mergand invatati toate neamurile!“ Au fost cuvintele Mantuitorului Iisus Hristos adresate ucenicilor si prin ei noua, tuturor. Pentru a putea invata trebuie sa ai binecuvantarea, prin punerea mainilor. Un parinte spunea ca: „O binecuvantare nu costa nimic.“ Intr-adevar, asa este, insa noi doar prin smerenia noastra putem indrazni sa o primim. Numai cel smerit o poate obtine. Omul ingamfat, mandru, semet, plin de sine, fatarnic si cautator de slava desarta nu se poate pleca prin smerenie spre binecuvantare.
Sfantul Ioan Casian, ambasadorul scaunului de Constantinopol la Roma, care a aparat cauza Sfantului Ioan Gura de Aur prigonit de imparateasa Eudoxia si de episcopii ce-l dusmaneau inaintea papei de la Roma, a mers in Marsilia, regiunea Provence din sudul Frantei, unde a infiintat doua manastiri, una de calugari si alta de maici. Acolo a introdus traditia rasariteana monahala si a crestinilor din Apus. In mediul monahal, mai cu seama occidental, este foarte des folosit numelui propriu Benedict, Benedicta (Binecuvantatul, Binecuvantata). Exista chiar un ordin al benedictinilor, calugari din traditia apuseana, care si-au luat numele de la Sfantul Benedict.
Totul este cu binecuvantare in spiritualitatea crestin-ortodoxa
Parintii Cleopa Ilie si Paisie Olaru, parca-i vad cum, se dezlegau unul pe altul, se binecuvantau unul pe altul si isi sarutau mainile unul altuia. Nimic nu face crestinul ortodox fara binecuvantare. Totul este cu binecuvantare in spiritualitatea crestin-ortodoxa, orice inceput si sfarsit este cu binecuvantare.
„Viata mea merge din binecuvantare in binecuvantare, parinte, si traiesc in vesnica binecuvantare pe care Mantuitorul Iisus Hristos si Maica Sa mi-o dau prin preotii Bisericii“ spunea o buna crestina ortodoxa.
„Binecuvinteaza parinte calatoria“
„binecuvinteaza pregatirea bucatelor“
„binecuvinteaza casa“
„binecuvinteaza reusita la examene“
„binecuvinteaza pe parintii nostri si pe copiii nostri“
„binecuvantati si iertati“ sunt doar unele din nenumaratele formule de binecuvantare pe care le folosesc crestinii ortodocsi si fara de care nu se poate trai.
👉 Acatistul Binecuvantarilor Ceresti al Domnului Iisus Hristos
sursa: Ziarul Lumina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu