Filmul artistic AGONIA si EXTAZUL

   Filmul artistic AGONIA si EXTAZUL

†

  

   Roma, 1508. Papa Iulius al II-lea l-a insarcinat pe Michelangelo Buonarroti sa picteze tavanul Capelei Sixtine. 

Artistul nu a suportat comportamentul tiranic al Papei si a experimentat o stare contradictorie de la entuziasmul creativ fanatic la descurajare totala. 

Confruntarea dintre cele doua personalitati este inevitabila. Iulius a vrut ca Michelangelo sa picteze o fresca uriasa pe tavanul Capelei Sixtine, o comanda pe care rebelul Michelangelo a refuzat-o initial. 

In fata acestei situatii, artistul a fost nevoit sa accepte comanda la insistentele lui Iulius, care era sigur ca generatiile viitoare isi vor aminti de el prin opere de arta. Scenele cu Iulius pe campul de lupta alterneaza cu pasaje in care Michelangelo incearca sa-si indeplineasca sarcina atribuita.

Film: The Agony and the Ecstasy (1965)

   Pogorarea Duhului Sfant - Rusaliile – zi de mare bucurie

†

    Pogorarea Duhului Sfant comunitatea ucenicilor lui Hristos devine Biserica, adica adunarea tuturor celor alesi din lume care cred in Sfanta Treime, sunt botezati si se impartasesc cu aceleasi Sfinte Taine ale lui Hristos, prin lucrarea si datorita prezentei Duhului Sfant in ea.

   Inca inainte de patima si moartea Sa, DOMNUL nostru Iisus Hristos a prezis ucenicilor ca le va trimite un alt „Mangaietor”, „Duhul Adevarului care de la Tatal purcede” (Ioan 15, 26). Acesta ii va invata tot Adevarul. Acelasi lucru l-a promis si cu ocazia inaltarii Sale la cer.

   Implinirea promisiunii a avut loc la zece zile dupa Inaltare, in dimineata zilei in care evreii din toata lumea serbau la Ierusalim Cincizecimea, ziua primirii Legii, pe Muntele Sinai, de catre Moise. Dupa pogorarea Duhului Sfant comunitatea ucenicilor lui Hristos devine Biserica, adica adunarea tuturor celor alesi din lume care cred in Sfanta Treime, sunt botezati si se impartasesc cu aceleasi Sfinte Taine ale lui Hristos, prin lucrarea si datorita prezentei Duhului Sfant in ea.

   Evenimentul pogorarii Duhului Sfant este comemorat de Biserica in a cincizecia zi dupa Pasti, de Rusalii. Este o zi de mare bucurie. In primele secole, Rusaliile erau de asemenea prilej de botez. Sarbatoarea pogorarii Duhului Sfant a fost numita in romaneste „Rusalii” de la sarbatoarea trandafirilor din lumea romana, consacrata cultului mortilor.

   Crestinii au preluat obiceiul roman, facand din sambata dinaintea Rusaliilor una din zilele de pomenire generala a mortilor. In unele zone ale tarii, in sambata Rusaliilor se impart oale impodobite cu flori si cu un colac deasupra pentru pomenirea mortilor. In duminica Rusaliilor se impart farfurii frumos impodobite pentru vii. In traditia Bisericii Ortodoxe, in ziua imediat urmatoare marilor sarbatori se comemoreaza persoanele care stau in legatura nemijlocita cu persoana sau evenimentul aflat in centrul respectivei sarbatori.

   Intrucat persoanele Sfintei treimi, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, sunt intr-o legatura nemijlocita, lunea de dupa duminica Rusaliilor este consacrata proslavirii Sfintei Treimi. De fapt, sarbatoarea Rusaliilor are consacrate doua zile.

Sarbatoarea Rusaliilor este cunoscuta si sub denumirea de Duminica Cincizecimii

   Pogorarea Sfantului Duh nu are o data fixa, face parte din sarbatorile cu data schimbatoare. Este praznuita totdeauna la zece zile dupa inaltare sau Ia cincizeci de zile dupa Pasti. Este ziua in care Duhul Sfant S-a pogorat in chip de limbi ca de foc asupra Apostolilor.

   Sfantul Grigorie Palama spune ca Duhul Sfant S-a revelat la Cincizecime in chip de limbi ca de foc, pentru a ne descoperi "ca este de aceeasi fiinta cu Dumnezeu-Cuvantul, caci nimic nu este mai inrudit cu cuvantul decat limba".

    Pogorarea Sfantului Duh a fost fagaduita de Mantuitorul inainte de patima Sa: "De folos este ca Eu sa Ma duc; ca de nu Ma voi duce Eu, Mangaietorul nu va veni». Si iarasi: "Voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va trimite voua: Duhul adevarului, Care din Tatal purcede" (In.14,16-17). Iar inainte de inaltarea Sa la cer, din nou le promite venirea Duhului: "Iar voi sa ramaneti in Ierusalim, pana cand va veti imbraca cu putere de sus". Implinirea promisiunii a avut loc la zece zile dupa Inaltare, in dimineata zilei in care evreii din toata lumea serbau la Ierusalim Cincizecimea, ziua primirii Legii de catre Moise, pe Muntele Sinai.

   Din momentul impartasirii de Duhul Sfant, ucenicii au inceput sa vorbeasca in limbi nestiute de ei pana atunci. Luminati de Duhul Sfant, ei s-au facut intelesi de toti iudeii veniti din diverse locuri la Ierusalim, cu ocazia sarbatorii Cincizecimii - ziua primirii Legii de catre Moise, pe Muntele Sinai.

Rusaliile - scurt isoric

   Parintele profesor Ene Braniste mentioneaza in Liturgica Generala ca Rusaliile este cea mai veche sarbatoare crestina impreuna cu cea a Pastilor, fiind praznuita inca din vremea Sfintilor Apostoli. In primele secole crestine, praznicul Cincizecimii era o dubla sarbatoare: a Pogorarii Duhului Sfant si a Inaltarii lui Hristos. In jurul anului 400, cele doua sarbatori s-au despartit una de cealalta.

   In vechime, in aceasta zi, catehumenii primeau botezul intr-un cadru solemn si festiv.

   Aceasta sarbatoare este mentionata in canonul 20 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea, din anul 325.

Rusaliile - ziua in care se infiinteaza Biserica.

   Daca prin lucrarea Duhului Sfant, Dumnezeu Fiul S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat, tot prin Duhul Sfant ni se impartaseste viata dumnezeiasca si omeneasca a lui Hristos. Pogorarea Sfantului Duh este actul de trecere a lucrarii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Astfel, Biserica se constituie prin aceasta extindere a vietii lui Hristos in noi. Avand in vedere ca prin Duhul ne impartasim de Hristos, in Biserica Ortodoxa sfintele slujbe incep cu rugaciunea adresata Sfantului Duh: "Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Care pretutindeni esti si pe toate le implinesti; Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre".

Frunzele de tei sau de nuc, binecuvantate de Rusalii

   La finalul Sfintei Liturghii din ziua praznicului Pogorarii Sfantului Duh este oficiata Vecernia Rusaliilor. Exista obiceiul ca in ziua de Rusalii, sa se aduca in biserica frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, semne ale coborarii Sfantului Duh. Ele sunt binecuvantate si impartite credinciosilor.

   Prezenta acestor multe frunze la Sarbatoarea Rusaliilor sunt chipul darurilor Duhului Sfant, daruri nenumarate, diverse si totusi unitare si unificatoare.

Cuvantare la Sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant - 2016Arhid. Ioan Ica Jr.
 

Sinaxar

Pogorarea Sfantului Duh

Cincizecimea sau Rusaliile

   In aceasta zi, Duminica a opta dupa Pasti, praznuim Sfanta Cincizecime. Si aceasta sarbatoare am luat-o din cartile iudeilor. Caci dupa cum aceia praznuiesc Cincizecimea lor, cinstind numarul de sapte, dar si pentru ca au primit Legea dupa trecerea a cincizeci de zile de la Pasti, tot astfel si noi praznuim cincizeci de zile de la Pasti, primind Duhul cel Preasfant, care ne da Legea, ne calauzeste spre tot adevarul si ne invata cele placute lui Dumnezeu.

   Sa se mai stie ca la evrei erau trei sarbatori mari: Pastile, Cincizecimea si Sarbatoarea Corturilor. Pastile in amintirea trecerii Marii Rosii; caci cuvantul paste inseamna «trecere». Si sarbatoarea aceea o preinchipuia pe a noastra, care este trecerea si intoarcerea din nou de la intunericul pacatului, la rai.

   Apoi, evreii praznuiau Cincizecimea spre aducere aminte de suferintele lor din pustiu, cum si de multele necazuri prin care au trecut, pana sa ajunga in pamantul fagaduintei. Ca numai dupa aceea s-au indulcit de roade, de grau si de vin. Noua, insa, Cincizecimea ne arata iesirea din rautatea necredintei si intrarea in Biserica; ca atunci ne impartasim si noi cu Trupul si Sangele Stapanului.

   Unii spun ca evreii sarbatoreau Cincizecimea din pricinile aratate mai sus; dar altii cred ca Cincizecimea ar fi fost oranduita de evrei pentru cinstirea numarului sapte, dupa cum s-a spus. Ca acest numar adunat de sapte ori cu el insusi, da numarul de cincizeci de zile, fara una. Cinstirea Cincizecimii de catre evrei atarna nu numai de numararea zilelor, ci de a anilor, in care ei sarbatoreau Jubileul; aceasta cadea dupa trecerea a de sapte ori sapte ani. in acel an ei lasau pamantul nesemanat si vitele la odihna, iar robilor dobanditi cu bani, li se dadea libertatea sa plece.

   A treia sarbatoare era Sarbatoarea Corturilor, care se praznuia dupa strangerea bucatelor de pe camp, adica la trecerea a cinci luni de la Praznuirea Pastilor. Aceasta sarbatoare se praznuia spre aducere aminte de ziua in care Moise a ridicat intaia oara cortul cel vazut prin nori in Muntele Sinai si facut de marele mester Veseleil. Savarseau acest praznic facand corturi, iar cei ce locuiau la tara, multumeau lui Dumnezeu, dupa adunarea roadelor ostenelilor lor. Se pare ca si David a scris psalmii cei pentru linuri (recunostinta), pentru aceste zile.

   Sarbatoarea aceasta inchipuia invierea noastra cea din morti; cand, dupa ce corturile trupurilor noastre se vor strica, iarasi se vor alcatui, si ne vom indulci de roadele ostenelilor noastre, praznuind in corturile cele vesnice.

   Se cuvine sa mai stim, ca in ziua aceasta, savarsindu-se Praznicul Cincizecimii, Duhul Sfant S-a coborat peste ucenicii Domnului.

   Si fiindca Sfintii Parinti au socotit sa desparta praznicele pentru maretia Preasfantului si de viata facatorului Duh, caci El este unul din Sfanta si de viata incepatoare Treime, iata ca pomenim luni, dupa Duminica a opta, felul cum a venit Duhul Sfant. sursa:crestinortodox.ro si doxologia.ro / foto: Basilica.ro

   Cinstirea icoanei Maicii Domnului „Chezasa celor pacatosi”

†

 

   In fiecare an, in ziua de 29 de la sfarsitul lunii mai, Biserica noastra ne aminteste sa ne inchinam icoanei Maicii Domnului, „Chezasa celor pacatosi”, una dintre icoanele Preasfintei, a carei poveste se va spune cu siguranta. si intiparit de multa vreme in mintea noastra, in inimile noastre.

  In preajma sarbatorii ei vom aduna ceva despre iconografia „Chezasa celor pacatosi” al Maicii Domnului sau, cel putin pana in acest moment, nu am avut bunul prilej de a le intalni in multele volume si marturii inchinate ei. Prin urmare, va invitam sa le cititi in urmatoarele randuri:

⏩   Inca din primele veacuri, crestinii au cinstit-o pe Maica lui Dumnezeu, constienti fiind de marea ei mijlocire inaintea Mantuitorului, numind-o fie Mireasa, pururea Fecioara sau Scara catre Cer, fie Aparatoare in primejdii sau Doamna Ingerilor. Ca sa clarificam, termenul de „chezasa”, desi este un arhaism, adica un cuvant vechi, care nu se mai foloseste atat de des in vocabularul de astazi al limbii noastre, inseamna acea persoana care isi asuma raspunderea morala pentru cineva sau pentru ceva. Adica, in termeni religiosi, mijlocitoare. Una dintre cele mai interesante referinte patristice legate de mijlocirea Maicii Domnului ii apartine Sfantului Teofan al Niceei, care spunea ca:

  Daca Hristos este Capul Bisericii, iar noi, credinciosii, alcatuim trupul, Preasfanta Nascatoare este „gatul” care leaga trupul de Cap, cea prin care se revarsa toate darurile duhovnicesti.

⏩   Desi nu se cunoaste cu exactitate cine a pictat-o si in ce vreme, traditia Bisericii noastre spune ca ideea care a stat la baza acestei minunate reprezentari a Maicii Domnului este un verset din Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului: 

 Bucura-te, Cea care intinzi mainile pentru noi in rugaciune catre Dumnezeu.

⏩   In ceea ce priveste erminia icoanei, Maica Domnului este zugravita tinandu-L pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos in mana stanga. Mana ei dreapta este tinuta in mainile Pruncului Hristos, astfel: degetul ei mare este tinut de Prunc cu mana dreapta, iar degetul cel mic, de mana stanga a Pruncului. Gestul acesta special este in consonanta cu insusi numele icoanei, semnificand faptul ca Maica Domnului este Mijlocitoarea tuturor celor care o striga in neputintele lor si Ii cer ajutorul.

⏩   Aparitia acestei icoane in istoria Ortodoxiei a avut loc printr-o minune petrecuta la mijlocul secolului al XIX-lea, la Manastirea Sfantului Nicolae din Odrino, Rusia. Se spune ca, pentru o buna bucata de timp, icoana a „zacut” uitata undeva intr-o capela veche de langa poarta manastirii, alaturi de multe alte icoane. Prafuita, afumata de lumanari si de tamaie, astepta, parca, ziua in care cineva va veni sa o scoata la lumina zilei. In 1843, mai multor oameni li s-a descoperit in vis ca este inzestrata cu puterea de a savarsi minuni si astfel, obstea manastirii a hotarat sa o duca din capela in biserica manastirii. Astfel,  sfantul asezamant monahal a devenit in scurt timp loc de pelerinaj pentru credinciosi din toate partile Rusiei.

⏩   Cea dintai minune savarsita inaintea icoanei Maicii Domnului „Chezasa celor pacatosi” a avut loc chiar in 1844, la un an distanta de la mutarea ei in biserica manastirii. Este vorba despre vindecarea unui baiat care de multi ani era paralizat si pentru care mama sa se ruga fierbinte dinaintea icoanei. Raspandindu-se vestea minunii, si mai multi credinciosi au inceput sa vina si sa se inchine inaintea icoanei, rugandu-se sa primeasca tamaduire de boli trupesti si izbavire de necazuri. Totodata, icoana a ramas in sufletele credinciosilor si in urma izbavirii lor de o epidemie de holera, cand multi bolnavi au primit tamaduire prin rugaciunile care s-au facut inaintea ei.

⏩   La patru ani de la aceasta minune, Dimitrie Bonseskul din Moscova, un locotenent colonel credincios si cu multa evlavie la Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, a cerut obstii de la Odrino sa ii dea binecuvantarea de a zugravi o copie a acestei icoane, pentru a o aseza in casa lui. La scurt timp, o alta minune avea sa se intample: icoana a inceput sa izvorasca mir cu buna mireasma. Multi bolnavi au din acea zona, afland, au inceput sa vina si sa ia mir de pe icoana, apoi ungandu-se cu el si rugandu-se lui Dumnezeu sa-i scape din aceasta neputinta, primeau tamaduire. Vazand evlavia oamenilor, locotenentul a hotarat sa daruiasca icoana Bisericii Sfantului Nicolae – Kamovniki, unde s-a zidit inca o capela in cinstea ei.

   Cu siguranta, nu multi dintre noi vom avea ocazia de a ajunge in aceasta viata tocmai pana in Odrino, in Rusia. Insa, trebuie sa stiti ca Domnul si Maica Sa aud rugaciunile curate din orice loc sunt ele inaltate! Nimic nu ne impiedica sa transformam casa noastra, pentru cateva zeci de minute, in naosul Manastirii ocrotita de Sfantul Nicolae, locul in care se afla aceasta minunata icoana, spunandu-i Maicii Domnului necazurile sau cantandu-i multumirea noastra. Sa ne plecam genunchii inaintea ei si sa-i citim Acatistul sau Paraclisul, rugandu-ne nu doar pentru sanatatea noastra, ci si pentru vindecarea tuturor celor apropiati, stiuti sau nestiuti. AMIN!
Sursa:Bizanticons Art

Crestinul intelese ca trebuie sa-si schimbe felul de a se ruga / PILDA

  PILDA / Crestinul intelese ca trebuie sa-si schimbe felul de a se ruga.

†

   Un om evlavios traia odata in Ierusalim. El avea obiceiul sa se roage in fiecare dimineata, la o ora anume. Astfel, se trezea si se ruga zilnic la ceasul obisnuit. Intr-o dimineata insa, se indulci cu somnul si era cat pe-aici sa nu-si mai respecte programul de rugaciune.
 
Sansa cu un strain care intra in camera de dormit a omului nostru si care-l trezi, graindu-i: 

„Crestine, scoala-te, ca intarzii la ceasul rugaciunii tale!”
 
„Dar cine esti tu, cel ce ai venit sa ma trezesti?”, intreba omul speriat. „Sunt cineva care vrea sa faca o fapta buna, doar atat”, ii zise strainul.
 
„Nu-mi vine a crede…Tu ai ganduri ascunse…Si infatisarea ta te arata ca esti rau. Nu cumva tu esti diavolul?”, se gandi crestinul.
 
„Ba da, eu sunt diavolul si, iata, am venit sa te trezesc la rugaciune. Vreau sa arat ca si diavolul poate face ceva bun. Nu suntem noi, diavolii, asa de negri si de rai cum ne cred oamenii. Am fost odinioara si noi ingeri buni si nu se putea sa nu ramana si in noi ceva bun”, spuse in pledoaria sa demonul.
 
„Nu-mi vine a crede spuselor tale. Tu esti ispititor, ispitirea este meseria ta. Trebuie sa fi venit aici cu gand sa ma inseli. Pe numele viului Dumnezeu, te jur sa-mi spui cu ce ganduri si planuri ai venit sa ma trezesti!”
 
„Fiindca m-ai jurat, iata, sunt silit sa-ti spun. E adevarat, am venit sa te insel. De douazeci de ani, tu te rogi intotdeauna, in fiecare dimineata, la o ora anume. Dar noi, diavolii, nu prea ne temem de aceasta rugaciune a ta. Pentru ca ea ti s-a facut un obicei gol. Din rugaciunea ta lipsesc duhul, cainta, caldura si lacrimile. Rugaciunii tale ii lipseste puterea.
 
Astazi dormind mai mult, te-ai fi lenevit si ai fi intarziat la rugaciunea ta. Or, noi, diavolii, asa ne-am gandit: «Omul acesta va intarzia la ceasul rugaciunii, iar cand se va trezi, ii va parea rau. De douazeci de ani nu i s-a mai intamplat asa ceva. E posibil ca in inima lui sa se aprinda cainta. Si sa se roage cu caldura, cu duh, cu lacrimi, iar noi, diavolii, de o asemenea rugaciune ne temem». Astfel judecand, incheie diavolul, iadul m-a trimis pe mine, in fuga mare, sa te trezesc la rugaciunea-ti obisnuita, ca nu cumva sa te apuci a te ruga cu putere”.
 
Acestea zicand, diavolul se facu nevazut, iar crestinul intelese ca trebuie sa-si schimbe felul de a se ruga.

   O marturisire, crestin ortodoxa uimitoare - NADEJDA

†

   Pocainta nu inseamna a te alatura unei confesiuni si a spune: „Sunt mantuit”. 

Pocainta nu are sfarsit, nu are limita. 

Pocainta adevarata este continua pana in momentul mortii. In credinta ortodoxa, pocainta continua urmata de alte virtuti duhovnicesti, te sfinteste!

 Prima parte 👇

 A doua parte 👇

 

 A treia parte 👇

Binecuvantarea, pecetea harului dumnezeiesc

   Binecuvantarea, pecetea harului dumnezeiesc

†

   Mana dreapta, simbolul binecuvantarii dumnezeiesti.
Cu dreapta, parintii si bunicii binecuvinteaza pe copiii si nepotii lor. Ce frumos le binecuvinteaza perna pe care isi pleaca capul pentru a se odihni de osteneala sau joaca zilei, pentru a avea somn odihnitor si ziditor; ce frumos se face semnul sfintei cruci, invocandu-se numele Sfintei Treimi prin aceasta binecuvanntare.

Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeul nostru, ca un adevarat Pantocrator, este zugravit cu Sfanta Evanghelie in mana stanga, iar cu dreapta binecuvantandu-ne pe noi, precum i-a binecuvantat pe ucenicii Sai, la Inaltarea Sa la cer.

Binecuvantarea este acoperamantul Bisericii Ortodoxe. Dumnezeu Se lasa si vrea sa fie binecuvantat de noi oamenii: „Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul si toate cele din launtrul meu numele cel sfant al Lui...“, ne zice psalmistul si cantam noi ortodocsii crestini la toate Sfintele Liturghii. Preotul slujitor cere si el binecuvantarea de la popor pentru a incepe sfintele slujbe si pentru a incheia sfintele slujbe. Plecaciunea pe care o face slujitorul lui Dumnezeu reprezinta actul smereniei pentru binecuvantarea ceruta si data.

Dieta pentru crestini

   Dieta pentru crestini

†

 

   De dimineata ia o bucata de paine din 1 Corinteni cap. 13 unge-o cu untdelemnul Duhului Sfant, care iti da putere in toate.

  La pranz, adauga la mancare si Filipeni 2: 1-16, iar ca felul doi, ia Efeseni 6: 10-18, si o prajiturica din Matei 22: 37

  La cina, ia ceva mai lejer din loan 13: 35. Daca mai ai probleme, ia ca pansament: IERTAREA, caci este cel mai eficient si se administreaza de 70 de ori cate 7 pe zi. 

 

  Cura este prescrisa de doctor Suprem IISUS HRISTOS. El poate fi gasit ORICAND la telefonul Psalmul 50: 15 16 17 18 19, iar modul de comunicare este prin RUGACIUNE. Manualul de studiu este Sfânta BIBLIE.

Cand vine vorba despre mine, taticutul spune: “Dumnezeu este cu noi”

Cand vine vorba despre mine, taticutul meu spune: “Dumnezeu este cu noi”

Depre tatal lui Emanuel, atunci cand vine vorba despre fiul sau, barbatul spune simplu: “Dumnezeu este cu noi”. Niciodata nu s-a simtit pedepsit de soarta din cauza conditiei in care se afla fiul sau.

†

 

Versuri: Emanuel Ion.
Voce: Emanuel Ion.

Imnul bizantin al Nasterii Domnului cantat in araba de Craciun

†

 Imnul bizantin al Nasterii Domnului 🎵

cantat in araba de Craciun

Muzica psaltica, la origini, se bazeaza pe muzica araba – cei mai mari compozitori si sistematizatori ai muzicii psaltice fiind arabi: Sfantul Ioan Damaschin si Sfantul Cosma Poetul, episcopul Maiumei. De asemenea, cel mai mare compozitor de condace a fost tot sirian: Sfantul Roman Melodul. Poate ca este important de mentionat ca aceasta populatie bizantina din zona Siriei si a Sfantului Munte Sinai astazi s-a schimbat foarte mult datorita cuceririlor musulmane. In piesa de mai jos se mai pastreaza inca acest caracter profund mistic bizantin.

 

 sursa:O chilie athonita

Ziua-i mare, seara-i sfanta, cand Mesia s-a nascut 🎵

†

 Un colind frumos interpretat de Ion Paladi si Paula Seling 🎵

 Ziua-i mare, seara-i sfanta

Piesa, de o rezonanta aparte in aceasta perioada magica a  Sfintelor Sarbatori de Craciun.

Canta, Paula si Ion - O colinda, de departe:

Ziua'i mare, seara'i sfanta,
Cand Mesia, sa nascut.
Ingeri in ceruri, canta,
Noi colindam, pe pamant.

 Cand sunt slab, atunci sunt tare

†

In momentul in care eu imi vad si-mi accept slabiciunea, Îi fac loc lui Dumnezeu sa lucreze in mine.

 parintele Constantin Sturzu.

Epistola a doua catre Corinteni

Capitolul 12

Si pentru ca sa nu ma trufesc cu bogatiad descoperirilor, datu-mi-s’a mie un ghimpe in trup, un inger al Satanei sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesce. † Pentru aceasta de trei ori L-am rugat pe Domnul, ca sa-l indeparteze de la mine; † si mi-a zis: De-ajuns iti este harul Meu, caci puterea Mea intru slabiciune se desavarseste! Asadar, foarte bucuros ma voi lauda mai degraba intru slabiciunile mele, pentru ca’ntru mine sa locuiasca puterea lui Hristos. † De aceea ma bucur in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos; caci cand sunt slab, atunci sunt tare…†

PILDA CRESTINA-ORTODOXA 

 „Te caut, nu Te simt, dar Te intalnesc mereu „


In miezul unei nopti de primavara, un tanar crestin-ortodox, care se ruga in fata unui altar, in genunchi, langa cateva icoane si carti sfinte, intr-o camaruta mica foarte saracacioasa, atat de umila, incat avea o gaura mare in tavan si era neincalzita si neelectrificata, printre lacrimi, aprinzand 7 lumanari, deznadajduit din cauza faptului ca niciodata nu L-a putut simti pe Dumnezeu, desi dintotdeauna L-a cautat, a inceput sa se roage timid: „Doamne, daca intr-adevar existi, permite-mi sa Te simt, sa Te intalnesc, sa Te gasesc; Doamne, vorbeste-mi!” Afara a inceput sa ploua; picaturile de ploaie acompaniau suav o pasare, care s-a oprit din zbor in dreptul ferestrei camerei baiatului, cantand, insa baiatul nu a auzit-o. Dumnezeu, astfel, i-a „vorbit”!
Neauzind nimic, tanarul s-a rugat iar: „Doamne, vorbeste-mi!” Si pasarea a ciocanit de trei ori geamul, atat de puternic, incat sunetul a rasunat in toata camaruta lui, dar baiatul nu a ascultat-o. Era prea concentrat sa auda doar ce considera el ca trebuind. Dumnezeu, astfel, i-a „vorbit” a doua oara.
Cu durere in suflet tanarul a murmurat in tihna: „Doamne, Te implor, vorbeste-mi!”. Vantul a inceput sa bata lin, afara, parand a fi o adevarata simfonie, la patrunderea lui printre crapaturile ferestrei macinate de trecerea timpului, dar baiatul nu i-a dat importanta cuvenita, ci l-a tratat cu ignoranta. Se astepta la altceva. Dumnezeu, astfel, i-a „vorbit” pentru a treia oara!
Stingand 3 lumanari, trist, tanarul a spus cu voce parca lipsita de viata: „Doamne, arata-mi-Te, vreau sa Te vad!”. Pasarea a zburat de la geamul lui. Un fulger a brazdat toata bolta cereasca, dar tanarul nu a observat maretia lui. Dumnezeu, astfel, i s-a „aratat”!
Nedumerit, tanarul a inceput sa strige fierbinte, printr-o ruga launtrica: „Doamne, Dumnezeul meu, lasa-ma sa Te miros!”. O floare de pe icoana Sfintei Treimi a cazut langa genunchii baiatului, iar nectarul ei s-a imprastiat pe hainele lui. El, insa, nu i-a perceput mirosul imbietor. Astepta altceva. Dumnezeu, astfel, S-a lasat „mirosit”.
Stingand inca 2 lumanari, tanarul continua sa converseze cu Dumnezeu: „Pana cand ma vei lasa zadarnic, sa Te chem, oare vrei putina credinta-n Tine sa mi-o pierd? Doamne, vreau sa Te intalnesc, sa Te gasesc, sa pun mana pe Tine, sa Te ating!”. Prin gaura din tavanul camarutei sale, dintr-un stup, din podul casei, veni pe aripile aerului o albina si se puse pe umarul drept al baiatului, dar el a lovit-o cu mana stanga; a gonit fragila insecta. Dumnezeu, astfel, S-a lasat „atins”!
Apasat de o profunda povara, pe baiat l-a cuprins somnul, dar in ultimul moment a apucat sa stinga inca o lumanare si sa mai spuna cateva cuvinte, inainte sa adoarma: „Doamne, Doamne, Doamne, lasa-ma sa Te gust!”. Adormi, gemuit fiind langa altar, cu capul sub candela care ardea palpaind. O picatura de untdelemn din candela s-a scurs usor si a cazut pe obrazul lui. S-a prelins si a ajuns in gura baiatului. Pulsul inimii lui s-a accelerat, iar tanarul s-a trezit avand in gura un gust dulce parfumat, dar nu l-a simtit, pentru ca s-a grabit sa se puna in pat, pentru a-si continua somnul. Dumnezeu, astfel, S-a lasat „gustat”!
Ajuns in pat si continuandu-si somnul, baiatul a avut un vis: S-a visat pe el insusi, in fata altarului, in genunchi, vorbind cu Dumnezeu, si spunandu-i: „Nu Te simt, Doamne, nu Te intalnesc, nu Te gasesc, cred ca nu existi, sau daca existi m-ai parasit, nu ma mai iubesti”. Cuvintele lui au fost urmate de un vuiet puternic. Dintr-o data un inger frumos foarte, a aparut stand langa singura lumanare, care inca mai ardea, si i-a spus, privindu-l: „Baiatule, eu sunt Rafael, unul din cei sapte sfinti ingeri, care ridica rugaciunile oamenilor dreptcredinciosi si le inalta inaintea slavei Celui Sfant. Am fost trimis la tine de Cel Preainalt. Nu te teme! Eu iti voi spune ce-mi este ingaduit, iar tu vei pastra toate cuvintele mele in inima ta. Binecuvanteaza-l pe Dumnezeu, slaveste-L si cunoaste slava Lui; marturiseste inaintea tuturor celor vii ce a facut El pentru tine. Dar ce a facut El pentru tine, in aceasta noapte? La toate rugaciunile ti-a raspuns, dar tu nu ti-ai dat seama. De ce? Nu ti-ai lasat inima si trupul sa-L simta pe Dumnezeu, doar pentru ca mintea ta nu a inteles felul in care El ti s-a facut cunoscut. L-ai fi simtit daca ai fi avut iubire si credinta puternice, in inima si suflet, pentru ca cel care iubeste si crede in El, cu adevarat, nu are cum sa nu-L simta, de vreme ce Dumnezeu este iubire. Dar tu ai avut indoieli si, mai mult decat atat, ai indraznit chiar sa ceri semne de la Dumnezeu, ispitindu-L. Le-ai primit pe toate, baiatule, dar, chiar si asa, tu nu le-ai inteles. Iubirea de oameni a lui Dumnezeu, insa, este mare. Priveste catre icoana Sfintei Treimi”. Tanarul, vizibil uimit de cuvintele Sfantului Inger, se uita catre icoana. O voce blanda si-a facut simtita prezenta, rezonand din spatele icoanei, care era total invaluita intr-un nor de lumina alba-aurie: „Fiule, ii zise vocea, nu te teme, Eu stiu demult ca inima ta geme. Eu sunt Dumnezeu, Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul, Cel dintai si Cel de pe urma; Eu exist! Nu te-am uitat, nu te-am parasit. Sa nu crezi ca as putea sa te uit vreodata, ca as putea sa te parasesc. Langa tine sta mereu unul dintre ingerii Mei, la fiecare pas al tau. Sa nu te simti singur niciodata, ai toata dragostea Mea”. Pe baiat il bufni plansul. Dumnezeu continua sa-i vorbeasca: „ Fara credinta, dar, nu este cu putinta sa fii placut Mie, caci cine se apropie de Mine trebuie sa creada ca Eu exist si ca Ma fac rasplatitor celui care Ma cauta „. Dar ce este credinta, Doamne, intreba baiatul, caci eu am trait tot timpul cu senzatia ca am credinta in Tine?! „ Credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute. Altfel spus este increderea sau crezarea in ceva nevazut ca si cum ar fi vazut, si dorirea si sperarea celor asteptate ca si cum ar fi de fata, ca si cum ar fi primite. Oh, fiule, credinta ta in Mine a fost prea mica si nestatornica. Te-ai indoit de existenta Mea. Sa stii ca daca as fi dorit, Eu as fi putut pur si simplu sa apar in fata ta, in trecut, pentru a demonstra ca exist, insa daca as fi facut acest lucru, tu nu ai mai fi avut nevoie de credinta. Fericiti sunt cei ce nu au primit nicio dovada a existentei Mele, dar au crezut in Mine!
Fiule, exista o multime de dovezi cu privire la existenta Mea. Biblia, Cuvantul Meu, spune: „ Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria. Ziua zilei spune cuvant, si noaptea noptii vesteste stiinta „ (Psalmul 19:1, 2). Asadar, minunatiile naturii demonstreaza existenta Mea, tocmai de aceea Eu ti-am trimis pasarea, albina, fulgerul…; semnele de la Mine. Prin ele M-am revelat tie, dar tu nu te-ai asteptat la o altfel de revelatie, tocmai de aceea nici nu le-ai luat in seama. Nu Ma poti vedea, intelege, fiule, pentru ca Eu locuiesc in lumina neapropiata. Pe Mine nu M-a vazut niciun om, niciodata, nici nu M-a inteles. A incerca sa Ma vezi, sa Ma intelegi, sa Ma atingi, iti este si iti va fi intotdeauna cu neputinta. Acum stii ca Eu exist, insa. Credinta ta prea mica in Mine s-a transformat in convingere. Cunoaste-Ma si vorbeste despre Mine prin antinomie, pe cale apofatica si pe cale catafatica. Calea apofatica inseamna sa Ma cunosti prin negatie, evitand sa gandesti si sa spui ceva despre Mine, din toate ce nu pot fi gandite si spuse. Eu sunt necuprins, nemarginit, necunoscut pe calea ratiunii, caile Mele sunt necercetate si nepatrunse. Calea catafatica inseamna sa recunosti si sa sustii existenta Mea prin afirmatii: Dumnezeu este bun, atotputernic, intelept, milostiv si asa mai departe. Eu, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, adica Cel viu, Singurul, dar in trei ipostasuri: Tatal si Fiul si Sfantul Duh, Care lucrez in creatia Mea, Eu, Care M-am revelat lui Moise, in rugul aprins, Ma fac cunoscut prin opera Mea, prin tot ce exista si am creat numai de natura pozitiva, caci nu Eu am creat raul, dar sunt de necunoscut in fiinta Mea. Prin opera Mea, Eu pot fi numit creator, dar prin fiinta Mea nu am nume grait, pentru ca sunt de negrait. Apropie-te intotdeauna de Mine, in mister divin, fiind multumit sa Ma intalnesti si sa realizezi, in acelasi timp, neputinta mintii umane de a Ma intelege. Te iubesc!”.
Vocea si norul de lumina aurie disparura. Ingerul Rafael a zambit, a stins ultima lumanare aprinsa, cea de-a saptea, si, indata, visul baiatului a luat sfarsit.
Era dimineata! Trezit din somn, tanarul si-a adus aminte de visul pe care l-a avut si se simtea pe deplin fericit ca Dumnezeu i-a vorbit. Cuprins de o iubire de nedescris, s-a dat jos din pat, s-a spalat pe fata, s-a imbracat si a inceput sa faca metanii in fata altarului, in semn de recunostinta. Era convins de existenta Celui pe Care l-a cautat mult timp si pe Care l-a intalnit tot de atatea ori, insa fara sa realizeze. In timpul celei de-a treia metanii a observat Biblia deschisa, desi tot timpul era inchisa, pentru ca asa obisnuia sa o lase. S-a oprit, si a inceput sa citeasca: „De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat imparatia cerurilor. Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este. Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura. Ci adunati-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura. Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta. Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri” (Matei 4:17; 5:44, 45, 48; 6:19-21; 7:21). Emotiile l-au invadat. O lacrima i s-a scurs din ochiul drept, gadilandu-i si umezindu-i pielea uscata. A inchis gentil Biblia, a pus-o pe altar, si a deschis fereastra, ca sa admire frumusetea diminetii. O adiere de vant l-a mangaiat. A inchis fereastra si, din nou, a observat Biblia deschisa. A luat-o in brate si a inceput sa citeasca: „”Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta”. Aceasta este cea dintai porunca. Iar a doua e aceasta: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Mai mare decat acestea nu este alta porunca” (Marcu 12:30, 31). Uluit de ce a citit, a inchis Biblia, a pus-o pe altar si a plecat afara, contempland la cele citite. Ajuns afara un gand ii tot reverbera insistent in minte: „intoarce-te in camera ta, degraba, intoarce-te”. S-a intors si a observat pentru a treia oara consecutiv Biblia deschisa. S-a pus in genunchi, fiind oarecum speriat de ce i se intampla, si a inceput sa citeasca: „Atunci Iisus a zis ucenicilor Sai: Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Ca cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde; iar cine isi va pierde sufletul pentru Mine il va afla. Pentru ca ce-i va folosi omului, daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau? Caci Fiul Omului va sa vina intru slava Tatalui Sau, cu ingerii Sai; si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele sale „ (Matei 16:24-27). Un fior cald l-a traversat din cap pana in picioare. Atunci a inteles ca Dumnezeu a facut in asa fel, incat Biblia sa se deschida in numele Sfintei Treimi, ca el sa citeasca unele dintre cele mai importante versete, cu scopul de a-si da seama ce sa faca mai departe cu viata lui.
Emotionat fiind, negasindu-si cuvinte de slava, ca sa-L laude pe Dumnezeu, a inchis Biblia si a deschis-o la intamplare, pe la sfarsit, sperand ca va gasi acolo cuvintele prin care sa-si poata arata recunostinta fata de nemasurata bunatate a lui Dumnezeu; si le-a gasit, cu ingaduita Lui: „Vrednic esti, Doamne si Dumnezeul nostru, sa primesti slava si cinstea si puterea, caci Tu ai zidit toate lucrurile si prin vointa Ta ele erau si s-au facut” (Apocalipsa 4:11).
Din acel moment baiatul si-a predat inima in mainile lui Dumnezeu si, ducand o viata bineplacuta Lui, s-a mantuit ajungand in Raiul in care ceata sfintilor ingeri si a arhanghelilor, cu toate cerestile puteri, Il lauda pe Dumnezeu, zicand: Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de slava Ta„.

Aducere-aminte a Crestinului

Citatul zilei

Agenda Crestinului - Citate Ortodoxe - Pilda zilei - Memoria zilei - Calendar Ortodox 

Frimituri din Cuvantul lui Dumnezeu, ca hrana duhovniceasca pentru cei cu sufletele flamande dupa frumos caci scris este ca:

  Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul lui Dumnezeu (Luca 4:4) 

Invataturilor Sfintilor Parinti, mierea duhovniceasca a cuviosilor si experienta filocalica a marturisitorilor din inchisorile comuniste.

   Aducere-aminte, agenda, aide-memoire, blocnotes, caiet, carnet de note, livret, memorandum, memorator, repertoriu. Credincios, fata, figura, individ, ins, om, ortodox, persoana.

Totdeauna propria trandavie aduce paguba oamenilor

Totdeauna propria trandavie aduce paguba oamenilor

Citatul zilei de astazi a Sfantului Ioan Gura de Aur: Nu diavolul aduce paguba oamenilor, ci totdeauna propria lor trandavire doboara pe cei ce nu sunt cu luare aminte asupra lor

Pilde crestine-ortodoxe pe tema:

omului trandav "lenes"

• Harnicul, lenesul si…ispitele 

Intr-o dimineata, un baiat s-a dus la bunicul sau si l-a intrebat: 

– Bunicule, mereu spui ca trebuie sa fugim de pacate, dar cum sa ma feresc eu de ispite? 

– E, nepoate, ia spune-mi tu mie, daca un om ar vrea sa vaneze o pasare si ar vedea chiar deasupra sa una zburand, iar ceva mai incolo, o alta stand pe creanga unui pom, in care din ele crezi ca ar trage cu pusca? 

– Bineinteles, bunicule, ca vanatorul si-ar indrepta arma spre pasarea ce sta pe creanga. Sunt mai multe sanse sa o nimereasca pe cea care sta, decat pe cea care trece ca sageata prin aer. 

– Pai, vezi, baiatul meu…! Tot asa sunt si oamenii, asemenea pasarilor. Cand esti muncitor si harnic, cand esti mereu preocupat sa faci cat mai mult si mai bine, atunci diavolul nu poate sa te atinga cu ispitele sale. Dar pe omul lenes si delasator, diavolul cu usurinta il ispiteste, iar el cade imediat in pacat. Omul nu a fost facut de Dumnezeu ca sa stea si sa piarda timpul, la voia intamplarii, ci sa caute mereu sa munceasca cu spor si cu tragere de inima, fiindca doar asa va afla liniste si bucurie in viata. 

Mainile la munca, mintea si inima la Dumnezeu!

Pilde ⏬

• Cele 4 piersici ⏬

O data, un taran a vrut sa-i incerce pe cei patru fii ai sai. I-a chemat dimineata la el si i-a dat fiecaruia cate o piersica. A plecat apoi la camp, lasandu-i sa-si vada de treburi si sa-si imparta ziua cum cred ei de cuviinta. Seara insa, cand s-a intors, i-a chemat pe toti patru in tinda si l-a intrebat pe cel mai mare:

– Spune-mi, ce-ai facut cu piersica ta?

– Ce sa fac, tatuca, am mancat-o si-ti multumesc. A fost tare buna. Am luat, apoi, samburele, l-am plantat in spatele casei, am udat locul si nadajduiesc sa creasca acolo un piersic frumos si roditor.

– Bine ai facut, baiatul tatii, sunt sigur ca tu o sa ajungi un bun gospodar. Dar tu, ii zise celui de-al doilea, ce-ai facut cu piersica ta?

– Am mancat-o. A fost atat de buna, coapta si frageda…

– Si apoi?

– Pai, am aruncat samburele si m-am dus la mama sa-i mai cer cateva, ca tare bune erau.

– Fiule, zise atunci omul cu intristare in glas, ai grija sa nu ajungi un om lacom ca, <<lacomul mai mult pierde si lenesul mai mult alearga>>. 

- Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? L-a intrebat taranul si pe cel de-al treilea fiu al sau.

– Nu stiu.

– Cum nu stii, daaa ce-ai facut cu ea?

– Am vandut-o. M-am dus cu ea in targ si am dat-o cu zece bani. Uite-i!

– Fiule, tu sigur o sa ajungi mare negustor, dar ai grija ca nu toate sunt de vanzare in viata; mai ales, nu ceea ce ai primit de la parinti.

In sfarsit, taranul l-a intrebat si pe ultimul baiat, cel mai mic dintre toti.

– Dar tie ti-a placut piersica?

– Nici eu nu stiu, tatuca.

– Cum, si tu ai vandut-o?

– Nu, tata. Eu m-am dus in vizita la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, si i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea si mi-a multumit din suflet.

Cu lacrimi in ochi, tatal si-a luat copilasul pe genunchi si I-a spus:

– Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar stiu ca, indiferent ce drum vei urma vei fi un bun crestin si asta e tot ce conteaza.

Iisus Hristos: „Lasati copiii sa vina la Mine!” (Sfanta Scriptura)

• Pretul lucrurilor ⏬

Un om avea un baiat tare lenes. Atat de lenes, ca nu facea nimic toata ziua, dar stia sa ceara bani de la parinti ca sa-si cumpere dulciuri si jucarii. Dar, intr-o zi, tatal sau a hotarat sa-l lecuiasca si, cand baiatul a venit iarasi sa-i ceara bani, i-a spus:

– Fiule, eu ti-as da banii acestia, dar ma tem ca tu nu stii sa-i pretuiesti. Nu stii valoarea lor si ii cheltuiesti fara rost.

– Cum sa nu, tata? Stiu foarte bine ca banii se castiga greu si nu ii voi mai risipi.

Dar in timp ce baiatul tot incerca sa-si convinga parintele sa-i dea bancnota dupa care ii scaparau deja ochii, tatal sau a aruncat-o deodata in soba aprinsa. Baiatul a ramas locului, mut de uimire, neintelegand de ce a facut tatal sau acest lucru.

– Acum sa stii ca esti pedepsit! A mai spus tatal. Pleaca din casa mea si sa nu te mai intorci pana nu vei fi si tu in stare sa castigi un ban.

Baiatul nu a mai avut ce face si s-a dus la brutarul din coltul strazii, rugandu-l sa-l primeasca ucenic. O saptamana intreaga a muncit carand sacii cu faina, framantand coca si trebaluind prin brutarie. Cand se implini o saptamana, brutarul ii dadu o gramada de bani.

Fericit nevoie mare, baiatul s-a intors acasa.

– Tata, tata, a strigat el, intrand val-vartej, am castigat si eu bani. Uite bancnotele astea! Uite ce multe sunt si doar eu am muncit pentru ele, nimeni nu mi le-a dat pe degeaba!

– Bravo fiule, i-a zis tatal. Ia da-mi-le si mie sa vad cate sunt…

Dupa ce le cerceta cu luare-aminte, tatal le arunca imediat in foc. De data aceasta, baiatul a sarit ca ars, bagandu-si mainile in flacari sa scoata banii pentru care muncise atat.

– Vezi fiule, de-abia acum stii valoarea banilor. Si doar cine le cunoaste valoarea stie cu adevarat si cum sa-i cheltuiasca, ii mai spuse tatal cu dragoste.

“Viata este munca si numai munca ii da omului dreptul de a trai: Apa curgatoare da viata, cea statatoare devine otravitoare” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

• Rasplata ⏬

Intr-un sat de munte, era un om vestit pentru harnicia sa. Dar, pe cat de harnic era omul, pe atat de lenes era fiul sau. Toata ziua ar fi stat degeaba si tot nu s-ar fi plictisit. Numai ca, intr-o dupa-amiaza, se duse la tatal sau si ii spuse:

– Tata, am vazut pe ulita niste baieti incaltati cu ghete noi, foarte frumoase. As vrea si eu asa ghete.

– Mai baiete, i-a raspuns omul, daca ai munci si tu cat de putin, ti-as da banii, dar asa, pe degeaba, zi si tu, e drept?

N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat suparat. Tare si-ar fi dorit asemenea ghete, asa ca, a doua zi, iar s-a dus sa-i ceara bani tatalui sau. Dar si de data aceasta parintele l-a refuzat.

Cand a venit si a treia zi sa-i ceara bani, taranul i-a spus:

– Uite, mai baiete, vad ca nu mai scap de tine! Eu am treaba aici, in gradina. Dar, in pod, e o gramada de grau ce trebuie vanturat, ca altfel se umezeste si se strica. Pune mana pe lopata, vantura tu graul si pe urma vino aici si-ti dau bani sa-ti cumperi ghetele.

N-a mai putut baiatul de bucurie. S-a urcat repede in podul casei, dar nu prea il tragea inima la munca. Asa ca s-a culcat pe un brat de fan, a tras un pui de somn, dupa care a alergat in curte, strigand:

– Gata, tatuca, am vanturat tot graul. Acum imi dai banii?

– Nu! A raspuns omul categoric. Ti-am spus sa vanturi graul, nu sa pierzi vremea. Treci in pod si fa ce ti-am spus!

A plecat iar baiatul, dar nu putea intelege de unde stia tata ca el nu vanturase graul. Probabil ca l-a surprins dormind si nu l-a trezit, ca altfel nu se poate… Asa ca, dupa ce s-a urcat iarasi in podul casei, s-a pus la panda in loc sa aiba grija de grau. A stat el pret de jumatate de ceas, cu ochii atintiti spre tatal sau, care muncea de zor in curte, si, socotind el ca-i de ajuns, se duse iarasi in gradina.

– Tata, am terminat toata treaba, n-a ramas bob de grau neintors. Acum imi dai banii?

– Mai baiete, dupa ce ca esti lenes, mai esti si un mare mincinos. Nu ti-e rusine? Sa stii ca, daca nici de data asta nu te duci in pod si nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nicio gheata. Ai inteles?

Cand a vazut baiatul ca altfel nu se mai poate, s-a urcat in pod, a pus mana pe lopata si a inceput sa vanture graul. Dar, cum a bagat lopata in gramada, a gasit ascunsa in grau o pereche de ghete noi noute, exact asa cum isi dorea el.

De bucurat, s-a bucurat, cum era si de asteptat, dar, in acelasi timp, ii crapa obrazul de rusine pentru minciunile sale de mai'nainte. Fara sa-l mai puna nimeni, a vanturat tot graul, dupa care s-a dus si in gradina sa isi ajute tatal. Acum simtea, intr-adevar, ca merita ghetele, dar, mai mult decat atat, simtea cat de bine este sa fii alaturi de parinti si sa ii ajuti.

„Cresteti-va copiii in invatatura si intelepciunea Domnului!” (Sfanta Scriptura)

• Vamesii si fariseii in zilele noastre ⏬

Un rau vijelios despartea doua sate cu oameni diferiti. Cei care traiau de-a dreapta raului erau considerati sfinti, fiindca spuneau ei, lucrau numai fapte bune, erau credinciosi, tineau posturile si faceau milostenie, a zecea parte din venitul lor o duceau la biserica. 

Iar de-a stanga era „satul pacatosilor”, cu oameni lenesi, cam cheflii, care nu prea mergeau pe la biserica si nu tineau poruncile cum trebuie.

Intr-una din zile, se lasa deasupra celor doua sate un nor negru inspaimantator si incepu intr-o clipa o furtuna cum nimeni nu mai vazuse. Dupa ce se mai linisti un pic furtuna si mai incetara tunetele si fulgerele, ce sa vezi?! Raul incepu sa se umfle vazand cu ochii si inunda gospodariile. Dar, ca un facut, s-a inundat doar "satul cuviosilor", nu si cel, "al pacatosilor". Multe case ale celor care se credeau sfinti s-au stricat, multe animale s-au inecat si cu multa paguba s-au trezit prin gospodariile lor.

Dupa ce Dumnezeu a dat soare si toate lucrurile s-au linistit, cuviosii au inceput sa-si puna intrebarea, cum de satul pacatosilor a scapat de inundatie, iar ei s-au trezit cu atata paguba. Unul dintre satenii cuviosi, cunoscut pentru intelepciunea sa, dori sa cerceteze acestea si facu un drum pana la rau. Acolo intalni pe un oarecare din satul pacatosilor, il saluta si intra cu el in vorba. Acela i-o lua inainte cu vorba si zise:

– Ce ati crezut, ca daca duceti viata cuvioasa este suficient ca sa nu va inunde? Eu cam stiu de ce satul vostru a fost inundat si al nostru nu!

– Pai care ar fi motivul?

– Motivul este acesta: ca oricat de smerit esti, de cuminte, de ascultator fata de poruncile lui Dumnezeu, mantuirea nu trebuie lucrata doar pentru tine.

– Pai ne ajutam intre noi, vrem sa ne mantuim sufletele cu totii, spuse „cuviosul”.

– Asa este, va ajutati intre voi, spuse „pacatosul” apasand pe ultimele doua cuvinte. Dar raul acesta nu l-ati mai trecut spre noi de cativa ani buni! Sa veniti aici si sa ne spuneti si noua cuvantul lui Dumnezeu si sa ne invatati viata cuvioasa. De aceea v-a dat Dumnezeu inundatia, fiindca ne-ati lasat sa ne pierdem sufletele desi suntem vecini…

– Pai atunci haidem sa facem pace, spuse sateanul „cuvios”, intinzand mana pacatosului. Si fie ca odata cu aceasta mana intinsa, sa facem din doua sate o singura comuna si impreuna sa ne mantuim!

– Bine ai grait frate! spuse „pacatosul”. Caci mantuirea nu e pentru un om, ci pentru noi toti. Eu gandesc asa, ca omul oricat ar fi de pacatos, se poate apleca dintr-odata spre viata cuvioasa. Sa-L lasam asadar pe Dumnezeu, ca de azi inainte, sa dea soare si ploaie peste amandoua satele, ca impreuna sa suferim si cele bune si cele rele. Si tot impreuna sa ne pregatim pentru dorita intalnire cu Domnul, atunci cand El ne va chema la El sa ne spuna, daca suntem mantuiti sau nu.

• Cei trei ucenici ⏬

Inteleptul avea trei ucenici: Nicodim, Varlaam, Ioan.

Odata vorbea cu un alt intelept, care l-a intrebat:

– Ce crezi despre Nicodim?

– Chiar si cele mai luminate minti ar fi uimite de intelepciunea lui.

– Dar Varlaam, ce virtuti are?

– Vitejia si curajul lui intrec pe cele ale eroilor neamului.

– Ce fel de om este Ioan?

– Harnicia lui poate fi exemplu pentru oricine.

La auzul acestor vorbe, inteleptul se mira:

– Daca Nicodim este atat de intelept, Varlaam atat de viteaz si Ioan atat de harnic, oare ce mai pot ei invata de la mine?

– Nicodim e intelept, dar lenes, Varlaam este viteaz, dar nechibzuit, Ioan este harnic, dar invidios. 

Nicodim nu stie ca intelepciunea nu-l face fericit pe lenes.

Varlaam nu banuieste ca fara precautie, curajul duce la pierzanie. 

Iar lui Ioan, nici prin gand nu-i trece, ca harnicia nu face casa buna cu invidia. Pana cand vor intelege acestea, eu voi fi dascalul lor, iar ei, invataceii mei.

Mereu mai avem ceva de invatat!

• Cand este duminica? ⏬

Animalele se adunara intr-o zi laolalta. Si ele voiau sa aiba duminica. 

Leul spuse furios: 

"Pentru mine, duminica este numai atunci cand mananc o gazela". 

Calul spuse: 

"Mi-ajunge o gramada mare de iarba ca sa pot spune ca este duminica".

Animalul lenes casca lung: 

"Pentru ziua de duminica am nevoie de o ramura mai groasa pe care sa pot dormi mai bine".

Paunul spuse cu mandrie:

"Un set de pene noi sunt suficiente pentru duminica mea".

Asa discutara animalele ore in sir si toate dorintele lor se indeplinira, dar pentru niciunul nu fusese duminica. Atunci cativa oameni trecura pe acolo si rasera:

"Dar nu stiati ca duminica este abia atunci cand vorbesti cu Dumnezeu ca si cu un prieten, in timpul Sfintei Liturghii, in Biserica?".

• Fratele neinsemnat ⏬

Intr-o familie ramasesera doar sapte frati la casa. Sase din cei sapte frati mersera la munca, iar cel de-al saptelea se ingrijea de gospodarie. Cand cei sase frati se intorceau obositi de la munca, gaseau casa aranjata, mancarea gata pusa pe masa si totul era pus la locul sau. Acestia erau bucurosi si-l apreciau pe fratele lor. Unul din cei sase voia insa sa fie mai destept decat ceilalti si-i puse celui de-al saptelea frate numele de "Lenesul". El voia ca si acesta sa mearga la treaba cu ei si sa-si castige astfel painea cea de toate zilele. Acest nume, din pacate, a avut priza la ceilalti frati ai sai. Deci l-au silit sa-i insoteasca la treaba. Astfel acesti frati traira o experienta surprinzatoare. Cand se intorceau obositi de la treaba, nimeni nu-i intampina cu un zambet; nicio mana binevoitoare nu se ingrijea de cele ale casei; nicio masa nu era cu bucate asternuta. Acum observara cat de rau procedara luand aceasta misiune de la fratele lor. Simtindu-se cu musca pe caciula, recunoscura fapta lor rea si hotarara ca inca din ziua urmatoare cel de-al saptelea frate sa-si reia fosta misiune in primire. Fericirea pierduta a celor sapte frati se reintoarse cu binecuvantarile sale. Astfel si-au reluat traiul lor in liniste, pace si intelegere.

Film care infatiseaza viata unui sfant "nebun pentru Hristos" 🎬 🕁

Film crestin'ortodox care infatiseaza viata unui sfant "nebun pentru Hristos"

†

Filmul Ostrov, este in general catalogat drept cel mai ortodox film de pana acum, odata cu acesta putandu'se vorbi chiar despre “o intoarcere a filmului risipitor".  

Vizionarea acestui film impinge la rugaciune, nu insa la o rugaciune dornica de performante, lucru riscant si inselator, ci la o rugaciune linistita si smerita, facuta in taina camarii personale. 

🎬 Ostrovul (Insula), un film calificat de numerosi critici ca fiind unul din cele mai de succes filme din ultimele decenii si se pare ca a fost vizionat, potrivit unor estimari, de peste jumatate din populatia matura a Federatiei Ruse. 

Un film “pentru oameni si despre oameni”, “Insula” are menirea de a readuce valorile spirituale ortodoxe in societatea capitalista, atee si materialista.

Filmul fascineaza prin simplitate, iar vizionarea acestuia, intr-un anumit sens, poate fi asemanata cu un pelerinaj la o manastire. 🎬 Ostrov este un film crestin-ortodox care infatiseaza viata unui sfant "nebun pentru Hristos"

Dupa vizionarea acestui film, crestinul simte cu adevarat ce inseamna smerenia si dragostea, fiecare putandu'se regasi intr-unul dintre personajele filmului, fie in persoana staretului, fie in persoana ravnitorului Iov; ambele personaje au insa de invatat de la smeritul si "nebunul" Anatolie.

Filmul Ostrov
tradus in romana 🎬

Muzica de relaxare si rugaciune, linistitoare, alunga depresia, insomnia, stresul si anxietatea

 †

  Muzica crestina veche. Muzica de relaxare si rugaciune, linistitoare, alunga depresia, insomnia, stresul si anxietatea, aduce somn si seninatate copiilor. Psalmii au fost scrisi acum 3000 de ani de imparatul David, are puterea de a alunga raul si de imbunarea fiintele superioare cu Dumnezeu, invatandu-i rugaciunea.

 In general, la inceput, cantarile crestine se intonau in biserica de catre toti credinciosii. In manastire, in primele secole de crestinism, psalmii se recitau indeosebi. Muzica psaltica veche (sau psalmodia) s-a pastrat cel mai bine in cantarile crestin-ortodoxe de astazi.

  Aceasta cantare este prima parte a polieleului Latrinon (psalmul 134), cel mai vechi polieleu cunoscut. A fost scris in vechea notatie neumatica, in manuscrise psaltice romeice/bizantine, din secolele XII-XIV. 

 Picturile apartin celor mai importanti pictori crestini: Panselinos, Rubliov, Teofan Grecul, Teofan Cretanul etc si zugravesc in cel mai inspirat mod chipul evanghelic al Domnului Iisus Hristos. 

 

Muzica crestina veche, din primul mileniu, sta la originea majoritatii genurilor muzicale religioase si culte din Europa dar si din alte locuri. Este important sa fie descifrata si studiata pentru a intelege dezvoltarea ei ulterioara.

Psalmul 134 Muzică crestina timpurie Muzica relaxanta si rugaciune | 3D Audio

Powered by RedCircle

 Psalmul 134: Pentru ca oamenii sa se adune in vremea rugaciunii si sa se uneasca mintea lor cu Dumnezeu.

Cuvantul "muzica de relaxare" a fost ales nu pentru a sugera vreo apropiere de practicile necrestine ci pentru ca este un gen de muzica destul de cautat pe net. Consideram ca este nevoie sa apara o alternativa crestina la oferta existenta online care sa cuprinda si acest gen de muzica. Cei care simt nevoia sa se relaxeze (cu sensul de "odihna, meditare, redevi liber la vechea stare sau la o noua stare de echilibru") sa afle ca au la dispozitie si muzica psaltica.

Psalmul 135 Muzica veche crestina pentru rugaciune, studiu, relaxare, somn | 3D audio 🎧

Powered by RedCircle

Psalmul 135: Pentru ca Dumnezeu sa-i ocroteasca pe refugiati, cand isi parasesc casele lor si pleaca sa se izbaveasca de barbari.

Psalmul 148 - Laudati pe Domnul din ceruri

Grupul Psaltic Potirul al Manastirii Radu Voda

Powered by RedCircle

Psalmul 148: Pentru ca Dumnezeu sa faca vreme prielnica, ca oamenii sa aiba belsug de roade si sa-L slaveasca pe Dumnezeu.

Psalmul 136 Muzica veche crestina, pentru rugaciune, studiu, odihna, somn | 3D audio🎧

Powered by RedCircle

Psalmul 136: Pentru ca Dumnezeu sa-l intareasca pe omul care are un caracter nestatornic.

Psalmul 44 Muzică creștină veche Pentru rugăciune, studiu, odihnă, somn

Powered by RedCircle

Psalmul 44: Pentru oamenii care sufera de inima sau de rinichi.

Preluat de pe canalul YouTube: Arta Crestina Veche