Naratiunea Templului lui Solomon / animatie 3D

   Urmareste o animatie 3D a modelului Templului lui Solomon, completa cu instructiuni.

†

    Urmariti un documentar frumos care explica diferitele parti ale Templului lui Solomon. Templul lui Solomon este bijuteria Ierusalimului si a intregii religii mozaice. A durat aproape 400 de ani si a fost cel mai bun loc pentru a te inchina lui Dumnezeu.

   Templul lui Solomon a dainuit in Ierusalim timp de aproape 400 de ani. A fost bijuteria coroanei Ierusalimului si centrul de inchinare Domnului. Aproape jumatate din scrierile Vechiului Testament s-au realizat pe vremea cand Templul lui Solomon era inca in picioare. Intelegerea semnificatiei locatiei, istoriei si designului sau poate contribui semnificativ la cresterea veneratia oamenilor pentru unul dintre cele mai sfinte locuri din lume.

Geografie si istorie

   Orasul Ierusalim este situat intr-o zona cu trei vai majore: Hinom, Valea Centrala (Tyropoeon) si Valea Kidron. Lantul muntos dintre Valea Centrala si Valea Chedron se numeste Muntele Moria. Varful muntelui este o stanca plata, mare si proeminenta, care se afla acum sub Domul Stancii. Conform Genezei 22:2, Avraam a primit porunca [de la Dumnezeu] sa-l sacrifice pe Isaac in „regiunea Moria”, legand Muntele Templului cu acest eveniment semnificativ. Pe vremea regelui David, zona Ierusalimului era controlata de iebusiti, orasul ocupand doar partea de sud a crestei centrale. Cand imparatul David a cucerit orasul in jurul anului 1000 i.Hr., a facut din Ierusalim capitala sa.

   David a mutat apoi Chivotul legamantului la Ierusalim si a inceput pregatirile pentru construirea unei structuri permanente pentru a inlocui Tabernacolul portabil [Cortul Marturiei] al lui Moise care fusese folosit de peste 400 de ani. Avand in vedere ca orasul antic Ierusalim era destul de mic, David a cumparat aria lui Aravna, iebusitul, pentru ca sa poata extinde dimensiunea orasului. Fiind mai inalt decat cetatea lui David, varful dealului era un loc frumos pentru a construi Templul Domnului.

   Sub domnia fiului lui David, regele Solomon, constructia Templului a inceput. Dupa sapte ani de constructie, in jurul anului 960 i.Hr., Solomon a terminat de construit Templul, cel mai probabil construit peste aceeasi stanca proeminenta a muntelui Moria. Solomon si-a mai construit un palat nou chiar la sud de Templu si a extins zidurile orasul in sus, spre varful Muntelui Moria. Tabernacolul si Templul Templul lui Solomon a fost modelat dupa Tabernacolul [Cortul] lui Moise. Din cauza numeroaselor asemanari dintre Cort si Gradina Edenului, multi savanti cred ca Gradina Edenului a fost prototipul Cortului, si asemenea si templele de mai tarziu.

   Conform traditiei iudaice, Edenul era situat pe un deal, cu pomul vietii si pomul cunoasterii binelui si raului in centrul dealului. Biblia ne invata ca atunci cand Adam si Eva au incalcat porunca [lui Dumnezeu] si au mancat impreuna din fructul oprit, au fost alungati spre est. Heruvimii si o sabie in flacari au fost apoi plasati la intrarea de est pentru a-i impiedica sa mai manance din pomul vietii, pentru ca [altfel] ar fi trait apoi vesnic in pacatul lor. Pentru a reveni in prezenta lui Dumnezeu, Israelul a trebuit sa refaca simbolic pasii lui Adam si ai Evei, trecand pe langa heruvimi si intrand din nou in gradina catre apus. Tabernacolul a fost asezat in aceeasi succesiune de la est la vest, parand sa reproduca Gradina Edenului.

   Tabernacolul a fost impartit in trei curti principale: curtea exterioara, Locul Sfant si Sfanta Sfintelor. Curtea exterioara reprezenta lumea cazuta, in timp ce curtile interioare reprezentau un mod de viata mai sacru si mai sfant. In esenta, pe masura ce marele preot, care reprezenta intregul Israel, inainte prin Cort, sau catre Templu, parasea lumea pentru a intra intr-o stare mai sfanta, si apoi era capabil sa intre din nou in prezenta Domnului, trecand pe langa ingerii sau heruvimii care erau brodati pe val. Templul lui Solomon a replicat aceeasi succesiune pe trei niveluri, dubland dimensiunea planului de etaj al sanctuarului Cortului pentru structura Templului.

Animatie 3D a modelului Templului lui Solomon

Constructie si amplasare

   Cand cineva se apropia de Templul lui Solomon, primul lucru observat era Altarul de arama al jertfei. Altarul avea 20 de coti lungime si latime si 10 coti inaltime, un cot fiind lungimea de la cot pana la varful celui mai lung deget, sau aproximativ un picior si jumatate. Pe cele patru colturi ale Altarului erau patru coarne, coarnele adesea reprezentand puterea. Aici erau arse animalele de sacrificiu, reprezentand jertfa viitoare a Mantuitorului Iisus Hristos. Pe partea de sud-est a Templului era „marea topita” sau de arama, care se odihnea pe spatele a 12 boi, trei aratand in fiecare dintre directiile cardinale. In Antichitate, boii reprezentau puterea, iar numarul 12 reprezenta adesea cele 12 triburi ale lui Israel.

   Apa din „marea de arama” era turnata in zece bazine de bronz de pe ambele parti ale Templului, care puteau fi apoi rostogolite in jurul curtii exterioare pentru diverse spalari si ritualuri de curatire de catre preoti. In jurul partilor de sud, vest si nord ale Templului erau trei etaje de camere sau depozite. Peretele interior al camerelor era in trepte, astfel incat sa se creeze un pervaz unde cheresteaua podelelor sa se poata sprijini. Camerele de depozitare erau accesate printr-o usa din partea de sud a Templului, cu scari de lemn urcand la fiecare etaj. In partea din fata a Templului erau doi mari stalpi de bronz care flancau pridvorul. Stalpul din stanga se numea Boaz, iar stalpul din dreapta se numea Iachin. Varfurile erau decorate cu petale de flori de crin si rodii. Rodiile erau un semn al prosperitatii si al posteritatii, datorita numeroaselor seminte, si erau facute si pe tivul de jos al hainelor marelui preot. Usile principale ale Templului erau facute din doua usi mari pliante acoperite in aur cu heruvimi, palmieri si flori deschise. Biblia descrie tocul usii ca fiind „a patra parte din perete”, ceea ce majoritatea savantilor cred ca inseamna ca usa avea rame cu patru trepte. Poarta interioara a Sfintei Sfintelor era asemanatoare, cu exceptia faptului ca avea cinci rame in loc de patru.

   Preotii, care reprezentau Israelul, erau singurii care aveau voie sa intre in Templul interior. Aceasta inseamna ca Israelul putea intra doar prin reprezentarea preotilor. Odata ce ai intrat pe usile principale, ai intrat in Locul Sfant, o incapere mare, de 40 de coti lungime, 20 de coti latime si 30 de coti inaltime. Camera era acoperita cu aur si impodobita cu heruvimi, palmieri si flori deschise, posibil ca aluzie la frumusetea Gradinii Edenului. Camera era luminata de cele zece menore mari, cinci de fiecare parte a camerei, care ardeau continuu, si de ferestre inguste amplasate pe ambele parti in zona superioara a camerei.

   In partea dreapta a incaperii se afla masa cu painea pentru punerea inainte, care avea douasprezece lipii mari si plate ca paini. Preotii mancau si apoi inlocuiau painea punerii inainte in fiecare Sabat, asemanator cu impartasirea noastra saptamanala din Sfanta Impartasanie sau Painea euharistica. Frangerea painii si impartirea unei mese cu cineva in vremurile stravechi reprezenta ca esti in pace cu el si era un semn de fraternitate, iubire si iertare.

   Direct in fata Sfintei Sfintelor era Altarul tamaierii. Altarul era asemanator cu Altarul jertfei prin faptul ca avea o amprenta patrata, si avea, de asemenea, patru coarne, cate unul pe fiecare din colturi. Totusi, pe Altarul jertfei era arsa carnea animalelor, in timp ce pe Altarul tamaiei ardea o combinatie dulce de tamaie. Tamaia care ardea inaintea valului Templului reprezenta rugaciunile sfintilor care se inaltau la Dumnezeu inaintea valului. O amintire ca inainte de a putea intra in prezenta lui Dumnezeu, in viata noastra, rugaciunile si actiunile noastre trebuie sa devina un miros placut pentru Domnul.

   Numai Marele Preot putea intra in Sfanta Sfintelor, si numai o singura zi pe an, Ziua Ispasirii. Inainte de a intra, Marele Preot trecea printr-un val frumos brodat, tesut din fire violet, rosu, albastru si alb. Culorile erau aceleasi ca cele folosite la efodul si pieptarul hainelor marelui preot, mai putin firul de aur. Pe val erau brodati heruvimi, care pazeau simbolic locuinta lui Dumnezeu. Cand Marele Preot trecea prin val, trebuia sa treaca pe langa acesti ingeri, care, ca in Gradina Edenului, pazeau drumul inapoi catre prezenta Domnului.

   La intrarea in Sfanta Sfintelor, se observa ca incaperea are forma unui cub perfect, avand 20 de coti latime, lungime si inaltime. Peretii erau, de asemenea, acoperiti cu aur si impodobiti cu heruvimi, palmieri si flori deschise. Doi heruvimi mari flancau Chivotul legamantului, care era in centrul incaperii, cu aripile intinse dintr-o parte in alta a camerei. Aceasta camera este locul in care prezenta Domnului salasluia si reprezenta scopul si destinul final al intregului Israel.

   Templul lui Solomon nu a fost doar un reper pentru orasul Ierusalim, dar mai important, locuinta Domnului. Amplasarea reprezenta intoarcerea lui Israel in prezenta lui Dumnezeu si a fost conceput sa-l invete pe Israel ca doar prin sacrificiul infinit al lui Mesia cel fara de pacat, se va putea bucura din nou de prezenta Domnului, un sacrificiu care va fi savarsit pe o cruce la doar o mica distanta de acest munte sfant.

sursa:chilieathonita.ro