Urmareste o animatie 3D a modelului Templului lui Solomon, completa cu instructiuni.
†
Urmariti un documentar frumos care explica diferitele parti ale
Templului lui Solomon. Templul lui Solomon este bijuteria Ierusalimului
si a intregii religii mozaice. A durat aproape 400 de ani si a fost cel
mai bun loc pentru a te inchina lui Dumnezeu.
Templul lui Solomon a dainuit in Ierusalim timp de aproape 400 de ani. A fost bijuteria coroanei Ierusalimului si centrul de inchinare Domnului. Aproape jumatate din scrierile Vechiului Testament s-au realizat pe vremea cand Templul lui Solomon era inca in picioare. Intelegerea semnificatiei locatiei, istoriei si designului sau poate contribui semnificativ la cresterea veneratia oamenilor pentru unul dintre cele mai sfinte locuri din lume.
Geografie si istorie
Orasul Ierusalim este situat intr-o zona cu trei vai majore: Hinom, Valea Centrala (Tyropoeon) si Valea Kidron. Lantul muntos dintre Valea Centrala si Valea Chedron se numeste Muntele Moria. Varful muntelui este o stanca plata, mare si proeminenta, care se afla acum sub Domul Stancii. Conform Genezei 22:2, Avraam a primit porunca [de la Dumnezeu] sa-l sacrifice pe Isaac in „regiunea Moria”, legand Muntele Templului cu acest eveniment semnificativ. Pe vremea regelui David, zona Ierusalimului era controlata de iebusiti, orasul ocupand doar partea de sud a crestei centrale. Cand imparatul David a cucerit orasul in jurul anului 1000 i.Hr., a facut din Ierusalim capitala sa.
David a mutat apoi Chivotul legamantului la Ierusalim si a inceput pregatirile pentru construirea unei structuri permanente pentru a inlocui Tabernacolul portabil [Cortul Marturiei] al lui Moise care fusese folosit de peste 400 de ani. Avand in vedere ca orasul antic Ierusalim era destul de mic, David a cumparat aria lui Aravna, iebusitul, pentru ca sa poata extinde dimensiunea orasului. Fiind mai inalt decat cetatea lui David, varful dealului era un loc frumos pentru a construi Templul Domnului.
Sub domnia fiului lui David, regele Solomon, constructia Templului a inceput. Dupa sapte ani de constructie, in jurul anului 960 i.Hr., Solomon a terminat de construit Templul, cel mai probabil construit peste aceeasi stanca proeminenta a muntelui Moria. Solomon si-a mai construit un palat nou chiar la sud de Templu si a extins zidurile orasul in sus, spre varful Muntelui Moria. Tabernacolul si Templul Templul lui Solomon a fost modelat dupa Tabernacolul [Cortul] lui Moise. Din cauza numeroaselor asemanari dintre Cort si Gradina Edenului, multi savanti cred ca Gradina Edenului a fost prototipul Cortului, si asemenea si templele de mai tarziu.
Conform traditiei iudaice, Edenul era situat pe un deal, cu pomul vietii si pomul cunoasterii binelui si raului in centrul dealului. Biblia ne invata ca atunci cand Adam si Eva au incalcat porunca [lui Dumnezeu] si au mancat impreuna din fructul oprit, au fost alungati spre est. Heruvimii si o sabie in flacari au fost apoi plasati la intrarea de est pentru a-i impiedica sa mai manance din pomul vietii, pentru ca [altfel] ar fi trait apoi vesnic in pacatul lor. Pentru a reveni in prezenta lui Dumnezeu, Israelul a trebuit sa refaca simbolic pasii lui Adam si ai Evei, trecand pe langa heruvimi si intrand din nou in gradina catre apus. Tabernacolul a fost asezat in aceeasi succesiune de la est la vest, parand sa reproduca Gradina Edenului.
Tabernacolul a fost impartit in trei curti principale: curtea exterioara, Locul Sfant si Sfanta Sfintelor. Curtea exterioara reprezenta lumea cazuta, in timp ce curtile interioare reprezentau un mod de viata mai sacru si mai sfant. In esenta, pe masura ce marele preot, care reprezenta intregul Israel, inainte prin Cort, sau catre Templu, parasea lumea pentru a intra intr-o stare mai sfanta, si apoi era capabil sa intre din nou in prezenta Domnului, trecand pe langa ingerii sau heruvimii care erau brodati pe val. Templul lui Solomon a replicat aceeasi succesiune pe trei niveluri, dubland dimensiunea planului de etaj al sanctuarului Cortului pentru structura Templului.
Animatie 3D a modelului Templului lui Solomon
Constructie si amplasare
Cand cineva se apropia de Templul lui Solomon, primul lucru observat era Altarul de arama al jertfei. Altarul avea 20 de coti lungime si latime si 10 coti inaltime, un cot fiind lungimea de la cot pana la varful celui mai lung deget, sau aproximativ un picior si jumatate. Pe cele patru colturi ale Altarului erau patru coarne, coarnele adesea reprezentand puterea. Aici erau arse animalele de sacrificiu, reprezentand jertfa viitoare a Mantuitorului Iisus Hristos. Pe partea de sud-est a Templului era „marea topita” sau de arama, care se odihnea pe spatele a 12 boi, trei aratand in fiecare dintre directiile cardinale. In Antichitate, boii reprezentau puterea, iar numarul 12 reprezenta adesea cele 12 triburi ale lui Israel.
Apa din „marea de arama” era turnata in zece bazine de bronz de pe ambele parti ale Templului, care puteau fi apoi rostogolite in jurul curtii exterioare pentru diverse spalari si ritualuri de curatire de catre preoti. In jurul partilor de sud, vest si nord ale Templului erau trei etaje de camere sau depozite. Peretele interior al camerelor era in trepte, astfel incat sa se creeze un pervaz unde cheresteaua podelelor sa se poata sprijini. Camerele de depozitare erau accesate printr-o usa din partea de sud a Templului, cu scari de lemn urcand la fiecare etaj. In partea din fata a Templului erau doi mari stalpi de bronz care flancau pridvorul. Stalpul din stanga se numea Boaz, iar stalpul din dreapta se numea Iachin. Varfurile erau decorate cu petale de flori de crin si rodii. Rodiile erau un semn al prosperitatii si al posteritatii, datorita numeroaselor seminte, si erau facute si pe tivul de jos al hainelor marelui preot. Usile principale ale Templului erau facute din doua usi mari pliante acoperite in aur cu heruvimi, palmieri si flori deschise. Biblia descrie tocul usii ca fiind „a patra parte din perete”, ceea ce majoritatea savantilor cred ca inseamna ca usa avea rame cu patru trepte. Poarta interioara a Sfintei Sfintelor era asemanatoare, cu exceptia faptului ca avea cinci rame in loc de patru.
Preotii, care reprezentau Israelul, erau singurii care aveau voie sa intre in Templul interior. Aceasta inseamna ca Israelul putea intra doar prin reprezentarea preotilor. Odata ce ai intrat pe usile principale, ai intrat in Locul Sfant, o incapere mare, de 40 de coti lungime, 20 de coti latime si 30 de coti inaltime. Camera era acoperita cu aur si impodobita cu heruvimi, palmieri si flori deschise, posibil ca aluzie la frumusetea Gradinii Edenului. Camera era luminata de cele zece menore mari, cinci de fiecare parte a camerei, care ardeau continuu, si de ferestre inguste amplasate pe ambele parti in zona superioara a camerei.
In partea dreapta a incaperii se afla masa cu painea pentru punerea inainte, care avea douasprezece lipii mari si plate ca paini. Preotii mancau si apoi inlocuiau painea punerii inainte in fiecare Sabat, asemanator cu impartasirea noastra saptamanala din Sfanta Impartasanie sau Painea euharistica. Frangerea painii si impartirea unei mese cu cineva in vremurile stravechi reprezenta ca esti in pace cu el si era un semn de fraternitate, iubire si iertare.
Direct in fata Sfintei Sfintelor era Altarul tamaierii. Altarul era asemanator cu Altarul jertfei prin faptul ca avea o amprenta patrata, si avea, de asemenea, patru coarne, cate unul pe fiecare din colturi. Totusi, pe Altarul jertfei era arsa carnea animalelor, in timp ce pe Altarul tamaiei ardea o combinatie dulce de tamaie. Tamaia care ardea inaintea valului Templului reprezenta rugaciunile sfintilor care se inaltau la Dumnezeu inaintea valului. O amintire ca inainte de a putea intra in prezenta lui Dumnezeu, in viata noastra, rugaciunile si actiunile noastre trebuie sa devina un miros placut pentru Domnul.
Numai Marele Preot putea intra in Sfanta Sfintelor, si numai o singura zi pe an, Ziua Ispasirii. Inainte de a intra, Marele Preot trecea printr-un val frumos brodat, tesut din fire violet, rosu, albastru si alb. Culorile erau aceleasi ca cele folosite la efodul si pieptarul hainelor marelui preot, mai putin firul de aur. Pe val erau brodati heruvimi, care pazeau simbolic locuinta lui Dumnezeu. Cand Marele Preot trecea prin val, trebuia sa treaca pe langa acesti ingeri, care, ca in Gradina Edenului, pazeau drumul inapoi catre prezenta Domnului.
La intrarea in Sfanta Sfintelor, se observa ca incaperea are forma unui cub perfect, avand 20 de coti latime, lungime si inaltime. Peretii erau, de asemenea, acoperiti cu aur si impodobiti cu heruvimi, palmieri si flori deschise. Doi heruvimi mari flancau Chivotul legamantului, care era in centrul incaperii, cu aripile intinse dintr-o parte in alta a camerei. Aceasta camera este locul in care prezenta Domnului salasluia si reprezenta scopul si destinul final al intregului Israel.
Templul lui Solomon nu a fost doar un reper pentru orasul Ierusalim, dar mai important, locuinta Domnului. Amplasarea reprezenta intoarcerea lui Israel in prezenta lui Dumnezeu si a fost conceput sa-l invete pe Israel ca doar prin sacrificiul infinit al lui Mesia cel fara de pacat, se va putea bucura din nou de prezenta Domnului, un sacrificiu care va fi savarsit pe o cruce la doar o mica distanta de acest munte sfant.
Rugaciunea Imparatului Solomon catre Dumnezeu pentru dobandirea intelepciunii, care este de folos tuturor oamenilor.
†
„Cartea intai a Regilor” relateaza cum Dumnezeu ii apare in vis tanarului rege incuscrit cu Faraonul, la Gabaon (cea mai insemnata inaltime), spunandu-i sa-i ceara ce vrea sa-i dea.
Solomon, „care iubea pe Domnul si se tinea de obiceiurile tatalui sau, David” ii raspunde ca, fiind „tanar si neincercat”, si-ar dori „o minte priceputa” pentru a putea domni si judeca peste acest popor numeros (poporul evreu), deosebind binele de rau.
Lui Dumnezeu ii place ca tanarul rege n-a cerut pentru el, asa cum ar fi facut-o altii, nici viata lunga, nici bogatii, nici moartea vrajmasilor, ci a cerut pricepere ca sa faca dreptate, si ii da „o minte inteleapta si priceputa” cum n-a avut nimeni inainte de el, si cum nu va avea nimeni dupa el.
Cartile istorice ale Vechiului Testament povestesc ca Dumnezeu a dat lui Solomon si foarte mare pricepere si cunostinte multe ca nisipul marii. Intelepciunea sa intrecea intelepciunea tuturor fiilor Rasaritului si toata intelepciunea egiptenilor. El era mai intelept decat orice om, mai mult decat Etan, Ezrahitul, mai mult decat Heman, Calcol si Darda, fiii lui Mahol.
„Cartea intai a regilor” arata ca Solomon a rostit trei mii de pilde si a alcatuit o mie cinci cantari, a vorbit despre copaci, de la cedrul de Liban pana la isopul ce creste pe zid, despre dobitoace, despre pasari, despre taratoare si despre pesti. Cartile cu caracter istoric ale Vechiului Testament istorisesc ca faima intelepciunii sale devenise asa de mare incat veneau oameni din toate colturile lumii, inclusiv cei trimisi de regii pamantului ca sa auda intelepciunea pe care o pusese Dumnezeu in mintea lui. Regina din Saba a venit sa-l incerce prin intrebari grele iar Solomon i-a raspuns la toate intrebarile, asa incat regina exclama ca „nici pe jumatate nu i s-a spus” si ca are mai multa intelepciune si propasire decat i se raspandise faima.
Rugaciunea lui Solomon catre Dumnezeu pentru dobandirea intelepciunii
"Dumnezeule al parintilor si Doamne al milei, Cel care ai facut toate cu cuvantul Tau, si cu intelepciunea Ta ai randuit pe om ca sa stapaneasca peste zidirile cele facute de Tine, si sa carmuiasca lumea cu cuviinta si cu dreptate si cu suflet drept sa faca judecata, da-mi mie intelepciunea care sta aproape de scaunul Tau si nu ma lepada dintre slujitorii Tai.
Caci robul Tau sunt eu si fiul roabei Tale, om slab si cu viata scurta si putin destoinic sa inteleg judecata si legile.
Caci, chiar cand ar fi cineva desavarsit intre fiii oamenilor, de-i va lipsi intelepciunea cea de la Tine, ca nimica toata se va socoti.
Tu m-ai ales pe mine mai dinainte ca sa stapanesc poporul Tau si sa judec pe fiii si pe fiicele Tale.
Tu mi-ai poruncit sa zidesc templul in muntele Tau cel sfant si un jertfelnic in cetatea in care locuiesti, dupa chipul cortului celui sfant, pe care l-ai pregatit dintru inceput.
Cu Tine este intelepciunea care stie faptele Tale si care era de fata cand ai facut lumea si care stie ce este placut inaintea ochilor Tai si ce este drept, potrivit poruncilor Tale.
Trimite aceasta intelepciune, din sfintele Tale ceruri, de langa tronul slavei Tale, ca sa ma ajute in ostenelile mele si ca sa cunosc ce este bineplacut inaintea Ta, fiindca intelepciunea toate le stie si le intelege si ma va povatui intelepteste in lucrarile mele si prin slava sa ma va pazi.
Si astfel, faptele mele Iti vor fi placute si voi judeca poporul Tau cu dreptate si voi fi vrednic de tronul tatalui meu.
Cu adevarat, ce om poate sa cunoasca sfatul lui Dumnezeu sau cine poate sa patrunda vointa lui Dumnezeu?
Gandurile muritorilor sunt sovaielnice si cugetarile noastre sunt cu greseala.
Caci trupul cel putrezitor ingreuiaza sufletul si locuinta cea pamanteasca impovareaza mintea cea plina de grija.
Cu greu ne dam seama despre cele ce sunt pe pamant si cu osteneala gasim cele ce sunt chiar in mana noastra; atunci, cine a putut sa patrunda cele ce sunt in ceruri?
Cine a cunoscut vointa Ta, daca Tu nu i-ai dat intelepciune si daca nu i-ai trimis de sus Duhul Tau cel Sfant?
Astfel, s-au facut drepte cararile celor de pe pamant si oamenii au invatat ceea ce este placut inaintea Ta, si prin intelepciune au cunoscut mantuirea".
In marea carte a Intelepciunii lui Solomon, vom gasi referiri la intelepciunea care trebuie sa guverneze viata omului.
†
Cel care a scris Cartea Intelepciunii lui Solomon, a fost un ilustru cunoscator si manuitor al limbii grecesti. Precizia si eleganta stilistica este o bucurie pe care o gusta cei care citesc cu evlavie, marea Carte a Intelepciunii lui Solomon.
In cele 19 capitole ale Cartii, vom gasi referiri la intelepciunea care trebuie sa guverneze viata omului. Se arata, dupa cum vedem din text, originea si natura intelepciunii, precum si mijloacele de a o dobandi (in varianta Bartolomeu Anania).
Iata cum incepe Cartea Intelepciunii lui Solomon:
Iubiti dreptatea, voi, cei ce judecati pamantul, ganduri drepte sa aveti despre Domnul si cautati-L cu inima smerita, ca El Se lasa aflat de cei ce nu-L ispitesc si Se arata celor ce-si pastreaza credinta in El.
Caci gandurile viclene indeparteaza de Dumnezeu, iar puterea Lui, daca-i ispitita, il mustra pe cel smintit. Intelepciunea nu intra in sufletul viclean si nu salasluieste in trupul supus pacatului.
Caci Duhul Sfant, invatatorule, fuge de viclesug, se retrage din fata cugetelor smintite si se supara cand nelegiuirea se apropie. Intelepciunea e un duh al iubirii de oameni, dar nu-l lasa nepedepsit pe cel ce defaima prin vorbele sale, caci Dumnezeu e martorul rarunchilor lui, veghetorul fara gres al inimii sale, si tot ce vorbeste limba aceluia, El aude; caci Duhul Domnului umple lumea intreaga si El, Cel ce tine totul laolalta, cunoaste orice soapta.
De aceea, graitorul nedreptatii nu se poate ascunde si dreptatea razbunatoare nu-l lasa sa-i scape. Planurile nelegiuitului vor fi cercetate, zvonul vorbelor sale va merge pana la Domnul pentru ca nedreptatile lui sa-si afle pedeapsa. †
Speranta noastra este mare, pentru ca:
Tu intru toate, Doamne, Ti-ai preamarit poporul si l-ai umplut de slava, Nicicand nu l-ai trecut cu vederea, Ci-n toata vremea si-n tot locul i-ai stat in ajutor!
Fiecare zi din cele 365 contine patru categorii de texte: prima lectura este un pasaj din cartile istorice, didactice sau profetice ale Vechiului Testament, din a doua si a treia categorie fac parte Psalmii, respectiv Proverbele lui Solomon iar al patrulea pasaj este din Noul Testament.
Astfel, cu putin efort si perseverenta, dar cu mult folos duhovnicesc, veti ajunge sa fi citit Biblia intr-un an de zile
Document / Plan de citire a Sfintei Scripturi pe parcursul unui an ( aici ... pdf )
Parintele Episcop Macarie al Europei de Nord, aminteste de cuvintele Sfantului Apostol Pavel care afirma despre Cuvantul lui Dumnezeu ca este:
„viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri, si patrunde pana la despartitura sufletului si duhului, dintre incheieturi si maduva, si destoinic este sa judece simtirile si cugetarile inimii” (Evrei 4:12).
Preasfintia Sa face trimitere si la un mare duhovnic contemporan, Parintele Emilianos Simonopetritul, care afirma intr-una din prelegerile sale:
„Biblia este cel mai mare dar pe care Dumnezeu l-a facut omului. Cuvantul lui Dumnezeu este asemenea unui instrument care strapunge impietrirea inimii noastre. Este ca o incarcatura de dinamita ce detoneaza patimile noastre, pulverizandu-le; care purifica inima noastra si o umple de virtuti”.
BIBLIA CORNILESCU ȘI BIBLIA ORTODOXĂ: DEOSEBIRI TEOLOGICE ȘI FILOLOGICE
Am enumerat mai jos planul de citire a Bibliei asa cum se gaseste in slujbele Bisericii Ortodoxe, in toate saptamanile anului, zi de zi, asa cum este prescris de Sfantii Parinti. Planul de citire incepe normal in Noaptea Invierii si este impartit in patru perioade principale:
1. Apostolul şi Evanghelia Săptămânilor după Paşti
DOAMNE IISUSE HRISTOASE, Fiul Lui DUMNEZEUL, miluiește'mă.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuiește-ne pre noi
☦ Doamne, iti multumesc pentru noaptea care a trecut, binecuvanteaza si ziua care vine pentru a o petrece in rugaciune, fapte bune si pazeste-ma de orice dusman vazut si nevazut. Amin!
Acesta este lucru cuvenit fiecarui om. " Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui " . (Ecclesiastul 12:13.)
