O zi dedicata FEMEILOR CRESTINE. Duminica Femeilor purtatoare de MIR

O zi dedicata Femeilor CRESTINE.

Glorificare Femeilor MIRONOSITE.

Sarbatoarea Femeilor purtatoare de MIR.

†

   Penticostarul dureaza 8 saptamani, de la Duminica Invierii Domnului pana in Duminica intai dupa Rusalii sau Duminica Tuturor Sfintilor.

  Duminicile penticostarului mentionam ca Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a declarat a treia Duminica dupa Pasti ca fiind Duminica femeilor crestine (Hot. Nr. 4014/22 iulie 2020).

Duminica Femeilor Mironosite este a treia duminica dupa Pasti.

 

Cine sunt femeile mironosite?

  Femeile mironosite sunt cele care L-au insotit deseori pe Hristos in activitatea Sa si care au participat la evenimentele ultime din viata Mantuitorului: patimirile, rastignirea, moartea si punerea in mormant a Domnului. Tot ele sunt cele care au mers dis de dimineata la mormantul Acestuia, ca sa unga trupul Lui cu miresme, pentru ca nu se implinise randuiala iudaica, din cauza grabei punerii DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS in mormant.

  S-a spus ca femeilor mironosite nu le-a scapat acest amanunt. Nu cred ca este important sa punem accent pe specificul feminin, ci pe iconomia dumnezeiasca. E bine sa retinem ca dupa cum femeia (Eva) este prima fiinta umana care l-a vazut pe Adam, tot asa si acum, femeile sunt primele care Il vad pe noul Adam, pe HRISTOS Cel inviat. Sunt primele martore ale mormantului gol si ale vestirii ingerului: 

  Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde l-au pus. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea. (Mc. 16, 6-7). 

  Iar Sfantul Evanghelist Matei ne spune ca in timp ce se indreptau de la mormant spre casa, Hristos Cel inviat din morti le-a intampinat si le-a zis: 

Bucurati-va, nu va temeti! (Matei 28,9)

  In Noul Testament intalnim numele unor femei mironosite: Maica Domnului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov si a lui Iosif sau Iosie, Maria lui Cleopa, Ioana, sotia lui Huza, Salomeea, Suzana si cele doua surori ale lui Lazar, Marta si Maria. Mai sunt asimilate cu acestea si Veronica, cea care I-a daruit Mantuitorului, pe drumul spre rastignire, un stergar pentru a-Si sterge fata. Potrivit traditiei, chipul Mantuitorului s-a intiparit pe acest stergar (naframa).

  Dar, femei mironosite nu sunt doar cele care au alergat la mormantul Domnului, ci toate cele care vin la biserica cu dragostea si curajul lor. 

Duminica Mironostelor este o zi dedicata femeilor crestine.

Intelesul peiorativ de "mironosita"

  Aceste femei sunt numite mironosite pentru ca erau purtatoare de mir. Astazi, termenul mironosita are un sens defavorabil. Este posibil ca poporul, prin expresia "a face pe mironosita", sa critice ipocrizia. Nu devii placut Domnului cand "faci pe mironosita", ci cand esti asemeni mironositelor. Iar a fi asemanator lor, inseamna a nu fi oprit de nimic in slujirea Domnului. A infrunta chiar si imposibilul: 

Cine ne va da la o parte piatra de pe mormant?

  Dar poate fi si expresia usurintei cu care noi ducem in ironie subiecte care ne depasesc sau ne cer o atitudine sobra.

Femeile mironosite - model de biruinta in incercari.

  Din Scriptura aflam ca peste mormantul Domnului a fost pusa o piatra pe care ele nu o puteau pravali. Desi stiau ca nu pot da la o parte piatra, nu se opresc din drum. Din aceasta fapta a lor retinem, ca ori de cate ori avem in fata imposibilul, el poate deveni posibil prin lucrarea lui Dumnezeu. Important este ca noi sa ramanem statornici in credinta. Asa cum un inger a coborat si a rasturnat piatra de pe usa mormantului, la fel se poate intampla cu fiecare dintre noi - ingerul sa se pogoare si sa ne ajute sa iesim biruitori in implinirea voii lui Dumnezeu.

  Trebuie sa retinem ca ingerul este prezent pentru a le descoperi femeilor mironosite ca mormantul este gol, nu sa faca posibila Invierea Domnului. Mantuitorul inviase fara a strica pecetile mormantului, dupa cum S-a nascut din Fecioara Maria fara a-i pierde fecioria.

Prin duminica inchinata femeilor mironosite, Biserica ne cheama sa vestim Invierea lui Hristos si sa graim lumii ca exista viata dupa moarte.

sursa:crestinortodox.ro

Despre curajul de a marturisi: Cine sunt femeile mironotite?

 

  Asadar, dupa o luna intreaga de mars in care le aratam femeilor din viata noastra cat de mult le pretuim si cat de mult inseamna ele pentru noi, dupa sfanta Sarbatoare a Bunei Vestiri, omagiam propriu-zis pe Maica Vietii ei, care a nascut-o pe Mantuitoare, care prin prezenta ei ne-a aratat calea aleasa de a dobandi viata vesnica, in a treia duminica dupa Pasti, Biserica noastra a randuit ca sa o sarbatorim pe Sfintele mirositoare, au fost femei care L-au urmat pe DOMNUL nostru IISUS HRISTOS, si, impreuna cu apostolii, au fost martori la suferinta LUI.

  De aceea, pentru credinta, curajul si puterea lor de masturisire, ne-am gandit sa facem un o biografie scurta, al acestor minunate femei, pentru ca in momentele noastre de deznadejde sa ne fie un fel de „PRICEPERE” dupa care sa ne orientam ca sa reusim sa revenim pe cale.

  Intai de toate, trebuie sa stim ca, desi in limbajul nostru uzual termenul de „mironosita” este utilizat in sens peiorativ sau defavorabil, iar expresii precum „a face pe mironosita” sunt deseori intalnite, realitatea clara este aceea ca, dupa sensul originar al termenului, femeile acestea au fost „de-mir-purtatoare” (din grecescul mirophores), adica cele care, in urma dramei imense a Rastignirii Domnului, cand toata lumea era pur si simplu consternata si fara de cuvinte, au gasit puterea de lua mir si de a merge sa unga Trupul lui Hristos.

  Astfel, rasfoind paginile Noului Testament, aflam de la Sfantul Evanghelist Luca ca multe femei slujeau (Mantuitorului si apostolilor in lucrarea lor sfanta de propovaduire a Evangheliei) din avutul lor, insa dintre acestea le amintim pe Maria Magdalena, Maria lui Cleopa, Ioana, sotia lui Huza, un intendent al regelui Irod, Maria si Marta din Betania, Salomeea si Suzana.

  Sfanta Maria Magdalena era din neamul lui Neftalim, din Magdala Galileei, un sat populat in majoritate de pescari si aflat in partea de vest a Lacului Ghenizaret, intre Capernaum si Tiberiada. Sfintele Evanghelii nu consemneaza detalii relevante despre viata celei dintai dintre femeile mironosite, insa Traditia ne spune ca era tanara, frumoasa la chip si instarita. Sfantul Apostol si Evanghelist Luca aminteste de faptul ca ea a fost izbavita de chinurile a sapte demoni si ca din acel moment a hotarat sa-si imparta saracilor toata avutia si sa inceapa o viata noua, intrand in ceata celor care Il urmau si Ii slujeau lui Hristos.
  Sfanta Maria, sotia lui Cleopa, serbata pe 23 mai, a fost sotia lui Cleopa, ucenicul Domnului, si verisoara Maicii Domnului, fiind legate printr-o prietenie sfanta. Maria lui Cleopa l-a urmat pe Mantuitorul Iisus Hristos cu credinta si nu l-a parasit nici in ceasul patimirilor si rastignirii, ajutandu-i pe Iosif din Arimateea si pe Nicodim sa coboare trupul Domnului de pe Cruce si sa-l aseze in mormant.
  Sfanta Ioana, sotia lui Huza a fost o femeie din inalta societate. Potrivit traditiei Bisericii noastre, Ioana a fost dama de curte a Irodiadei. In contextul Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul, Ioana, care era crestina, nu se putea linisti, vazand capul Inaintemergatorului zacand ingropat intr-un loc necurat, la marginea cetatii. Dupa mai multe zile de meditare, se hotaraste sa il dezgroape singura si, in mare secret, il duce in Ierusalim, pe Muntele Maslinilor, si il ingroapa acolo, intr-un vas de lut. Nu dupa foarte mult timp, ajunge aici un fost proprietar bogat, care incepe sa sape o mica temelie pentru chilia sa si astfel gaseste vasul din lut, intelegand ca acela este capul Sfantului Ioan, prin minune dumnezeiasca.
  Sfintele Maria si Marta din Betania erau surorile Sfantului si Dreptului Lazar, pomenite in fiecare an, pe 4 iunie.  Traditia Bisericii noastre spune ca, dupa Inaltarea Domnului, Lazar a pornit la vestirea Evangheliei, iar cele doua Surori ale lui l-au insotit, fiind pururea cu dansul. Nu se stie in ce loc au trecut la cele vesnice.
Sfanta Salomeea a fost, dupa traditia Bisericii noastre, sotia lui Zevedeu si mama Sfintilor Apostoli Iacov si Ioan Evanghelistul. Ea este cea care I-a cerut Mantuitorului marea cinste ca fiii ei sa fie asezati unul de-a dreapta si unul de-a stanga in Imparatia Sa, cerere la care Mantuitorul a raspuns: „Nu stiti ce cereti…” (Matei 20, 20-22).
Sfanta Suzana este pomenita in Evanghelia dupa Luca, la capitolul 8, versetul 3, alaturi de femeia lui Huza. Conform Sinaxarului, alaturi de Salomeea, a mers la mormant pentru a unge Trupul Domnului cu miresme.
  Asadar, facand aceasta sumara radiografie biografica, vedem ca numitorul comun al tuturor acestor femei mironosite este curajul marturisirii. Infruntand intunericul, pericolele din partea stapanirii si toate temerile ca, din varii motive li se poate intampla ceva rau, au gasit curajul si puterea de a merge la mormantul Domnului. Iar rasplata le-a fost pe masura, caci au avut bucuria de-a se intalni cu Insusi Mantuitorul. Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Matei ne spune ca pe cand mergeau ele de la mormant spre casa, Iisus Cel inviat din morti le-a intampinat si le-a zis: „Bucurati-va, nu va temeti!” (Matei 28, 9).

  Pana in zilele noastre, femeile mironosite au ramas modele de devotament, curaj, dragoste si credinta in urmarea lui Hristos si a poruncilor Sale pentru toate femeile crestine. Nu intamplator, in anul 2020, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a declarat a treia Duminica dupa Pasti ca fiind Duminica Femeilor crestine, pentru a evidentia rolul si importanta femeilor crestine in viata si in misiunea Bisericii si a societatii romanesti.

  Astfel, daca femeile mironosite s-au straduit sa aduca la mormantul Domnului miruri de mare pret, in aceasta zi aparte sa ne amintim cu recunostinta de sotiile, mamele si bunicile noastre, cele care care ne-au invatat primele si cele mai frumoase rugaciuni ale copilariei, dar si de invatatoarele si profesoarele care ne-au purtat mana si ne-au instruit in tainele scrisului, ale cititului si ale educatiei, in genere. Tuturor sa le aducem in aceasta zi gandurile noastre de profunda multumire, sa le spunem sincer cat de mult conteaza pentru noi, sa le pretuim neincetat si sa le pomenim in rugaciunile noastre. sursa:Bizanticons Art