Acatistul INVIERII / IISUSE, Cel ce ai INVIAT din morti, inviaza si Sufletele noastre !

   IISUSE, Cel ce ai INVIAT din morti, inviaza si Sufletele noastre!

Acatistul Invierii DOMNULUI

†

   Se citeste de Ziua cea Mare a Invierii DOMNULUI pana la Inaltare. Poate fi citit si ca un Acatist adresat direct MANTUITORULUI.

Obisnuitul inceput: Primele RUGACIUNI (incepatoare)

 In numele TATALUI si al FIULUI si al SFANTULUI DUH. Amin.

Slava tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Slava tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Slava tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

   IMPARATE ceresc, MANGAIETORULE, DUHUL adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti ; VISTIERUL bunatatilor si DATATORULE de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, BUNULE, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi.

Slava TATALUI si al FIULUI si al SFANTULUI DUH, si acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.

   PREASFANTA TREIME, miluieste-ne pe noi. DOAMNE curateste pacatele noastre. STAPANE iarta faradelegile noastre. SFINTE, cerceteaza si vindeca neputintele noaste, pentru numele Tau.

十 Doamne miluieste. 

十 Doamne miluieste.

十 Doamne miluieste.

Slava TATALUI si FIULUI si SSFANTULUI DUH. si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

   TATAL nostru, Care ne esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua gresalele noastre, precum iertam si noi gresitilor nostri. Si nu ne lasa pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean.

十   十   十   Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne. Amin.

Condacul 1

   Numai Tu, FIUL Lui DUMNEZEU, ai putut birui moartea pacatului si asa INVIEREA ai Daruit lumii, VESNICIA in care pe toate Le-ai Zidit si in BUCURIA IUBIRII DUMNEZEIESTI iarasi Le-ai intemeiat, de care si noi ne IMPARTASIM Cantand: IISUSE, Cel ce ai INVIAT din morti, inviaza si Sufletele noastre !

PENTICOSTARUL: despre cele 7 Duminici de dupa Sfintele PASTI

   Perioada de bucurie a Bisericii pentru Invierea, Inaltarea la cer a Domnului Hristos si pentru Pogorarea Duhului Sfant - PENTICOSTARUL

†

   PENTICOSTARUL - Perioada de bucurie a Bisericii pentru Invierea si Inaltarea la cer a DOMNULUI si DUMNEZEULUI nosru IISUS HRISTOS.

asupra:   cele 7 Duminici de dupa Sfintele PASTI

Duminica Sfintei Invieri (Inceputul Penticostarului)

Duminica a 2-a dupa Pasti (a Sfantului Apostol Toma)

Duminica a 3-a dupa Pasti (a Mironositelor)

Duminica a 4-a dupa Pasti (Vindecarea slabanogului de la Vitezda)

Duminica a 5-a dupa Pasti (a Samarinencei)

Duminica a 6-a dupa Pasti (a Orbului din nastere)

Duminica a 7-a dupa Pasti (a Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic)

PENTICOSTARUL - perioada liturgica si carte de cult

   Penticostarul este perioada dintre Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos si Duminica tuturor Sfintilor (duminica de dupa Cincizecime), adica perioada de bucurie a Bisericii pentru Invierea, Inaltarea la cer a Domnului Hristos si pentru Pogorarea Duhului Sfant. 

  Penticostar se numeste si cartea de slujba care cuprinde toate randuielile liturgice din aceasta perioada. Numele Penticostarului, "Pentikostarion“, i se trage tocmai de la perioada ale carei cantari le cuprinde, numita cincizecime, iar in greceste "pentikosti“.

   Penticostarul mai poarta numele de :

   Triod inflorit“ pentru ca si el are trei - si patrucantari ca si Triodul. In timpurile vechi intrebuintarea Penticostarului se incepea din ziua in care se terminau serviciile patruzecimii, adica la Invierea lui Lazar, sau mai vartos de la Duminica Floriilor .

El cuprinde:

  Cantarile de veselie ale Invierii lui Hristos in care se vadeste pretutindenea bucuria cea mare a crestinului

   Cantarile pentru slujbele praznicului Inaltarii si pentru cel al Rusaliilor, precum si pe cele ale duminicilor si tuturor zilelor acestei perioade.

Penticostarul - din trecut

  In forma si cu cuprinsul de astazi Penticostarul nu are decat cateva sute de ani. "Autorul " Penticostarului este Biserica, sub ocrotirea si in slujba careia au ostenit toti imnografii care si-au adus aportul la alcatuirea cartilor de slujba de care ne folosim noi astazi pentru a-L preamari pe Dumnezeu.

  Intre cei care au compus imne si canoane ce intra in componenta Penticostarului putem sa-i amintim pe: Roman Melodul, Anatolie, Andrei Criteanul, Cosma de Mayuma, Gheorghe Nicomideanul, Nichifor Calist Xantupol (sec. XIV.), acesta din urma fiind autorul Sinaxarelor Triodului si Penticostarului.

   Autorii multor imne raman necunoscuti, iar unii din cei mentionati nu pot fi sigur identificati. Acesta este si cazul celui caruia i se atribuie in cea mai mare masura alcatuirea Penticostarului. Despre acest imnograf stim sigur ca se numea Iosif si ca a trait in secolul al IX-lea. Unii spun ca este vorba de Iosif Studitul, arhiepiscopul Tesalonicului (+830), fratele Sfantului Teodor Studitul. Ei sustin ca ucenicii lui Teodor Studitul, sub carmuirea lui Iosif, fratele Sfantului Teodor "au alcatuit Triodul cu slujba Marelui Post precum si Penticostarul cu cantarile de la Pasti pana la Rusalii“. Altii spun ca este vorba despre Iosif Scriitorul de Cantari (+883), monah de origine siciliana care a trait la Constantinopol si a intrecut pe toti scriitorii de cantari bisericesti cu multimea imnelor pe care le-a compus.

  In forma sa ultima, asa cum se prezinta azi, Penticostarul a ajuns abia in secolul al XIV-lea (cand i s-au adaugat Sinaxarele), dupa aceasta data el nemaisuferind modificari esentiale.

  In tara noastra, Penticostarul a ajuns relativ tarziu, si ca toate cartile de cult mai intai in limba slavona. Primul Penticostar slavon tiparit la noi in tara (in acelasi volum cu Triodul) a aparut sub numele de "Triod-Penticostar“ in anul 1550.

  In limba romana Penticostarul a vazut lumina tiparului in anul 1743. In acest an el era tiparit la Bucuresti de mitropolitul Neofit, traducerea din greceste fiind facuta de Ianachie Vtori , si la Ramnic unde fusese tradus de episcopul Damaschin Dascalul, si era tiparit de urmasul acestuia, episcopul Clement. Remarcam faptul ca traducerea Penticostarului nu s-a facut din slavona ci din greaca.

  De la aceasta data editiile au fost tot mai numeroase, Penticostarul, ca toate cartile de cult de altfel s-a raspandit in intreaga tara, astfel ca tot cel ce are urechi de auzit poate sa asculte strigatele de bucurie ale Bisericii care vestesc pretutindeni Invierea Mantuitorului, precum si toate celelalte lucruri cuprinse in Penticostar.

Penticostarul - alcatuirea

  Penticostarul este una din cele trei carti de cult ce se folosesc in Biserica in cursul unui an bisericesc (Octoih Triod si Penticostar), avand o structura asemanatoare cu celelalte doua carti, cuprinzand (in special) cantarile pentru slujbele de la Vecernie si Utrenie. El incepe cu cantarile slujbei de la Sfintele Pasti, ce se continua in toata Saptamana luminata, si se incheie cu cantarile slujbelor din Duminica Tuturor Sfintilor.

  In Penticostar avem cantarile pentru slujbele a trei mari praznice imparatesti. 

  La inceput, se gasesc cantarile randuite pentru slujbele de la Sfintele Pasti. Mergand pe firul Penticostarului, dupa patruzeci de zile de la Pasti se gasesc cantarile slujbelor de la Inaltarea Domnului, iar la cincizeci de zile cele pentru slujbele de la Pogorarea Duhului Sfant. Aceste trei mari sarbatori sunt cele care dau tonul pentru intreaga perioada a Penticostarului.

  De la Duminica Tomei pana la Inaltarea la cer a Domnului Biserica ne infatiseaza starea maririi dumnezeiesti a lui Hristos, repetand in toate aceste zile multe cantari si randuieli de la Pasti, care ne tin in atmosfera de gand a Invierii lui Hristos.

  De la Duminica Tomei pana la Inaltarea la cer a Domnului, toate randuielile bisericesti incep si se termina cu cantarea intreita a Troparului Invierii. La Vecernie si Utrenie exista unele modificari, in sensul ca la Vecernie in toate sambetele se canta stihurile Pastilor cu stihirile lor (in afara de Sambata Tomei), iar Utrenia se incepe cu: "Slava Sfintei si Celei de o Fiinta si de viata facatoarei si nedespartitei Treimi“, dupa care se canta de trei ori: "Hristos a inviat...“, continuandu-se apoi cu: "Marire intru cei de sus lui Dumnezeu...“ La Sfanta Liturghie se canta in locul axionului "Cuvine-se cu adevarat“ irmosul cantarii a noua a Pastilor - "Ingerul a strigat“, cu stihira "Lumineaza-te, lumineaza-te...“, iar dupa impartasire in loc de "Vazut-am lumina cea adevarata...“ si "Fie numele Domnului binecuvantat...“ se canta Troparul Pastilor.

  Duminicile dintre Sfintele Pasti si Inaltarea Domnului, pe langa aceea ca vestesc Invierea lui Hristos, sunt consfintite si amintirii unor intamplari si persoane deosebite, care sunt obiectul slujbelor dumnezeiesti din aceasta perioada. De la sarbatoarea Inaltarii Domnului la cer pana la Cincizecime, Biserica ne pune in atentie cele in legatura cu praznicul Inaltarii. In duminica din aceasta perioada se face praznuirea celor 318 Parinti de la primul Sinod ecumenic de la Niceea. In aceasta perioada sfintele slujbe inregistreaza o diferenta caracteristica. In tot acest rastimp nu se rosteste rugaciunea "Imparate Ceresc“, care se va rosti doar la Pogorarea Sfantului Duh si de atunci in tot cursul anului bisericesc, la inceputul tuturor slujbelor.

Cu prima Duminica dupa Pogorarea Sfantului Duh - "A Tuturor Sfintilor", se incheie slujbele cuprinse in Penticostar, incepand perioada Octoihului.

Particularitatea Penticostarului

   Daca Triodului ii este specifica pocainta, efortul omului in cautarea lui Dumnezeu, Penticostarul incununeaza acest efort, prezentandu-L pe Dumnezeu in ipostaza in care El se pleaca spre om pentru a-l face pe acesta partas darurilor Sale. Observam inca o data stransa legatura Triod-Penticostar, care explica foarte bine faptul ca cele doua carti de cult au format mult timp, un singur corp.

   In perioada Postului Mare, omul se supune unui indelungat efort ascetic, dar intreaga pocainta pe care el o face in acest timp, este insotita de nadejde, de speranta ca efortul lui va fi incununat, ori aceasta bucurie a incununarii invaluie de-a dreptul crestinatatea in noaptea Pastilor, cand Penticostarul vesteste intregii lumi Invierea lui Hristos, chemand intregul univers sa se impartaseasca de bucuria cea mare a Invierii Domnului.

   In ultima duminica a Penticostarului, Biserica ii are in atentie pe toti sfintii din toate timpurile, marturie a conlucrarii omului cu darul pe care Dumnezeu i-l da necontenit. Sfintii sunt o marturie a unitatii, a bucuriei din Imparatia lui Dumnezeu deschisa prin Inviere, la ospatul careia suntem invitati toti pentru a ne desfata de impreunapetrecerea cu Dumnezeu.

CANTARI DIN PERIOADA PENTICOSTARULUI

sursa:crestinortodox.ro

O zi dedicata FEMEILOR CRESTINE. Duminica Femeilor purtatoare de MIR

O zi dedicata Femeilor CRESTINE.

Glorificare Femeilor MIRONOSITE.

Sarbatoarea Femeilor purtatoare de MIR.

†

   Penticostarul dureaza 8 saptamani, de la Duminica Invierii Domnului pana in Duminica intai dupa Rusalii sau Duminica Tuturor Sfintilor.

  Duminicile penticostarului mentionam ca Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a declarat a treia Duminica dupa Pasti ca fiind Duminica femeilor crestine (Hot. Nr. 4014/22 iulie 2020).

Duminica Femeilor Mironosite este a treia duminica dupa Pasti.

 

Cine sunt femeile mironosite?

  Femeile mironosite sunt cele care L-au insotit deseori pe Hristos in activitatea Sa si care au participat la evenimentele ultime din viata Mantuitorului: patimirile, rastignirea, moartea si punerea in mormant a Domnului. Tot ele sunt cele care au mers dis de dimineata la mormantul Acestuia, ca sa unga trupul Lui cu miresme, pentru ca nu se implinise randuiala iudaica, din cauza grabei punerii DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS in mormant.

  S-a spus ca femeilor mironosite nu le-a scapat acest amanunt. Nu cred ca este important sa punem accent pe specificul feminin, ci pe iconomia dumnezeiasca. E bine sa retinem ca dupa cum femeia (Eva) este prima fiinta umana care l-a vazut pe Adam, tot asa si acum, femeile sunt primele care Il vad pe noul Adam, pe HRISTOS Cel inviat. Sunt primele martore ale mormantului gol si ale vestirii ingerului: 

  Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde l-au pus. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea. (Mc. 16, 6-7). 

  Iar Sfantul Evanghelist Matei ne spune ca in timp ce se indreptau de la mormant spre casa, Hristos Cel inviat din morti le-a intampinat si le-a zis: 

Bucurati-va, nu va temeti! (Matei 28,9)

  In Noul Testament intalnim numele unor femei mironosite: Maica Domnului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov si a lui Iosif sau Iosie, Maria lui Cleopa, Ioana, sotia lui Huza, Salomeea, Suzana si cele doua surori ale lui Lazar, Marta si Maria. Mai sunt asimilate cu acestea si Veronica, cea care I-a daruit Mantuitorului, pe drumul spre rastignire, un stergar pentru a-Si sterge fata. Potrivit traditiei, chipul Mantuitorului s-a intiparit pe acest stergar (naframa).

  Dar, femei mironosite nu sunt doar cele care au alergat la mormantul Domnului, ci toate cele care vin la biserica cu dragostea si curajul lor. 

Duminica Mironostelor este o zi dedicata femeilor crestine.

Intelesul peiorativ de "mironosita"

  Aceste femei sunt numite mironosite pentru ca erau purtatoare de mir. Astazi, termenul mironosita are un sens defavorabil. Este posibil ca poporul, prin expresia "a face pe mironosita", sa critice ipocrizia. Nu devii placut Domnului cand "faci pe mironosita", ci cand esti asemeni mironositelor. Iar a fi asemanator lor, inseamna a nu fi oprit de nimic in slujirea Domnului. A infrunta chiar si imposibilul: 

Cine ne va da la o parte piatra de pe mormant?

  Dar poate fi si expresia usurintei cu care noi ducem in ironie subiecte care ne depasesc sau ne cer o atitudine sobra.

Femeile mironosite - model de biruinta in incercari.

  Din Scriptura aflam ca peste mormantul Domnului a fost pusa o piatra pe care ele nu o puteau pravali. Desi stiau ca nu pot da la o parte piatra, nu se opresc din drum. Din aceasta fapta a lor retinem, ca ori de cate ori avem in fata imposibilul, el poate deveni posibil prin lucrarea lui Dumnezeu. Important este ca noi sa ramanem statornici in credinta. Asa cum un inger a coborat si a rasturnat piatra de pe usa mormantului, la fel se poate intampla cu fiecare dintre noi - ingerul sa se pogoare si sa ne ajute sa iesim biruitori in implinirea voii lui Dumnezeu.

  Trebuie sa retinem ca ingerul este prezent pentru a le descoperi femeilor mironosite ca mormantul este gol, nu sa faca posibila Invierea Domnului. Mantuitorul inviase fara a strica pecetile mormantului, dupa cum S-a nascut din Fecioara Maria fara a-i pierde fecioria.

Prin duminica inchinata femeilor mironosite, Biserica ne cheama sa vestim Invierea lui Hristos si sa graim lumii ca exista viata dupa moarte.

sursa:crestinortodox.ro

Despre curajul de a marturisi: Cine sunt femeile mironotite?

 

  Asadar, dupa o luna intreaga de mars in care le aratam femeilor din viata noastra cat de mult le pretuim si cat de mult inseamna ele pentru noi, dupa sfanta Sarbatoare a Bunei Vestiri, omagiam propriu-zis pe Maica Vietii ei, care a nascut-o pe Mantuitoare, care prin prezenta ei ne-a aratat calea aleasa de a dobandi viata vesnica, in a treia duminica dupa Pasti, Biserica noastra a randuit ca sa o sarbatorim pe Sfintele mirositoare, au fost femei care L-au urmat pe DOMNUL nostru IISUS HRISTOS, si, impreuna cu apostolii, au fost martori la suferinta LUI.

  De aceea, pentru credinta, curajul si puterea lor de masturisire, ne-am gandit sa facem un o biografie scurta, al acestor minunate femei, pentru ca in momentele noastre de deznadejde sa ne fie un fel de „PRICEPERE” dupa care sa ne orientam ca sa reusim sa revenim pe cale.

  Intai de toate, trebuie sa stim ca, desi in limbajul nostru uzual termenul de „mironosita” este utilizat in sens peiorativ sau defavorabil, iar expresii precum „a face pe mironosita” sunt deseori intalnite, realitatea clara este aceea ca, dupa sensul originar al termenului, femeile acestea au fost „de-mir-purtatoare” (din grecescul mirophores), adica cele care, in urma dramei imense a Rastignirii Domnului, cand toata lumea era pur si simplu consternata si fara de cuvinte, au gasit puterea de lua mir si de a merge sa unga Trupul lui Hristos.

  Astfel, rasfoind paginile Noului Testament, aflam de la Sfantul Evanghelist Luca ca multe femei slujeau (Mantuitorului si apostolilor in lucrarea lor sfanta de propovaduire a Evangheliei) din avutul lor, insa dintre acestea le amintim pe Maria Magdalena, Maria lui Cleopa, Ioana, sotia lui Huza, un intendent al regelui Irod, Maria si Marta din Betania, Salomeea si Suzana.

  Sfanta Maria Magdalena era din neamul lui Neftalim, din Magdala Galileei, un sat populat in majoritate de pescari si aflat in partea de vest a Lacului Ghenizaret, intre Capernaum si Tiberiada. Sfintele Evanghelii nu consemneaza detalii relevante despre viata celei dintai dintre femeile mironosite, insa Traditia ne spune ca era tanara, frumoasa la chip si instarita. Sfantul Apostol si Evanghelist Luca aminteste de faptul ca ea a fost izbavita de chinurile a sapte demoni si ca din acel moment a hotarat sa-si imparta saracilor toata avutia si sa inceapa o viata noua, intrand in ceata celor care Il urmau si Ii slujeau lui Hristos.
  Sfanta Maria, sotia lui Cleopa, serbata pe 23 mai, a fost sotia lui Cleopa, ucenicul Domnului, si verisoara Maicii Domnului, fiind legate printr-o prietenie sfanta. Maria lui Cleopa l-a urmat pe Mantuitorul Iisus Hristos cu credinta si nu l-a parasit nici in ceasul patimirilor si rastignirii, ajutandu-i pe Iosif din Arimateea si pe Nicodim sa coboare trupul Domnului de pe Cruce si sa-l aseze in mormant.
  Sfanta Ioana, sotia lui Huza a fost o femeie din inalta societate. Potrivit traditiei Bisericii noastre, Ioana a fost dama de curte a Irodiadei. In contextul Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul, Ioana, care era crestina, nu se putea linisti, vazand capul Inaintemergatorului zacand ingropat intr-un loc necurat, la marginea cetatii. Dupa mai multe zile de meditare, se hotaraste sa il dezgroape singura si, in mare secret, il duce in Ierusalim, pe Muntele Maslinilor, si il ingroapa acolo, intr-un vas de lut. Nu dupa foarte mult timp, ajunge aici un fost proprietar bogat, care incepe sa sape o mica temelie pentru chilia sa si astfel gaseste vasul din lut, intelegand ca acela este capul Sfantului Ioan, prin minune dumnezeiasca.
  Sfintele Maria si Marta din Betania erau surorile Sfantului si Dreptului Lazar, pomenite in fiecare an, pe 4 iunie.  Traditia Bisericii noastre spune ca, dupa Inaltarea Domnului, Lazar a pornit la vestirea Evangheliei, iar cele doua Surori ale lui l-au insotit, fiind pururea cu dansul. Nu se stie in ce loc au trecut la cele vesnice.
Sfanta Salomeea a fost, dupa traditia Bisericii noastre, sotia lui Zevedeu si mama Sfintilor Apostoli Iacov si Ioan Evanghelistul. Ea este cea care I-a cerut Mantuitorului marea cinste ca fiii ei sa fie asezati unul de-a dreapta si unul de-a stanga in Imparatia Sa, cerere la care Mantuitorul a raspuns: „Nu stiti ce cereti…” (Matei 20, 20-22).
Sfanta Suzana este pomenita in Evanghelia dupa Luca, la capitolul 8, versetul 3, alaturi de femeia lui Huza. Conform Sinaxarului, alaturi de Salomeea, a mers la mormant pentru a unge Trupul Domnului cu miresme.
  Asadar, facand aceasta sumara radiografie biografica, vedem ca numitorul comun al tuturor acestor femei mironosite este curajul marturisirii. Infruntand intunericul, pericolele din partea stapanirii si toate temerile ca, din varii motive li se poate intampla ceva rau, au gasit curajul si puterea de a merge la mormantul Domnului. Iar rasplata le-a fost pe masura, caci au avut bucuria de-a se intalni cu Insusi Mantuitorul. Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Matei ne spune ca pe cand mergeau ele de la mormant spre casa, Iisus Cel inviat din morti le-a intampinat si le-a zis: „Bucurati-va, nu va temeti!” (Matei 28, 9).

  Pana in zilele noastre, femeile mironosite au ramas modele de devotament, curaj, dragoste si credinta in urmarea lui Hristos si a poruncilor Sale pentru toate femeile crestine. Nu intamplator, in anul 2020, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a declarat a treia Duminica dupa Pasti ca fiind Duminica Femeilor crestine, pentru a evidentia rolul si importanta femeilor crestine in viata si in misiunea Bisericii si a societatii romanesti.

  Astfel, daca femeile mironosite s-au straduit sa aduca la mormantul Domnului miruri de mare pret, in aceasta zi aparte sa ne amintim cu recunostinta de sotiile, mamele si bunicile noastre, cele care care ne-au invatat primele si cele mai frumoase rugaciuni ale copilariei, dar si de invatatoarele si profesoarele care ne-au purtat mana si ne-au instruit in tainele scrisului, ale cititului si ale educatiei, in genere. Tuturor sa le aducem in aceasta zi gandurile noastre de profunda multumire, sa le spunem sincer cat de mult conteaza pentru noi, sa le pretuim neincetat si sa le pomenim in rugaciunile noastre. sursa:Bizanticons Art

Hristos a Inviat! Χριστός ανέστη! - VERSURI

   Aceasta este ziua pe care a facut-o DOMNUL: sa ne bucuram si sa ne veselim in ea!

†

   Cea mai frumoasa cantare psaltica: "Hristos a inviat!" Sa ne bucuram!

 Hristos a inviat din morti cu moartea pre moarte calcand si celor din morminte, viata daruindu-le!

 Sa invie DUMNEZEU, si sa se risipeasca vrajmasii LUI.

 Ο Χριστός ανέστη από τους νεκρούς με το θάνατο για το θάνατο πατώντας αυτούς στους τάφους, δίνοντάς τους ζωή! ≻ Greaca

 Precum se stinge fumul, sa se stinga. Cum se topeste ceara de fata focului.

 Hristos a inviat din morti cu moartea pre moarte calcand si celor din morminte, viata daruindu-le!

 Ο Χριστός ανέστη από τους νεκρούς με το θάνατο για το θάνατο πατώντας αυτούς στους τάφους, δίνοντάς τους ζωή! ≻ Greaca

 Asa sa piara pacatosii de la fata lui DUMNEZEU, Iar dreptii sa se bucure si sa se veseleasca.

 Ο Χριστός ανέστη από τους νεκρούς με το θάνατο για το θάνατο πατώντας αυτούς στους τάφους, δίνοντάς τους ζωή! ≻ Greaca

 Aceasta este ziua pe care a facut-o DOMNUL: sa ne bucuram si sa ne veselim in ea!

 Ο Χριστός ανέστη από τους νεκρούς με το θάνατο για το θάνατο πατώντας αυτούς στους τάφους, δίνοντάς τους ζωή! ≻ Greaca

Hristos a Inviat! Χριστός ανέστη!

Maria Coman / VIDEOCLIP

INVIEREA DOMNULUI - Invitata: MARIA COMAN / UNIVERSUL CREDINTEI la TVR1

Aparitii ale DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS, dupa Inviere.

  Aratarea DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS, dupa Inviere.

†

     In textele Sfintei Scripturi sunt prezentate unsprezece aparitii ale DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS inviat din morti, dintre care zece au avut loc in intervalul dintre Inviere si Inaltare, iar una, dupa Cincizecime. Unele dintre aceste aparitii sunt descrise in amanunt, iar altele sunt numai pomenite. Mai trebuie evidentiat ca nu sunt descrise toate de aceiasi Evanghelisti, adica nu sunt amintite toate cele unsprezece aparitii intr-o anumita Evanghelie, ci o parte sunt amintite de catre unii Evanghelisti, iar cealalta parte, de altii.

  Cu siguranta, au mai existat si alte aparitii ale DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS. Acest fapt rezulta din cuvantul Sfantului Evanghelist Luca, ce este cuprins in Faptele Apostolilor: …carora S-a si infatisat pe Sine viu dupa patima Sa prin multe semne doveditoare, aratandu-li-Se timp de patruzeci de zile si vorbind cele despre Imparatia lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 1, 3).

 Lucrul acesta era firesc sa se intample pentru ca, pe de o parte, DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS a vrut sa-i mangaie pe ucenici, iar pe de alta parte, a dorit sa ii pregateasca pentru Inaltarea Sa, dar si pentru venirea Preasfantului Duh.

Aparitiile DOMNULUI nostru Iisus HRISTOS dupa Inviere :

 Lui Simon Petru (I Cor. 15, 5-8; Luca 24, 35-51).

 Mariei Magdalena (Marcu 16, 9-11; loan 20, 11-18).

 Femeilor mironosite (Matei 28, 9-10).

 Celor doi ucenici care mergeau spre Emaus (Marcu 16, 12-13; Luca 24, 13-15).

 Celor zece Apostoli, atunci cand Toma nu era de fata (Marcu 16,14; Luca 24, 36-43; Ioan 20, 19-25).

 Celor unsprezece ucenici, atunci cand Toma era de fata (Ioan 20, 26-29).

 Celor sapte Apostoli, pe Marea Tiberiadei (Ioan 21, 1-23).

 Celor unsprezece din Galileea (Matei 28, 16).

 Apostolilor in Betania, atunci cand S-a inaltat la cer (Marcu 16, 19-20; Luca 24, 50; Fapte 1, 6-11,1 Cor. 15, 7).

 Lui Iacov, ruda Domnului (I Cor. 15,7).

 Sfantului Apostol Pavel (I Cor. 15, 8-9).

   Aceste aparitii ale DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS de dupa Invierea Sa din morti sunt consemnate in Noul Testament. Exista totusi multe alte exemple de sfinti care s-au invrednicit sa-L vada ei insisi pe DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS. De altfel, Biserica Ortodoxa, care este Trupul inviat al DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS, ne ofera experienta Invierii. Referindu-se la rugaciunea.

 Invierea DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS vazand, sa ne inchinam Sfantului Domnului Iisus, Unuia Celui fara de pacat.

  Sfantul Simeon Noul Teolog invata ca, prin aceasta rugaciune, nu ne referim numai la Invierea pe care au vazut-o ucenicii. Cu alte cuvinte, nu este vorba despre o simpla mentiune istorica, ci mai ales despre Invierea, sau mai bine zis, despre DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS inviat din morti, pe Care Il vedem in Biserica. Nu spunem:

 crezand in Invierea DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS.

 ci

 Invierea DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS vazand.

  Desigur, sunt multi cei care cred in Inviere, dar mai sunt si altii, chiar daca putini, care Il vad in tot ceasul pe DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS inviat, imbracat in lumina 

Si stralucind cu stralucirea nestricaciunii si a Dumnezeirii

 caci cu adevarat, Invierea DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS „este invierea celor de pe pamant”. Asadar, unii sunt martori „auditivi” ai Invierii DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS, iar altii sunt martori „vizuali”. Cei din a doua categorie sunt, prin excelenta, martorii Invierii DOMNULUI IISUS.

  In continuare, vom analiza unele aspecte referitoare la aparitiile DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS de dupa Invierea Sa, mai ales la cele care au o mai mare legatura cu temele hristologice pe care le dezvoltam aici.

Femeile au fost primele care L-au vazut pe DOMNUL HRISTOS Inviat

   Faptul ca femeile mironosite au fost primele care L-au vazut DOMNULUI IISUS HRISTOS inviat din morti are o semnificatie deosebita. Inspaimantati de ceea ce se petrecuse, Apostolii s-au ascuns intr-o casa, in vreme ce femeile, pline de dragoste, de caldura sufleteasca si de barbatie, s-au dus la mormant inca dinainte de a se ivi zorile pentru ca sa unga Trupul DOMNULUI IISUS cu miresme. Nu le-a fost frica nici de intuneric, nici de singuratate si nici de soldati. Aceasta inseamna ca, pentru a se invrednici sa-L vada pe DOMNULUI IISUS HRISTOS inviat, omul are nevoie de dragoste si de barbatie.

  Dupa cum spune Sfantul Grigorie Palama, faptul ca DOMNUL HRISTOS S-a aratat mai intai femeilor mironosite are un profund inteles teologic. Invata ca Invierea DOMNULUI este innoirea si invierea firii omenesti, rezidirea si reintoarcerea la viata fara de moarte pe care a avut-o primul Adam. Dupa facerea sa, primul Adam a fost vazut mai intai de femeie, care a fost zidita imediat dupa Adam, pentru ca in acel ceas nu mai era nimeni altcineva care sa il vada. In egala masura, pe noul Adam nu L-a vazut nimeni atunci cand a iesit din mormant, dar mai tarziu, prima data a fost vazut de femei.

  Asadar, mironositele au devenit evangheliste ale Evanghelistilor si apostoli ai Apostolilor. Acest fapt are o deosebita insemnatate. Eva a fost aceea care a adus lui Adam vestea caderii, iar acum, tot femeia este cea care aduce Apostolilor vestea Invierii. In acest fel s-a facut reasezarea firii femeiesti pe locul avut inainte de pacat.

 Nimeni nu o mai poate invinui acum pe femeie de incalcarea poruncii si de cadere.

 Nichita Talcuitorul face si alte observatii in legatura cu numele femeilor mironosite. Aceste nume infatiseaza trasaturile personale ale acestora si ne arata felul in care trebuie sa traim si drumul pe carei trebuie sa-l urmam pentru a-L vedea pe DOMNUL HRISTOS inviat din morti.

  Maria Magdalena, din care DOMNUL HRISTOS a scos sapte duhuri necurate, simbolizeaza acel suflet care se curata de aluatul diavolului prin supunerea fata de poruncile evanghelice.  

 Salomeea, al carei nume inseamna pace, reprezinta omul care a dobandit pacea interioara prin biruirea patimilor, care a supus trupul sufletului si a primit lumina cunostintei prin vederea de Dumnezeu si prin intelegerea adancimilor duhovnicesti. 

 Ioana, al carei nume inseamna porumbita, simbolizeaza sufletul fara rautate si plin de virtuti, care a scapat prin blandete de orice patima si care izvoraste intelesuri pline de discernamant duhovnicesc. Atunci cand omul se distinge prin aceste stari duhovnicesti si se apropie de mormantul inimii sale, el vede dandu-se la o parte piatra indiferentei si a tulburarii cugetului, iar ingerii, care reprezinta constiinta sa, ii vestesc ca a inviat in el gandul virtutii si al cunostintei care fusese mort si, mai mult decat atat, omul se va invrednici sa vada aratarea in inima sa a lui Dumnezeu Cuvantul Insusi, fara ca aceasta aparitie sa mai fie o preinchipuire sau un simbol.

  In concluzie, pentru a se invrednici de inchinarea in fata DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS inviat din morti si de auzirea „cuvantului invierii”, omul are nevoie de curatire interioara.

  PREASFANTA NASCATOARE este prima care L-a vazut pe DOMNUL nostru IISUS HRISTOS Inviat

 

In troparele Bisericii, se spune ca vestea Invierii DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS a fost dusa la PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU de ingerul DOMNULUI.

Ingerul a strigat celei pline de har: CURATA FECIOARA, bucura-te; iarasi zic: Bucura-te, ca FIUL tau a inviat a treia zi din mormant.

  Desigur, din textele evanghelice nu rezulta clar ca Maica Domnului L-a vazut pe Hristos inviat. Exista insa fraze care se refera la „cealalta Marie”. Sfantul Evanghelist Matei scrie: 

 Dupa ce a trecut sambata, cand se lumina de ziua intai a saptamanii (duminica), au venit Maria Magdalena si cealalta Marie, ca sa vada mormantul (Matei 28,1). 

 De asemenea, in alta parte, se vorbeste despre Maria lui Iacov (Luca 24, 10). Talcuind aceste situatii, Sfantul Grigorie Palama spune ca este vorba despre MAICA DOMNULUI, care a venit prima la mormant. Ea a aflat de la inceput din gura Arhanghelului Gavriil ca FIUL ei a inviat, dupa care L-a vazut pe ACESTA, si numai ea s-a invrednicit sa-I cuprinda picioarele cu mainile sale.

   Asa cum afirma Sfantul Grigorie Palama, era drept si corect ca Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa fie prima care sa afle vestea Invierii si prima care sa-L vada pe Hristos inviat. Desigur, acest lucru are legatura si cu faptul ca MAICA DOMNULUI ajunsese la o mare curatie, pentru ca de mic copil traise indumnezeirea.

  Faptul ca Sfintii Evanghelisti au evitat sa spuna direct ca prima care L-a vazut pe Hristos a fost PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU are o motivatie importanta, dupa cum afirma Sfantul Grigorie Palama, pentru ca ei nu au vrut sa dea necredinciosilor prilej de a pune la indoiala invierea, de vreme ce aceasta a fost constata de MAICA DOMNULUI HRISTOS.

  MAICA DOMNULUI a fost ultima care a plecat de langa Cruce. Tot ea a fost si prima care s-a dus la mormant ca sa unga cu miresme TRUPUL LUI HRISTOS. Acest fapt s-a petrecut nu numai pentru ea era MAICA LUI, dar si datorita starii ei duhovnicesti inalte, pentru ca cei care au vedere de DUMNEZEU intr-un grad ridicat au o cunostinta mai mare si o dragoste mai desavarsita.

Aratandu-Se ucenicilor, DOMNUL IISUS HRISTOS le-a impartit daruri.

 

  Incepand din ziua Invierii au avut loc mai multe aparitii ale DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS. Intre acestea au fost aratarea in fata ucenicilor care se aflau inchisi intr-o casa, atunci cand Sf. Apostol Toma nu era printre ei, si cea din duminica urmatoare, dupa opt zile, cand era de fata si Sf. Apostol Toma (Ioan 20, 19-29). 

 Aratandu-Se ucenicilor, DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS le-a impartit daruri. Primul dar a fost pacea, iar al doilea a fost Duhul Sfant spre iertarea pacatelor. Nimeni nu poate da ceva din ceea ce nu are. Aceasta inseamna ca, fiind DUMNEZEU, HRISTOS este izvoratorul pacii, pentru ca pacea este energia (harul) DUMNEZEULUI TREIMIC. Prin intruparea si prin jertfa Sa, El a facut pace intre cele ceresti si cele pamantesti, intre ingeri si oameni, intre oameni si DUMNEZEU, intre oameni si intreaga zidire si desigur, a revarsat pacea peste toate energiile sufletesti. De asemenea, El a dat Duh Sfant, deoarece Duhul Sfant Se odihneste in FIUL. Persoanele Sfintei Treimi au comuniune si unire in fiinta si in energie, pentru ca sunt de o gandire, de o fire si de o putere. Duhul Sfant purcede din TATAL, dar este impartasit prin FIUL.

  Ne putem pune intrebarea: care este diferenta dintre darul Duhului Sfant de dupa Inviere si pogorarea Duhului Sfant asupra ucenicilor din ziua Cincizecimii? Cunoastem faptul ca ucenicii au primit Duh Sfant in ziua Cincizecimii. In aceste conditii, cum putem oare spune ca DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS le-a dat Duh Sfant imediat dupa Invierea Sa?

  Sfantul Grigorie Teologul invata ca, fara nici o indoiala, aici este vorba despre o intensitate diferita a lucrarii Duhului Sfant. Duhul Sfant era in permanenta unit cu Fiul.

  Insasi intruparea FIULUI, ca si intreaga SA lucrare, s-a facut prin impreuna-lucrarea celei de-a TREIA PERSOANE A SFINTEI TREIMI. Prin urmare, Duhul Sfant lucra in ucenici atat cat puteau ei sa il incapa, adica fie „slab”, fie „cu mai multa putere”, fie „desavarsit”.

  Inainte de Patima DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS, DUHUL SFANT lucra in ucenici „slab”, dupa puterea pe care acestia o primisera, de a alunga duhurile si de a vindeca bolile. In timpul in care ucenicii il urmau pe DOMNUL IISUS HRISTOS, ei se curateau prin lucrarea DUHULUI SFANT. Mai apoi, insa, adica dupa Inviere, DUHUL SFANT a lucrat cu mai multa intensitate, ca „o impartasire mai sfanta”. Motivele pentru care DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS le-a dat ucenicilor DUH SFANT imediat dupa Inviere au fost doua. 

1. Mai intai, El a vrut sa-i pregateasca pe acestia pentru marea impartasire cu DUHUL SFANT din ziua Cincizecimii, deoarece nimeni nu se poate impartasi intr-o masura mai mare din DUHUL SFANT daca nu este pregatit corespunzator. 

2. In al doilea rand, acest dar al DUHULUI SFANT avea legatura cu iertarea pacatelor, nu cu impartasirea din DUHUL SFANT. Potrivit invataturii Sfantului Grigorie Palama, impartasirea din DUHUL SFANT nu este acelasi lucru cu iertarea pacatelor prin HARUL DUHULUI SFANT. Abia in ziua Cincizecimii, pregatiti fiind duhovniceste, ucenicii au primit marele dar si s-au facut madulare ale TRUPULUI inviat al DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS. In ziua Invierii, DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS nu Se afla inca in ucenicii Sai, dar in ziua Cincizecimii, acestia s-au facut MADULARE ALE TRUPULUI LUI HRISTOS.

DOMNULUI IISUS HRISTOS S-a aratat Sf. Apostolului Toma cand acesta a devenit pregatit

 

  Atunci cand a avut loc prima aratare a lui DOMNULUI IISUS HRISTOS catre ucenicii Sai, Sfantul Apostol Toma nu era de fata. Cu toate acestea, si el s-a invrednicit de vederea DOMNULUI IISUS HRISTOS dupa opt zile, adica in duminica urmatoare (Ioan 20, 24-30).

  Dupa cum spune Sfantul Grigorie Palama, de obicei DOMNULUI IISUS HRISTOS Se arata ucenicilor atunci cand acestia erau stransi laolalta. De aceea, nefiind de fata, Sf. Apostol Toma nu a putut sa-L vada si el. In duminica urmatoare insa, atunci cand se afla printre ceilalti, s-a invrednicit si el sa aiba parte de aceasta mare experienta. Prin urmare, suntem sfatuiti sa nu lipsim de la intalnirile de duminica, pentru ca sa nu patim si noi ceea ce a patit Sf. Apostol Toma.

  Exista o motivatie profunda pentru care Sf. Apostol Toma nu s-a invrednicit sa-L vada pe DOMNULUI IISUS HRISTOS din prima zi. Asa cum talcuieste Cuviosul Teofilact, Sf. Apostol Toma era sovaitor si considera imposibila Invierea DOMNULUI HRISTOS. Asadar, el nu ajunsese inca la o asemenea stare duhovniceasca incat sa-L vada pe DOMNUL și DUMNEZEUL nostru IISUS HRISTOS inviat. Anterior, am subliniat faptul ca DOMNUL HRISTOS Se arata celor care se gaseau intr-o stare duhovniceasca corespunzatoare, pentru ca aratarea SA sa reprezinte pentru ei mantuire, nu iad. Se pare insa ca Sf. Apostol Toma nu ajunsese inca la maturitatea duhovniceasca ceruta de o asemenea impartasire.

  De altfel, faptul ca DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS a intarziat o saptamana pana sa i Se arata Sf. Apostol Toma, a insemnat ca i-a lasat acestuia timp pentru a se pregati. DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS a amanat aparitia in fata Sf. Apostol Toma „pentru ca sa fie invatat de ceilalti ucenici, iar cele auzite sa-l faca mai ravnitor si, in viitor, sa-l faca mai credincios” (Cuviosul Teofilact). Asadar, a fost nevoie de o saptamana intreaga pentru ca Sf. Apostol Toma sa primeasca de la ceilalti ucenici invatatura trebuincioasa si pentru ca sa afle cele petrecute in legatura cu aratarea DOMNULUI IISUS HRISTOS, astfel incat sa se aprinda in el o mare ravna, dar si sa se pocaiasca pentru necredinta sa, iar aratarea DOMNULUI IISUS HRISTOS sa ii fie spre mantuire.

  Dupa ce Sf. Apostol Toma s-a pregatit in mod corespunzator, in momentul aparitiei DOMNULUI IISUS HRISTOS, el s-a facut teolog si a marturisit: 

 DOMNUL meu si DUMNEZEUL meu (Ioan 20, 28)

  Aceste cuvinte arata certitudinea sa privind cele doua firi ale DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS unite intr-un singur ipostas, pentru ca DOMN desemneaza firea omeneasca, iar DUMNEZEU, pe cea dumnezeiasca, si amandoua aceste firi sunt unite in DOMNUL și DUMNEZEUL inviat din morti (Cuviosul Teofilact).

  Asadar, Sf. Apostol Toma nu a fost necredincios in sensul ateismului, ci in sensul ca nu era in stare sa primeasca credinta prin vederea de DUMNEZEU. Pentru multa vreme, el s-a aflat la treapta credintei „din auzite”, dar dupa aceea a ajuns la credinta ce se naste din vederea de DUMNEZEU. Exista asadar o mare diferenta intre ateu, care este un om impotriva lui DUMNEZEU, si cel necredincios sau cel ne'ncrezator, care isi are credinta din auzite, nu din vederea de DUMNEZEU.

Pe Marea Tiberiadei Ioan L-a recunoscut pe Domnul si Petru a alergat catre El

  Una dintre aparitiile DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS in fata ucenicilor s-a facut pe Marea Tiberiadei, in ceasul in care acestia pescuiau in larg (Ioan 21,1-14). Nu vom expune aici faptele legate de aceasta aparitie si nici felul in care DOMNULUI IISUS HRISTOS S-a aratat, ci vom sublinia numai cateva aspecte interesante.

1.  Primul aspect este ca ucenicii nu L-au recunoscut pe DOMNULUI IISUS HRISTOS: „dar ucenicii n-au stiut ca este Iisus”. Acest lucru se explica prin faptul ca, in realitate, aparitiile DOMNULUI nu sunt numai prezenta Acestuia, ci reprezinta adevarate revelatii dumnezeiesti. Sfantul Evanghelist Ioan spune limpede: 

 Dupa acestea, DOMNULUI IISUS HRISTOS S-a aratat iarasi. 

 HRISTOS DUMNEZEU Se arata pe Sine Insusi atunci cand voia. Asemenea aparitii sau transformari ale DOMNULUI IISUS HRISTOS au fost multe, atat inainte, cat si dupa Inviere.

2.  Al doilea aspect este ca aparitia DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS se face in functie de starea duhovniceasca a oamenilor. Astfel, dupa pescuitul minunat, primul care L-a recunoscut pe DOMNUL IISUS HRISTOS, a fost Sf. Apostol Ioan, iar acesta i-a spus si Sf. Apostol Petru: Si a zis lui Petru ucenicul acela pe care-l iubea DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS: 

 DOMNUL este!

  Iar atunci, Sf. Apostol Petru si-a incins haina si s-a aruncat in apa pentru ca sa ajunga mai repede la DOMNULUI HRISTOS. De aici, vedem ca ucenicul pe care il iubea IISUS HRISTOS si care este expresia vederii de DUMNEZEU Il recunoaste pe DOMNULUI IISUS HRISTOS, in vreme ce Sf . Apostol Petru, care se gasea inca la treapta faptuirii, tocmai din cauza lepadarii si a starii de pocainta in care se afla, alearga catre DOMNUL IISUS HRISTOS. Sfantul Grigorie Palama spune ca Ioan era „mult mai pregatit decat toti ceilalti pentru a primi cunostinta dumnezeiasca”, in vreme ce Sf . Apostol Petru era „mai grabnic in fapta decat toti”. Asadar, Sf. Apostol Ioan era la treapta teoriei, in vreme ce Sf. Apostol Petru era sarguincios spre practica. Acest lucru arata ca teoria il recunoaste pe DUMNEZEU, iar practica urmeaza teoriei. Cateodata, se manifesta mai intai practica, dupa care urmeaza teoria, iar alteori, teoria – care naste cunostinta – este urmata de practica.

3. Al treilea aspect are legatura cu faptul ca, atunci cand au venit pe tarm, ucenicii au vazut „ jar pus jos si peste pus deasupra si paine ”. Dupa cum spune Sfantul Grigorie Palama, cuvantul anthrakiarf desemneaza in realitate un fel de piele pe care drumetii o asezau jos, in loc de masa. Asadar, ucenicii au vazut un peste care nu a fost pescuit din lac, ci a fost creat din nimic, alaturi de o paine. Faptul ca i-a chemat sa pranzeasca si ca le-a dat El insusi sa manance arata ca El este Cel care va darui desfatarea ce va sa fie dupa ce Apostolii vor prinde pesti in mrejele lor, prin propovaduire si prin strangerea tuturor laolalta intru credinta cea adevarata.

Mitropolit Hierotheos Vlachos
sursa:crestinortodox.ro

Zis-a DOMNUL IISUS: - EU cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.

   Si usile fiind incuiate acolo unde ucenicii erau adunati de frica Iudeilor, a venit DOMNUL IISUS si a stat in mijloc si le-a zis:

- PACE VOUA!

†

  Deci, fiind seara in acea zi de’ntai a saptamanii (duminica), si usile fiind incuiate acolo unde ucenicii erau adunati de frica Iudeilor, a venit DOMNUL IISUS si a stat in mijloc si le-a zis:

Pace voua!

  Si zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s’au bucurat ucenicii vazandu-L pe Domnul. Atunci DOMNUL IISUS le-a zis iarasi:

Pace voua! Asa cum Tatal M’a trimis pe Mine, tot astfel si Eu va trimit pe voi.

 Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis:

Luati Duh Sfant! Carora le veti ierta pacatele, li se vor ierta. Carora le veti tine, tinute vor fi.

  Dar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit DOMNUL IISUS. Deci i-au zis ceilalti ucenici:

L-am vazut pe Domnul!

 Dar el le-a zis:

  Daca nu voi vedea eu in mainile Lui semnul cuielor si daca nu-mi voi pune degetul meu in semnul cuielor si daca nu-mi voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede.

 Si, dupa opt zile, ucenicii Sai erau iarasi inlauntru, si Toma impreuna cu ei. Si a venit DOMNUL IISUS, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis:

PACE VOUA!

Apoi i-a zis lui Toma:

Adu-ti degetul tau incoace; si vezi mainile Mele si adu-ti mana ta si pune-o in coasta Mea si nu fi necredincios, ci credincios!

 Raspunzand Toma, I-a zis:

Domnul meu si Dumnezeul meu!

DOMNUL  IISUS i-a zis:

Pentru ca M’ai vazut, ai crezut, fericiti cei ce au crezut fara sa fi vazut!

  Si inca multe alte minuni a facut DOMNUL IISUS in fata ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta. Iar acestea s’au scris, pentru ca voi sa credeti ca DOMNUL IISUS este HRISTOS, FIUL lui DUMNEZEU, si, crezand, viata sa aveti intru numele Lui.

Sfanta evanghelie dupa Ioan
Capitolul 20: 19-31

Zis-a DOMNUL IISUS: 

EU cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin.

  Iar cei unsprezece ucenici au mers in Galileea, la muntele unde le-a poruncit Domnul IISUS, si vazandu-L, I s’au inchinat, iar unii s’au indoit.

Si apropiindu-Se DOMNUL IISUS, le-a grait, zicand:

Datu-Mi-s’a toata puterea in cer si pe pamant. Drept aceea, mergeti si invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh,  invatandu-le sa pazeasca toate cate v’am poruncit Eu voua. Si iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin.

Sfanta evanghelie dupa Matei
Capitolul 28:  16-20

~❇~~†~~❇~

~❇~

Sfantul Apostol TOMA, nu trebuie numit necredincios.

 

  Sf. Apostol TOMA, nu a negat dumnezeirea lui Hristos. E adevarat ca atunci cand ceilalti Apostoli i-au marturist ca Hristos a inviat ("Am vazut pe Domnul"), el le-a spus: "Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede" (Ioan. 20: 25). Acest "daca" arata ca nu era impietrit la inima, ca nu era asemeni fariseilor. Daca s-ar fi asemanat acestora, el ar fi grait: "Orice mi-ati spune, eu nu voi crede".

  Sf. Ap. Toma nu L-a vazut pe DOMNUL HRISTOS ca fiind un simplu om, o persoana care de vreme ce a murit, nu se mai poate ridica din moarte. El doar s-a indoit. Iar Sfantul Chiril al Alexandriei spune ca el nu se indoieste de faptul ca HRISTOS a inviat, ci de faptul ca El se mai poate afla dupa invierea Sa intr-un trup vizibil.

  Iar daca nu am da crezare cuvintelor Sfantului Chiril, si am spune ca Sf. Ap. Toma s-a indoit de invierea Domnului, e bine sa precizam ca nu doar el s-a indoit. Cand femeile mironosite au vazut piatra ridicata de la mormantul Sau, nu s-au gandit ca Hristos a inviat, ci au spus:

Au luat pe Domnul din mormant si noi nu stim unde L-au pus (Ioan 20, 2)

Apostolii, dupa ce au primit marturisirea Mariei Magdalena;

auzind ca este viu si ca a fost vazut de ea, n-au crezut (Marcu 16: 11)

  Apostolul Toma nu este singurul care a dorit o dovada concreta. Sa ne amintim ca Sf. Petru si Ioan nu se multumesc cu vestirea femeilor mironosite, ci au alergat la mormant si au vazut "giulgiurile puse jos, iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusa impreuna cu giulgiurile, ci infasurata, la o parte, intr-un loc. Atunci a intrat si celalalt ucenic care sosise intai la mormant, si a vazut si a crezut" (Ioan 20, 6-8).

  Daca duminica seara, in ziua Invierii Domnului, Mantuitorul nu ar fi avut initiativa de a le arata celor zece ucenici semnele rastignirii Sale, cu siguranta si acestia s-ar fi aratat indoielnici. Pentru ca Sf. Toma nu s-a bucurat de gestul Mantuitorului - aratarea semnele cuielor din palme si semnul din coasta Sa, locul in care a fost impuns cu sulita, Hristos Se arata din nou si il chema pe Toma sa vada trupul Sau si sa creada ca a inviat cu un trup care nu a fost desfiintat prin Inviere. Dupa opt zile, cand Se arata din nou Apostolilor, ii spune lui Toma: 

Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fii necredincios, ci credincios. (Ioan 20, 27)

  Scriptura nu ne spune daca Toma a atins trupul Domnului. Dar cantarile Bisericii din a doua saptamana de dupa Pasti ne vestesc ca Sfantul Apostol Toma a pipait coasta Mantuitorului: 

  Cine a pazit mana ucenicului nearsa, cand s-a apropiat de coasta Domnului cea de foc? Cine i-a dat ei putere de a putut pipai osul cel de vapaie? Cu adevarat ceea ce s-a pipait. Caci, daca n-ar fi dat coasta putere dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipai patimile care au zguduit si cele de sus si cele de jos?

 Asadar, Apostol Toma a implinit ceea ce i-a zis Hristos - "pipaie", s-a incredintat prin atingere: 

Domnul meu si Dumnezeul meu (Ioan 10: 28)

  Deci nu Apostolul Toma este necredincios, ci necredinciosi suntem noi pentru ca nu ne incredem in marturisirea lui: 

Domnul meu si Dumnezeul meu (Ioan 10, 28)

  Faptul ca Toma Il atinge, arata ca din unirea cu El vine adevarata cunoastere. Cu siguranta sunt si astazi multe persoane care Ii cer dovezi lui Dumnezeu, Ii cer sa Se arate. Dar daca Dumnezeu le-ar arata semne, ar ramane in continuare exterior. Ori Dumnezeu vrea unire. Pentru crestini, Hristos cel Inviat nu este o simpla informatie istorica, este o persoana care ne cheama la unire. Apostolul Toma este invitatia de a depasi masura firii. Cum? Impartasindu-ne cu Trupul si Sangele Domnului. Asa vom ajunge sa ne iubim vrajmasii, sa-i binecuvantam pe cei ce ne blesteama, sa facem bine celor ce ne urasc si sa ne rugam pentru cei ce ne vatama si ne prigonesc. Numai impartasindu-ne putem spune ca Dumnezeu nu ne cere lucruri imposibile.
sursa:crestinortodox.ro

Cea mai frumoasa formula de SALUT.

   Cel mai frumos SALUT crestin.

†

   Hristos a Inviat! sau Cristos a Inviat!

Este o formula cu care se saluta crestinii, in majoritatea tarilor de traditie crestina. Raspunsul este 

Adevarat a inviat! - El intr-adevar a inviat!

 Hristos a inviat este un salut crestin care este folosit de la Invierea Domnului pana la Inaltarea Sa. 

Raspunsul la „Hristos a inviat!” este:

Adevarat a inviat! sau El intr-adevar a inviat!

  De la Inaltare pana la Rusalii, crestinii se saluta cu „ Hristos a inviat! ” ～ „ Adevarat a inviat! ”  sau „ El a inviat intr-adevar! ”

In secolul trecut, Sfantul Serafim de Sarov a intampinat fiecare vizitator cu cuvintele energizante: 

Bucuria mea, Hristos a inviat!

HRISTOS A INVIAT ↭ ADEVARAT A INVIAT 

si in alte limbi  ⏬

    Albaneza: Krishti Ungjall! – Vertete Ungjall!

    Araba: Al Maseeh Qam! – Haqqan Qam!

    Armeana: Christos harjav i merelotz! – Orhniale harutjun Christosi!

    Bielorusa: Khristos Uvoskros! – Zaprowdu Uvoskros!

    Chineza: Helisituosi fuhuole! – Queshi fuhuole!

    Copta: Pikhirstof aftonf! – Khen o methni aftonf!

    Ceha: Kristus vstal zmrtvy’ch! – Skutec ne vstal!

    Daneza: Kristus er opstanden! – Ja, sandelig opstanden!

    Olandeza: Christus is opgestaan! – Hij is waarlijk opgestaan!

    Engleza: Christ is Risen! – Indeed, He is Risen!

    Estona: Kristus on surnuist ülestõusnud! – Tõesti ülestõusnud!

    Finlandeza: Kristus nousi Kuolleista! – Totisesti Nousi!

    Franceza: Christ est Ressuscité! – En Vérité, Il est Ressuscité!

    Galica: Erid Krist! – G’deya! n erid she!

    Germana: Christus ist auferstanden! Er ist wahrhaftig auferstanden!

    Galica irlandeza: Tá Críosd ar éirigh! – Go deimhin, tá e ar éirigh!

    Galica scotiana: Tha Crìosd air èiridh! – Gu dearbh, tha e air èiridh!

    Georgiana: Kriste aghsdga! – Cheshmaritad aghsdga!

    Greaca: Christos Anesti! – Alithos Anesti!

    Ebraica: Ha Mashiyach qam! – Ken hoo qam!

    Maghiara: Krisztus feltámadt! – Valóban feltámadt!

    Italiana: Cristo è risorto! – È veramente risorto!

    Japoneza: Harisutosu Fukkatsu! – Jitsu Ni Fukkatsu!

    Latina: Christus resurrexit! – Vere resurrexit!

    Norvegiana: Kristus er oppstanden!– Han er sannelig opstanden!

    Poloneza: Khristus Zmartvikstau! – Zaiste Zmartvikstau!

    Portugheza: Christo Ressuscitou! – Em Verdade Ressuscitou!

    Romana: Hristos a inviat! – Adevarat a inviat!

    Rusa: Khristos voskres! – Voistinu voskres!

    Sarba: Hristos Vaskrese! – Vaistinu Vaskrese!

    Slavona: Christos Voskrese! – Voistinu Voskrese!

    Slovaca: Kristus vstal zmr’tvych! – Skutoc ne vstal!

    Spaniola: Cristo ha resucitado! – Verdaderamente ha resucitado!

    Suedeza: Kristus är upstånden! – Ja, Han är sannerligen uppstånden!

    Siriaca: Meshiha qam! – Bashrira qam!

    Ucraneana: Kristos Voskres! – Voistinu voskres!

    Galeza: Atgyfododd Crist! – Atgyfododd in wir!

sursa:basilica.ro

Adevarul despre Sfantul Mormant si Sfanta Lumina

(documentar 2023)

    Inaltarea Domnului este praznuita la 40 de zile dupa Inviere, in Joia din saptamana a VI-a, dupa Pasti. In aceasta zi crestinii se saluta cu:

Hristos S-a inaltat!

Adevarat S-a inaltat!

 Inaltarea Domnului este una dintre cele mai vechi sarbatori crestine, despre care amintesc Constitutiile Apostolice. In Biserica Ortodoxa Romana, sarbatoarea Inaltarii Domnului este si ziua dedicata pomenirii Eroilor neamului. In toate bisericile, manastirile si catedralele ortodoxe din tara si strainatate se face pomenirea tuturor Eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului.

  "Hristos S-a inaltat!" - "Adevarat S-a inaltat!", este un salut care exprima credinta ca Mantuitorul a inaltat firea omeneasca la cel mai inalt grad de desavarsire cu putina si ne descopera si tinta spre care trebuie sa ajunga fiecare dintre noi. Ne salutam astfel pana la odovania praznicului Inaltarii Domnului.

  Din ziua urmatoare trecem in alta perioada, in aceea a pregatirii pentru sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh.

  Astfel, vineri este ziua in care sa savarseste odovania praznicului Inaltarii Domnului. Odovania reprezinta incheierea perioadei de timp legata de sarbatoare. Mentionam ca in Vechiul Testament intalnim sarbatori, precum Pastile sau Sarbatoarea Corturilor, care nu se limitau doar la ziua praznuirii, ci jertfele la Templu si lecturile de la Sinagoga se faceau pe o perioada de mai multe zile. Aceasta practica a fost preluata si de Biserica, care a insotit marile sarbatori de o perioada de presarbatoare, de pregatire, dar si de o perioada de postserbare.

  Nu vad nimic rau in a ne saluta astfel, chiar daca au fost persoane care au afirmat ca daca Invierea Domnului nu a avut martori si era nevoie de salutul Hristos a inviat! - Adevarat a inviat! 

 

 Inaltarea Domnului a avut martori si nu ar mai fi necesar salutul Hristos S-a inaltat! - Adevarat S-a inaltat! 

 

 Acest salut intareste adevarul ca Hristos este Imparat, care sta pe tronul dumnezeiesc si ca Om.

sursa:crestinortodox.ro

Aspecte ale Saptamanii Luminate.

Hristos a Inviat!

†

   Randuiala speciala in Saptamana Luminata.

 

 In Saptamana Luminata, zilele de miercuri si vineri sunt zile cu "harti". Biserica ne ofera dezlegare la mancarurile de dulce datorita Invierii Domnului. Conform Tipicului Sfantului Sava, miercurea si vinerea, in perioada cuprinsa intre Invierea Domnului si Duminica Tuturor Sfintilor (prima dupa Rusalii), avem "dezlegare la peste".

De la Invierea Domnului si pana la Rusalii, nu se fac metanii, ci doar inchinaciuni.
Incepand din Duminica Sfintelor Pasti si pana la Inaltarea Domnului, la Liturghie se canta Axionul Pastilor: "Ingerul a strigat …", iar credinciosii se saluta cu cuvintele: "Hristos a inviat!” si raspund: "Adevarat a inviat!"

In Saptamana Luminata nu se citeste Psaltirea.

In aceasta saptamana nu se fac parastase pentru cei trecuti la cele vesnice. Amintim ca incepand cu praznicul Intrarii Domnului in Ierusalim, Biserica nu mai face slujbe speciale pentru cei adormiti. Aceste slujbe sunt reluate dupa Duminica Tomii. Acest lucru nu inseamna ca ei sunt dati uitarii. Sa nu pierdem din vedere ca Biserica ii pomeneste pe acestia in cadrul oricarei Sfinte Liturghii. Chiar si in Saptamana Patimirilor cei adormiti sunt pomeniti in cadrul Sfintei Liturghii din Joia cea Mare, apoi de praznicul Invierii si la orice Sfanta Liturghie de dupa Sfintele Pasti.

Dupa binecuvantarea de inceput de la Vecernie si Utrenie, se canta troparul "Hristos a inviat din morti." (de trei ori) si stihurile Pastilor. In vremea rostirii stihurilor, preotul cadeste cele patru laturi ale Sfintei Mese si intreg Sfantul Altar.

Slujbele de inmormantare din Saptamana Luminata sunt oficiate dupa o randuiala speciala. Slujba inmormantarii este inlocuita de slujba Invierii. Asadar si cantarile acestei slujbe vorbesc de biruinta Vietii asupra mortii.

Marti, in Saptamana Luminata, au loc uscarea si sfaramarea Sfantului Agnet, sfintit in cadrul Liturghiei Sfantului Vasile din Sfanta si Marea Joi, din Saptamana Patimilor. Amintim ca in Joia Mare, in cadrul Proscomidiei, pe langa Sfantul Agnet, care se foloseste la Sfanta Liturghie din ziua respectiva, se mai scoate inca un Agnet, care se sfinteste impreuna cu celalalt, fara sa se rosteasca de doua ori rugaciunile epiclezei si fara sa se binecuvanteze fiecare separat.

Al doilea Agnet este uscat si sfaramat dupa o randuiala speciala. Dupa ce este sfaramat, este asezat intr-un chivot pe Sfanta Masa din Altar. Acest Agnet este folosit de-a lungul intregului an pentru impartasirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserica din motive bine intemeiate.

In vinerea din Saptamana Luminata, de Izvorul Tamaduirii, se obisnuieste ca dupa otpustul Sfintei Liturghii sa se savarseasca slujba sfintirii celei mici a apei.

Intreaga saptamana este considerata ca o zi de sarbatoare continua

Slujbele se tin cu Usile imparatesti larg deschise

Este prima saptamana din perioada liturgica numita Penticostar

In Vinerea Luminata este sarbatorit "Izvorul Tamaduirii"

  Rugaciunea „Imparate Ceresc" este inlocuita de troparul „Hristos a Inviat" pana la Vecernia dinaintea Cincizecimii

  In trecut, catehumenii botezati petreceau toata saptamana in biserica, imbracati in camasa alba pe care o primisera la botez

  In vechime, Botezul era savarsit in noaptea de Pasti. Cei botezati erau numiti "luminati" si purtau haine albe in toata saptamana de dupa Pasti. Sunt persoane care afirma ca de la purtarea hainelor albe, aceasta saptamana a primit numele de Saptamana Luminata.

  Daca privim mai adanc, putem marturisi ca in aceasta perioada toate s-au umplut de Lumina Sfanta a Invierii Domnului.

  Sa ne amintim ca in noaptea Sfintelor Pasti, se sting in biserica toate luminile. Numai candela de pe Sfanta Masa din Sfantul Altar ramane aprinsa. Spatiul intunecos este chipul mortii si al iadului in care a coborat HRISTOS cu sufletul Sau. Candela aprinsa de pe Sfanta Masa este sufletul viu si indumnezeit al Mantuitorului coborat la iad.

  Preotul adreseaza chemarea "Veniti sa primiti lumina!" tuturor, nu doar anumitor persoane. Pe toti ne cheama sa facem trecerea de la intunericul mortii, la lumina vietii vesnice. Iar aceasta trecere este exprimata prin aprinderea tuturor lumanarilor de la o singura lumanare. De aceea Biserica vesteste de Sfintele Pasti: 

Acum toate s-au umplut de lumina: cerul si pamantul si cele de sub pamant.

Iata de ce Biserica numeste aceasta saptamana ca fiind Saptamana Luminata. Ea ne cheama sa purtam in noi lumina Invierii lui Hristos si in aceasta lumina sa ne imbratisam unul pe altul si sa zicem FRATILOR si celor ce ne urasc pe noi.

sursa:crestinortodox.ro

Pastele in blajinilor: Ce este aceasta traditie si cum este legata?

   Am sarbatorit cea mai importanta sarbatoare a crestinismului - invierea Domnului. O saptamana de soare, o saptamana de intalnire cu oamenii pe care ii iubim, impartasind bucurii mari si mici si, bineinteles, planuind sa ne luam la revedere. Daca sarbatorirea invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos este sub semnul intalnirii cu cei vii, atunci saptamana dupa Pasti, in luni dupa Duminica Toma, se sarbatoreste intalnirea cu cei care au trecut, cunoscut si sub numele de „Pastele binecuvantat al mortilor”.

Traditie si etimologie

   Inainte de a prezenta pozitia ortodoxa vizavi de acest subiect, consideram ca cel mai potrivit ar fi sa explicam ce presupune, de fapt, traditia Pastelui blajinilor si, mai cu seama, cine sunt acesti „blajini” pe care ii pomeneste toata lumea la sapte zile dupa Invierea Domnului. Dictionarul Explicativ al Limbii Romane da o definitie destul de lacunara acestui obicei, spunand ca Pastele Blajinilor este o zi fixata de biserica pentru pomenirea mortilor. Intr-adevar, despre cei trecuti in vesnicie este vorba, insa traditia spune ca in aceasta zi nu sunt pomeniti doar mortii pe care ii cunoastem, pe linia ascendenta a familiei din care apartinem, ci intregul neam al stramosilor.

   Din punct de vedere etimologic, cuvantul „blajini” vine din limba slavona, de la „blazen”, care inseamna „fericit”. Conform etnologului iesean Marcel Lutic, exista mai multe pareri despre cine ar fi cu adevarat aceste persoane. Astfel, pe de o parte se spune ca ar fi cei dintai oameni de pe pamant, sustinand, de atunci incoace, stalpii cerului si pamantului. Altii spun ca, odata cu raspandirea crestinismului, blajinii au devenit un fel de crestini originali, care ar locui intr-o tara foarte indepartata, undeva spre marginea pamantului sau chiar sub pamant, ascunsi de lumea noastra. In fine, altii spun ca blajinii locuiesc pe niste insule, aici aducandu-le de mancare ciorile. Nu au case, mancand mai ales prune, iar desi la trup sunt mai mici decat noi, au calitati morale deosebite, precum bunatate, blandete si simplitate, care-i fac sa fie adevarate modele pentru oameni.

   Traditia spune ca, desi sunt oameni virtuosi, blajinii nu stiu cum sa calculeze data Sfintelor Pasti si, din acest motiv, oamenii le vestesc acestora ca a venit Pastele prin intermediul apei, aruncand pe ea coji de oua rosii. De asemenea, pe morminte se asaza gustari si colaci, resturile fiind lasate acolo pentru a se hrani cu ele sufletele mortilor, in special ale celor care n-au avut parte de o inmormantare crestineasca.

Parerea bisericii

   Pana astazi, cimitirele bisericilor din multe zone ale tarii sunt pline de oameni in aceasta zi, veniti ca la un soi de intalnire de taina cu cei dragi plecati in lumea de dincolo. Preotii sunt chemati sa iasa la morminte si sa stropeasca cu vin pomenile care urmeaza a fi daruite pentru sufletele celor adormiti. Cu toate acestea, din punct de vedere liturgic, Biserica nu are in istoria si traditia ei o anumita randuiala bine stabilita si prevazuta exact pentru acest moment. Nu exista nicio slujba tiparita cu binecuvantarea Sfantului Sinod care sa fie savarsita in aceasta zi a „blajinilor”, iar singurul argument al acestui obicei este, de multe ori, expresia: „pentru ca asa se face”.

   Cum sa ne raportam noi, crestinii ortodocsi, la aceasta traditie? Nu prin a o nega pe ton autoritar, nici prin a-i judeca pe cei care aleg sa o respecte. Inca de la inceputurile ei, Biserica a recomandat echilibrul in viata duhovniceasca, iar Sfantul Teofan Zavoratul, staret si episcop rus dar si un autor prolific, in special pe subiectul vietii crestine si a instruirii tinerilor in cele ale credintei, recomanda mereu celor care ii cereau cuvant de folos: „cauta cu osteneala calea de mijloc, ca sa faci tot lucrul la vremea lui si cu masura cuvenita”. Asadar, calea de mijloc sa o „aplicam” si noi: pentru ca in preajma Pastilor, de Sfantul Gheorghe sau de sarbatoarea Izvorului Tamaduirii exista traditia de a iesi la mormintele celor adormiti si de a-i pomeni dupa randuiala, sa nu asteptam musai „Lunea neagra” sau „Pastele blajinilor” pentru a implini aceasta datorie crestineasca. Cu siguranta, de acolo, din cealalta lume, nu vom fi judecati de cei dragi ca n-am dat de pomana pentru sufletele lor cani, farfurii sau oua rosii tocmai in lunea de dupa Duminica Tomei. Cu atat mai mult, in majoritatea cazurilor, oamenii inteleg aceasta traditie ca pe un prilej in plus de a manca si a discuta vrute si nevrute chiar acolo, langa mormintele celor adormiti, sau a bea si a se cinsti reciproc – uneori peste masura – lucru care nu usureaza nici pe departe starea sufleteasca a celor adormiti, ba din contra.

   In contrast cu aceasta traditie, stim foarte bine ca Biserica noastra a stabilit ca, nu doar o zi pe an, ci mult mai mult decat atat – o zi pe saptamana sa fie dedicata pomenirii celor trecuti la Domnul, in care putem sa facem parastase si toate cele de cuviinta, iar aceasta este sambata. De ce? Pentru ca, din punct de vedere teologic, in aceasta zi de la finalul saptamanii, Mantuitorul a coborat cu sufletul in iad pentru a-i elibera pe cei adormiti de veacuri. Mai mult decat atat, doua sambete sunt dedicate prin excelenta pomenirii celor trecuti la Domnul. Este vorba despre sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne sau a Infricosatei Judecati si cea care precede marele praznic al Pogorarii Duhului Sfant, ambele avand denumirea de „Mosi”, adica momente in care ii pomenim pe parintii, mosii si stramosii nostri trecuti la cele vesnice. Observam, asadar, ca nadejdea si credinta in Inviere este „litera de lege” in crestinism, iar Invierea Domnului, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel, este arvuna invierii noastre si a tuturor celor din veac adormiti (I Corinteni, cap. 15).

   Asadar, un gand scurt in loc de concluzie: in calitatea noastra de crestini ortodocsi, nu putem sa punem pe primul plan astfel de traditii populare, straine de duhul Bisericii, de poruncile ei si de propovaduirea de veacuri a sfintilor, insa putem accepta faptul ca ele sunt parte integranta a folclorului romanesc. Desi trebuie sa ne ingrijim asa cum se cuvine de sufletele celor dragi, nu cozonacul, nici pasca sau ouale rosii ar trebui aduse in prim-plan in aceasta perioada post-pascala, ci sarbatoarea care primeaza si conteaza cu adevarat este cea a Invierii lui Hristos, care ne-a daruit si noua viata vesnica. sursa:Bizanticons Art

   Ce facem cu lumanarea pe care am folosit-o in noaptea Invierii a DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS?

†

  

Ce facem cu lumanarea folosita de la Sfanta Inviere a DOMNULUI?

„Lumanarea Pascala este simbolul Invierii al biruintei vietii asupra mortii. Lumanarea arata ca noi avem legatura cu Hristos cel Inviat. Plecam cu lumanarea aprinsa acasa si tinem aceasta lumanare de la Inviere pentru ca este cea care ne-a adus cea mai Sfanta Lumina si o aprindem in vreme de primejdie”, explica candva, intr-un cuvant de Pasti, Inaltpreasfintitul Parinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului

Evident, acest lucru nu inseamna ca transformam lumanarea intr-un obiect pe care il cinstim, caci pana la urma nu despre lumina lumanarii este vorba de Sfintele Pasti, ci despre Hristos – Lumina lumii, care a biruit intunericul pentru totdeauna, indemnandu-ne sa fim fii ai Luminii:

  Inca putina vreme Lumina este cu voi. Umblati cat aveti Lumina ca sa nu va prinda intunericul. Caci cel ce umbla in intuneric nu stie unde merge. Cat aveti Lumina, credeti in Lumina, ca sa fiti fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus si, plecand, S-a ascuns de ei (Ioan 12: 35-36)

  Astfel, dupa traditia Bisericii noastre, la finalul slujbei de Inviere, recomandat este sa luam lumanarea pe care am tinut-o in maini pe parcursul Sfintei Liturghii si sa o ducem aprinsa pana acasa, nu inainte de a trece prin cimitir si a aprinde candelele din felinarele care strajuiesc mormintele celor dragi. E o forma de a le vesti si lor Invierea Domnului si de a le spune ca, iata, am primit, prin Invierea Domnului „arvuna” Invierii noastre si a vietii vesnice. Ce facem, deci, cu lumanarea de la Pasti, dupa ce ajungem acasa? Evident, nicicum nu o vom transforma in obiect sau subiect al superstitiilor. Tinem sa mentionam acest lucru intrucat exista obiceiul ca in unele zone din tara noastra sa se stinga lumanarea de grinda casei, crezandu-se ca astfel familia si gospodaria aceea va fi pazita tot timpul anului de farmece. Asadar, desi nu exista vreo randuiala tipiconala in legatura cu acest aspect, Biserica noastra recomanda buna-cuviinta, ca si in cazul calendarelor vechi care au imprimate pe ele icoane.

  Ajunsi acasa, vom aseza lumanarea intr-un loc aparte din locuinta noastra, departe de zonele pe care le frecventam zilnic, fara a o alatura celorlalte lumanari folosite la rugaciune sau pregatite pentru a fi luate la biserica. Apoi, ar fi recomandat sa asezam lumanarea pe masa pe care vom manca in noaptea de Pasti si-n zilele urmatoare, ca semn al binecuvantarii Domnului nostru Iisus Hristos si al prezentei Sale neincetate in mijlocul nostru si al tuturor membrilor familiei, ca un fel de Oaspete Ceresc. La fel de bine, lumanarea poate fi arsa cate putin in fiecare zi a Saptamanii Luminate, dimineata si seara, atunci cand ne rugam, pana cand aceasta arde complet. Alti credinciosi – dupa cum a mentionat si Inaltpreasfintitul Parinte Teodosie – pastreaza o parte din aceasta lumanare pentru a o aprinde fie vara, cand sunt furtuni cu tunete si fulgere, fie in momentele de incercare sau de boala, ca o garantie palpabila a faptului ca vom iesi la liman, ca vom depasi acele momente dificile, asa cum Hristos a biruit moartea.

  In ceea ce priveste icoanele lipite pe candelele cu care am luat Sfanta Lumina, pentru a nu fi intinate, cel mai potrivit ar fi ca ele sa fie decupate si pastrate, intrucat sunt obiecte sfintite prin insasi chipul reprezentat pe ele, fapt care ne indeamna sa le acordam cinstea si atentia care li se cuvine.

  In loc de incheiere, nadajduim sa pastrati cat mai multe zile lumina din noaptea de Pasti. La propriu, in candela din coltul de rugaciune, dar mai ales duhovniceste, in sufletele dumneavoastra. Bucuria Sfintei Invieri a Domnului sa va cuprinda inimile, iar Hristos Domnul cel Inviat din morti sa va daruiasca tuturor lumina si pace, dragoste si implinire! Hristos a Inviat si ne-a daruit noua viata vesnica!

⏩   Lumina a venit in lume, pentru ca tot cel ce crede in DOMNUL IISUS, nu ramana in intuneric.

  Pastrati Sfanta Lumina cat mai multe zile in casele dumneavoastra!
sursa:Bizanticons Art