„ In acest semn vei BIRUI ” ☧ „ In hoc signo vinces ”

 

†

Inaltarea Sfintei Cruci

 

 Dupa Dumnezeu si Maica Domnului, voi sunteti nadejdea noastra si folositorii nostri; voi ne sunteti noua bucurie in vremea necazului, voi ne ocrotiti in nevoi si ne ajutati.

   Recunoasteti, oare, aceste cuvinte? Ele incheie unul dintre cele mai frumoase acatiste pe care le pastreaza Biserica noastra Ortodoxa inca din cele mai vechi timpuri, inchinat unui fiu si mamei sale. Doi oameni asemenea noua, dar trasfigurati de Harul lucrator al Sfantului Duh. Sfintii Imparati Constantin si Elena, praznuiti pe 21 mai, au fost primii imparati crestini din istorie, cunoscuti si in relatie cu supranumele de „Intocmai cu Apostolii”, un „titlu” special pe care Biserica l-a dat unor sfinti a caror lucrare de propovaduire a Sfintei Evanghelii este considerata asemanatoare cu cea a Apostolilor.

 Praznicul acesta insemnat de la sfarsitul lunii mai este strans legat de marea taina si de puterea nemasurata a Sfintei Cruci, simbolul de capatai al crestinismului, cel ce reprezinta patima, moartea si Invierea Domnului. Putini dintre noi cunoastem faptul ca, de Sfanta Cruce se leaga si converirea minunata a Sfantului Imparat Constantin cel Mare la dreapta credinta, in urma unei viziuni pe care a avut-o inaintea unei lupte. O viziune care avea sa lase crestinatatii unul dintre cele mai importante sfinte odoare bisericesti, pastrat pana in zilele noastre la Sfanta Mare Manastire Vatoped din Muntele Athos. Descoperiti povestea intreaga in randurile de mai jos!

„ In acest semn vei BIRUI ”

☧

„ In hoc signo vinces ”

 

   Pentru ca am prezentat biografia si faptele sale de mare cinste si in alte randuri, consideram ca nu mai este nevoie sa le aducem si de aceasta data inaintea dumneavoastra. Spunem doar ca Sfantul Imparat Constantin cel Mare a fost cel care a acordat libertate crestinismului, a convocat Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325) si a statutat crestinismul drept religie oficiala a Imperiului. Momentul esential al domniei sale este ziua de 28 octombrie 312. Istoricii bisericesti Eusebiu de Cezareea si Lactantiu afirma ca, inainte luptei de la Pons Milvius (Podul Vulturului) din 28 octombrie, contra lui Maxentiu, Sfantul Imparat Constantin s-a rugat la Dumnezeu sa-i descopere Cine este cu adevarat si sa-l ajute in necazul pe care il avea in fata. Iar Bunul Dumnezeu i-a trimis din Imparatia Sa un semn care avea sa schimbe intreaga istorie a crestinismului. Se spune ca, Sfantul Constantin a vazut pe cer ziua, sau noaptea in vis, o Cruce luminoasa, deasupra soarelui, cu inscriptia „in hoc signo vinces” (adica „prin acest semn vei invinge”). Astfel, urmand porunca divina, Sfantul Imparat a pus pe steagurile armatei sale simbolul aratat in vis, ca semn ocrotitor in acea mare lupta, dupa cum ne spune Eusebiu de Cezareea: „In zori, trezindu-se, le impartasise si prietenilor sai taina; dupa care chemase la sine mesteri in prelucrarea aurului si a nestematelor, se asezase el insusi in mijlocul lor si le zugravise cam cum putea sa arate acest semn, dandu-le porunca sa-l intocmeasca si ei la randul lor asa, din aur si din pietre scumpe”. Scrierile bisericesti spun ca insusi Imparatul i-a marturisit lui Eusebiu, sub juramant, ca semnele care i s-au aratat l-au facut sa treaca de partea crestinilor, el fiind mai inainte, ca si tatal sau, adept al cultului lui Sol Invictus, al doilea dintre cei doi zei ai soarelui din Roma.

  Astfel, fara nicio indoiala, Sfantul Constantin a inteles ca victoria miraculoasa a armatei sale s-a datorat ajutorului acordat de catre Dumnezeu. Nu este o simpla supozitie a posteritatii, ci un fapt confirmat de inscriptia de pe „Arcul lui Constantin” din Roma, pastrata pana astazi, prin care marturiseste ca a castigat lupta „instinctu divinitatis” (adica „prin inspiratie divina”).

Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena - 21 mai

Crucea Sfantului Imparat Constantin cel Mare

  Toti cei care am ajuns in Muntele Athos, strabatand cu sudoare si cutremur cararile batatorite de pasii sfintilor de odinioara, ajungand la Sfanta Mare Manastire Vatoped, am ramas impresionati cu siguranta. Dincolo de icoanele facatoare de minuni, de slujbele de noapte cu iz de Rai, de cantarile minunate ale parintilor din obstea vatopedina, manastirea pastreaza pana in zilele noastre unele dintre cele mai importante odoare ale Ortodoxiei. Braul Maicii Domnului, o parte din lemnul Sfintei Cruci a Mantuitorului si un fragment din trestia cu care i s-a dat Domnului buretele imbibat cu otet, capul Sfantului Ioan Gura de Aur si cel al Sfantului Grigorie de Nazianz sunt doar cateva dintre ele. Nu in ultimul rand, in Altarul manastirii se pastreaza Crucea Sfantului Imparat Constantin cel Mare, facuta intocmai dupa modelul celei care i s-a aratat pe cer, in vis.

  Una dintre cele mai frumoase minuni ale Sfintei Cruci a Imparatului Constantin cel Mare, care a ramas in memoria parintilor de la Vatoped, este cea petrecuta in secolul al X-lea, cand manastirea a fost atacata si jefuita de arabi. Se spune ca un ierodiacon pe nume Sava, care era in acea vreme paraclisierul manastirii, a luat in fuga icoana Maicii Domnului Vimatárissa, cu tot cu o candela care ardea neincetat inaintea ei, dar si Crucea Sfantului Constantin cel Mare, si le-a ascuns pe toate intr-o fantana mica aflata in Sfantul Altar, punand peste ele lespezi de piatra. Pentru ca s-a straduit sa ascunda sfintele odoare, el n-a mai avut vreme ca sa scape de mania cotropitorilor, care l-au prins si l-au vandut rob in Creta. Dupa saptezeci de ani, in timpul imparatului Nichifor Focas, cand insula Creta si-a recapatat libertatea, Cuviosul Sava s-a intors la Vatoped, gasind aici cativa calugari care reusisera sa refaca o parte dintre ruinele manastirii. Intr-o zi, i-a aratat staretului locul in care este musai nevoie sa sape – vechea fantana a Altarului – pentru a descoperi o comoara nepretuita. Sapand cativa frati, dupa cuvantul batranului Sava, au ramas inmarmuriti, strigand tuturor si vestindu-le bucuria pe care tocmai o traisera: icoana Maicii Domnului si Crucea Sfantului Imparat Constantin cel Mare pluteau deasupra apei, iar lumanarea era inca aprinsa, asa cum fusese lasata in urma cu atatia ani, fara a se mistui. Ce minune, ce bucurie mare pentru toti vietuitorii de atunci ai Manastirii Vatoped, va dati seama!

Crucea - semnul biruintei.

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena

Ocrotitorii familiei

  Amintim faptul ca, la jumatatea lunii decembrie a anului trecut, ca o binecuvantare venita inainte de marele si slavitul Praznic al Nasterii Domnului, tocmai din Gradina Maicii Domnului, Parintele Staret Efrem Vatopedinul a daruit Manastirii Diaconesti o copie dupa Crucea Sfantului Imparat Constantin cel Mare, in care a fost inserata o particica din Lemnul Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Un dar de mare pret, facut din inima, spre ocrotirea obstii si a tuturor celor care calca pragul asezamantului monahal in duh de rugaciune.

  In preajma acestei zile speciale de 21 mai, tine si blog'ul RUGATI'VA NE'NCETAT , sa aduca un gand bun tuturor celor care isi serbeaza ziua onomastica. Doresc bucurii, sanatate si spor in tot lucrul bun, sub ocrotirea si purtarea de grija a Sfintilor Imparati Constantin si Elena, rugandu-i sa reverse binecuvantari asupra noastra si asupra intregii lumi. sursa:Bizanticons Art