Candesti de Muscel, satul Patriarhului Iustin Moisescu.

†

Parintele paroh Andrei Postu isi doreste sa realizeze la biserica din Candesti un mic muzeu dedicat celui mai renumit fiu al satului. "In cinstea patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane: Iustin Moisescu"

O carte care bucura inimile si privirile oamenilor din satul muscelean Candesti. Aceasta a  fost dorinta si voia Inalt Preasfintiei Sale Calinic Argesanul, Arhiepiscopul Argesului si Muscelului, de a darui o lucrare care zideste si care va sta la temelia credintei, traditiei si culturii noastre. Si ne-a lasat noua muscelenilor „Candesti de Muscel. Satul Patriarhului Iustin Moisescu” spre invatatura si luare aminte.

In randurile de mai jos, o scurta istorie a vrednicului Patriarh MOISESCU. In anul 2019 a fost cinstit  patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane: Iustin Moisescu. Nascut la 5 martie 1910, in Candesti, comuna Albesti, judetul Arges, orfan de razboi, viitorul patriarh a urmat stralucite studii teologice la Seminarul orfanilor de razboi „Patriarhul Miron” din incinta Manastirii Negru Voda din Campulung (1922-1930) si, prin purtarea de grija a patriarhului Miron Cristea, la Facultatea de Teologie din Atena (1930-1934), obtinand doctoratul pentru exceptionala teza intitulata: Evagrie din Pont. Viata, scrierile si invatatura (in limba greaca, Atena, 1937), premiata de Academia de Stiinte din Atena.

Revenit in tara, tanarul teolog Iustin Moisescu si-a inceput stralucita cariera didactica in 1937, ca profesor de limba latina la Seminarul Nifon Mitropolitul din Bucuresti (1937-1938). La cererea guvernului polonez, profesorul Moisescu a fost invitat sa predea la Catedra de Noul Testament a Facultatii de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Varsovia in anul academic 1938-1939. Dupa izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial si invadarea Poloniei de catre armatele germana si sovietica, Iustin Moisescu a detinut Catedra de Noul Testament a Facultatii de Teologie Ortodoxa de la Cernauti-Suceava (1940-1946) si, incepand cu 1 decembrie 1946, pe cea de Exegeza a Noului Testament a Facultatii din Bucuresti, unde a predat pana in anul 1956.

La 26 februarie 1956, profesorul de teologie Iustin Moisescu a fost ales arhiepiscop al Sibiului si mitropolit al Ardealului (hirotonit arhiereu la 15 martie, inscaunat la 18 martie), iar la 10 ianuarie 1957 devenea arhiepiscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei (inscaunat la 13 ianuarie), pastorind 20 de ani. El i-a succedat patriarhului Justinian Marina in demnitatea de patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, fiind ales la 12 iunie 1977 (inscaunat la 19 iunie), pastorind pana la moartea sa, petrecuta la 31 iulie 1986.

Patriarhul Iustin Moisescu a fost un cercetator inzestrat, ravnitor si tenace, un om de o vasta cultura si un dascal de vocatie, cu o solida formare universitara de tip occidental. Trecerea timpului nu a stirbit valoarea stiintifica a operei sale. Ne raman de la acest mare teolog roman al veacului al XX-lea lucrari de referinta precum: Sfanta Scriptura si interpretarea ei in opera Sfantului Ioan Hrisostom (in extras, Cernauti, 1942), Originalitatea parabolelor Mantuitorului (in extras, 1945), Activitatea Sfantului Apostol Pavel in Atena (in extras, Iasi, 1946), Ierarhia bisericeasca in epoca apostolica (Craiova, 1955). De asemenea, stralucitul teolog roman a realizat, in 1955, o traducere a unei lucrari fundamentale de teologie dogmatica comparata – Simbolica – apartinand profesorului grec Hristu Andrutsos (1869-1935). Opera integrala a patriarhului carturar Iustin Moisescu, in sapte volume, a fost reeditata in anii 2002-2003 prin grija Inaltpreasfintitului Parinte Arhiepiscop Calinic al Argesului si Muscelului.

A fost, fara indoiala, un intelectual inzestrat cu un remarcabil spirit practic. Ca ierarh, Iustin Moisescu a demonstrat echilibru si discernamant, clarviziune si multa chibzuinta, realism si intelepciune practica in raporturile cu un regim ateu, care impusese Bisericii multe restrictii si exercita mari presiuni asupra ierarhiei. Asemenea inaintasului sau in scaunul patriarhal, vrednicul patriarh Justinian, Iustin Moisescu a manifestat prudenta si diplomatie in relatiile cu un regim politic ostil, toate actiunile sale fiind subordonate obiectivului supravietuirii Bisericii in vremuri de prigoana. A urmat, asadar, aceeasi „strategie de supravietuire” pe care patriarhul Justinian o aplicase cu multa tenacitate si darzenie.

Prin intelepciune si diplomatie, a reusit sa obtina avizul autoritatilor pentru lucrarile de consolidare si restaurare a peste 800 de biserici grav deteriorate de devastatorul cutremur din 4 martie 1977. Din initiativa sa au fost restaurate: Catedrala Patriarhala, ansamblul Manastirii Radu-Voda din Bucuresti, manastirile Negru-Voda din Campulung-Muscel, Curtea de Arges, Zamfira, Caldarusani, Tiganesti, Cheia, Viforata, Dealu, Cernica, bisericile Sfantul Spiridon-Nou si Sfantul Gheorghe-Vechi din Bucuresti; de asemenea, au fost zidite biserici in Zimnicea si Scheiul de Sus, judetul Dambovita.

Intr-o vreme cand autoritatile, aplicand un nechibzuit plan de „sistematizare urbana”, au demolat biserici si alte monumente istorice, fiind „osandite” sa fie distruse de buldozere 20 de manastiri si biserici bucurestene reprezentative precum: Enei (1977), Alba-Postavari (1984), Sfan­tul Nicolae-Jitnita (1986), Doamna Oltea (1986), Sfanta Vineri-Herasca (1987), Sfantul Spiri­don-Vechi (1987) si manastirile Cotroceni (1984), Pantelimon (1986) si Vacaresti (1986-1987)1, patriarhul Iustin a reusit sa salveze de la distrugere mai multe locasuri de cult prin aplicarea metodei de translare a monumentelor istorice, brevetata de inginerul constructor dr. Eugeniu Iordachescu. Prin aceasta tehnica s-a reusit reamplasarea mai multor biserici ame­nintate, care au fost translate pe distante cuprinse intre 12 m si 289 m: biserica Manastirii Schitul Maicilor (1982), bisericile Sfantul Ilie-Rahova (1984), Mihai-Voda (1984-1985), Sfantul Gheorghe-Capra (1985), Olari (1986), Sfantul Ioan-Piata (1986), Sfantul Stefan-Cuibul cu barza (1988). Prin aceeasi solutie tehnica a fost stramutat Palatul Sinodal de la Manastirea Antim (1985), actuala Biblioteca a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. De asemenea, prin insistentele patriarhului Iustin Moisescu, au fost salvate de la distrugere sau stramutare bisericile Coltea si Kretzulescu, care fusesera inchise de autoritati, si biserica Sfantul Gheorghe-Nou, necropola Sfantului Voievod Constantin Brancoveanu, pe care acelasi patriarh o salvase de la ruina provocata de cutremurul din martie 1977.

De asemenea, a reusit sa impiedice inchiderea Catedralei Patriarhale si stramutarea Resedintei Patriarhale si a Administratiei Patriarhale si a Arhiepiscopiei Bucurestilor pe amplasamentul fostei Manastiri Vacaresti, un act cu o puternica incarcatura simbolica, care ar fi avut semnificatia acceptarii diminuarii insemnatatii Bisericii in viata societatii romanesti. Patriarhii Justinian si Iustin s-au impotrivit cu multa fermitate acestui proiect, pe care au reusit sa-l zadarniceasca.

Patriarhul Iustin Moisescu a acordat o atentie deosebita activitatii editoriale. In primul rand, a avut initiativa revizuirii traducerii Sfintei Scripturi, vazand astfel lumina tiparului o noua editie a Noului Testament (1979) si, ulterior, Biblia sinodala din 1982. Rezultatul conlucrarii profesorilor de teologie Constantin Cornitescu, Ioan Mircea, Nicolae Petrescu, Dumitru Radu si a arhimandritului Bartolomeu Anania, pe atunci director al Institutului Biblic, Biblia sinodala era imprimata intr-un tiraj impresionant: 100.000 de exemplare. Au fost tiparite noi editii ale cartilor de cult si s-au elaborat noi manuale pentru invatamantul teologic superior si pentru seminariile teologice. De asemenea, patriarhul Iustin a initiat colectia „Parinti si Scriitori Bisericesti”, din care au vazut lumina tiparului 37 de volume, cea mai consistenta colectie romaneasca de texte patristice. Comisia Parinti si Scriitori Bisericesti a fost reinfiintata in ianuarie 2008, prin cooptarea unor reputati filologi si distinsi teologi, din dorinta de a relua publicarea traducerilor patristice dupa standarde si rigori stiintifice actualizate. In timpul scurtei, dar rodnicei sale arhipastoriri, desi un nou val de represiune s-a abatut asupra Bisericii, au fost publicate lucrari fundamentale, precum colectia Arta crestina in Romania, in sase volume, iar revistele centrale bisericesti si cele mitropolitane au avut o aparitie neintrerupta. Intr-o vreme in care regimul politic incerca sa impuna societatii romanesti ateismul materialist, patriarhul Iustin Moisescu a daruit lucrari fundamentale culturii teologice romanesti, o noua editie sinodala a textului scripturistic, carti de cult diortosite, traduceri patristice valoroase si noi manuale pentru invatamantul teologic.

Desi a avut o arhipastorire de numai noua ani, patriarhul Iustin Moisescu ramane in istoria Bisericii ortodoxe din Romania, drept un mare carturar, dascal de vocatie, teolog erudit, ierarh de mare prestigiu si pastor intelept si realist, unul dintre stalpii Bisericii noastre in anii sumbri ai dictaturii comuniste.

sursa:ziarullumina.ro