De-a lungul istoriei, ROMANII au avut urmatoarele CAPITALE

   De-a lungul istoriei, pe teritoriul tarii noastre, romanii au avut urmatoarele capitale.

†

   Foste capitale a romaniei

   Romania are o istorie tulbure, plina de confruntari sangeroase pentru a-si pastra independenta si suveranitatea. In prezent, aceste doua atribute sunt garantate de constitutia tarii, dar de-a lungul timpului puterile mondiale nu au respectat independenta si suveranitatea teritoriului Carpato - Dunarean - Est European. Drept urmare, teritoriul Romaniei s-a schimbat de la o perioada la alta, ceea ce a determinat intr-o oarecare masura mutarea capitalelor.

    De remarcat faptul ca teritoriul Romaniei a fost profund divizat de-a lungul istoriei, iar capitalele Tarii Romanesti, Moldovei si Transilvaniei sunt prezentate mai jos. Asadar, pe teritoriul tarii noastre, de-a lungul istoriei, romanii au avut urmatoarele capitale:

• Alba Iulia (Transilvania)
• Apahida, Cluj (Transilvania)
• Baia, Suceava (Moldova)
• Balaciu, Ialomita (Dacia)
• Biharia, Bihor (voievodatul lui Menumorut)
• Campulung (Tara Romaneasca)
• Cenad, Timis (Banat)
• Cluj-Napoca (Transilvania)
• Craiova (Tara Romaneasca)
• Curtea de Arges (Tara Romaneasca)
• Dabaca, Cluj (Transilvania)
• Deva (Transilvania)
• Iasi (Moldova)
• Isaccea (capitala statului tatar Noghaid)
• Mofleni, Dolj (capitala tribului Pelendava)
• Moigrad-Porolissum, Salaj (Transilvania)
• Niculitel, Tulcea (Dobrogea)
• Ocnele Mari (Transilvania)
• Odobesti (Transilvania)
• Rasova, Constanta (capitala tribului traco-geto-dacic Dapyx)
• Sarmizegetusa, Hunedoara (Daciei)
• Sibiu (Transilvania)
• Siret (Moldova)
• Suceava (Moldova)
• Targoviste (Tara Romaneasca)
• Timisoara (Banat).

   Prima capitala a Romaniei este considerata cea a Tarii Romanesti care, potrivit datelor istorice, a fost stabilita la Campulung.
Din pacate, nu exista documente sigure care sa ateste cu exactitate cand a fost intemeiat orasul. Cert este faptul ca acesta a evoluat de la sat, la targ pentru ca, la inceputul secolului XIV, sa devina oras. Unii istorici spun ca orasul Campulung a fost infiintat de cavalerii teutoni in prima jumatate a secolului XIII, in timp ce altii, bazandu-se pe traditie si pe mitologie, sustin ideea ca acesta s-a infiintat spre sfarsitul secolului XIII. Incepand cu anul 1330, dupa victoria repurtata la Posada impotriva trupelor regelui Ungariei, Carol Robert, isi stabileste resedinta de scaun la Campulung Basarab I, primul domnitor al statului independent Tara Romaneasca.

  Campulung devine, astfel, timp de aproape patru decenii, centrul politic si administrativ al statului. 

 

   Capitala se muta la Curtea de Arges Inca din anul 1200, la Curtea de Arges exista o mica resedinta voievodala si o biserica, conform datelor istorice.

   Incepand cu 1365, voievodul Vladislav I a aici batut primele monede romanesti, ducatii de argint si banul. In consecinta, a luat fiinta prima monetarie a Tarii Romanesti. In 1369, domnitorul Vladislav I Vlaicu, cunoscut si sub numele de Vlaicu Voda, urmasul la tron al lui Nicolae Alexandru (fiul lui Basarab I), avea sa mute capitala la Curtea de Arges. Acest oras avea sa fie capitala Tarii Romanesti pana la inceputul secolului XV.

   De-a lungul timpului, in Curtea de Arges s-au nascut mari domnitori ai Tarii Romanesti precum Neagoe Basarab, Vlaicu Voda si Mircea cel Batran. Chiar si dupa mutarea centrului politico-administrativ la Curtea de Arges, Campulung a continuat sa aiba calitatea de resedinta domneasca temporara. Era perioada in care domnitorul  se deplasa in diferite localitati si isi stabilea resedinte temporare.

   Manastirea Curtea de Arges adaposteste ramasitele regale
Curtea de Arges si-a pierdut stralucirea dupa ce a incetat sa mai fie capitala Tarii Romanesti. Un timp mai tarziu, orasul si-a recapatat prestigiul cand Carol I a desemnat Catedrala Manastirii Curteia de Arges ca cimitir regal.

   Conform istoricilor, orasul medieval Bucuresti a fost fondat undeva prin secolele XIV-XV. Prima atestare documentara a orasului dateaza din 20 septembrie 1459, actul fiind emis de domnitorul Vlad Tepes. Documentul, prin care se intarea o mosie unor boieri, a fost descoperit in jurul anului 1900. In acele vremuri, Bucurestiul era cunoscut si sub denumirea de Cetatea Dambovitei. Pozitia sa era una strategica, fiind situat pe drumul ce lega Targsor de Giurgiu, in ultima asezare aflandu-se o garnizoana otomana.

   Putin mai tarziu, la 14 octombrie 1465, Radu cel Frumos, nimeni altul decat fratele si urmasul lui Vlad Tepes, desemneaza Bucurestiul drept Capitala Tarii Romanesti. Astfel, avea o capitala in zona de campie si aproape de Dunare mai usor de controlat in comparatie cu Targoviste. Era normal ca un domnitor precum Radu, pus pe scaunul domnesc de catre turci, sa stea cat mai apoi de ocrotitorii sai. Radu cel Frumos nu a fost considerat niciodata „parintele” acestui oras, insa este primul care l-a folosit ca resedinta domneasca. De-a lungul timpului, mai multi domnitori au considerat Targovistea ca fiind capitala tarii, nu Bucurestiul, din motive politice avand in vedere contextul luptei antiotomane. Unul dintre acestia a fost Constantin Brancoveanu caruia boierii ii reprosau acest lucru.

   De aceea, o perioada, capitala a functionat cand la Bucuresti, cand la Targoviste, dupa vointa domnului in scaun. Bucurestiul avea, insa, sa devina capitala Tarii Romanesti in anul 1659 sub domnia lui Gheorghe Ghica, din ordinul Inaltei Porti.

   Principalul motiv il reprezenta faptul ca era mai usor de supravegheat de catre garnizoana otomana aflata la Giurgiu. Totodata, trupele otomane puteau ajunge mai usor la Bucuresti decat la Targoviste pentru a-l mazili pe domnul Tarii Romanesti, Constantin Brancoveanu, ceea ce avea sa se si intample, in 1714. Bucurestiul, capitala Principatelor Unite Din acel moment, capitala s-a dezvoltat mai ales din punct de vedere economic. Aici era cel mai mare targ din tara al acelor vremuri, unde isi dadeau intalnire negustorii romani cu cei greci. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care a devenit resedinta domneasca. Au existat, insa, si cauze strategice pentru care Bucurestiul s-a ridicat si a devenit resedinta domneasca. Bucuresti era inconjurat de codrii, dar si de dealuri inalte, in timp ce mlastinile Dambovitei faceau ca orasul sa nu fie foarte expus dusmanilor cotropitori. Cu timpul, Bucurestiul s-a extins, iar boierii au inceput sa-si ridice case si mosiile acestora s-au marit. De asemenea, au fost ridicate biserici si hanuri, pe langa noi alte edificii. Orasul s-a dezvoltat si a ajuns la ceea ce avea sa devina mai intai capitala Principatelor Unite, in urma Micii Unirii infaptuita de Alexandru Ioan Cuza in 1859, iar mai apoi a Romaniei moderne. Acest prim stat unit romanesc avea sa fie recunoscut, dupa cucerirea Independentei de Stat de la 1877-1878 ca Vechiul Regat. Bucurestiul si-a pastrat, mai apoi, si rolul de Capitala a Romaniei Mari, dupa Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. De altfel, dupa 1859, Bucurestiul si-a pierdut o singura data rolul de capitala. S-a intamplat in anul 1917, in timpul ocupatiei germane. Atunci, inaintea ocuparii Bucurestiului de catre trupele germane, Guvernul Romaniei s-a retras in Moldova, la Iasi, oras care a devenit Capitala.

sursa: libertatea.ro si shtiu.ro

   Rugaciunea PRINCIPESEI ILEANA A ROMANIEI

†

   Principesa Ileana a Romaniei (cunoscuta si ca domnita Ileana; n. 5 ianuarie 1909, Bucuresti – d. 21 ianuarie 1991, Pennsylvania) a fost fiica cea mica a regelui Ferdinand I al Romaniei si a reginei Maria, dobandind prin nastere titlul de Principesa a Romaniei.

   Rugaciunea pentru dezrobirea sufletului, scrisa de Maica Alexandra

(Principesa ILEANA a Romaniei)

   O, Doamne, pune-mi iubire si iertare in suflet! Invata-ma adevarata mila si bunatatea de a trece cu vederea greselile celui de langa mine!

   Domoleste supararile acestei zile si vorbele-mi nedrepte, fa sa ma vad pe mine insami asa cum sunt cu adevarat, ajuta-ma sa-mi judec propriile reactii, si nu pe ale altora! Ajuta-ma sa-mi alung din inima si amintirea mea toata ranchiuna, mania si necazul! Chiar si cand supararea imi este indreptatita, potoleste-mi simtamintele, trezind in mine milostenia si cainta pentru partea mea de vina la pacatul lumii! Fie ca in aceasta noapte si mereu sa iert de o mie de ori si sa fiu vrednica de Tine si sa nu ma tem de judecata Ta, caci Tu esti cinstit si drept cand ne ierti pacatele si ne cureti de toate nelegiuirile! 

Amin.

   Viata Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla

†

   Sf. Cuvioasa Teodora este prima romanca trecuta in randul sfintilor. A fost fiica lui Stefan Joldea, armas, un fel de comandant de artilerie la Cetatea Neamtului. Stefan Joldea, a trait in comuna Vanatori-Neamt si a avut doua fiice pe Marghita (Marghiolita) si pe Teodora.

Aceasta floare duhovniceasca si mireasa a lui Hristos, pe care a odraslit-o pamantul binecuvantat al Moldovei, s-a nascut pe la jumatatea secolului al XVII-lea, in satul Vanatori - Neamt, din parinti binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu. Tatal ei, Stefan Joldea Armasul, avea dregatorie ostaseasca, asa cum si numele il arata, fiind paznic al Cetatii Neamtului si armas, adica fauritor de arme pentru cei ce aparau vestita Cetate a Moldovei. Mama sa, al carei nume nu este cunoscut, se ingrijea de cele pentru casa si de buna crestere, in frica de Dumnezeu, a celor doua fiice, Teodora si Maghita (Marghiolita).

   Fiica mai tanara s-a mutat curand la Dumnezeu, iar fericita Teodora a fost casatorita de catre parinti, impotriva vointei ei, cu un tanar evlavios din Ismail. Neavand copii, iar sufletul Teodorei fiind ranit de dragoste pentru Iisus Hristos si arzand de dorinta unei vieti cu totul curate, inchinate numai Lui, s-au invoit sa imbratiseze viata monahala. Marii sihastri, vechii ei sfatuitori, ce se nevoiau in acea vreme prin padurile si muntii din tinutul Neamt, precum si duhovnicul care ii cunostea firea evlavioasa si ravna pentru rugaciunea de taina, o indemnau spre viata de sihastrie.
Astfel, fericita Teodora a imbratisat cinul monahal la Schitul Varzaresti - Vrancea, iar dupa doi ani, sotul ei s-a calugarit in Schitul Poiana Marului, primind numele de Elefterie. Asa a binevoit Dumnezeu sa-i povatuiasca pe amandoi pe calea sfinteniei si a mantuirii.

 

   Fiecare calugarita din schit se nevoia cu mare ravna pentru Hristos, insa Cuvioasa Teodora intrecea pe toate celelalte surori cu rugaciunea, cu smerenia si cu nevointa duhovniceasca.
Dupa cativa ani, navalind turcii in partile Buzaului, au dat foc Schitului Varzaresti. Atunci toate surorile din obste s-au risipit in padurile seculare din partea locului, asteptand sa treaca primejdia si mania lui Dumnezeu. La fel a facut si Cuvioasa Teodora. S-a retras in muntii Vrancei impreuna cu stareta ei, schimonahia Paisia, a carei ucenica era. Acolo se nevoiau singure, acoperite de mana lui Dumnezeu, in post si rugaciune, rabdand multe ispite de la diavoli, foame, frig si tot felul de incercari.

MANASTIREA SIHLA SI PESTERA SFINTEI TEODORA

   Raposand stareta ei, fericita Teodora, in urma unei descoperiri dumnezeiesti, a parasit muntii Vrancei si s-a retras in partile Neamtului, pentru a se nevoi in padurile neumblate din jurul schiturilor Sihastria si Sihla. Dupa ce, mai intai, s-a inchinat la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la Manastirea Neamt, egumenul lavrei a trimis-o la Sihastria sa urmeze sfatul egumenului de acolo. Cu binecuvantarea ieroschimonahului Varsanufie, egumenul Sihastriei, fericita Teodora a fost incredintata duhovnicului Pavel, care a dus-o in pustie, in apropierea Schitului Sihla, sfatuind-o sa ramana acolo pana la moarte, daca va putea rabda asprimea vietii pustnicesti, iar de nu va putea suferi ispitele si frigul iernii, sa se aseze la o sihastrie de calugarite.

   Asa a ajuns fericita Teodora in muntii Sihlei, iar un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa, care se afla aproape de schit si de pestera care ii poarta numele. Acolo s-a nevoit Cuvioasa cu barbatie multi ani, ostenindu-se singura in post si rugaciuni de toata noaptea, in lacrimi si mii de metanii, departe de lume. Numai Cuviosul Pavel din Sihastria, duhovnicul ei, o cerceta din cand in cand, o marturisea, o imbarbata, o impartasea cu Sfintele Taine si ii ducea cele de trebuinta.

   Dupa un timp, a raposat fericitul duhovnic Pavel, nu departe de Schitul Sihla, intr-o mica coliba pustniceasca, iar Cuvioasa Teodora a ramas cu totul singura, caci nimeni nu stia locul si aspra ei nevointa. Cu timpul i s-au rupt si hainele, iar ca hrana avea doar macris, fructe de padure si alune. In aceasta scoala a linistii si nevointei a dobandit Cuvioasa darul rugaciunii de foc, care se lucreaza in inima, darul lacrimilor, al rabdarii si al negraitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia nici de frig, nici de foame, nici diavolii nu o mai puteau birui, caci dobandise darul facerii de minuni si era ca un diamant stralucitor in muntii Sihlei, fiind uitata de oameni, insa umbrita de darul Duhului Sfant.

   Navalind turcii sa prade manastirile si satele, au ajuns pana la Sihla, iar Sfanta Teodora s-a adapostit in pestera ei din apropiere. Descoperind-o paganii, ea s-a rugat lui Dumnezeu s-o scape din mainile lor. In clipa aceea, prin minune, s-a crapat stanca din fundul pesterii, cum se vede pana astazi, iar fericita s-a izbavit de moarte. In aceasta pestera s-a nevoit Sfanta Teodora in ultimii ani ai vietii sale. Rugandu-se neincetat lui Dumnezeu cu rugaciunea cea de taina a inimii, fata i se lumina, iar trupul i se ridica de la pamant, asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Din timp in timp, pasarile cerului ii aduceau in ciocurilor lor, prin voia Domnului, faramituri de paine de la trapeza schitului Sihastria, iar apa bea din scobitura unei stanci din apropiere, numita pana astazi Fantana Sfintei Teodora.

   Ajungand Sfanta Teodora aproape de sfarsitul vietii si cunoscand ca o cheama Hristos la cerestile locasuri, unde este odihna si desfatarea tuturor sfintilor, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu sa-i trimita un preot ca s-o impartaseasca cu Preacuratele Taine. Astfel, cu randuiala de sus, egumenul Sihastriei a observat ca pasarile duceau faramituri spre Sihla si a trimis doi frati sa vada unde anume se duc. Calauziti de mana lui Dumnezeu, fratii au ajuns noaptea aproape de pestera Sfintei Teodora si au vazut-o cum se ruga cu mainile inaltate spre cer, invaluita in lumina ca de foc. Atunci, infricosandu-se, au strigat, iar Cuvioasa, chemandu-i pe nume, le-a cerut o haina ca sa se acopere, caci era goala, si le-a spus sa coboare la Sihastria si sa aduca un duhovnic ca s-o impartaseasca cu Trupul si Sangele lui Hristos.

   Calauziti de o lumina cereasca, fratii au mers repede la schit si dimineata au adus la pestera pe ieromonahul Antonie si ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine. Dupa ce Sfanta Teodora si-a facut cuvenita spovedanie si si-a destainuit viata, ostenelile si ispitele ei, a rostit Crezul, s-a inchinat, a primit dumnezeiestile Taine si, multumind lui Dumnezeu pentru toate, si-a dat duhul in mainile Lui. Apoi parintii au facut slujba inmormantarii si au ingropat sfantul ei trup in pestera. Aceasta s-a petrecut in al treilea deceniu al secolului al XVIII.

   Trupul Sfintei Teodora a ramas tainuit in pestera pana dupa anul 1830, cand familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reinnoit Schitul Sihla, a asezat moastele ei in racla de pret si le-a depus in biserica schitului, spre inchinare. Apoi, zidind o biserica noua la mosia lui din satul Miclauseni - Iasi, le-a adus in aceasta biserica si multa lume venea aici sa se inchine, primind ajutorul Cuvioasei. In anul 1856 familia Sturza a convenit cu staretul Manastirii Pecerska din Kiev sa dea sfintele moaste in schimbul unor vesminte preotesti si arhieresti. Asa s-au instrainat moastele Sfintei Teodora din patria ei si se pastreaza in catacombele de la Pecerska, asezate in racla de mult pret, pe care sunt scrise aceste cuvinte in limbile romana: Sfanta Teodora din Carpati si slavona: Sveti Teodora Carpatina.

   Aceasta este, pe scurt, viata Sfintei Teodora de la Sihla si acestea sunt faptele ei, prin care a bineplacut lui Dumnezeu, numarandu-se in cetele sfintilor, fiind socotita cea mai aleasa nevoitoare pe care a odraslit-o vreodata tara noastra. Credinciosii din Moldova o cinstesc ca sfanta indata dupa adormirea ei si merg in pelerinaj la pestera si chilia ei de la Schitul Sihla.
La 20 iunie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a canonizat-o, trecand-o oficial in randul sfintilor, cu zi de praznuire la 7 august.
Cu ale ei sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin!

sursa:poianamaicilor.mmb.ro 

Troparul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla (7 august)

Rugaciune catre Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla.

   O, Prea Cuvioasa Maica Teodora, care din copilarie pe Hristos L-ai iubit si pentru dragostea Lui in toata viata ta te-ai nevoit; multe nevointe si ispite ai suferit si in viata cea pustniceasca, cu darul lui Dum­nezeu, ai sporit. Cu multimea infranarii si a lacrimilor celor duhovnicesti, sufletul tau l-ai luminat si in singuratatea pustiei cu ispravile faptelor tale celor bune ai stralucit. Pustia Sihlei cu viata ta o ai sfintit si pilda sihastrilor te-ai facut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenita, sfintenia vietii tale a des­coperit-o si ca pe o comoara ascunsa lumii te-a aratat.

   De aceea, si noi nevrednicii, cu evlavie si cu credinta, cerem sfintele tale rugaciuni si te chemam: roaga-te Prea Induratului nostru Mantuitor, ca si noi pacatosii in vremea vietii noastre si in vremea sfarsitului nostru sa do­bandim mila si mantuirea Lui, spre a slavi si a ne inchina in veacul de acum si in cel viitor Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, in vecii vecilor. Amin!

Acatistul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla

   Treziti-va, romani! 🇷🇴 Versuri, Imnul Romaniei

†

   O, aduceti-va aminte, aduceti-va aminte, astazi!

   Versurile imnului national al Romaniei ii apartin poetului Andrei Muresanu:

 

   21.06.1848 - In revista 〃 Foaie pentru minte, inima si literatura 〃  a aparut poezia 〃 Un rasunet 〃, scrisa de Andrei Muresan. 

Din data de 24.01.1990, aceasta poezie, pe muzica lui Anton Pann, a devenit Imnul de Stat al Romaniei, cunoscut sub titlul 〃 Desteapta-te, romane! 〃

      Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte,
      In care te-adancira barbarii de tirani!
      Acum ori niciodata, croieste-ti alta soarte,
      La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani.

      Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume
      Ca-n aste mani mai curge un sange de roman,
      Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
      Triumfator in lupte, un nume de Traian!

      Inalta-ti lata frunte si cauta-n giur de tine,
      Cum stau ca brazi in munte voinici sute de mii;
      Un glas ei mai asteapta si sar ca lupi in stane,
      Batrani, barbati, juni, tineri, din munti si din campii!

      Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,
      Romana natiune, ai vostri stranepoti,
      Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,
      „Viata-n libertate ori moarte!" striga toti.

      Pre voi va nimicira a pizmei rautate
      Si oarba neunire la Milcov si Carpati!
      Dar noi, patrunsi la suflet de sfanta libertate,
      Juram ca vom da mana, sa fim pururea frati!

      O mama vaduvita de la Mihai cel Mare
      Pretinde de la fii-si azi mana d-ajutori,
      Si blastama cu lacrami in ochi pe orisicare,
      In astfel de pericul s-ar face vanzatori!

      De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa,
      Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
      Cand patria sau mama, cu inima duioasa,
      Va cere ca sa trecem prin sabie si foc!

      N-ajunse iataganul barbarei semilune,
      A carui plagi fatale si azi le mai simtim;
      Acum se vara cnuta in vetrele strabune,
      Dar martor ne e Domnul ca vii nu o primim!

      N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
      Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam;
      Acum se-ncearca cruzii, in oarba lor trufie,
      Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam!

      Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata
      Uniti-va in cuget, uniti-va-n simtiri!
      Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata
      Prin intriga si sila, viclene uneltiri!

      Preoti, cu crucea-n frunte caci oastea e crestina,
      Deviza-i libertate si scopul ei preasfant.
      Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
      Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost'pamant!

Desteapta-te, romane! 🇷🇴
Versurile imnului national al Romanei

   Pogorarea Duhului Sfant - Rusaliile – zi de mare bucurie

†

    Pogorarea Duhului Sfant comunitatea ucenicilor lui Hristos devine Biserica, adica adunarea tuturor celor alesi din lume care cred in Sfanta Treime, sunt botezati si se impartasesc cu aceleasi Sfinte Taine ale lui Hristos, prin lucrarea si datorita prezentei Duhului Sfant in ea.

   Inca inainte de patima si moartea Sa, DOMNUL nostru Iisus Hristos a prezis ucenicilor ca le va trimite un alt „Mangaietor”, „Duhul Adevarului care de la Tatal purcede” (Ioan 15, 26). Acesta ii va invata tot Adevarul. Acelasi lucru l-a promis si cu ocazia inaltarii Sale la cer.

   Implinirea promisiunii a avut loc la zece zile dupa Inaltare, in dimineata zilei in care evreii din toata lumea serbau la Ierusalim Cincizecimea, ziua primirii Legii, pe Muntele Sinai, de catre Moise. Dupa pogorarea Duhului Sfant comunitatea ucenicilor lui Hristos devine Biserica, adica adunarea tuturor celor alesi din lume care cred in Sfanta Treime, sunt botezati si se impartasesc cu aceleasi Sfinte Taine ale lui Hristos, prin lucrarea si datorita prezentei Duhului Sfant in ea.

   Evenimentul pogorarii Duhului Sfant este comemorat de Biserica in a cincizecia zi dupa Pasti, de Rusalii. Este o zi de mare bucurie. In primele secole, Rusaliile erau de asemenea prilej de botez. Sarbatoarea pogorarii Duhului Sfant a fost numita in romaneste „Rusalii” de la sarbatoarea trandafirilor din lumea romana, consacrata cultului mortilor.

   Crestinii au preluat obiceiul roman, facand din sambata dinaintea Rusaliilor una din zilele de pomenire generala a mortilor. In unele zone ale tarii, in sambata Rusaliilor se impart oale impodobite cu flori si cu un colac deasupra pentru pomenirea mortilor. In duminica Rusaliilor se impart farfurii frumos impodobite pentru vii. In traditia Bisericii Ortodoxe, in ziua imediat urmatoare marilor sarbatori se comemoreaza persoanele care stau in legatura nemijlocita cu persoana sau evenimentul aflat in centrul respectivei sarbatori.

   Intrucat persoanele Sfintei treimi, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, sunt intr-o legatura nemijlocita, lunea de dupa duminica Rusaliilor este consacrata proslavirii Sfintei Treimi. De fapt, sarbatoarea Rusaliilor are consacrate doua zile.

Sarbatoarea Rusaliilor este cunoscuta si sub denumirea de Duminica Cincizecimii

   Pogorarea Sfantului Duh nu are o data fixa, face parte din sarbatorile cu data schimbatoare. Este praznuita totdeauna la zece zile dupa inaltare sau Ia cincizeci de zile dupa Pasti. Este ziua in care Duhul Sfant S-a pogorat in chip de limbi ca de foc asupra Apostolilor.

   Sfantul Grigorie Palama spune ca Duhul Sfant S-a revelat la Cincizecime in chip de limbi ca de foc, pentru a ne descoperi "ca este de aceeasi fiinta cu Dumnezeu-Cuvantul, caci nimic nu este mai inrudit cu cuvantul decat limba".

    Pogorarea Sfantului Duh a fost fagaduita de Mantuitorul inainte de patima Sa: "De folos este ca Eu sa Ma duc; ca de nu Ma voi duce Eu, Mangaietorul nu va veni». Si iarasi: "Voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va trimite voua: Duhul adevarului, Care din Tatal purcede" (In.14,16-17). Iar inainte de inaltarea Sa la cer, din nou le promite venirea Duhului: "Iar voi sa ramaneti in Ierusalim, pana cand va veti imbraca cu putere de sus". Implinirea promisiunii a avut loc la zece zile dupa Inaltare, in dimineata zilei in care evreii din toata lumea serbau la Ierusalim Cincizecimea, ziua primirii Legii de catre Moise, pe Muntele Sinai.

   Din momentul impartasirii de Duhul Sfant, ucenicii au inceput sa vorbeasca in limbi nestiute de ei pana atunci. Luminati de Duhul Sfant, ei s-au facut intelesi de toti iudeii veniti din diverse locuri la Ierusalim, cu ocazia sarbatorii Cincizecimii - ziua primirii Legii de catre Moise, pe Muntele Sinai.

Rusaliile - scurt isoric

   Parintele profesor Ene Braniste mentioneaza in Liturgica Generala ca Rusaliile este cea mai veche sarbatoare crestina impreuna cu cea a Pastilor, fiind praznuita inca din vremea Sfintilor Apostoli. In primele secole crestine, praznicul Cincizecimii era o dubla sarbatoare: a Pogorarii Duhului Sfant si a Inaltarii lui Hristos. In jurul anului 400, cele doua sarbatori s-au despartit una de cealalta.

   In vechime, in aceasta zi, catehumenii primeau botezul intr-un cadru solemn si festiv.

   Aceasta sarbatoare este mentionata in canonul 20 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea, din anul 325.

Rusaliile - ziua in care se infiinteaza Biserica.

   Daca prin lucrarea Duhului Sfant, Dumnezeu Fiul S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat, tot prin Duhul Sfant ni se impartaseste viata dumnezeiasca si omeneasca a lui Hristos. Pogorarea Sfantului Duh este actul de trecere a lucrarii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Astfel, Biserica se constituie prin aceasta extindere a vietii lui Hristos in noi. Avand in vedere ca prin Duhul ne impartasim de Hristos, in Biserica Ortodoxa sfintele slujbe incep cu rugaciunea adresata Sfantului Duh: "Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Care pretutindeni esti si pe toate le implinesti; Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre".

Frunzele de tei sau de nuc, binecuvantate de Rusalii

   La finalul Sfintei Liturghii din ziua praznicului Pogorarii Sfantului Duh este oficiata Vecernia Rusaliilor. Exista obiceiul ca in ziua de Rusalii, sa se aduca in biserica frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, semne ale coborarii Sfantului Duh. Ele sunt binecuvantate si impartite credinciosilor.

   Prezenta acestor multe frunze la Sarbatoarea Rusaliilor sunt chipul darurilor Duhului Sfant, daruri nenumarate, diverse si totusi unitare si unificatoare.

Cuvantare la Sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant - 2016Arhid. Ioan Ica Jr.
 

Sinaxar

Pogorarea Sfantului Duh

Cincizecimea sau Rusaliile

   In aceasta zi, Duminica a opta dupa Pasti, praznuim Sfanta Cincizecime. Si aceasta sarbatoare am luat-o din cartile iudeilor. Caci dupa cum aceia praznuiesc Cincizecimea lor, cinstind numarul de sapte, dar si pentru ca au primit Legea dupa trecerea a cincizeci de zile de la Pasti, tot astfel si noi praznuim cincizeci de zile de la Pasti, primind Duhul cel Preasfant, care ne da Legea, ne calauzeste spre tot adevarul si ne invata cele placute lui Dumnezeu.

   Sa se mai stie ca la evrei erau trei sarbatori mari: Pastile, Cincizecimea si Sarbatoarea Corturilor. Pastile in amintirea trecerii Marii Rosii; caci cuvantul paste inseamna «trecere». Si sarbatoarea aceea o preinchipuia pe a noastra, care este trecerea si intoarcerea din nou de la intunericul pacatului, la rai.

   Apoi, evreii praznuiau Cincizecimea spre aducere aminte de suferintele lor din pustiu, cum si de multele necazuri prin care au trecut, pana sa ajunga in pamantul fagaduintei. Ca numai dupa aceea s-au indulcit de roade, de grau si de vin. Noua, insa, Cincizecimea ne arata iesirea din rautatea necredintei si intrarea in Biserica; ca atunci ne impartasim si noi cu Trupul si Sangele Stapanului.

   Unii spun ca evreii sarbatoreau Cincizecimea din pricinile aratate mai sus; dar altii cred ca Cincizecimea ar fi fost oranduita de evrei pentru cinstirea numarului sapte, dupa cum s-a spus. Ca acest numar adunat de sapte ori cu el insusi, da numarul de cincizeci de zile, fara una. Cinstirea Cincizecimii de catre evrei atarna nu numai de numararea zilelor, ci de a anilor, in care ei sarbatoreau Jubileul; aceasta cadea dupa trecerea a de sapte ori sapte ani. in acel an ei lasau pamantul nesemanat si vitele la odihna, iar robilor dobanditi cu bani, li se dadea libertatea sa plece.

   A treia sarbatoare era Sarbatoarea Corturilor, care se praznuia dupa strangerea bucatelor de pe camp, adica la trecerea a cinci luni de la Praznuirea Pastilor. Aceasta sarbatoare se praznuia spre aducere aminte de ziua in care Moise a ridicat intaia oara cortul cel vazut prin nori in Muntele Sinai si facut de marele mester Veseleil. Savarseau acest praznic facand corturi, iar cei ce locuiau la tara, multumeau lui Dumnezeu, dupa adunarea roadelor ostenelilor lor. Se pare ca si David a scris psalmii cei pentru linuri (recunostinta), pentru aceste zile.

   Sarbatoarea aceasta inchipuia invierea noastra cea din morti; cand, dupa ce corturile trupurilor noastre se vor strica, iarasi se vor alcatui, si ne vom indulci de roadele ostenelilor noastre, praznuind in corturile cele vesnice.

   Se cuvine sa mai stim, ca in ziua aceasta, savarsindu-se Praznicul Cincizecimii, Duhul Sfant S-a coborat peste ucenicii Domnului.

   Si fiindca Sfintii Parinti au socotit sa desparta praznicele pentru maretia Preasfantului si de viata facatorului Duh, caci El este unul din Sfanta si de viata incepatoare Treime, iata ca pomenim luni, dupa Duminica a opta, felul cum a venit Duhul Sfant. sursa:crestinortodox.ro si doxologia.ro / foto: Basilica.ro

Carul cu boi / cantec traditionalist popular romanesc.

   Carul cu boi.

Cantec traditionalist popular romanesc.

†

Versuri: Carul cu boi / cantec traditionalist popular romanesc.

Pan ce electricitate
Cai ferate si vapori
Inca nu erau aflate
Mergeau toate fara zori
Caci batranii erau moi
Isi manau caruri cu boi
Hais - Cea, Hais - Cea ...
Hais - Cea, Hais - Cea ...

Azi zburam pe cai ferate
Prin vagoane indesate
Sau sunt cu capetele sparte
Nemancati si degerati
Decat cu atatea nevoi
Mai bine cu Car cu Boi ..
Hais - Cea, Hais - Cea ...
Hais - Cea, Hais - Cea ...

 Carul cu boi / cantec traditionalist popular romanesc.

 

Pentru cei care nu stiau, melodia imnului national Israelian deriva din acest cantec popular romanesc.

   CRUCEA CARAIMAN

Artist: CORNEL GHE. POPA

†

   LINISTE; PACE; CREDINTA.

   Crucea (pe care s-a jertfit Iisus Hristos) este simbolul mantuirii crestinilor.

   Aceasta convingere a avut-o si Regina Maria (29.X.1875 – 17.VII.1938) care a influentat destinul poporului nostru pe plan material si spiritual, mult mai mult decat se admite in mod curent, caci cerul ei de nastere consona cu cel al Romaniei.

  In privinta locului de amplasare, acesta era evident si predestinat. Ce munte din tara noastra ofera perspectiva Caraimanului (caci oricum crucea trebuia sa se afle la inaltime) in conditia existentei celui mai traficat tronson de legaturi intre doua capitale: a romanismului (Transilvania) si a tarii (Bucuresti)? In plus Bucegii reprezentati de grandiosul Caraiman au fost stropiti cu sange romanesc in primul razboi mondial. 

De fapt aceasta a si fost motivatia intemeiata a acestei realizari, care s-a si numit de altfel „Monumentul Eroilor”.

   Pe Urmele Mariei Sale - Sf. Voievod NEAGOE BASARAB

†

 

   Urmareste un documentar despre viata si activitatile Sfantului Voievod Neagoe  Basarab, produs de Cristian Cioraneanu. Acest documentar contine imagini din mai multe locatii in care sfantul si-a desfasurat activitatile, printre care si Muntele Sfant.

Invitatul special pentru acest documentar este dl. Acad. Ioan Aurel Pop, Presedintele Academiei Romane de Stiinte si Rectorul Universitatii Babes Bolyai, si parintele Damaschin din Sfantul Munte.

Crucea Sf. Andrei si TARA lui DUMNEZEU...doua pilde frumoase

❌    Crucea Sfantului Andrei si neamul romanesc & Tara lui Dumnezeu...doua pilde frumoase.

❇

†

Х ~  Crucea Sfantului Andrei si neamul romanesc.

   Se spune ca un neam binecuvantat, un popor credincios, trebuia sa treaca un munte inalt deoarece era singura solutie sa supravietuieasca.

  Neavand alta solutie, neputand sa lupte cu dusmanii au luat horararea sa traverseze muntele inzapezit si rece.

  Erau tineri, batrani, copii, mame, bunici ...erau mii si mii de suflete prigonite.

  Muntii pe care urcau se numeau Carpati, de o frumusete rara, dar si abrupti uneori...

RUGACIUNE a Sfantului Antim Ivireanul catre MAICA DOMNULUI

 In aceasta zi, pomenirea Sfantului Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Tarii Romanesti. 27 - IX

†

RUGACIUNE a Sfantului Antim Ivireanul catre Maica Domnulu.

   STAPANA de DUMNEZEU NASCATOARE, imparateasa cerului si a pamantului, cinstea si slava crestinilor, ceea ce esti mai inalta decat cerurile si mai curata decat soarele, FECIOARA PreaLaudata, nadejdea celor pacatosi si linistea celor loviti de valurile vietii, cauta asupra poporului tau, vezi mostenirea ta, nu ne lasa pe noi, pacatosii, ci ne pazeste si ne scapa de viclesugurile diavolului, ca ne-au impresurat intristarile, nevoile si rautatile. 

Da-ne mana de ajutor, FECIOARA, ca pierim. Indura-te de noi, ca pe tine te avem ajutatoare si la tine nadajduim sa-L imblanzesti pe FIUL tau cu rugaciunile tale PreaPuternice si nebiruite, ca sa-Si intoarca spre noi mila SA cea bogata. Si pe toti sa ne invredniceasca a ne pastra viata cinstita si fara de prihana, pentru ca noi cu o gura si cu o inima pe EL pururea sa-L marim, iar tie sa-ti graim: 

Bucura-te, ceea ce esti plina de har, DOMNUL este cu tine!

Amin

 SFANTUL IERARH ANTIM IVIREANUL (c.1650–1716) era de loc din Iviria. Parintii, Ioan si Maria, i-au pus din botez numele de Andrei. Ajungand din tinerete rob la turci a stat multi ani in Constantinopol, invatand limbile greaca, araba si turca si mestesugul sculpturii, picturii, broderiei.

In aceasta zi, pomenirea Sfantului Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Tarii Romanesti. 27 - IX

 Vistierie de daruri, ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, acest trimis al lui Dumnezeu pamantului romanesc din indepartata Ivirie (Georgia), nu a ingropat nici un talant din cati i-au fost daruiti de Dumnezeu si pe toti, ca o sluga buna si credincioasa, i-a inmultit.

 Insemnandu-l la botez cu numele Sfantului Apostol Andrei, parintii sai, loan si Maria, l-au crescut in evlavie si dreapta credinta. Ocrotit fiind de Bunul Dumnezeu in robia turceasca in care a cazut, tanarul Andrei isi arata - de timpuriu - ascutimea mintii, deprinzand cu usurinta limbile greaca, turca, slava veche, araba, iar mai tarziu si limba romana. Dupa marturiile vremii, se pare ca dupa ce a scapat din robia turceasca, a trait in preajma Patriarhiei de la Constantinopol unde a invatat arta sculpturii in lemn, pictura si broderia.

 Catre anul 1690, evlaviosul voievod, Sfantul Martir Constantin Brancoveanu il aduce la Bucuresti unde, dupa ce invata mestesugul tiparului in tipografia domneasca, se muta la manastirea Snagov unde intemeiaza o noua tipografie. A tiparit si a supravegheat cu neobosita ravna, in migǎloasa indeletnicire, scotand din tiparnitele pe care le-a indrumat 63 de carti, din care 38 lucrate de el insusi, in diferite limbi: romana, greaca, araba, georgiana.

 Pentru virtutile si viata sa curata, a fost ales mai intai staret la manastirea Snagov, apoi episcop la Ramnic si nu mult dupa aceea, mitropolit al Tarii Romanesti. Cu ajutorul si harul lui Dumnezeu cel Atotputernic, cu blandete si necrutand nici o osteneala, si-a pastorit clerul, calugarii si credinciosii carora le-a ridicat noi sfinte lacasuri sau le-a reinnoit pe cele stricate de vreme. Marturie despre aceasta lucrare sta ctitoria sa, manastirea Antim din Bucuresti, cu hramul Tuturor Sfintilor pe care, cu darurile pe care i le-a harazit Dumnezeu, a zidit-o, impodobind-o cu alese sculpturi si a inzestrat-o cu tipografie. O alta lucrare laudabila a Marelui lerarh a fost infiintarea de scoli pentru copiii celor saraci in care invatamantul era fara plata.

 Smerit si convins fiind ca numai datorita Milostivului Dumnezeu a ajuns vas ales lucrarii dumnezeiesti, Sfantul Parinte lerarh Antim priveghea cu osardie si fara de lene, ziua si noaptea si in tot ceasul, pentru folosul si spasenia tuturor de obste, invatandu-i si indreptandu-i pe toti cu frica lui Dumnezeu pe calea cea dreapta. Podoaba a carturarilor si dulce graitor al intelepciunii dumnezeiesti in graiul romanesc, Sfantul Ierarh Antim a adapat poporul insetat de credinta prin cuvantul sau de invatatura, lasand Bisericii noastre marele tezaur literar si teologic cuprins in Didahiile si predicile sale.

 Nesocotindu-i-se toate cate cu harul lui Dumnezeu a izbandit, Sf. Ierarh Antim, pe nedrept a fost departat de toata lucrarea si ordinea arhiereasca si dezbracat de harul divin si scos din catalogul arhieresc. Osandit a fost cu exilul si pus a fost sub paza necredinciosilor ostasi turci care, l-au chinuit foarte, pana la moarte, prin taierea capului pe care apoi l-au aruncat in apele Tungiei, un afluent al raului Marita, in sudul Dunarii. Asa s-a savarsit de moarte muceniceasca Parintele si Mitropolitul Antim al Tarii Romanesti, a carui pomenire ramane inscrisa pentru vesnicie in cartea Bisericii si neamului romanesc.

Rugati'va pentru pace in Ucraina si in intreaga lume

Un apel fratern catre toate Bisericile Ortodoxe, toti crestinii si toti oamenii de buna credinta sa se roage ne'ncetat pentru poporul ucrainean si pentru ca pacea si dreptatea sa stapaneasca in LUME.

†

„Sa ne rugam pentru toti fratii crestini din Ucraina si sa nu uitam de fratii romani din afara Romaniei, care, pe langa drama instrainarii si despartirii de fratii nostri romani, traiesc si tragedia acestui razboi!”

 Privim cu ingrijorare in jurul lumii, in urma evenimentelor recente din Ucraina. Tarile invecinate trec printr'o perioada foarte dificila. Razboiul a inceput.

Sa ne rugam lui Dumnezeu pentru pace in Ucraina si in lume, sa oprim confruntarea sangeroasa si sa fim salvati de la izbucnirea unui nou razboi mondial!

Rugaciune

Doamne Dumnezeul parintilor nostri, Cel bogat in mila si in bunatate, Ziditorule a toata faptura cea vazuta si nevazuta, Domn al Pacii si al Vietii, Oceanul cel nemarginit al Iubirii! Tu L'ai trimis pe pamant, pe Unicul Fiul Tau Cel Iubit, pe Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, care si'a dat viata Sa pentru toata lumea. El ne'a ivatat sa ne iubim unul pe altul si sa nu rasplatim rau pentru rau.

Asculta strigatul robilor tai care cer indurare si pace, pentru tara Ucraina, pentru Biserica Ta si pentru toata lumea. Pentru rugaciunile Presfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria si pentru ale tuturor Sfintilor Tai,

Te rugam, Multmilostive Doamne, iarta'ne noua toata gresala cea de voie si fara de voie si opreste razboiul si mania, potoleste toata rautatea si dezbinarea in tara Ucraina si in tot pamantul. Cu Harul Sfantului Tau Duh imblanzeste inimile oamenelor inraiti, opreste cu Puterea Ta Dumnezeiasca toata lucrarea cea rea a vrajmasilor vazuti si nevazuti care doresc razboaie si stapanire cu nedreptate.

Fa sa fie pace, Doamne, dragoste si buna intelegere in casa noastra, intre conducatorii tarilor si intre toate popoarele. Daruieste'ne intelepciune si dragoste unul catre altul ca in pace sa traim, lumineaza'ne mintea noastra, ca sa te iubim pe Tine din tot sufletul, si pe apropele nostru ca pe noi insine, ca Tu esti Imparatul Pacii si Mantuitorul sufletelor noastre si Tie slava si multumire iti inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Pace va las voua, pacea Mea o dau voua, nu precum da lumea va dau Eu. Sa nu se tulbure inima voastra, nici sa se infricoseze. † (Ioan. 14:27)

Pune Doamne, pace'n lume

Raul si lacrimile sa se curme!

†

Pune Doamne, pace'n tara

Alinare intre popoare!

Rugaciune pentru Romania >>>

Primul film romanesc care arata chinurile si umilintele la care au fost supuse detinutele politice din inchisorile comuniste

Binecuvantata fii, inchisoare!
film romanesc

†

 Binecuvantata fii, inchisoare! - o poveste reala, plina de durere si de credinta.

Ce poate inseamna binecuvantarea? >>>

 

Acesta este primul film romanesc care arata chinurile si umilintele la care au fost supuse detinutele politice (femei) din inchisorile comuniste din Romania.

Regizorul Nicolae Margineanu, al carui tata a fost inchis vreme de 16 ani in temnitele comuniste, a declarat: "Binecuvantata fii, inchisoare" a fost o datorie morala, un film inchinat acestor oameni care au suferit atat de mult. Ma bucur ca am reusit sa-l fac si il consider filmul cel mai important din cariera mea."
Rolul principal din film este jucat de Maria Ploae, alaturi de alte actrite, precum: Dorina Lazar, Ecaterina Nazarie, Victoria Cocias, Maria Rotaru, Iulia Lazar, Romanita Ionescu. Pentru rolul interpratat in acest film, Maria Ploae a castigat "Premiul Uniunii Cineastilor din Romania", in anul 2003. Filmul a castigat doua premii si a avut o nominalizare la "Festivalul de Film din Montreal", tot in anul 2003.

Actrita Maria Ploae, impresionata de intalnirea sa cu rolul personajului principal, se destainuie: "Si eu cred, ca si Nicole Grossu, ca cel mai important lucru care trebuie sa ni se intample pe pamant este sa ne intarim credinta si relatia cu Dumnezeu. In suferinta poti sa tradezi, poti sa mori, sau, poti sa-l gasesti pe Dumnezeu. "Binecuvantata fii, inchisoare" este un film profound spiritual si-i multumesc Nicoletei Grossu pentru ca a scris cartea si sotului sau, d-lui Serrgiu Grossu, ca ne-a acordat un ajutor substantial, indispensabil."

Actiunea filmului are loc in Romania, in mijlocul evenimentelor petrecute in anii 1940-1950. Regimul ateu, aflat la putere, incepea prigoana impotriva propriului neam si a propriei credinte. Nicoleta Valeria Brudeanu, o tanara intelectuala este arestata brusc, pe motive politice: ea facea parte dintr-un partid politic de opozitie, fiind nepoata pe linie materna a lui Iuliu Maniu.

Un film tonifiant, care isi propune sa dovedeasca ca orice suferinta acceptata si oferita lui Dumnezeu este generatoare de imense binecuvantari. Suferinta reuseste sa topeasca carapacea de indiferenta si molesala, necazurile materiale devenind ridicole fata de ascensiunea spirituala, mult mai importanta." (regizorul Nicolae Margineanu).

Intreaga opera a lui Mihai Eminescu intr'o aplicatie mobila in mod gratuit.

†

 Aplicatia „Mihai Eminescu, intreaga opera” pentru telefoanele cu sisteme de operare Android si iOS are ca scop apropierea tineretului de „omul deplin al culturii romane”.

 

Aplicatia a fost realizata pe parcursul a doi ani de o echipa interdisciplinara alcatuita din cercetatori de la Centrul European de Studii in Probleme etnice al Academiei Romane, membri ai Asociatiei Romane de Geopolitica, Geoeconomie si Geocultura si tineri informaticieni, cu sprijinul financiar al Asociatiei NeamUnit.

Aplicatia are un motor de cautare relativ flexibil, axat pe cuvinte cheie sau expresii, care functioneaza atat in interiorul fiecarui volum, cat si in intreaga opera. Totodata, exista o baza de date, numita cautare avansata, unde intreaga opera poate fi grupata dupa localitatea in care a fost tiparita prima oara, anul primei publicari sau dupa volumul editiei de fata.

 

Mihai Eminescu este omul deplin al culturii romane, iar Academia Romana este sanctuarul in care Opera sa este ingrijita. De aceea, aplicatia oferita este un semn de maturitate al societatii romanesti contemporane care, ridicandu-se deasupra preocuparilor de rutina, isi redescopera astfel unul dintre pilonii perenitatii sale.

Opera este impartita pe sectiuni si volume:

1. Poezii (I-V)

2. Literatura populara (VI)

3. Proza literara (VII)

4. Teatru (VIII)

5. Publicistica (IX-XIII)

6. Traduceri filosofice (XIV)

7. Fragmentarium si Addenda (XV)

8. Corespondenta (XVI) 

Proiectul a fost anuntat cu prilejul Zilei Culturii Nationale 2019, aplicatia fiind disponibila pentru utilizatorii de Android incepand cu 21 februarie, iar pentru cei cu iOS incepand cu 27 februarie.

Rugaciune pentru Romania

†

Rugaciuni incepatoare >>>

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit in lume sa ne mantuiesti pe toti, cu sufletele pline de evlavie, Tie astfel ne rugam:

Indura-te, Doamne, de tara noastra si neamul nostru si ajuta sa-si gaseasca in sfarsit, calea cea dreapta. Coboara Duhul Tau cel Mangaietor sa ne curateasca intinaciunea si sa ne intoarca inimile la blandetea si frica de Tine, Doamne. Lumineaza, Doamne, mintile noastre, care din pricina amaraciunilor si umilintelor, nu vad calea cea dreapta. Incalzeste, Doamne, inimile noastre care, invrajbite de diavol, au uitat sa-si iubeasca aproapele si sa ierte vrajmasilor.

Slobozeste, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.

Invata-ne, Doamne, sa ne rabdam unii pe altii asa cum Tu ne rabzi pe noi toti.

Stinge pofta celor care pentru binele lor isi asupresc semenii.

Incalzeste-le, Doamne, inimile, tamaduieste-le ranile si imbratiseaza-i in netarmurita Ta dragoste. Odihneste, Dumnezeule, sufletele celor care si-au dat bunul cel mai de pret pentru credinta si dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii indoiti si inimile frante, ridicam aceasta rugaciune catre Tine, Doamne, Bunule, si Tie iti strigam: Auzi-ne, Doamne, si trimite Mila Ta peste neamul nostru romanesc.

Ca numai a ta este puterea si marirea si numai Tu vei intoarce raurile neamului nostru la matca strabuna, ca sa se laude numele Tau in veac, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.

 Amin.

Powered by RedCircle

Un film despre „Fenomenul Pitesti” Intre chin si amin. 

†

Nu ar trebui sa existe roman care sa nu-l vada, ci, stiind ce s-a intamplat in timpul regimului comunist, sa aprecieze jertfa celor care au suferit pentru a nu se fi lasat deturnati de la crezul si identitatea lor; sa-si asume si sa pretuiasca darul libertatii de care ne bucuram azi, folosindu-l cu recunostinta fata de toti cei care au luptat pentru el si cu responsabilitate in fata prezentului si a generatiilor viitorului.

Filmul „Intre Chin si Amin”, il are ca regizor pe dl. Toma Enache, care a fost prezent la premiera din München, impreuna cu sotia acestuia, si este inspirat din realitatea brutala a Experimentului Pitesti. A fost prezentat in premiera in data de 1 octombrie 2019, la Bucuresti. Au urmat prezentari in mai multe orase ale Tarii, dar si in Diaspora. Din distributia filmului fac parte tineri actori precum Vali V. Popescu, Kira Hagi, Ana Parvu dar si actori consacrati precum Constantin Cotimanis, Ion Dichiseanu, Victoria Cocias, Cezara

   Rugaciune catre Mantuitorul cel Milostiv pentru incetarea noii epidemii

   Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a transmis miercuri, 11 martie 2020, catre toate eparhiile din cuprinsul Patriarhiei Romane, o rugaciune de rostit in contextul raspandirii virusului COVID-19.

   Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce esti bogat in mila si, cu purtarea Ta de grija cea inteleapta, ocarmuiesti viata noastra, asculta rugaciunea noastra, primeste pocainta noastra pentru pacate, opreste noua boala molipsitoare (noua epidemie), precum ai incetat pedepsirea poporului Tau in vremea regelui David. Cel ce esti Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, daruieste insanatosire celor cuprinsi de boala, ridicandu-i grabnic din patul durerii, ca sa Te slaveasca pe Tine, Mantuitorul cel Milostiv, iar pe cei sanatosi ii ocroteste de orice boala. Binecuvinteaza, intareste si pazeste, Doamne, cu harul Tau, pe toti cei care, cu iubire de oameni si jertfelnicie, ii ingrijesc pe cei bolnavi la casele lor sau in spitale. Indeparteaza toata boala si suferinta din popor si ne invata sa pretuim viata si sanatatea ca daruri ale Tale. Daruieste-ne, Dumnezeule, pacea Ta si umple inimile noastre de credinta neclintita in ocrotirea Ta, de nadejde in ajutorul Tau si de dragoste fata de Tine si de aproapele. Ca al Tau este a ne milui si a ne mantui pe noi, Dumnezeul nostru, si Tie slava inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.

11-03-2020

Cel Intai chemat - Sfantul Apostol Andrei - Apostolul romanilor

Sfantul Apostol Andrei este sarbatorit pe data de 30 noiembrie. S-a nascut in Betsaida Galileia, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret, in nordul Tarii Sfinte. Din Sfanta Scriptura aflam ca era fratele lui Simon Petru. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor. Avand in vedere ca Andrei era evreu, nu stim cu certitudine daca numele Andrei era numele sau real (acesta fiind de origine greceasca). Potrivit cercetatorilor, numele Andrei era destul de prezent printre evrei, inca din perioada sec. II-III d.Hr.

Pentru romani, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se sustine ca acest nume - Apostolul Lupilor - deriva din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar si de la simbolul lor - lupul. 

Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Legendele spun ca acest animal a fost alaturi de daci la caderea Sarmizegetusei si ca cel care era capetenia lupilor, l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre Pestera care i s-a oferit ca adapost.

Candesti de Muscel, satul Patriarhului Iustin Moisescu.

†

Parintele paroh Andrei Postu isi doreste sa realizeze la biserica din Candesti un mic muzeu dedicat celui mai renumit fiu al satului. "In cinstea patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane: Iustin Moisescu"

O carte care bucura inimile si privirile oamenilor din satul muscelean Candesti. Aceasta a  fost dorinta si voia Inalt Preasfintiei Sale Calinic Argesanul, Arhiepiscopul Argesului si Muscelului, de a darui o lucrare care zideste si care va sta la temelia credintei, traditiei si culturii noastre. Si ne-a lasat noua muscelenilor „Candesti de Muscel. Satul Patriarhului Iustin Moisescu” spre invatatura si luare aminte.

In randurile de mai jos, o scurta istorie a vrednicului Patriarh MOISESCU. In anul 2019 a fost cinstit  patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane: Iustin Moisescu. Nascut la 5 martie 1910, in Candesti, comuna Albesti, judetul Arges, orfan de razboi, viitorul patriarh a urmat stralucite studii teologice la Seminarul orfanilor de razboi „Patriarhul Miron” din incinta Manastirii Negru Voda din Campulung (1922-1930) si, prin purtarea de grija a patriarhului Miron Cristea, la Facultatea de Teologie din Atena (1930-1934), obtinand doctoratul pentru exceptionala teza intitulata: Evagrie din Pont. Viata, scrierile si invatatura (in limba greaca, Atena, 1937), premiata de Academia de Stiinte din Atena.

Revenit in tara, tanarul teolog Iustin Moisescu si-a inceput stralucita cariera didactica in 1937, ca profesor de limba latina la Seminarul Nifon Mitropolitul din Bucuresti (1937-1938). La cererea guvernului polonez, profesorul Moisescu a fost invitat sa predea la Catedra de Noul Testament a Facultatii de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Varsovia in anul academic 1938-1939. Dupa izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial si invadarea Poloniei de catre armatele germana si sovietica, Iustin Moisescu a detinut Catedra de Noul Testament a Facultatii de Teologie Ortodoxa de la Cernauti-Suceava (1940-1946) si, incepand cu 1 decembrie 1946, pe cea de Exegeza a Noului Testament a Facultatii din Bucuresti, unde a predat pana in anul 1956.

La 26 februarie 1956, profesorul de teologie Iustin Moisescu a fost ales arhiepiscop al Sibiului si mitropolit al Ardealului (hirotonit arhiereu la 15 martie, inscaunat la 18 martie), iar la 10 ianuarie 1957 devenea arhiepiscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei (inscaunat la 13 ianuarie), pastorind 20 de ani. El i-a succedat patriarhului Justinian Marina in demnitatea de patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, fiind ales la 12 iunie 1977 (inscaunat la 19 iunie), pastorind pana la moartea sa, petrecuta la 31 iulie 1986.

Patriarhul Iustin Moisescu a fost un cercetator inzestrat, ravnitor si tenace, un om de o vasta cultura si un dascal de vocatie, cu o solida formare universitara de tip occidental. Trecerea timpului nu a stirbit valoarea stiintifica a operei sale. Ne raman de la acest mare teolog roman al veacului al XX-lea lucrari de referinta precum: Sfanta Scriptura si interpretarea ei in opera Sfantului Ioan Hrisostom (in extras, Cernauti, 1942), Originalitatea parabolelor Mantuitorului (in extras, 1945), Activitatea Sfantului Apostol Pavel in Atena (in extras, Iasi, 1946), Ierarhia bisericeasca in epoca apostolica (Craiova, 1955). De asemenea, stralucitul teolog roman a realizat, in 1955, o traducere a unei lucrari fundamentale de teologie dogmatica comparata – Simbolica – apartinand profesorului grec Hristu Andrutsos (1869-1935). Opera integrala a patriarhului carturar Iustin Moisescu, in sapte volume, a fost reeditata in anii 2002-2003 prin grija Inaltpreasfintitului Parinte Arhiepiscop Calinic al Argesului si Muscelului.

A fost, fara indoiala, un intelectual inzestrat cu un remarcabil spirit practic. Ca ierarh, Iustin Moisescu a demonstrat echilibru si discernamant, clarviziune si multa chibzuinta, realism si intelepciune practica in raporturile cu un regim ateu, care impusese Bisericii multe restrictii si exercita mari presiuni asupra ierarhiei. Asemenea inaintasului sau in scaunul patriarhal, vrednicul patriarh Justinian, Iustin Moisescu a manifestat prudenta si diplomatie in relatiile cu un regim politic ostil, toate actiunile sale fiind subordonate obiectivului supravietuirii Bisericii in vremuri de prigoana. A urmat, asadar, aceeasi „strategie de supravietuire” pe care patriarhul Justinian o aplicase cu multa tenacitate si darzenie.

Prin intelepciune si diplomatie, a reusit sa obtina avizul autoritatilor pentru lucrarile de consolidare si restaurare a peste 800 de biserici grav deteriorate de devastatorul cutremur din 4 martie 1977. Din initiativa sa au fost restaurate: Catedrala Patriarhala, ansamblul Manastirii Radu-Voda din Bucuresti, manastirile Negru-Voda din Campulung-Muscel, Curtea de Arges, Zamfira, Caldarusani, Tiganesti, Cheia, Viforata, Dealu, Cernica, bisericile Sfantul Spiridon-Nou si Sfantul Gheorghe-Vechi din Bucuresti; de asemenea, au fost zidite biserici in Zimnicea si Scheiul de Sus, judetul Dambovita.

Intr-o vreme cand autoritatile, aplicand un nechibzuit plan de „sistematizare urbana”, au demolat biserici si alte monumente istorice, fiind „osandite” sa fie distruse de buldozere 20 de manastiri si biserici bucurestene reprezentative precum: Enei (1977), Alba-Postavari (1984), Sfan­tul Nicolae-Jitnita (1986), Doamna Oltea (1986), Sfanta Vineri-Herasca (1987), Sfantul Spiri­don-Vechi (1987) si manastirile Cotroceni (1984), Pantelimon (1986) si Vacaresti (1986-1987)1, patriarhul Iustin a reusit sa salveze de la distrugere mai multe locasuri de cult prin aplicarea metodei de translare a monumentelor istorice, brevetata de inginerul constructor dr. Eugeniu Iordachescu. Prin aceasta tehnica s-a reusit reamplasarea mai multor biserici ame­nintate, care au fost translate pe distante cuprinse intre 12 m si 289 m: biserica Manastirii Schitul Maicilor (1982), bisericile Sfantul Ilie-Rahova (1984), Mihai-Voda (1984-1985), Sfantul Gheorghe-Capra (1985), Olari (1986), Sfantul Ioan-Piata (1986), Sfantul Stefan-Cuibul cu barza (1988). Prin aceeasi solutie tehnica a fost stramutat Palatul Sinodal de la Manastirea Antim (1985), actuala Biblioteca a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. De asemenea, prin insistentele patriarhului Iustin Moisescu, au fost salvate de la distrugere sau stramutare bisericile Coltea si Kretzulescu, care fusesera inchise de autoritati, si biserica Sfantul Gheorghe-Nou, necropola Sfantului Voievod Constantin Brancoveanu, pe care acelasi patriarh o salvase de la ruina provocata de cutremurul din martie 1977.

De asemenea, a reusit sa impiedice inchiderea Catedralei Patriarhale si stramutarea Resedintei Patriarhale si a Administratiei Patriarhale si a Arhiepiscopiei Bucurestilor pe amplasamentul fostei Manastiri Vacaresti, un act cu o puternica incarcatura simbolica, care ar fi avut semnificatia acceptarii diminuarii insemnatatii Bisericii in viata societatii romanesti. Patriarhii Justinian si Iustin s-au impotrivit cu multa fermitate acestui proiect, pe care au reusit sa-l zadarniceasca.

Patriarhul Iustin Moisescu a acordat o atentie deosebita activitatii editoriale. In primul rand, a avut initiativa revizuirii traducerii Sfintei Scripturi, vazand astfel lumina tiparului o noua editie a Noului Testament (1979) si, ulterior, Biblia sinodala din 1982. Rezultatul conlucrarii profesorilor de teologie Constantin Cornitescu, Ioan Mircea, Nicolae Petrescu, Dumitru Radu si a arhimandritului Bartolomeu Anania, pe atunci director al Institutului Biblic, Biblia sinodala era imprimata intr-un tiraj impresionant: 100.000 de exemplare. Au fost tiparite noi editii ale cartilor de cult si s-au elaborat noi manuale pentru invatamantul teologic superior si pentru seminariile teologice. De asemenea, patriarhul Iustin a initiat colectia „Parinti si Scriitori Bisericesti”, din care au vazut lumina tiparului 37 de volume, cea mai consistenta colectie romaneasca de texte patristice. Comisia Parinti si Scriitori Bisericesti a fost reinfiintata in ianuarie 2008, prin cooptarea unor reputati filologi si distinsi teologi, din dorinta de a relua publicarea traducerilor patristice dupa standarde si rigori stiintifice actualizate. In timpul scurtei, dar rodnicei sale arhipastoriri, desi un nou val de represiune s-a abatut asupra Bisericii, au fost publicate lucrari fundamentale, precum colectia Arta crestina in Romania, in sase volume, iar revistele centrale bisericesti si cele mitropolitane au avut o aparitie neintrerupta. Intr-o vreme in care regimul politic incerca sa impuna societatii romanesti ateismul materialist, patriarhul Iustin Moisescu a daruit lucrari fundamentale culturii teologice romanesti, o noua editie sinodala a textului scripturistic, carti de cult diortosite, traduceri patristice valoroase si noi manuale pentru invatamantul teologic.

Desi a avut o arhipastorire de numai noua ani, patriarhul Iustin Moisescu ramane in istoria Bisericii ortodoxe din Romania, drept un mare carturar, dascal de vocatie, teolog erudit, ierarh de mare prestigiu si pastor intelept si realist, unul dintre stalpii Bisericii noastre in anii sumbri ai dictaturii comuniste.

sursa:ziarullumina.ro

Cine a fost a doua regina a Romaniei?

 Cine a fost a doua regina a Romaniei?

Un gand frumos poate fi ca o biserica in care omul isi odihneste sufletul.

†

Regina Maria

Regina a Romaniei, sotia regelui Ferdinand

Maria a Romaniei (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Ashford, Kent, Anglia - d. 18 iulie 1938, Castelul Pelisor, Sinaia, Romania) a fost principesa de coroana si a doua regina a Romaniei, in calitate de sotie a Principelui de Coroana devenit ulterior Regele Ferdinand I al Romaniei. A fost mama Regelui Carol al II-lea. 

Caz singular in Romania: ORASUL CRUCILOR de piatra

†

Caz unic in tara noastra, in inima Muscelului, timp de patru veacuri, 15 generatii de mosi si stramosi s-au invesnicit durand in calcar de Albesti nici mai mult, nici mai putin de 39 cruci votive "intru ruga si lauda acelora care, gresind, proslavesc cinstirea crucii", cum plastic si sugestiv marturiseste textul de pe crucea aflata astazi in curtea Scolii Generale Nr. 5, inaltata la 12 martie 1615, "in zilele lui Io Radu Voievod, prin milostivirea robilor lui Dumnezeu Stanciu si Stanca si Fratila si Ivanca si Gherghina Ivan…"

In urma cercetarilor efectuate de catre Muzeul Municipal Campulung, in decursul lunilor iulie - august 2014 si martie 2018 pe teritoriul municipiului Campulung Muscel au fost identificate un numar de 37 de cruci din piatra realizate din calcar numulitic de Albesti de catre mesterii pietrari din zona, crucile votive fiind ridicate in vechile cartiere ale Campulungului, fiind mutate ulterior odata cu modernizarea urbei.