Fratilor, nu fiti copii la minte. Fiti copii cand e vorba de rautate.

Fratilor, nu fiti copii la minte. Fiti copii cand e vorba de rautate. La minte insa, fiti desavarsiti.

†

Intaia epistola catre corinteni a sfantului apostol Pavel
Capitolul 14: 20

Insa noi poate am facut dimpotriva si am devenit desavarsiti in rautate si la minte ne-am aratat prunci. Caci intelepciunea si chibzuinta nu dupa varsta, ci dupa fapte se caracterizeaza. Si imi adevereste mie cuvantul Solomon cel preaintelept: 

Batranetile cinstite nu sunt cele aduse de o viata lunga, nici nu le masori dupa numarul anilor (Intelepciunea lui Solomon 4, 8). Nu pentru anii indelungati este cinstita batranetea, nici pentru multimea anilor. Fiindca multi batrani si oameni indelungati in zile sunt de necinste, si nu cel ce imbatraneste in pacate sau in credinte rele este numit si cinstit. Intelepciunea este la om adevarata caruntete si varsta batranetilor inseamna o viata neintinata.† (Intelepciunea lui Solomon 4, 9), ci chiar daca cineva ar avea putini ani si ar fi in floarea varstei si ar avea fapte bineplacute lui Dumnezeu, tineretea acestuia se socoteste batranete cinstita. Intelepciunea este adevarata caruntete a omului, cugetarea adica, cea care cugeta cele ale lui Dumnezeu si intelepciunea, chiar fara caruntete, poate tine loc de caruntete, si varsta batranetii, o viata neintinata. Aceasta este varsta batranetii, zice, viata neintinata. Fiindca este si tanar infranat si batran dezmatat.

Pilda crestina-ortodoxa

Timpul schimbarii

La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorba in vorba, tanarul ii spuse:

– Parinte, sunt destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Imi pierd usor rabdarea. Atunci cand ma enervez, vorbesc urat si multe altele. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa?

– Nu, i-a raspuns batranul. Vino cu mine!

L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus:

– Vezi acest vlastar, stii ce este?

– Da, parinte, un puiet de brad.

– Smulge-l!

Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om.

– Acum, scoate-l pe acesta.

S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus:

– Smulge-l acum pe acela.

– Dar e destul de mare, nu pot singur.

– Du-te si mai cheama pe cineva.

Intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.

– Acum scoateti bradul falnic de acolo.

– Parinte, dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni.

– Acum vezi, fiule? Ai inteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel? Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput, inofensiva si fara mare importanta, dar, cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mica, o poti scoate si singur. Mai tarziu, insa, vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in suflet si in viata, caci mai tarziu, va fi cu mult mai greu.

„Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra, daca in noi raman radacinile care vor creste din nou”.