Un cuvant exceptional, care da curaj oricarui om indiferent, cat e de pacatos este.
†
Astazi peste tot, noi tinerii, suntem invatati sa fim cei mai tari, cool, atragatori, sa fim altfel. Publicitatea si in general mass-media promoveaza femeile suple si frumoase, barbatii aratosi si bine facuti, tinerii cool, oamenii de succes, etc., dar nu promoveaza deloc persoanele grase, oamenii simpli, tinerii fara succes, saracii, muncitorii de pe santier, in general oamenii care nu ies cu nimic in evidenta.
Ce se'ntampla cu tinerii care n'au obtinut o bursa in strainatate, cu cei care nu sunt cool si nici miss, cu cei care nu lucreaza la o companie de succes, cu cei care n'au o iubita si nici prea multi prieteni? Cred ca unii vor simti un sentiment de inferioritate in mintea si'n inima lor, si isi vor dori si ei "succesul" promovat de lumea noastra.
Ce faci daca, tanar fiind, esti sofer pe o masina, sau vanzator intr'un magazin, sau telefonist, sau chiar somer? Ce faci daca nu stii multe limbi straine, daca nu ai facultate, daca n'ai un salariu frumos si nici perspective prea mari de viitor?
- Oare poti sa fii fericit ?
Imi place foarte mult ca realitatea este altfel decat o vedem prezentata in lume. Mi'a placut foarte foarte mult cand am descoperit acest verset spus de Sfantul Apostol Pavel, un cuvant exceptional, care da curaj oricarui om, indiferent in ce stare e, indiferent de cate are sau nu, indiferent de cat e de pacatos sau de bun:
De aceea ma bucur in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos, caci, cand sunt slab, atunci sunt tare.
Doamne ce frumos! Cand sunt singur, cand sunt trist, cand n'am prieteni, cand n'am familie, cand n'am servici, cand n'am bani, cand vreau si eu mai mult dar nu pot, cand sunt bolnav, cand n'am putere, cand singur nu pot face nimic, atunci mi'aduc aminte ca: atunci cand sunt slab atunci sunt tare!
Cand imi vad neputintele, pacatele si toata viata mea si vad ca nu pot sa fac mai mult pentru mine, de abia atunci sunt realist, de abia atunci am inceput sa vad cum trebuie realitatea. Singur nu pot.
Atunci il aud pe Domnul Hristos cum spune:
Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramane intru Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic.
Fara Dumnezeu nu pot face nimic. Eu singur ca om nici nu pot respira fara El, nu pot nici merge, nu pot nici gandi... Dar cu Dumnezeu toate le pot, trebuie doar sa'i cer.
El poate sa'mi dea ce'mi lipseste, El poate sa ma ajute cand nu mai pot, El poate sa ma'ntareasca cand sunt slab, El e sanatatea mea, El e bucuria mea. El e totul pentru mine asa cum mama e totul pentru bebelus ei.
Cand ma laud cu ce am sau ce sunt atunci il dau pe Dumnezeu la o parte, imi iau toate meritele singur si ma arat egoist fata de ceilalti, desi n'am facut nimic singur. Cand ma laud ii jignesc pe altii si'i fac sa se simta inferiori, ii fac sa creada ca eu prin puterea mea sunt ce sunt, sau am ce am, si atunci le apar complexele si sentimentul de nefericire.
Dar cand recunosc ca sunt slab, cand imi dau seama ca tot ce sunt eu, ca om astazi, sunt datorita lui Dumnezeu, atunci le dau o speranta si celor de langa mine, atunci ei nu se vor simti complexati si vor vrea si ei sa'i ceara lui Dumnezeu sa'i ridice din slabiciunile lor.
Cand stiu ca singur nu pot nimic si cu El pot totul atunci voi spune si eu ca Pavel:
Deci, foarte bucuros, ma voi lauda mai ales intru slabiciunile mele, ca sa locuiasca in mine puterea lui Hristos. Amin
Epistola a doua catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel, Capitolul 12 versetul 10
Un comentariu:
"A renunţa la speranţă înseamnă a renunţa nu numai la prezent, ci şi la viitor".
Trimiteți un comentariu