Rugaciunea lui Iisus
„Pelerinul rus”
†
"Pelerinul rus" sau "Marturisirile sincere catre duhovnicul sau ale unui pelerin rus cu privire la rugaciunea lui Iisus"
„Pelerinul rus” este una dintre operele secolului al XIX-lea ale experientei duhovnicesti traite de un crestin, care, in original, are titlul „Marturisirile sincere catre duhovnicul sau ale unui pelerin rus cu privire la rugaciunea lui Iisus”. Esenta care a nascut curiozitatea si dorinta sfanta de a intelege daca este cu putinta si cum se poate ca omul sa ajunga sa se roage ne'ncetat se gaseste intr'un moment liturgic, Apostolul care se citeste in Saptamana a 32-a dupa Rusalii, unde marele Pavel ne indeamna: „Rugati'va ne'ncetat!” (1 Tes. 5,17). La acest loc adaugam si alte texte similare, cum ar fi cele din ( Ef. 6,18.) (1 Tim. 2. 8). Cantarea Cantarilor: „– Eu dorm, dar inima mea vegheaza.” (5.2)
Personajul principal a luat in serios cuvantul scripturistic si a cautat asiduu parinti care sa'l ajute sa il practice; s'a vadit ca, desi slujitorii vorbeau in predici despre diferite aspecte ale rugaciunii, totusi ei nu traiau rugaciunea continua, nu o experimentau ca o normalitate, si de aceea nici nu puteau sa ii raspunda pelerinului la framantarea sa; cartea sfantului Dumitru al Rostovului – „Invatatura duhovniceasca despre omul launtric” trateaza subiectul in sine – „mintea poate fi intotdeauna adancita in Dumnezeu, rugandu'I'se ne'ncetat”, dar ea nu'l ajuta; motiv pentru care a continuat sa caute. A continuat sa calatoreasca pana cand bunul Dumnezeu i'a scos in cale „un batran care isi facu cruce si incepu sa vorbeasca astfel:
„– Multumeste lui Dumnezeu, iubite frate, pentru descoperirea ce ti s'a dat, impreuna cu dorul de ne'nfrant spre cunoasterea ne'ncetatei rugaciuni launtrice. Cunoaste in aceasta descoperire chemarea lui Dumnezeu si linisteste'te, incredintandu'te ca pana acum s'a facut o incercare a voii tale, ca sa cunosti glasul lui Dumnezeu si sa intelegi ca intelepciunea acestei lumi si cunostintele din afara nu'ti pot aduce lumina cereasca, rugaciunea ne'ncetata launtrica. Caci, desi se predica mult despre rugaciune si se gasesc multe invataturi privitoare la ea, acesti scriitori invata mai mult despre cele ce insotesc rugaciunea, iar nu despre esenta insati a rugaciunii. Iar lucrul cel mai grav este ca desarta intelepciune a acestei lumi se sileste sa masoare cele dumnezeiesti cu masura omeneasca….
Rugaciunea este aceea care naste nevointele si toate virtutile. Caci Apostolul Pavel invata despre rugaciune astfel: "Va indemn deci, inainte de toate, sa faceti rugaciuni” (1 Tim. 2,1).
Continuand sa raspunda intrebarii novicelui, parintele defineste rugaciunea launtrica ne'ncetata ca fiind „chemarea continua si ne'ntrerupta a Numelui lui Iisus Hristos cu gura, cu minte si cu inima, inchipuindu'ne totdeauna in prezenta Lui si cerand milostivirea Lui, in timpul oricarei indeletniciri, in orice loc, in orice vreme, chiar si in vremea somnului. Ea se rosteste cu urmatoarele cuvinte:
Continuand sa raspunda intrebarii novicelui, parintele defineste rugaciunea launtrica ne'ncetata ca fiind „chemarea continua si ne'ntrerupta a Numelui lui Iisus Hristos cu gura, cu minte si cu inima, inchipuindu'ne totdeauna in prezenta Lui si cerand milostivirea Lui, in timpul oricarei indeletniciri, in orice loc, in orice vreme, chiar si in vremea somnului. Ea se rosteste cu urmatoarele cuvinte:
6 comentarii:
"Când îţi aduci aminte de Dumnezeu înmulţeşte rugăciunea, ca, atunci când îl vei uita, Domnul să-și aducă aminte de tine".
SFÂNTA RUGĂCIUNE ESTE MAMA TUTUROR FAPTELOR BUNE.
Cuviosul Daniil Egipteanul s-a rugat pentru Evloghie Pietrarul sa-l imbogateasca Dumnezeu. Pietrarul era primitor de oaspeti si la el tragea Sfantul de fiecare data cand se ducea in oras.
Dumnezeu i-a spus sa-l lase, ca este bine asa cum este, sa-si castige putinul din munca sa, la care Daniil a insistat, spunand: "Daca ar avea mai multi bani, ar face mai mult bine, ar primi, ar face o casa de oaspeti, cati oameni ar putea ajuta!".
Dupa un timp, pietrarul a gasit o comoara, a luat banii, a fugit in Alexandria, a facut un palat si nu mai primea pe nimeni, o ducea in chefuri. Sfantul Daniil l-a adus mai tarziu inapoi prin lucrare dumnezeiasca la saracia sa.
„Ceea ce sunt aripile pentru păsări, aceea este rugăciunea pentru un creştin adevărat.
Pasărea nu zboară întruna, dar e gata oricând de zburat. Un creştin adevărat e gata oricând de rugăciune.”
„Fraților, vă rog să nu încălcați sau să neglijați niciodată regula rugăciunii”. Și mai departe: „Fie că mănâncă, fie că bea, fie că stă, fie că slujește, fie că călătorește, fie că face orice altceva, călugărul trebuie să strige neîncetat: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă.”” Și puțin mai departe: „ Pentru ca numele Domnului Isus, coborând în adâncul inimii, să umilească balaurul care stăpânește pășunile inimii și să mântuiască și să dea viață sufletului. De aceea, rămâneți neîncetat în numele Domnului Isus, pentru ca inima să-L învăluie pe Domnul, și Domnul inima, și cei doi să devină una.” Și iarăși: „Nu vă despărțiți inimile de Dumnezeu, ci stăruiește mereu și păzește-le cu pomenirea Domnului nostru Iisus Hristos; până când Numele Domnului va fi sădit în inimă și nu se gândește la nimic altceva, pentru ca Hristos să fie mărit în voi.”
Filocalia Vol. 5
Numele Domnului nostru Iisus Hristos, coborând în adâncul inimii, va supune șarpele care stăpânește peste pășunile inimii și ne va mântui sufletul și îl va aduce la viață. Astfel, rămâneți neîncetat cu numele Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca inima să înghită pe Domnul și Domnul inima și cei doi să devină una. Dar această lucrare nu se face într-una sau două zile; are nevoie de mulți ani și de mult timp. Căci este nevoie de o muncă mare și prelungită pentru a izgoni dușmanul, astfel încât Hristos să locuiască în noi.
Trimiteți un comentariu