Nasterea unui copil, este un dar de la Dumnezeu.
†
Nasterea de prunci, este un dar de la DUMNEZEU.
Nasterea de prunci este un dar de la Dumnezeu pe care nu toti se invrednicesc al primi, iar motivele sunt stiute doar de Cel care Daruieste. Insa pentru ca nu le cunoastem, nu inseamna ca darul nu va veni mai devreme sau mai tarziu.
Sa descoperim impreuna sensul acestei taine, a vietii omenesti.
Nasterea de prunci este un subiect din ce in ce mai controversat in ultima perioada. Pe de o parte, observam ca numarul avorturilor sunt in crestere, iar pe de alta parte, multe familii se straduiesc sa conceapa un copil, incercand toate variantele tehnice actuale. Apare astfel intrebarea: "- Care este contributia noastra la nasterea unui copil?
Odata ce femeile care nu-si doresc copii raman insarcinate, iar cei care vor din tot sufletul sa aiba un copil se chinuiesc sa il conceapa.
- Nu ne arogam noi, oare dreptul CREATORULUI, gandindu-ne in sine ca putem face un copil cand vrem noi si cum vrem noi? "
Ei bine, exemplele actuale ne arata ca, oricat de inaintata ar fi stiinta, nasterea de prunci ramane o taina izvorata din vointa lui Dumnezeu si participarea omului.
Sfantul Ioan gura de aur spunea cu secole in urma:
- Nici unirea dintre barbat si femeie si nici altceva n-ar putea face nimic pentru nasterea de copii, daca n-ar fi ajutorul Mainii Celei de Sus, care desteapta firea spre nasterea de fii.
Inca din primele secole crestine, exista marturii frumoase care vorbesc despre nasterea de prunci, ca fiind rezultatul dintre dorinta sau participarea omului si vointa DOMNULUI.
Metodiu de Olimp, unul dintre scriitorii bisericesti ai secolului al III-lea, ridica o serie de intrebari, care ne ajuta sa intrezarim adevarul din acest mister prin care, omul se face partas la creatia lui Dumnezeu devenind COCREATOR.
Cine transforma seva initiala in sange si lutul in carne, daca nu Dumnezeu? Cel mai stralucit dintre MESTERI. El ne creeaza pe noi oamenii, chipul sau rational si insufletit, modelandu-ne ca pe o ceara in pantecele mamei din infime, seminte, lichide.
Cine este cel ce poarta de grija ca embrionul sa nu fie asfixiat de lichid si de stransoarea peretilor, intre care sta?
Cine transforma dupa nastere pe copilul firav si mic, intr-un om mare?, dandu-i frumusete si putere, daca nu precum am zis, Dumnezeu cel mai stralucit dintre mesteri, care isi transpune in fapt ideile prin Hristos, puterea sa creatoare.
Iata de ce ne spun scripturile de Dumnezeu inspirate, ca chiar si daca se nasc din desfrau, copiii sunt incredintati ingerilor pazitori.
Pentru a intelege mai bine acest sublim act creator, e necesar sa ne intoarcem la referatul biblic in care are loc crearea femeii. Citim in Cartea FACERII la capitolul al II-lea ca, " a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam, somn greu, si daca a adormit a luat una din coastele lui si a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luata din Adam, a facut-o domnul Dumnezeu, femeie si a adus o la Adam si a zis Adam:
- Iata aceasta'i, os din oasele mele si carne din carnea mea, ea se va numi femeie pentru ca este luata din barbatul sau ".
Metodiu de olimp ne spune ca acest somn adanc sau extazul adus asupra primului om in timpul somnului, prefigura atractia barbatului catre femeia sa, cand cuprins de dragostea procreatiei, lasa ca iarasi sa se desprinda ceva din oasele si din carnea sa, sa fie creat asa cum am spus alt om.
Observam, cata responsabilitate are omul atunci cand vine vorba de unirea trupeasca dintre barbat si femeie. Daca din aceasta unire se naste un prunc, omul devine colaborator la crearea chipului lui Dumnezeu, pentru ca noi suntem creati dupa chipul lui Dumnezeu. De aceea, unirea dintre barbat si femeie, trebuie sa aiba loc numai dupa primirea harului din taina cununiei, cand cei 2 devin uniti in trup si in duhul, si nu intamplator, fara responsabilitate si fara implicarea deplina a barbatului, respectiv a femeii. Dar sa privim si cealalta parte a lucrurilor, sunt oameni care aleg sa-si pastreze fecioria pana la casatorie, sa intemeieze o familie sanatoasa si sa nasca prunci. Insa, cu toate acestea, pruncii intarzie sa apara.
Si atunci ne intrebam ce este de facut? Inainte vreme aceste familii erau damnate, se credea ca sunt pedepsiti pentru pacatele lor, dar iata ce ne spune Sfantul Ioan Gura de Aur:
- Cand vezi un barbat si o femeie ca duc o viata plina de virtuti, dar nu au copii, cand vezi ca sunt cinstitori de Dumnezeu si evlaviosi, dar fara copii, sa nu socotesti ca se intampla asta din pricina pacatelor lor. Multe sunt pricinile randuielii lui Dumnezeu necunoscute noua si pentru toate trebuie sa-i multumim Lui, sa nefericim numai pe aceia care traiesc in pacate, nu pe cei care n-au copii. Cuvintele acestea vi le-am spus spre folosul vostru ca sa multumiti totdeauna lui Dumnezeu si sa nu iscoditi randuielile Lui.
In Sfanta Scriptura, gasim nenumarate exemple de familii credincioase care cu greu au primit darul nasterii de prunci.
In cartea 1 REGI, chiar din primul capitol, o cunoastem pe ANA, cea de-a doua sotie a lui Elcana, care nu se invrednicea de darul nasteri de prunci, si care era batjocorita de cealalta sotie care ii nascuse copii lui Elcana.
Asa ca Ana, merge la cortul DOMNULUI, si plange amarnic rugandu-se astfel:
Rugaciune din Sfanta Scriptura, pentru nasterea de copii.
Atotputernice Doamne, Dumnezeule Savaot, de vei cauta la intristarea roabei Tale si-ti vei aduce aminte de mine si de nu vei uita pe roaba Ta, ci vei da roabei Tale un copil de parte barbateasca, il voi da tie, si nu va bea el nici vin, nici sichera, nici brici nu se va atinge de capul lui.
Astfel la scurt timp Ana a ramas insarcinata, si la nascut pe Samuel, care avea sa ajunga proorocul DOMNULUI.
S-a rugat deci Ana si a zis:
Una din cele mai frumoase rugaciuni din Sfanta Scriptura.
Bucuratu-s-a inima mea intru DOMNUL, inaltata a fost fruntea mea de DOMNUL DUMNEZEUL meu si gura mea s-a deschis larg asupra vrajmasilor mei, caci m-am bucurat de izbavirea Ta.
Nimeni nu este sfant ca DOMNUL, caci nu e altul afara de Tine; si nimeni nu e puternic ca DUMNEZEUL nostru.
Nu va laudati si cuvinte trufase sa nu iasa din gura voastra, caci DOMNUL este DUMNEZEUL a toata cunostinta si lucrurile la Dansul sunt cantarite.
Arcul celor puternici s-a frant, iar cei slabi s-au incins cu putere. Cei satui vor munci pentru paine, iar cei flamanzi nu vor mai avea foame. Cea stearpa va naste de sapte ori, iar cea cu copii multi va fi neputincioasa.
DOMNUL omoara si invie; El coboara la locuinta mortilor si iarasi scoate.
DOMNUL saraceste pe om si tot El il imbogateste; El smereste si El inalta.
El ridica pe cel sarac din pulbere si din gunoi pe cel lipsit, punandu-i in rand cu cei puternici si dandu-le scaunul maririi, caci ale DOMNULUI sunt temeliile pamantului si El intemeiaza lumea pe ele.
Pasii sfintilor Sai El ii pazeste, iar nelegiuitii vor pieri intru intuneric caci omul nu prin putere este tare.
DOMNUL va zdrobi pe cei ce se impotrivesc Lui; va tuna din cer asupra lor.
Sfant este DOMNUL; sa nu se laude cel intelept cu intelepciunea sa si cel puternic sa nu se laude cu puterea sa, nici cel bogat sa nu se faleasca cu bogatia sa; ci cel ce voieste sa se laude, cu aceea sa se laude ca stie si cunoaste pe DOMNUL si face judecata si dreptate in mijlocul pamantului.
DOMNUL din inaltimea cerului va tuna peste vrajmasii Sai, El va judeca marginile pamantului, drept fiind, El va da tarie regilor nostri si fruntea Unsului Sau o va inalta
Cartea intai a regilor
Capitolul 2: 1-10, Cantarea Anei.
