Sensul fabulei celor zece fecioare - Intelepciunea nu este intr'o singura virtute, ci in adunarea tuturor virtutilor.
†
Intelepciunea consta nu intr'o singura virtute, ci in ansamblul tuturor virtutilor. Sensul fabulei celor zece fecioare - Sf. Nicolae Vilimirovici.
De aceea, fecioarele intelepte au trupuri fecioare si suflete fecioare, dar au si mare mila: mila pentru cei mai slabi ca cei care nu au fost inca eliberati de pacat.
Fecioarele proaste isi pastreaza fara mila fecioria fizica, dar dispretuiesc fara mila pe cei mai slabi dintre ei, judecandu'le cu aroganta si ferindu'le cu dispret.
„Pe buna dreptate sunt numite pacatose”.
a spus Sfantul Nil din Sinai
„pentru ca au fost crescuti intr-un lucru foarte greu si aproape imposibil ~ in feciorie ~ au neglijat un lucru marunt si usor ”.
Ei ignora mila, sufera impreuna. , iarta! Lumanarile sunt curate, dar goale si intunecate!
~*~~†~~*~
Cinci fecioare intelepte si cinci nebune. A se citi: cinci suflete omenesti intelepte si cinci nebune. Cele intelepte aveau candele curate si ulei, iar cele nebune, doar candele curate.
Candelele inseamna in primul rand trupurile, iar uleiul ‒ mila. „Mila” se spune pe greceste „eleu” (eleos). De aici si cuvantul „polieleu”, adica „multa mila”. Polieleul se aprinde la utrenie, atunci cand se canta psalmii despre multa milostivire a lui Dumnezeu fata de poporul ales, cu refrenul:
Ca in veac este mila Lui, aliluia!
Fecioarele cele intelepte aveau, asadar, trup feciorelnic cu suflet feciorelnic, dar aveau totodata si mila mare: mila fata de cele mai slabe ca ele, care nu s'au slobozit inca de pacat.
Fecioarele cele nebune tineau cu asprime fecioria trupeasca, insa priveau fara mila si cu dispret la cele mai slabe ca ele, le judecau cu trufie si se fereau de ele cu dispret. „Pe buna dreptate sunt numite pacatoase”, spune sfantul Nil Sinaitul, „fiindca sporind intr'un lucru foarte anevoios si aproape cu neputinta ( in feciorie ), au trecut cu vederea ceea ce era lucru mic si lesnicios”. Au trecut cu vederea mila, impreuna'patimirea, iertarea!
Candele curate, dar goale si intunecate! Cand vine moartea si trupurile se ingroapa sub pamant, iar sufletul ia calea vesnicei sale patrii, uleiul milostivirii trebuie sa lumineze si sa calauzeasca. Cine va fi fara acest ulei, il va cuprinde intunericul. Trecatoare din intuneric curat! Cum se va putea trece prin aceasta trecatoare anevoioasa? Sufletul este cuprins de frica si de cutremur: in jurul lui, groaza de la naluci si umbre. Ca niste vise urate care chinuie pe cel cufundat in somn. Cine va milui? Cine va intinde macar un capat de raza luminoasa? Milui'va Dumnezeu, dar pe cei milostivi. Fiindca spus este: Fericiti cei milostivi, ca aceia vor fi miluiti.
Cei care au avut mila fata de fapturi fi'vor miluiti de catre Facator. Nu este acest lucru adevarat si mangaietor? Dar si infricosator pentru nemilostivi?
In vecinatatea noastra, vietuia o fecioara batrana. Se stia de ea ca toata viata fusese si ramasese fecioara cinstita. Si pana aici, toate bune si toate vrednice de lauda, insa din zi in zi arunca cu limba sageti otravite impotriva celor ce traiesc in casatorie si pacatuiesc. De dimineata pana seara se lauda cu fecioria ei si prihanea pe cei ce i se pareau mai prihaniti ca ea. Ne'a zis, vorbind despre ea, un preot:
„Daca nu stiati cine este fecioara nebuna din pilda evanghelica, iat'o!”.
Si, cu adevarat, nebunia pare cumva mai grea atunci cand omul are numai o singura virtute, iar pe toate celelalte nu. Asa cum calatorului pe timp de noapte intunericul i se pare mai gros cand vede o lumina si apoi priveste la stanga si la dreapta ei. Intelepciunea nu este intr'o singura virtute, ci in adunarea tuturor virtutilor. Precum a zis inteleptul: intelepciunea si'a zidit siesi casa pe sapte stalpi (Pilde 9, 1). Intelept este sufletul ce are macar cele sapte virtuti de capetenie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu