Acatistul INVIERII / IISUSE, Cel ce ai INVIAT din morti, inviaza si Sufletele noastre !

   IISUSE, Cel ce ai INVIAT din morti, inviaza si Sufletele noastre!

Acatistul Invierii DOMNULUI

†

   Se citeste de Ziua cea Mare a Invierii DOMNULUI pana la Inaltare. Poate fi citit si ca un Acatist adresat direct MANTUITORULUI.

Obisnuitul inceput: Primele RUGACIUNI (incepatoare)

 In numele TATALUI si al FIULUI si al SFANTULUI DUH. Amin.

Slava tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Slava tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Slava tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

   IMPARATE ceresc, MANGAIETORULE, DUHUL adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti ; VISTIERUL bunatatilor si DATATORULE de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, BUNULE, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi.

Slava TATALUI si al FIULUI si al SFANTULUI DUH, si acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.

   PREASFANTA TREIME, miluieste-ne pe noi. DOAMNE curateste pacatele noastre. STAPANE iarta faradelegile noastre. SFINTE, cerceteaza si vindeca neputintele noaste, pentru numele Tau.

十 Doamne miluieste. 

十 Doamne miluieste.

十 Doamne miluieste.

Slava TATALUI si FIULUI si SSFANTULUI DUH. si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

   TATAL nostru, Care ne esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua gresalele noastre, precum iertam si noi gresitilor nostri. Si nu ne lasa pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean.

十   十   十   Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne. Amin.

Condacul 1

   Numai Tu, FIUL Lui DUMNEZEU, ai putut birui moartea pacatului si asa INVIEREA ai Daruit lumii, VESNICIA in care pe toate Le-ai Zidit si in BUCURIA IUBIRII DUMNEZEIESTI iarasi Le-ai intemeiat, de care si noi ne IMPARTASIM Cantand: IISUSE, Cel ce ai INVIAT din morti, inviaza si Sufletele noastre !

Sfanta Treimi in Icoana pictata de Sfantul Cuv. Andrei Rubliov

   Biserica Ortodoxa praznuieste mereu doua stralucite sarbatori, Cincizecimea si Sfanta Treime, insumand prin continuitatea lor de sens mesajul innoitor al acestora pentru lume.

†

   Reprezentarea Sfintei Treimi in icoana Sfantului Cuvios Andrei Rubliov. Din complexitatea mesajului acestei icoane, propunem spre intelegere sublinierea iconografica a identitatii Persoanelor Sfintei Tremi din icoana aflata in Sala Baptisteriu a Muzeului Mitropolitan, reprodusa dupa modelul revelat al lucrarii artistice, liturgice si dogmatice a calugarului pictor, Cuviosul Andrei Rubliov, realizata la inceputul secolului al XV-lea (1408 sau 1425).

   Aceasta este singura icoana acceptata de catre Biserica ca reprezentand iconografia revelata a Sfintei Treimi, oferind si motivul principal pentru trecerea cuviosului pictor in randul sfintilor.

Acatistul IUBIRII de DUMNEZEU / IUBI-TE-voi, DOAMNE, Taina peste toate!

   Acatistul IUBIRII de DUMNEZEU - (ALCATUIT si DIORTOSIT de IEROMONAH GHELASIE GHEORGHE 1944-2003, de la Manastire Frasinei).

IUBI-TE-voi, DOAMNE, Taina peste toate!

†

      A IUBI pe DUMNEZEU este insasi Sensul si Firea Creatiei. Ce este IUBIREA?… Se Stie doar de cel ce IUBESTE. Sfintii sunt cei ce au IUBIT cu Adevarat pe DUMNEZEU.

Obisnuitul inceput: Primele RUGACIUNI (incepatoare)

 In numele TATALUI si al FIULUI si al SFANTULUI DUH. Amin.

Slava tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Slava tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Slava tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

   IMPARATE ceresc, MANGAIETORULE, DUHUL adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti ; VISTIERUL bunatatilor si DATATORULE de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, BUNULE, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi.

Slava TATALUI si al FIULUI si al SFANTULUI DUH, si acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.

   PREASFANTA TREIME, miluieste-ne pe noi. DOAMNE curateste pacatele noastre. STAPANE iarta faradelegile noastre. SFINTE, cerceteaza si vindeca neputintele noaste, pentru numele Tau.

十 Doamne miluieste. 

十 Doamne miluieste.

十 Doamne miluieste.

Slava TATALUI si FIULUI si SFANTULUI DUH. si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

   TATAL nostru, Care ne esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua gresalele noastre, precum iertam si noi gresitilor nostri. Si nu ne lasa pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean.

十   十   十   Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne. Amin.

Condacul 1

   IUBI-TE-voi, DOAMNE, Cel ce din IUBIRE m-ai Creat si cu CHIPUL IUBIRII m-ai infatisat; IUBI-TE-voi si eu, chiar daca nu stiu sa te IUBESC si doar cu INCHINAREA Iubirea mi-o arat, in Cantarea: IUBI-TE-voi, DOAMNE, TAINA peste toate!

Icosul 1

   Din IUBIREA de FIU sunt Creat, din IUBIREA TATALUI DUMNEZEU am luat Fiinta, pe Bratele SFANTULUI DUH am fost Zidit si asa din IUBIREA DUMNEZEIASCA am Iesit si IUBIREA de DUMNEZEU este Firea mea, ce RASPUNDE cu IUBIREA pe care si eu ca Faptura o am.
IUBI-TE-voi, DOAMNE, ca am PECETEA IUBIRII DUMNEZEIESTI;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, ca am IUBIREA de FIU;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, ca am IUBIREA PARINTEASCA;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, ca am IUBIREA DUHULUI VIETII;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu Iubirea mea de Faptura;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu insasi Taina IUBIRII;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, Taina peste toate !

Acatistul PREASFINTEI TREIMI - PREASFANTA TREIME, miluieste Zidirea Ta, pe care in Veci o IUBESTI!

   Acatistul PREASFINTEI TREIMI (ALCATUIT si DIORTOSIT de IEROMONAH GHELASIE GHEORGHE 1944-2003, de la Manastire Frasinei).

PREASFANTA TREIME, miluieste Zidirea Ta, pe care in Veci o IUBESTI!

†

  Obisnuitul inceput: Primele RUGACIUNI (incepatoare)

 In numele TATALUI si al FIULUI si al SFANTULUI DUH. Amin.

Slava tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Slava tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Slava tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

   IMPARATE ceresc, MANGAIETORULE, DUHUL adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti ; VISTIERUL bunatatilor si DATATORULE de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, BUNULE, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi.

Slava TATALUI si al FIULUI si al SFANTULUI DUH, si acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.

   PREASFANTA TREIME, miluieste-ne pe noi. DOAMNE curateste pacatele noastre. STAPANE iarta faradelegile noastre. SFINTE, cerceteaza si vindeca neputintele noaste, pentru numele Tau.

十 Doamne miluieste. 

十 Doamne miluieste.

十 Doamne miluieste.

Slava TATALUI si FIULUI si SFANTULUI DUH. si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

   TATAL nostru, Care ne esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua gresalele noastre, precum iertam si noi gresitilor nostri. Si nu ne lasa pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean.

十   十   十   Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne. Amin.

Tropar, glasul al VIII-lea:

   Bine esti cuvantat Cel intreit Sfant, Doamne DUMNEZEUL nostru, Cel ce cu intelepciunea Ta pe toata faptura ai zidit-o si neamul omenesc cel cazut nu ai parasit, iar pacatosilor celor ce se pocaiesc Viata Vesnica a le Darui le-ai fagaduit, Iubitorule de oameni, slava Tie. (de 3 ori)

INCHINARE PREASFINTEI TREIMI

   Toate puterile sufletului meu, veniti sa ne inchinam Unuia DUMNEZEU in TREIME: TATALUI si FIULUI si SFANTULUI DUH.
Toate cugetele inimii mele, veniti sa ne inchinam Treimii Celei ce Se cinsteste intru o Unime.
Toate simtirile trupului meu, veniti sa ne inchinam si sa plangem inaintea Domnului, Celui ce ne-a zidit pe noi.

   Cuvine-se cu adevarat a ne inchina Tie si a te Slavi si a Multumi Tie, Preasfanta si de o fiinta TREIME, pe Care toate Puterile Ceresti, Heruvimii si Serafimii cu cantari intreite Te Lauda, toate Cetele Sfintilor cu glasuri de multumire te Preainalta si Careia toata zidirea in Cer si pe Pamant cu Cuviinta Sfanta se inchina.

DOAMNE, IISUSE HRISTOASE, VESNICULE IMPARAT.

   D O A M N E, IISUSE HRISTOASE, VESNICULE IMPARAT!

†

  

   D O A M N E, lisuse Hristoase, Vesnicule Imparat, Singurul Arhiereu adevarat, Care pe cruce Te-ai adus pe Tine Insuti lui DUMNEZEU Tatal spre ispasire pentru pacatele lumii, si in aceasta slujire jertfelnica ne-ai dat ca sfanta hrana Trupul Tau cel nestricacios si preascumpul Tau Sange ca bautura de-viata-datatoare, fa-ne vrednici de aceste negraite Taine, ca sa ne facem partasi ai Firii Dumnezeiesti, scapand de stricaciunea ce domneste in lume prin placere. Rugamu-ne Tie, DOAMNE, auzi-ne si ne miluieste !

AMIN!

Sunt fameni care s-au facut fameni pe ei insisi, pentru imparatia Cerurilor

   TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI a SFANTULUI TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

†

    SFANTA EVANGHELIE de la MATEI, CAPITOLUL 1 9 versetul 3 - 1 2.

   Si s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L si zicand: Se cuvine, oare, omului sa-si lase femeia sa, pentru orice pricina?
Raspunzand, El a zis: N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput i-a facut barbat si femeie?
Si a zis: Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup.
Asa incat nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta.
Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit sa-i dea carte de despartire si sa o lase?
El le-a zis: Pentru invartosarea inimii voastre, v-a dat voie Moise sa lasati pe femeile voastre, dar din inceput nu a fost asa.
Iar Eu zic voua ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, si se va insura cu alta, savarseste adulter; si cine s-a insurat cu cea lasata savarseste adulter.
Ucenicii I-au zis: Daca astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos sa se insoare.
Iar El le-a zis: Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora le este dat.
Ca sunt fameni care s-au nascut asa din pantecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au facut fameni, si sunt fameni care s-au facut fameni pe ei insisi, pentru imparatia cerurilor. Cine poate intelege sa inteleaga.

~❇~~†~~❇~

Sfanta Evanghelie dupa Matei CAPITOLUL 19 versetul 3-12 / Talcuirea Sfantului Teofilact Arghiepiscopul Bulgariei

   19, 3-6: Si s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L si zicand: Se cuvine, oare, omului sa-si lase femeia sa, pentru orice pricina? (4) Raspunzand El, a zis: N-ati citit ca Cel Ce i-a facut de la inceput i-a facut barbat si femeie? (5) Si a zis: Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe m a m a sa si se va lipi de femeia sa si v o r fi amandoi un trup. (6) Asa incat , nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a impreunat D U M N E Z E U , omul sa nu desparta.

⏬

   O, nebunie! Socoteau ei ca prin intrebari sa astupe gura lui Hristos! Caci, daca ar fi zis [Hristos] ca se cuvine sa fie lasata femeia pentru orice vina [pricina], il vor putea intreba de ce a zis ca numai pentru pricina de preacurvie? (Matei 5,32) Iar de va zice El ca nu se cuvine sa-si lase femeia, il vor invinui ca pe Cel Care legiuieste impotriva Legii puse de Moise, caci acela a poruncit sa fie gonita cea care este urata de barbatul sau, chiar fara pricina binecuvantata (Deuteronom 24,1).
Ce zice, dar, Hristos? Arata ca a Celui Care ne-a zidit pe noi dintru inceput ii este lucru si punere de lege o nunta. Ca zice: „dintru inceput un barbat a impreunat D U M N E Z E U   cu o femeie, de aceea nu se cuvine ca un barbat sa se i m p r e u n e z e cu mai multe femei, nici o femeie cu mai multi barbati, ci sa vietuiasca asa c u m au fost dintru inceput si sa nu desparta [rupa], fara de socoteala, impreuna lor locuire". Si n-a zis „Eu, care am facut barbat si femeie", ca sa nu-i intarate pe ei, ci, in chip nehotarat a spus: „Cel Ce i-a facut".
Si atat de placut ii este lui D U M N E Z E U    lucrul cel b u n al insotirii, incat a dat voie [ingaduit] sa fie lasati parintii si a se lipi de barbat. Dar cum se face ca la Facere este scris ca Adam a zis ca „va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa" (Facere 2,24), iar aici Hristos spune ca D U M N E Z E U    a spus aceasta?
Sa intelegem ca ceea ce a zis Adam, de la Dumnezeu a zis si, astfel, cuvantul lui Adam cuvantul lui Dumnezeu este. Deci, de vreme ce barbatul si femeia s-au facut „un trup" - caci si pentru impreunare si pentru dragostea cea fireasca sunt lipiti -, si pentru ca nu se cuvine a-si taia cineva trupul sau, tot asa nu se cuvine a desparti pe cei impreunati. Si n-a zis „sa nu desparta
Moise ce a impreunat D U M N E Z E U  " , ca sa nu-i turbure [sminteasca] pe ei, ci zice simplu - „omul sa nu desparta " , aratand deosebirea dintre D U M N E Z E U    Cel Care a impreunat si omul care desparte.

~❇~~†~~❇~

   19, 7-9: Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit sa-i dea carte de despartire si sa o lase? (8) El le-a zis: Pentru invartosarea inimii voastre, v-a dat voie Moise sa lasati pe femeile voastre, dar din inceput
nu a fost asa. (9) Iar Eu zic voua ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, si se va insura cu alta, savarseste adulter; si cine s-a insurat cu cea lasata savarseste adulter 5 .

⏬

   Fariseii, vazand ca D O M N U L   a astupat gurile lor, il aduc pe Moise in sprijinul lor, parandu-li-se ca Moise impotriva invataturii lui Hristos a legiuit. Si zic: „Pentru ce, dar, Moise a poruncit sa i se dea carte de despartire si sa o lase?" D o m n u l , intorcand impotriva lor toata prihanirea [invinuirea], il indreptateste pe Moise , aratand ca „nu impotriva lui D U M N E Z E U    a legiuit el aceasta, ci dupa rautatea voastra, ca nu din pricina neinfranarii vrand sa va impreunati cu altele, sa va omorati femeile cele dintai [legiuite]". Caci, cruzi fiind ei, si-ar fi omorat femeile de-ar fi fost siliti a le tine pe ele. Si a poruncit Moise sa se dea carte de despartire celor care sunt urate barbatilor lor. „Eu graiesc voua ca pe femeia care a curvit este bine a o goni [alunga, lepada] ca pe o preacurva. Insa, daca pe cea care n-a curvit o va goni cineva, i se face acesta pricinuitor de preacurvie".
   Inca si aceasta sa intelegi: cel ce se alipeste de D o m n u l   un duh este cu El (1 Corinteni 6,17) - si insotire se face intre credincios si Hristos, ca toti un trup ne-am facut cu El si madulare in parte suntem ale lui Hristos. Deci, bine s-a zis ca nu poate fi despartita [rupta] aceasta insotire, dupa cuvantul lui Pavel, care spune: „Cine ne va desparti pe noi de iubirea lui
Hristos?" (Romani 8,35) Drept aceea, pe cele ce D U M N E Z E U   le-a impreunat, nici omul si nici o alta faptura, nici Ingerii, nici Incepatoriile, nici Stapaniile - dupa cum zice Pavel - nu le pot desparti (Romani 8, 38-39).

~❇~~†~~❇~

   19, 10: Ucenicii I-au zis: Daca astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos sa se insoare .

⏬

   Ucenicii se turbura si spun ca daca pentru aceasta s-au impreunat, ca sa fie una si nedespartiti sa petreaca toata viata - incat chiar de-ar fi rea femeia, sa nu indrazneasca sa o goneasca -, nu e de nici un folos a se insura. Caci, mai usor este a nu se insura, ci a se razboi cu poftele cele firesti, decat a suferi femeie rea.
   Si este numita „pricina omului cu femeia", impreunarea de nedes­partit. Iar unii si asa inteleg: ca daca asa este „pricina omului" - adica daca pricina si invinuire va avea barbatul pentru ca isi leapada femeia impotriva Legii -, „nu este de folos a se insura".

~❇~~†~~❇~

   19, 11: Iar El le-a zis: Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora le este dat.

⏬

Fiindca ucenicii zic ca e mai bine sa nu se insoare, D O M N U L   le arata ca mare este lucrul fecioriei, dar nu poate fi de toti indreptat [dobandit], ci numai de cei carora D U M N E Z E U   le ajuta. Caci acest cuvant „[acelora ce] s-a dat" este pus aici in loc de „carora D U M N E Z E U   le ajuta". Si „s-a dat" celor care cer! Ca zice: „Cereti si vi se va da" si „oricine cere, ia" (Matei 7, 7-8; Luca 11, 9-10; Ioan 14,13-14).

~❇~~†~~❇~

   19,12: Ca sunt fameni care s-au nascut asa din pantecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au facut fameni, si sunt fameni care s-au facut fameni pe ei insisi, pentru imparatia Cerurilor. Cine poate intelege sa inteleaga.

⏬

   Zice: „De putini este indreptat [dobandit] acest lucru al fecioriei! Ca unii sunt fameni din pantecele maicii lor, adica din fireasca alcatuire a trupului sunt nemiscati catre amestecarile [impreunarile] trupesti si din aceasta pricina nu au trebuinta de infranare. Sunt si altii, cei castrati de oameni. Iar cei care s-au facut fameni pe ei insisi, pentruimparatia Cerurilor, nu sunt cei care se castreaza" - ca blestemat este lucrul acesta -, „ci acei care se infraneaza".
   Inca si asa sa intelegi: este famen din fire cel care din pricina alcatuirii sale trupesti nu este lesne miscat spre impreunare trupeasca. De oameni este facut famen cel care din invatatura omeneasca taie infocarea poftei celei trupesti. Iar cel care se face pe sine famen este cel care nu de la altul, ci dintru a sa stiinta si buna vointa s-a plecat spre curatie; acesta prea bun este, ca unul care nu de catre altul, ci cu voia sa s-a povatuit spre imparatia Cerurilor. Si voind D U M N E Z E U   ca din insasi voia noastra sa lucram fapta cea buna, zice: „Cine poate a incapea incapa" [„Cine poate intelege sa inteleaga"]. Caci nu sileste la feciorie, nici nu strica insurarea [nunta], insa mai mult cinsteste fecioria.

~❇~~†~~❇~

~❇~

   Citeste viata Sfantului Apostol Iuda Tadeul, rudenia Domnului.

†

     Sfantul Apostol Iuda Tadeul a fost unul dintre cei 12 trimisi ai MANTUITORULUI. 

Apostol (grec.: απόστολος/apóstolos; ebraica: saliah = trimis, sol)

  Sfantul Apostol Iuda se numara intre fratii Domnului nostru Iisus Hristos, adica intre fiii dreptului Iosif  pe care ii avusese din casatoria anterioara cu Salomeea. Abia dupa ce dreptul Iosif a ramas vaduv, i-a fost data in grija Maica Domnului.

  Sfantul Apostol Iuda este uneori numit in Scriptura "Iuda, fratele lui lacov " (Luca 6; 16, Fapte 1; 13). Intre cartile Noului Testament ni s-a pastrat de la el o Epistola Soborniceasca. Acesta isi incepe astfel epistola: "Iuda, rob al lui lisus Hristos si frate al lui lacov (Iuda 1:1). Chiar daca s-ar fi putut numi pe sine frate al lui Hristos cu aceeasi indreptatire ca si lacov, el nu o face.

  Sfantul Apostol Iuda mai este cunoscut si ca Levi sau Tadeu. Insa, nu trebuie confundat cu celalalt Tadeu, care a facut parte din cei 70 de Apostoli ai Mantuitorului.

  Sfantul Apostol Iuda a predicat Evanghelia in ludeea, Samaria, Galileea, Idumeea, Siria, Arabia, Mesopotamia si Armenia.

  Ajungand sa predice in tinutul Muntelui Ararat, Sfantul Apostol Iuda a fost prins de pagani, rastignit si omorat cu sageti.

Sfantul Apostol Iuda, rudenia DOMNULUI

19 iunie

Viata si patimirile Sfantului Apostol Iuda, fratele Domnului. Este praznuit pe 19 iunie.

   Iuda minunate, sageata ai fost trimis ca sa lovesti si sa pierzi de tot taberele demonilor, iar pe cei raniti de aceia sa-i vindeci cu darul unuia Dumnezeului nostru, pe Care roaga-L sa daruiasca sufletelor noastre pace si mare mila.

 Stihira la Doamne strigat-am, 19 iunie

  Sfantul Apostol Iuda a fost unul dintre cei doisprezece apostoli ai Domnului si era din neamul lui Iuda, din care au coborat David si Solomon. Sfantul Iuda s-a nascut in cetatea Nazaret din Galileea, fiind fiu al dreptului Iosif, cu care s-a logodit mai apoi preanevinovata Fecioara Maria. Potrivit traditiei, mama lui Iuda era Salomeea, fiica lui Agheu, fiul lui Varahia, un frate al Sfantului Zaharia, tatal Sfantului Proroc Ioan inaintemergatorul Domnului. Acest Iuda era frate cu Sfantul Apostol Iacov cel Drept, primul ierarh al Bisericii din Ierusalim. Sfantul Apostol Iuda este numit de obicei Iuda al lui Iacov, adica fratele Apostolului Iacov. El prefera sa fie numit asa ca urmare a smereniei sale, caci se credea nevrednic de a fi numit frate de sange al Domnului, deoarece el pacatuise inaintea Domnului, mai intai prin lipsa de credinta si apoi prin lipsa de dragoste frateasca.

  Sfantul Evanghelist Ioan Teologul aduce marturie pacatului lui Iuda prin lipsa de credinta, cand scrie: „Nici fratii Lui nu credeau in El“ (Ioan 7, 5). Lamurind acest fragment din Evanghelie, Sfantul Teofilactus crede ca fratii de care se pomeneste aici erau copiii lui Iosif. El zice: „Pana si fratii Lui, copiii lui Iosif (printre care si acest Iuda), nu credeau in El, adica in Iisus. Si de unde venea aceasta neincredere in El ? Din propria lor rea-vointa si din pizma, caci mai degraba pizmuiesc cei apropiati pe rudele lor decat o fac strainii". Astfel, vedem ca Iuda a pacatuit impotriva Domnului prin lipsa lui de credinta.

  Mai mult, Iuda arata fata de Hristos si lipsa de dragoste frateasca. Atunci cand Iosif, intorcandu-se din Egipt, a inceput sa-si imparta pamantul intre copiii ramasi de la prima sotie, a vrut sa-i lase o bucata si Domnului Iisus (Care se nascuse in mod minunat si fara ca Iosif sa o cunoasca pe preasfanta Fecioara Maria), Care pe atunci era un copilas. Dar trei dintre fiii lui Iosif nu doreau ca Iisus sa aiba partea sa de pamant, caci era nascut din alta mama. Numai al patrulea fiu, Sfantul Iacov, a incuviintat ca Iisus sa fie si El partas al bucatii sale de pamant; si de aceea a fost numit „Fratele Domnului“. Cunoscand pacatele sale din trecut si lipsa lui de credinta si de dragoste frateasca, Iuda nu indraznea sa se numeasca frate al lui Dumnezeu, ci doar fratele lui Iacov, dupa cum scrie el insusi in epistola: „Iuda, rob al lui Iisus Hristos si frate al lui Iacov“ (Iuda 1,1).

  Apostolul Iuda, numit si Iuda al lui Iacov, avea si alte nume. Evanghelistul Matei il numeste Lebeu si Tadeu. Aceste nume nu i s-au dat apostolului fara de motiv, caci numele Lebeu semnifica „inflacarat". Dat Apostolului Iuda, acest nume arata ca dupa ce acesta pacatuise in fata lui Hristos Dumnezeu prin necredinta sa, mai apoi el a crezut ca Iisus este adevaratul Mesia si I s-a daruit cu toata inima sa. Apostolul Iuda mai este numit si Tadeu, ceea ce inseamna „cel ce inalta lauda", caci el proslavea si marturisea multora pe Hristos Dumnezeu si vestea Evanghelia.

  Se cunosc foarte putine despre viata si lucrarile Sfantului Apostol Iuda, in afara de faptul ca s-a casatorit cu o femeie pe nume Mariam. Se mai stie ca, in timpul domniei lui Domitian (81-96 d.Hr.), doi nepoti de-ai lui Iuda, care lucrau pamantul, au fost adusi in fata imparatului, fiind parati de necredinciosi pentru ca erau urmasi ai lui David si rude de sange cu Domnul. Dar cercetandu-i, imparatul s-a incredintat ca ei nu erau in nici un chip primejdiosi si i-a slobozit.

Ca si ceilalti „frati ai Domnului", Apostolul Iuda a savarsit multe lucrari de evanghelizare, raspandind Evanghelia lui Hristos. La scurt timp dupa inaltarea la ceruri a Domnului Iisus Hristos, Apostolul Iuda, asa cum au facut toti apostolii lui Hristos, a pornit sa propovaduiasca Evanghelia. Istoricului bisericesc Nichifor Calist marturiseste: „Sfantul Iuda, caruia i se mai spunea si Tadeu si Lebeu, fiul lui Iosif si fratele lui Iacov, care a fost aruncat de pe varful templului din Ierusalim, a propovaduit Evanghelia si a raspandit crestinismul mai intai in Iudeea, Galileea, Samaria si Idumeea, iar mai tarziu in Arabia, Siria si Mesopotamia. In cele din urma, el a ajuns in cetatea Edessa, care apartinea regelui Abgar si unde Evanghelia mai fusese vestita inainte de venirea sa de un alt Tadeu, unul dintre cei saptezeci de apostoli. Apostolul Iuda a ramas acolo pana ce a incheiat cele incepute de acel Tadeu“.

Mai exista si unele inscrisuri potrivit carora Sfantul Apostol Iuda a propovaduit credinta crestina si in Persia, de unde a scris epistola sa soborniceasca in limba greaca. El a alcatuit aceasta epistola deoarece oamenii fara de credinta, intrand prin viclenie in obstea credinciosilor, preschimbau harul lui Dumnezeu intr-un prilej de a savarsi nelegiuiri. Si, sub acoperamantul libertatii crestine, isi ingaduiau sa savarseasca multe fapte ticaloase. Scurta epistola a Sfantului Apostol Iuda cuprinde multe ganduri si invataturi crestine insemnate. Astfel, epistola vorbeste despre Taina Sfintei Treimi, intruparea lui Iisus Hristos, deosebirea dintre ingerii buni si cei rai si despre infricosata judecata ce va sa vina. Si ii mai sfatuieste pe crestini sa ocoleasca necuratia pacatului: poftele trupesti, ocara, hula, mandria, neascultarea, pizma, ura, viclenia, rautatea. Apostolul indeamna pe toti sa fie statornici in implinirea datoriilor, in credinta, rugaciune si iubire. El ne sfatuieste sa aducem pe calea cea dreapta pe cei sovaitori, sa-i ocolim pe rataciti, ale caror invataturi sunt vatamatoare sufletului. Sfantul lamureste cu mare limpezime cum cei necredinciosi vor pieri precum locuitorii Sodomei (Iuda 1, 7-25).

In epistola sa, Sfantul Apostol Iuda arata ca, pentru mantuire, nu e destul sa treci de la paganism la crestinism. Pe langa credinta mai este nevoie sa faci fapte bune, care se potrivesc crestinilor si celor vrednici a se mantui. Ca exemplu el istoriseste pedepsirea ingerilor si a oamenilor de catre Dumnezeu. Pe ingerii care nu si-au pastrat vrednicia, Dumnezeu i-a legat cu lanturi vesnice in intuneric, tinandu-i acolo pana la infricosata Sa judecata (Iuda 1, 6). Si Dumnezeu, dupa ce a izbavit poporul Sau scotandu-l din Egipt, a nimicit pe cei care nu credeau si cazusera in desfrau, ducand o viata potrivnica legii lui Dumnezeu (Iuda 1, 5). Astfel, in cateva cuvinte, Apostolul Iuda descopera in epistola sa adevaruri de capetenie.

Sfantul Apostol Iuda a cercetat si multe alte tinuturi, vestind Evanghelia, aducand neamuri la credinta crestina si indreptandu-le pe calea mantuirii. Lucrand in acest chip, el a ajuns pe pamanturile din apropierea Muntelui Ararat unde, convertind o multime de oameni, facand din idolatri crestini. Pentru toate acestea, apostolul si-a atras mania preotilor pagani. Ei l-au prins si, dupa ce l-au supus la diferite cazne, l-au rastignit pe cruce si l-au strapuns cu sulitele. Asa s-au incheiat muncile si viata Sfantului Apostol Iuda, care a plecat la Hristos Dumnezeu, pentru a primi de la El cununa de rasplata vesnica in ceruri. Amin.

Troparul Sfantului Apostol Iuda. Glasul I

Al lui Hristos frate si mucenic tare stiindu-te pe tine, Iuda, cu sfintenie te laudam pe tine, cel ce ai calcat inselaciunea si credinta ai pazit. Pentru aceasta astazi prea sfanta pomenirea ta praznuind, dezlegare de pacate cu rugaciunile tale luam.

Condac. Glasul I

Din radacina slavita, odrasla de Dumnezeu daruita ai rasarit noua, insuti vazatorule al Domnului, apostole al lui Dumnezeu frate, propovaduitorule al lui Hristos prea intelepte, hranind toata lumea cu rodurile cuvintelor tale, cu credinta cea drept slavitoare, a Domnului, preafericite si tainuitorule al harului.

sursa:crestinortodox.ro foto:basilica.ro

   DUHUL ADEVAULUI, care purcede de la TATAL si se odihneste in FIUL.

†

 

  Preasfantul si de viata facatorul si intru tot puternicul Duh, Carele este unul din Treime Dumnezeu. Sfantul Duh, purcede din Tatal si "este impreuna cu Tatal si cu Fiul inchinat si marit".

   S-a incheiat a doua perioada mare a vietii liturgice - Cincizecimea, stim ca viata liturgica are trei mari perioade. Una, cea mai lunga, e aceea in care Octoihul este cartea principala. Apoi vine Sfantul si Marele Post, cu Triodul.

 

   In sfarsit, perioada Penticostarului, cu marile sarbatori ale invierii si Pogorarii Duhului Sfant, a Cincizecimii, si, acum, cu Duminica Tuturor Sfintilor, prima dupa Cincizecime. Iaca, in treacat zic, duminica viitoare este randuiala ca in Muntele Athos sa se praznuiasca Sfintii Athosului, care s-au nevoit aici, in Athos. E o zi deosebita. Iar la noi in tara, Biserica Ortodoxa Romana a pus randuiala ca sa se faca pomenirea sfintilor romani.

   A fost perioada asta care a trecut, cea a Cincizecimii. Cele mai mari sarbatori au fost: invierea Domnului Hristos si, apoi, Pogorarea Duhului Sfant. Prin inviere, Mantuitorul Hristos a desavarsit lucrarea Sa, aceea de propovaduire, de invatatura a noii credinte, a Sfintei Evanghelii. Lucrarea pecetluirii cu insasi viata Sa a omorarii iadului si a omorarii mortii, adica a stricarii pacatului si a deschiderii Raiului pentru cei care se straduiesc sa intre intr-insul. Dupa inviere, pana la inaltarea Mantuitorului Hristos, au mai ramas 40 de zile in care sa-i incredinteze deplin pe Sfintii Apostoli de invierea Sa. Dupa aceea S-a retras. A implinit randuiala care se cuvenea, cu cele ceresti si cele pamantesti, apoi S-a inaltat la cer si L-a trimis pe Duhul Sfant.

   Mantuitorul continua sa savarseasca pe mai departe lucrarea pe care a savarsit-o. Asta se vede de acolo cand spune: 

 Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor! (Matei 28,20)

 Dar n-o mai face direct, ca atuncea cand era pe pamant, ci o face prin mijlocirea Sfantului Duh. De aceea, de acum inainte toate lucrarile, si indeosebi lucrarea de mantuire a omenirii, le face Mantuitorul prin Sfantul Duh, prin toate Sfintele Taine. Prima rugaciune, imparate Ceresc, este adresata Sfantului Duh. Toate rugaciunile sunt ale Duhului Sfant, toata lucrarea de sfintire in Sfintele Taine se face cu prezenta Sfantului Duh.

   Ceea ce a implinit Mantuitorul in trupul Sau pamantesc (sfintirea, desavarsirea, trairea pamanteasca) nu a facut doar pentru El. Nu S-a sfintit Mantuitorul, nu S-a desavarsit doar pentru El. Ci a facut-o pentru ca aceasta lucrare sa continue dupa Dansul, si aceasta este ceea ce numim, apoi, Biserica.

   Biserica nu este altceva decat multimea celor care dar Mantuitorul Hristos este Cel Care o face printr-insul. Toata sfintirea, toata lucrarea de indumnezeire, de imbogatire este savarsita prin Duhul Sfant. De aceea, ati vazut, si parintii cei mari, care au izbutit in viata si se inalta peste toti, recunosc ca aceasta lucrare se face prin lucrarea Sfantului Duh. Este mult de spus in legatura cu lucrarea aceasta, a Sfantului Duh, a vietii duhovnicesti. Menirea si chemarea omului pe pamant este aceea a sfintirii, a induhovnicirii. „Fiti sfinti” sau „fiti desavarsiti” (cf. Matei 5, 48) si pentru ca Duhul este prezent permanent in viata fiecaruia. Ce rugaciuni frumoase, speciale, adresate Sfantului Duh are Sfantul Simeon Noul Teolog!

Chemarea Sfantului Duh - Rugaciune de taina >>>

Rugaciune de multumire catre Sfantul Duh >>>

   Sa nu uitam lucrarea aceasta, a Duhului Sfant! Sarbatorile, cu gandurile pe care le trezesc ele, sunt randuite de Dumnezeu tocmai pentru implinirea acestei mari lucrari pe care trebuie sa o realizeze omenirea, aceea a sfintirii, a induhovnicirii. Este o lucrare pe care, cu chip deosebit, o savarseste Biserica Ortodoxa.

Duhul Sfant in iconografie

  In Biserica Ortodoxa nu exista o icoana a Sfantului Duh prin excelenta, dupa cum nu exista nicio icoana in care sa-L intalnim reprezentat numai pe Dumnezeu Tatal.

  Astfel de icoane nu exista nu pentru ca Parintii Bisericii ar fi dus lipsa de imaginatie, ci deoarece acestia au ramas fideli adevarului de credinta revelat in Sfanta Traditie si in Sfanta Scriptura, potrivit caruia temeiul oricarei icoane il reprezinta Persoana intrupata a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos.

  Deoarece Hristos este nedespartit de Celelalte doua Persoane ale Sfintei Treimi: Il cunoastem pe Tatal prin Fiul ("Cel ce Ma vede pe Mine Il vede pe Cel ce M-a trimis" - Ioan 12, 45; si "Cel ce M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal" - Ioan 14, 9) si pe Fiul prin Sfantul Duh: "Nimeni nu poate sa zica: Domn este Iisus - decat in Duhul Sfant"(I Cor. 12, 3).

Astfel, nu numai icoanele lui Hristos, ci chiar icoanele Maicii Domnului si cele ale sfintilor, devin in chip de taina icoane ale Sfintei Treimi, fiind cai prin care harul dumnezeiesc, ce izvoraste din "Treimea cea de o fiinta si nedespartita”, ni se impartaseste.

Intalnim in schimb insa, in unele icoane, reprezentate Persoanele Sfintei Treimi potrivit chipului in care Acestea S-au descoperit in istoria mantuirii.

In acest sens, intalnim in Sfanta Scriptura mai multe realitati simbolice ce fac trimitere la Duhul Sfant, cea de-a treia Persoana a Sfintei Treimi. Cele mai cunoscute sunt porumbelul, vantul, norul luminos, ingerul, untdelemnul si focul.

Unele dintre acestea fie prefigureaza aspecte ale lucrarii Sfantului Duh in Biserica, fie constituie manifestari concrete (descoperiri, revelatii) ale Duhului Sfant in iconomia mantuirii neamului omenesc.

Asa se face ca, in patru icoane intalnim Sfantul Duh reprezentat in urmatoarele patru forme: ca porumbel, in icoana Botezului Domnului; ca nor de forma geometrica, in icoana Schimbarii la Fata, ca limbi de foc, in icoana Cincizecimii, si ca inger in icoana Sfintei Treimi (Teofania de la Mamvri).

Duhul Sfant "ca un porumbel”

Reprezentarea Sfantului Duh ca porumbel in scena Botezului lui Hristos se intemeiaza pe relatarea acestui moment sfant in cele patru Evanghelii (Mt. 3;16; Mc. 1,10, Lc.3, 22 si In 1, 32).

 In Evanghelia dupa Matei, capitolul 3, versetele 13-17, citim: "In acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa se boteze de catre el. Ioan insa il oprea, zicand: "Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine ?" Si raspunzand, Iisus a zis catre el: "Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea". Atunci L-a lasat. Iar botezandu-se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a vazut pogorandu-se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri zicand: "Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit".

Duhul Sfant  "in chip de nor luminos”

Reprezentarea Sfantului Duh ca nor se intemeiaza pe descrierea Schimbarii la Fata intalnita in Evangheliile dupa Matei (17, 5), Marcu (9, 7) si Luca (9, 34).

In Evanghelia dupa Luca, Schimbarea la Fata a Domnului este relatata astfel: "Iar dupa cuvintele acestea, ca la opt zile, luand cu Sine pe Petru si pe Ioan si pe Iacov, S-a suit pe munte, ca sa se roage. Si pe cand se ruga El, chipul fetei Sale s-a facut altul, si imbracamintea Lui alba, stralucind. Si iata, doi barbati vorbeau cu El, care erau Moise si Ilie, si care, aratandu-se intru slava, vorbeau despre sfarsitul Lui, pe care avea sa-l implineasca in Ierusalim. Iar Petru si cei ce erau cu el erau ingreuiati de somn; si desteptandu-se, au vazut slava Lui si pe cei doi barbati stand cu El. Si cand s-au despartit ei de El, Petru a zis catre Iisus: "Invatatorule, bine este ca noi sa fim aici si sa facem trei colibe: una Tie, una lui Moise, si una lui Ilie", nestiind ce spune. Si, pe cand vorbea el acestea, s-a facut un nor si i-a umbrit; si ei s-au spaimantat cand au intrat in nor. Si glas s-a facut din nor, zicand: "Acesta este Fiul Meu cel ales, de El sa ascultati!" Si cand a trecut glasul, S-a aflat Iisus singur. Si ei au tacut si nimanui n-au spus nimic in zilele acelea din cele ce vazusera" (Lc. 9, 28-36).

 Sfantul Grigorie Palama ne spune ca pe Tabor manifestarea dumnezeirii lui Hristos este in acelasi timp si o teofanie a Treimii: Tatal, prin glasul Sau, da marturie pentru Fiul Sau Prea iubit, Duhul Sfant stralucind cu El in norul luminos arata ca Fiul poseda impreuna cu Tatal lumina care le este comuna ca tot ceea ce apartine bogatiei Lor.

Norul nu este reprezentat realist, pentru ca nu a fost un fenomen natural, nu a fost un nor fizic. Este descris ca figura geometrica de culoare trandafirie, cu un numar variat de unghiuri: patru, sase sau opt. Modul geometric de a-L reprezenta serveste pentru a scoate in evindenta faptul ca ceea ce au contempat Sfintii Apostoli pe Muntele Tabor nu a fost un nor material, ci un fenomen de natura spirituala.

Duhul Sfant "in chip de limbi de foc”

Faptele Apostolilor vorbesc despre implinirea fagaduintei trimiterii Duhului in ziua Cincizecimii, iar icoana ne infatiseaza acest eveniment: "Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai" (F.A. 2, 1-4).

 In icoana Cincizecimii lumea divina, transcendentul, sunt reprezentate simplu, printr-un arc in partea de sus a icoanei, pentru a simboliza izvorul de unde pornesc limbile de foc, energiile treimice concentrate in Duhul Sfant.

Limbile de foc, focul Duhului, ne calauzeste catre caldura tainei treimice si salasluirea Sa intru noi. Acest foc, numit si Mangaietorul, este singurul care deschide spre plinatatea tainei lui Dumnezeu.

Duhul Sfant "in chip de inger”

Reprezentarea Sfantului Duh in chip de inger o intalnim in icoana Sfanta Treime sau Ospitalitatea lui Avraam.

Reprezentarea Sfintei Treimi in aceasta scena infatiseaza trei ingeri aflati langa cortul lui Avraam si langa Stejarul Mamvri, primiti fiind de Avraam si sotia sa, Sara. Tinerii sunt infatisati cu aureole, asezati la masa.

 Legat de Teofania de la Mamvri, Parintii Bisericii ne invata ca cei trei ingeri nu erau, in mod cert, asemanari ale lui Dumnezeu, intrucat aceste Ipostasuri divine nu sunt ingeri. Ingerii au aparut ca simboluri ale Acestora, ca "tipuri”, pentru a arata ca unul si singurul Dumnezeu este Treime.

In incheiere amintim faptul ca nicio astfel de reprezentare iconografica a Sfantului Duh nu trebuie sa lase impresia celor ce privesc ca Acesta este infatisat in natura Sa reala - si nu ca manifestare simbolica - fapt subliniat de altfel prin expresiile "ca un porumbel”, "in chip de limbi de foc” etc.

Prin urmare, este gresit ca Duhul Sfant sa fie reprezentat izolat sub forma unui porumbel ( dupa cum apare in unele icoane ale Bunei Vestiri), nor luminos, limbi de foc sau inger, intr-o alta compozitie, in afara celor mentionate anterior. sursa:crestinortodox.ro

Domnul Iisus, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu - Inaltarea DOMNULUI

    Domnul Iisus, dupa ce a grait cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu.

(Marcu 16, 19)

Astazi neamul omenesc iarasi s-a impacat cu Dumnezeu.

†

 Ultimul eveniment din viata Sa pamanteasca. Inaltarea Domnului

Tropar, glasul al 4-lea:

Inaltatu-Te-ai intru slava, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie facand ucenicilor Tai, cu fagaduinta Sfantului Duh; incredintandu-se ei prin binecuvantare ca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii.

Condac, glasul al 6-lea:

Plinind randuiala cea pentru noi si cele de pe pamant impreunandu-le cu cele ceresti, Te-ai inaltat intru slava, Hristoase, Dumnezeul nostru, nicidecum despartindu-Te, ci ramanand nedesertat si strigand celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra.

Irmos:

Mareste, suflete al meu, pe Hristos, Datatorul de viata, Cel ce S-a inaltat de pe pamant la cer.
Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvant, care ai nascut negrait, sub ani, pe Cel fara de ani, credinciosii cu un gand te marim.

IPS Bartolomeu Anania 

Predica la Inaltarea Domnului (1994)

Powered by RedCircle

Deci, Domnul Iisus, dupa ce a grait cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu (Marcu 16, 19)

 

 Ce sarbatoare este astazi? Este o sarbatoare inalta si mare, care covarseste mintea omeneasca, si vrednica de marea bunatate a Aceluia ce a asezat-o, adica a lui Dumnezeu. 

 Astazi neamul omenesc iarasi s-a impacat cu Dumnezeu. 

 Astazi vrajmasia cea indelungata s-a ridicat, razboiul cel indelungat s-a sfarsit. 

 Astazi s-a incheiat o minunata pace, care mai inainte niciodata nu se putea astepta. Caci cine ar fi nadajduit ca Dumnezeu iarasi se va impaca cu oamenii? Nu pentru ca Domnul era vrajmas al oamenilor, ci pentru ca robul era usuratic la minte; nu pentru ca Stapanul era aspru, ci pentru ca robul era nemultumit.

 Voiesti sa stii cum noi am intaratat asupra noastra pe acest DOMN plin de dragoste si de prietenie? Este neaparat trebuitor sa cunoastem fondul vrajmasiei de mai inainte, pentru ca atunci cand vedem ca noi, care eram vrajmasii lui Dumnezeu, iarasi am fost cinstiti, sa ne minunam de dragostea Aceluia. Si sa nu credeti ca acea schimbare s-ar fi facut in urma propriilor noastre merite, ci mai vartos sa nu incetati a recunoaste marimea harului dumnezeiesc si de-a pururea sa multumiti Lui pentru marimea darurilor Sale.

 Asadar, voiesti sa stii cum am intaratat asupra noastra pe acest DOMN iubitor de oameni, plin de dragoste, bun, care toate le-a intocmit spre binele nostru? Dumnezeu hotarase odinioara a starpi tot neamul nostru, si asa de tare Se maniase asupra oamenilor, incat voia sa-i starpeasca impreuna cu femeile, cu copiii, cu dobitoacele si cu tot pamantul. El chiar spusese: 

Voi pierde de peste tot pamantul pe omul pe care l-am facut! De la om pana la dobitoc si de la taratoare pana la pasarile cerului, tot voi pierde, caci imi pare rau ca le-am facut (Facerea 6, 7)

 Dar nu omenirea in sine ura El, ci rautatea ei.

 Si noi, care paream nevrednici de pamant, astazi ne-am inaltat la cer. Noi, care nu eram vrednici de nici o cinste pe pamant, ne-am inaltat la imparatia cea de sus si am trecut peste ceruri si am ajuns la tronul cel dumnezeiesc; si acea natura, care fusese alungata din rai de catre heruvimi, astazi s-a ridicat mai presus de heruvimi. Dar cum s-a savarsit aceasta mare minune? Cum ne-am ridicat noi la aceasta inaltime, noi care am maniat pe Domnul si nu paream vrednici nici de pamant? Cum s-a inlaturat acel razboi? Cum s-a imblanzit acea manie? Cum? Caci aceasta este de mirare, ca nu noi, ci El, Care cu dreptate Se maniase pe noi, ne-a chemat la pace si a intemeiat pacea. Cum, El a fost atacat si El cheama la pace? Negresit, caci El este Dumnezeu si de aceea ne cheama pe noi, ca un Parinte plin de dragoste.

 Sa vedem, cum se face aceasta? Mijlocitorul pacii este Fiul Aceluia Care ne cheama la pace; nu un om, sau inger, sau arhanghel, ori vreun altul dintre slujitorii lui Dumnezeu, ci insusi Fiul lui Dumnezeu este mijlocitor. Si ce face Mijlocitorul? Ceea ce se cuvine mijlocitorului. Precum atunci cand doi sunt invrajbiti se pune intre dansii un al treilea si potoleste mania unuia si a altuia, asa a facut si Hristos. Dumnezeu Se maniase pe noi, si noi ne abatusem de la Dumnezeu, dar Hristos a intervenit intre noi si a impacat amandoua partile. Dar cum S-a facut El mijlocitor? Pedeapsa pe care noi o meritam de la Tatal, El a luat-o asupra Sa; din partea lui Dumnezeu El a suferit pedeapsa, din partea omenirii celei invrajbite cu Dumnezeu - ocara.

 Voiesti sa stii cum le-a luat pe amandoua asupra Sa? 

Hristos, ne-a rascumparat din blestemul legii, facandu-Se pentru noi blestem (Galateni 3, 13)

Acum vezi ca El a rabdat pedeapsa cea pusa din partea lui Dumnezeu? Dar iata cum a luat asupra Sa si ocara ce vine de la oameni. Zice psalmistul: 

Ocarile celor ce Te ocarasc pe Tine au cazut asupra mea (Psalmul: 68, 11)

 Asa a ridicat El vrajmasia si n-a incetat a face si a suferi toate, pana ce iarasi a impacat cu Dumnezeu pe vrajmasul lui Dumnezeu. Si ziua de astazi este pricina acestor bunatati.

 El a luat parga naturii noastre (adica natura omeneasca in a ei desavarsire) si a dat-o iarasi Tatalui, facand ca un lucrator de pamant care aduce lui Dumnezeu parga roadelor, ca prin aceasta Dumnezeu sa binecuvanteze tot campul. El a adus Tatalui parga naturii omenesti, si Tatal a admirat jertfa, si pentru vrednicia Celui ce a adus jertfa, si pentru insasi curatia jertfei. Asa ca Tatal a luat-o cu mainile Sale si a pus-o langa Sine, zicand: 

Sezi de-a dreapta Mea (Psalmul: 109, 1).

 Dar carei naturi a grait Dumnezeu? Catre natura cea omeneasca, ori catre natura cea dumnezeiasca a lui Hristos? Aratat este ca aceleia careia ii spusese odinioara: 

Pamant esti si in pamant te vei intoarce (Facerea 3, 19)

 Nu era destul ca natura omeneasca, prin Hristos, s-a ridicat la cer? Nu era destul ca ea a ajuns in lacasul ingerilor? Nu era, oare, aceasta cinste negraita? Insa ea a trecut mai presus de ingeri, s-a inaltat peste arhangheli, peste heruvimi si serafimi, si nu s-a oprit pana ce a sezut pe tronul lui Dumnezeu. Socoteste cat de jos statea inainte natura omeneasca si cat de sus s-a ridicat! Nu se putea sa cada mai jos decat cazuse omenirea, si nici mai sus nu putea a se ridica decat a ridicat-o Hristos. Caci natura omeneasca prin Hristos s-a ridicat la cer. Si ce insusiri avea aceasta natura mai inainte?

 Eu ma opresc bucuros la injosirea naturii noastre, pentru ca sa recunosc mai bine uimitoarea ei inaltare, prin bunatatea Domnului. Noi eram pulbere si cenusa. Dar cel putin aceasta nu era urmare a vinovatiei noastre, ci din cauza slabiciunii naturii noastre, ca oamenii se facusera mai fara de minte decat dobitoacele, dupa cum zice si psalmistul: 

Alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor (Psalmul 48, 12)

 A se asemana cu dobitoacele cele fara de minte inseamna a fi inca mai injosit decat ele. Adica, la dobitoace, lipsa de minte este ceva natural, nevinovat, dar o fiinta inzestrata cu minte a se pogori pana la lipsirea de minte, aici este vinovatia vointei. Asadar, oamenii au cazut mai jos decat dobitoacele, s-au facut mai nemultumitori, mai nebuni, mai vartosi, mai injositi, mai nesimtitori decat pietrele.

 Ce trebuie sa zic? Cum sa ma exprim? Aceasta nevrednica omenire, cea mai fara de minte decat toate, s-a ridicat astazi peste toate. Astazi ingerii au vazut ceea ce de mult doreau sa vada. Astazi arhanghelii privesc cele pe care de mult asteptau sa le vada. Ei au vazut natura noastra stralucind de pe Tronul cel imparatesc, stralucind in slava si frumusetea cea nemuritoare. Caci acum, cand natura omeneasca i-a covarsit cu cinstea, ei totusi se bucura, asa cum mai inainte jeleau injosirea noastra. Desi heruvimii alungasera omenirea din rai, totusi jeleau soarta ei.

 Daca oamenii simt compatimire pentru altii, cu atat mai mult ingerii au simtit compatimire pentru noi, caci ei sunt mai plini de iubire decat oamenii. De aceea se arata ingerii pretutindeni unde se vorbeste despre reinaltarea omenirii, atat la Nasterea lui Hristos, cat si la invierea Sa din mormant.

 Astazi, la Inaltarea Mantuitorului la cer, iata ce se zice in istoria Apostolilor despre ingeri: 

.... doi barbati au stat inaintea lor in haine albe, care au si zis: Barbati galileeni, ce stati cautand spre cer? Acest Iisus, care S-a inaltat de la voi la cer, asa va veni, precum L-ati vazut mergand la cer (Fapte l: 10-1)

 Ascultati acum cu luare aminte. Pentru ce vorbesc ei asa? Nu aveau oare ucenicii ochi? Nu vazusera ei insisi ceea ce s-a petrecut? Nu spune evanghelistul ca S-a inaltat inaintea ochilor lor? (Fapte l, 9). Pentru ce, oare, s-au infatisat atunci ingerii si le-au spus ca El S-a inaltat la cer? Pentru doua pricini:

☝ Intai, fiindca ucenicii erau intristati pentru despartirea de Hristos. Cum ca ei in adevar erau tristi, aflam din cuvintele Domnului: 

Nimeni dintre voi nu ma intreaba: Unde Te duci? Ci, fiindca v-am spus acestea, intristarea a umplut inima voastra (Ioan 16: 5-6)

 Cand noi ne despartim de prieteni si de rude, ne pare rau. Cum ar fi putut acum ucenicii sa nu jeleasca si sa nu simta durerea, cand vedeau ca se desparte de dansii Izbavitorul lor, Dascalul si Sprijinitorul cel plin de dragoste, cel bland si bun? De aceea li s-au aratat ingerii; ei trebuiau sa aline durerea ucenicilor pentru ducerea Domnului de la dansii, prin fagaduinta revenirii Lui. 

Acest Iisus, care S-a inaltat de la voi la cer, asa va veni, precum L-ati vazut mergand la cer. 

Va pare rau ca El se ia de la voi, insa nu va intristati, El iarasi va veni. Aceasta este intaia pricina a aratarii ingerilor.

☝ Pentru a doua pricina, nu mai mica decat prima, ingerul a adaugat: "El S-a inaltat", adica S-a inaltat, S-a ridicat la cer. Distanta era prea mare si ochii omenesti nu puteau sa priveasca trupul ce se inalta pana a ajuns la cer. Precum o pasare, care se ridica la inaltime, se ascunde tot mai mult de ochii nostri, asa si trupul lui Hristos, cu cat mai sus se ridica, cu atat mai mult se departa de ochii ucenicilor, fiindca slabiciunea vederii nu putea sa urmareasca lungimea distantei. De aceea s-au infatisat ingerii, spre a incredinta pe ucenici despre inaltarea Sa la cer, ca ei sa nu creada ca El a fost luat la cer ca Ilie. Ilie a fost luat ca un rob al lui Dumnezeu, iar Iisus ca DOMN; Ilie cu o caruta de foc, Iisus a fost luat de un nor, caci si Tatal, precum zice Isaia, "sade pe nor" (Isaia 19: 1). Ilie, la inaltarea sa, a slobozit cojocul sau asupra ucenicului sau Elisei; dar Iisus, dupa ce S-a inaltat, a facut sa se pogoare asupra ucenicilor Sai darurile Harului si a facut nu numai un prooroc, ci mii de prooroci, care au fost cu mult mai mari si mai slaviti decat Elisei.

 Asadar, sa priveghem si sa indreptam ochii duhului nostru la a doua venire a Domnului. Apostolul Pavel zice: 

Insusi Domnul intru porunca, la glasul arhanghelului, Se va pogori din cer, si cei morti intru Hristos vor invia intai. Dupa aceea, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti impreuna cu ei in nori, intru intampinarea Domnului (I Tesaloniceni 4, 16-17)

 Insa nu toti. Asculta ce zice Hristos:

Atunci vor fi doua macinand la moara, una se va lua, alta se va lasa; in noaptea aceea vor fi doi intr-un pat, unul se va lua, altul se va lasa (Matei 24: 41; Luca 17: 34)

 Ce inseamna aceste vorbe neintelese? Cele de la moara sunt saracii si chinuitii (la iudeii antici, slujnicele sau roabele erau datoare sa macine faina in rasnita), cei din pat sunt bogatii, care au si comoditate, si prisosinta. Domnul voieste asadar sa spuna ca atat dintre saraci, cat si dintre bogati, numai unii se vor mantui, altii insa vor pieri. Dreptii vor fi rapiti in nori, spre intampinarea Domnului, iar pacatosii vor fi lasati si dati osandei.

 Cand un rege viziteaza o cetate, obisnuiesc a iesi inaintea lui cei ce ii sunt favoriti; iar criminalii se tin in cetate, spre a astepta pedeapsa lor. Tot asa va fi cand Domnul va veni la judecata. Vom fi, oare, si noi atunci dusi spre intampinarea Lui? Ah, eu cunosc pacatele mele si nevrednicia mea!

Deci, sa nu se laude bogatul intru bogatia sa si saracul sa nu se creada mizerabil si nenorocit. Mai vartos fericit, si sigur fericit, si de trei ori fericit este cel care se va arata vrednic in ziua aceea a iesi intru intampinarea Domnului, de ar fi el si cel mai sarac decat toti. Iar noi, pacatosii, sa ne tanguim pe noi insine, si nu numai sa ne tanguim, dar sa ne imbunatatim, sa ne schimbam, pentru ca toti sa primim cu vrednicie pe Imparatul ingerilor si sa putem gusta acea sfanta fericire intru Hristos Domnul nostru, Care fie proslavit impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, in vecii vecilor. Amin.

Sfantul Ioan Gura de Aur

Predica la Inaltarea Domnului - 2011
Arhid. Ioan Ica Jr.

sursa:crestinortodox.ro

Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler recitat de Rares Prisacariu la finala ROMANII au TALENT 2023 / versuri

   Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler recitat de Rares Prisacariu la finala ROMANII au TALENT / versuri

†

   Aparitia lui Rares Prisacariu in finala Romanii au Talent 2023 a fost un moment inspirat de Dumnezeu si autorul Octavian Paler, care a urcat pe scena, asa cum a recunoscut anterior. 

Paradoxul vremurilor noastre - Octavian Paler

   Se spune ca nu toate intrebarile au raspuns. 

Dar stii ca intrebarile nepuse, ar putea condamna la tacere raspunsuri pline de intelesuri?!?

 Din aceasta cauza, nu de putine ori IL intreb lucruri importante, pe CEL care ar trebui sa stie taina tuturor raspunsurilor

Versuri - Interviu cu Dumnezeu recitat de Rares Prisacariu la finala ROMANII au TALENT 2023

– Ai vrea sa-mi pui cateva intrebari ?… zise DUMNEZEU.

– Doar daca ai timp… i-am raspuns eu.

DUMNEZEU a zambit.

Timpul meu este eternitatea… Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?

– Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

DUMNEZEU mi-a raspuns:

– Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca….iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.

Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul;

 - Sunt mic, dar inteleg ce zici. Avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai inguste.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior.

 Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.

Apoi am intrebat:

– Ca PARINTE, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?

– Sa inteleaga ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa inteleaga ca nu este suficient sa ii ierte pe ceilalti si de asemenea trebuie sa se ierte si pe iei insisi.

– Iti multumesc pentru timpul acordat….am zis cu glas soptit. Dar totusi ar mai fi ceva.

- DOAMNE ce-ai vrea ca oamenii sa stie?
- As vrea sa stie, doar faptul ca SUNT aici, intotdeauna.

Multumesc

~❇~~†~~❇~

~❇~

Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler

Romanii au talent 2023 | FINALA | Rares Prisacariu

   Iti multumesc DOAMNE pentru aceasta zi minunata, care ma face partas la Minunile Tale.

†

    DOAMNE IISUSE HRISTOASE, iti multumesc ca nu ma lasi prada celui rau, ci ma aperi si ma acoperi pe mine pacatosul.

 DOAMNE IISUSE HRISTOASE, te iubesc si stiu ca ma iubesti si prin aceasta iubire slefuiesti fiecare aspect din mine. Sunt recunoscator pentru sensul vietii mele. Sunt recunoscator pentru toate binecuvantarile TALE.

 DOAMNE IISUSE HRISTOASE, iti multumesc pentru toate indrumarile TALE sfinte, pentru sanatate, pentru ajutor, pentru grija TA cea Sfanta, fata de mine si de familie mea!

 DOAMNE IISUSE HRISTOASE, iti multumesc pentru aceasta zi minunata, care ma face partas la Minunile Tale.

 DOAMNE IISUSE HRISTOASE, iti multumesc ca respir, iar asta inseamna binecuvantarea TA pentru viata mea aici, pe Pamant. Sunt recunoscator ca ma impartasesti cu Frumusetea TA, ca pot sa vad frumusetea in toate lucrurile si fiintele care ma-nconjoara.

 DOAMNE IISUSE HRISTOASE, iti multumesc pentru darurile Tale pe care le-ai sadit in mine, facand din mine o fiinta minunata. Sunt recunoscator ca trezesti acest potential imens din mine ca sa pot sluji celui mai INALT IMPARAT, IMPARATUL SLAVEI.

 DOAMNE IISUSE HRISTOASE, iti multumesc ca-mi esti calauza clipa de clipa si nu ma parasesti nici cand fricile mele iti ascund LUMINA. Sunt recunoscator ca-mi aduci claritate si imi arati urmatorul pas.

 DOAMNE IISUSE HRISTOASE, iti multumesc ca Intelepciunea Ta imi este accesibila permanent si-mi inspira actiunile, cuvintele, gandurile, astfel incat fiecare zona a vietii mele traieste bogatia TA. Sunt recunoscator pentru toate resursele disponibile pentru mine care imi sustin toate nivelurile existentei.

 DOAMNE IISUSE HRISTOASE, iti multumesc pentru Ingerii tai pe care ii trimiti spre ajutorul meu, ca sa ma simt in siguranta permanent. Sunt recunoscator pentru Iubirea Ta, care armonizeaza si binecuvanteaza fiecare celula din mine.

 DOAMNE IISUSE HRISTOASE, iti multumesc pentru ceea ce ma inveti in fiecare moment, ca sunt deschis vietii, si astfel mintea mea este creativa si flexibila. Sunt recunoscator ca pot sa ma iert si sa iert, ca pot sa iubesc si sa primesc iubirea, ca pot sa manifest compasiune si intelegere, iar astfel inima mea usoara si plina de iubire devine salasul TAU.

 DOAMNE IISUSE HRISTOASE, iti multumesc pentru ca imi binecuvantezi sanatatea si ma inveti cum sa o pretuiesc si sa ma bucur de ea. Sunt recunoscator ca eliberezi din constiinta mea si din structurile mele tot ce se opune sanatatii mele emotionale, mentale, fizice si ma umpli cu LUMINA TA. Sunt recunoscator pentru ca binecuvantezi fiecare celula din mine cu sanatate si ca astfel organele mele functioneaza in perfectiune.

 DOAMNE IISUSE HRISTOASE, iti multumesc ca PACEA TA, e in mine, in jurul meu si pot sa o transmit prin TINE, aproapelui meu chiar in aceasta clipa. Sunt recunoscator pentru bucuria din mine care esti TU. Sunt recunoscator ca ma faci partas adevaratei Fericiri.

 DOAMNE IISUSE HRISTOASE, iti multumesc pentru ca ma ajuti sa aleg mereu tot ce e in acord cu voia TA pentru scopul meu aici, conform planului TAU pentru mine. Sunt recunoscator pentru toata bogatia din viata mea si ca nevoile mele sunt implinite inainte de a cere. Amin!

   Inima Sa era indragostita de tot ceea ce Tatal Lui a creat prin El si pentru El.

†

   Cu cat citesc mai mult Noul Testament, cu atat imi dau seama cat de frumos, de bun, de dragastos, de minunat si dulce e  DOMNUL nostru lISUS. Flamand in pustie, a refuzat sa prefaca pietrele in paini pentru Sine, dar i-a hranit pe altii cu cinci paini si doi pesti, fara sa stea pe ganduri. Se duce in munti sa fie singur cu Tatal, dar ii vindeca pe bolnavii adusi in brate de cei care au mers dupa El zeci de kilometri. Insetat in miez de zi la fantana lui Iacov, deschide boiereste izvoarele Duhului, ca s-o adape pe samarineanca. 

  Nu are unde sa-si plece capul, dar il lasa pe Ioan sa-si odihneasca tampla pe pieptul Lui. Se duce ca un viteaz sa caute oaia bleaga; o asaza pe umeri si-i canta pe drumul staul Psalmul 22: 

Adonay roi lo spre eshar, binot dese yarbiteni 

Domnul e Pastorul meu, nu duc lipsa de nimic

  Pe cruce, Isi daruieste si camasa. Intoarce obrazul cand e palmuit. Merge la nunti, cineaza cu vamesi, cearta vanturi, pupa copiii pe frunte, daltuieste in chiparosi cot la cot cu Iosif, Se plimba pe malul marii, admira pasarile cantatoare, miroase anemonele si gladiolele, doarme in corabie ca un pui de leu, iarta pe desfranata care-si lasa parul in cascade sa curga pe picioarele Lui miruite. 

  Toate, absolut toate Le face pentru celalalt. Nimic pentru Sine. Cuvantul Lui era o gradina, iar inima Sa era indragostita de tot ceea ce Tatal Lui a creat prin El si pentru El. 

  Hristos, spune Sfantul Maxim, e Cel

care iubeste sa fie iubit ( agapon to agapesthai ) 

  Si, de aceea, eu nu cred ca frica de moarte sau de suferinta L-au facut sa rosteasca rugaciunea din Ghetsimani, ci dragostea lui fierbinte de a trai ca unul dintre noi...

⏩   Ce s-ar intampla daca am reusi sa traim in asa fel incat sa putem inlocui cuvantul ,,telefon" cu Dumnezeu"?

Pr. IOAN BADILITA " DUMNEZEUL INIMII MELE " o lectura la care voi reveni de multe ori.

Lucrati nu pentru mancarea cea pieritoare, ci pentru mancarea ce ramane intru viata vesnica...

   Lucrati nu pentru mancarea cea pieritoare, ci pentru mancarea ce ramane intru viata vesnica pe care v’o va da Fiul Omului, caci pe El Si-a pus pecetea Dumnezeu-Tatal.

†

   Iar oamenii, vazand minunea pe care a facut-o, ziceau: 

Acesta este intr’adevar Profetul care va sa vina in lume!…

 Cunoscand deci DOMNUL IISUS, ca au sa vina si sa-L ia cu de-a sila ca sa-L faca rege, S’a dus iarasi in munte, numai El.

  Si cand s’a facut seara, ucenicii Lui s’au coborat la mare. Si intrand in corabie, mergeau in cealalta parte a marii, la Capernaum. Si iata ca s’a facut intuneric, si DOMNUL IISUS, inca nu venise la ei. Si sufland vant mare, marea se intarata.  Dupa ce au vaslit deci ca la douazeci sau treizeci de stadii, L-au vazut pe DOMNUL IISUS, umbland pe apa si apropiindu-Se de corabie si s’au infricosat. Iar El le-a zis: 

 Eu sunt, nu va temeti!

  Deci voiau sa-L ia in corabie, si indata corabia a sosit la tarmul la care mergeau.
  A doua zi, multimea care statea de cealalta parte a marii a vazut ca acolo nu fusese alta corabie decat una in care intrasera ucenicii Sai si ca DOMNUL IISUS nu intrase in corabie impreuna cu ucenicii Sai, ci numai ucenicii Sai plecasera. Din Tiberiada au venit si alte corabii aproape de locul unde ei mancasera painea dupa ce DOMNUL multumise. Deci, cand multimea a vazut ca DOMNUL IISUS, nu este acolo, nici ucenicii Sai, au intrat in corabii si au venit la Capernaum, cautandu-L pe DOMNUL IISUS. Si gasindu-L dincolo de mare, I-au zis: 

Invatatorule, cand ai venit aici?

DOMNUL IISUS le-a raspuns, zicand: 

  Adevar, adevar va spun: Nu pentru ca ati vazut minuni Ma cautati, ci pentru ca ati mancat din paini si v’ati saturat. Lucrati nu pentru mancarea cea pieritoare, ci pentru mancarea ce ramane intru viata vesnica pe care v’o va da Fiul Omului, caci pe El Si-a pus pecetea Dumnezeu-Tatal

Deci au zis catre El: 

Ce sa facem, ca sa savarsim lucrurile lui Dumnezeu?

 DOMNUL IISUS le-a raspuns, zicand: 

Lucrul lui Dumnezeu acesta este, sa credeti in Cel pe Care El L-a trimis.

Deci I-au zis: 

Dar ce minune faci tu, ca sa vedem si sa credem in tine? Ce lucrezi? Parintii nostri au mancat mana in pustie, dupa cum este scris: - Paine din cer le-a dat lor sa manance.

 Deci DOMNUL IISUS le-a zis: 

Adevar, adevar va spun: Nu Moise v’a dat painea din cer, ci Tatal Meu va da din cer painea cea adevarata. Ca painea lui Dumnezeu este aceea care se pogoara din cer si da viata lumii. 

Deci au zis catre El: 

Doamne, da-ne noua intotdeauna painea aceasta…

Si DOMNUL IISUS le-a zis: 

Eu sunt Painea vietii, cel ce vine la Mine nu va flamanzi si cel ce crede in Mine niciodata nu va inseta. Dar Eu v’am spus ca M’ati si vazut, si nu credeti. Tot ce-Mi da mie Tatal, va veni la Mine si pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara pentru ca M’am pogorat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis. Iar voia Celui ce M’a trimis, aceasta este: sa nu-l pierd pe nici unul din cei pe care Mi-a dat, ci sa-l inviez in ziua de apoi. Ca aceasta este voia Tatalui Meu, ca tot cel care-L vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua de apoi.

 Deci Iudeii murmurau impotriva-I fiindca spusese: 

Eu sunt Painea Care S’a pogorat din cer.

 Si ziceau: 

Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, pe ai carui tata si mama noi ii stim? Cum de spune el acum: M’am pogorat din cer!?…

 DOMNUL IISUS, raspunzand, le-a zis: 

Nu murmurati intre voi. Nimeni nu poate veni la Mine daca nu-l va atrage Tatal, Cel ce M’a trimis, si Eu il voi invia in ziua de apoi. Scris este in profeti: Si toti vor fi invatati ai lui Dumnezeu. Asadar, tot cel care a auzit si a invatat de la Tatal, vine la Mine. Nu ca L-a vazut pe Tatal cineva in afara de Cel ce este de la Dumnezeu. Acela L-a vazut pe Tatal. Adevar, adevar va spun: Cel ce crede in Mine are viata vesnica.

Eu sunt Painea vietii. Parintii vostri au mancat mana in pustie, dar au murit, aceasta este Painea care Se pogoara din cer, pentru ca tot cel ce mananca din Ea sa nu moara. Eu sunt Painea cea vie, Care S’a pogorat din cer. De va manca cineva din Painea aceasta, viu va fi in veci. Iar Painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este Trupul Meu.

Sfanta evanghelie dupa Ioan
Capitolul 6: 14-51
sursa foto:ziarullumina.ro

Cuprinsul CINEI de TAINA a DOMNULUI IISUS.

   Cina cea de Taina - MINUNATA CINA a DOMNULUI IISUS

†

  

   Dupa descrierea imbelsugata masa din Betania si a complotului intemeiat de sinedriu cu complicitatea lui Iuda, Sf. Matei la fel cu Sf. Marcu si cu Sf. Luca, istoriseste pregatirile in vederea pastilor, astfel: 

 Iar in ziua cea dintai a Azimilor, au venit Ucenicii la Iisus, intrebandu-L: Unde voiesti sa-Ti gatim sa mananci Pastile? Iar EI a zis: Mergeti in cetate la cutare si-I spuneti: Invatatorul zice: Vremea Mea s-a apropiat. La tine vreau sa fac Pastile cu Ucenicii Mei. Si au facut Ucenicii precum le-a poruncit lor Iisus si au pregatit Pastile (Matei XXVI, 17-19)

   Discutia cu privire la pregatirile de Pasti se petrece in Betania. Ea este provocata de Ucenici, care se mira oarecum de neglijarea pregatirilor gospodaresti in vederea Praznicului celui mare. El alege doi dintre dansii - pe Ioan si pe Petru (Luca 22: 8) - si-i trimite in Ierusalim, spunandule ca vor fi asteptati de un tanar purtand un urcior cu apa (Marcu 14: 13), care-i va conduce intr-un foisor gata pregatit pentru festivitate (Marcu 14: 15; Luca 22: 12). Acolo, cei doi Ucenici vor face ultimele pregatiri in vederea mesei, conformandu-se intru totul instructiunilor primite de la DOMNUL si pastrand cu strictete secretul acelui loc, ca sa asigure linistea CINEI si sa preintampine intreruperea ei de catre cei ce voiau sa-L prinda.

  Casa apartinea, dupa o veche traditie, MARIEI, mama autorului Evangheliei a doua, iar tanarul cu urciorul, care astepta pe cei doi ucenici la poarta dinspre Rasarit a Ierusalimului, pare a fi chiar Sf. Ioan Marcu (Faptele Sfintilor Apostoli. 12: 12; - 15: 37). Era o casa instarita si incapatoare, putand adaposti un numar mai insemnat de persoane. Avand deasupra, la etaj, un salon sau un foisor special, destinat anumitor reuniuni solemne. In mod obisnuit, grijile economice si cumparaturile se incredintau lui Iuda - acum el nu trebuia sa cunoasca din vreme locul Cinei, ca sa nu provoace arestarea prematura a Mantuitorului.

Dar in ce zi s-au petrecut acestea? Dupa Evangheliile sinoptice (Matei 26: 17; Marcu 14: 12; Luca 22: 7), pregatirile pentru Cina cea de Taina si Cina Insasi s-au petrecut in "prima zi a Azimelor". Bazandu-se pe aceste cuvinte, comentatorii romano-catolici pretind ca Mantuitorul a serbat cu Ucenicii, un adevarat Paste iudaic, asa cum cereau prescriptiunile Legii mozaice si ca, din aceasta cauza, Sfanta Euharistie s-a instituit nu cu paine dospita, cum sustine din vechime Biserica Ortooxa, ci cu azima.

  Adevarul nu este insa asa cum il prezinta catolicii, caci Cina cea de Taina nu s-a praznuit odata cu Pastile iudiaice ci cu 24 de ore mai inainte, adica in seara zilei de Joi, 13 Nisan, cum precizeaza Evanghelia a patra (Ioan 13: 1). Sfanta Euharistie nu s-a instituit cu azima, ci cu paine dospita (artos) cum arata Evanghelistii sinoptici (Matei 26: 26; Marcu 16: 22 si Luca 22: 19). Cina cea de Taina nu a fost un paste iudaic, ci un Paste cu totul nou si deosebit, care desfiinteaza pe cel iudaic si-l inlocuieste cu Sfanta Euharistie, jertfa si taina in acelasi timp.

Intr-adevar, toti Evangheiistii sunt de acord in a ne informa ca Rastignirea Mantuitorului s-a facut vineri dupa amiaza si mai inainte de sosirea pastilor iudaice, care aveau sa inceapa numai dupa apusul soarelui. Ei arata ca DOMNUL n-a fost rastignit chiar in ziua de Pasti, caci Simon Cirineanul este descris ca venind de la camp, cu o povara in spate, soldatii sunt aratati purtand arme, iar magazinele sunt deschise, putandu-se face in graba cumpararea giulgiului si aromatelor necesare inmormantarii DOMNULUI.

  Ei ne spun de asemenea ca iudeii n-au vrut sa intre in pretoriu, unde Pontiu Pilat judeca pe MANTUITORUL, ca sa nu se spurce si sa poata manca dupa randuiala Pastile, si ne informeaza limpede ca Cina cea de Taina s-a petrecut cu o seara inainte de Rastignire, adica Joi, 13 Nisan. Dupa legea mozaica, nici ziua de 13 Nisan, nici ziua de 14 Nisan nu erau zile de azime. Zilele de azime se incepeau abia dupa apusul soarelui sau dupa trecerea zilei de 14 Nissan, cand calendarul iudaic insemna inceputul zilei de 15 Nissan si cand se injunghia cu solemnitate deosebita, la Templul cel mare din Ierusalim, mielul pascal destinat preotilor si arhiereilor.

  Se introdusese insa obiceiul ca orice aluat si orice paine dospita sa fie distruse si indepartate din case inca din primele ore ale diminetii de 14 Nisan si ca injunghierea mieilor, adusi in mare numar da capilor de familie pentru cina pascala, sa se inceapa la templu inca din zorii aceleiasi zile de ajun.

   Din aceasta cauza, 14 Nisan - ajunul Pastilor - a devenit, in vocabularul curent al iudeilor "prima zi a Azimelor" si "ziua cand trebuiau sa injunghie mielul de Paste". Ori, aceasta zi se incepuse, in anul Rastignirii DOMNULUI, inca din seara zilei de Joi, 13 Nisan si la aceasta din urma se refera Evanghelistii sinoptici, cand ne vorbesc despre data pregatirilor pentru Cina cea de Taina si despre data Cinei insasi. Intre Evanghelisti, nu exista asadar nici o nepotrivire reala cu privire la data Rastignirii si la data instituirii Sfintei Euharistii. De aceea adevarul este de partea Bisericii Ortodoxe, care a pastrat cu sfintenie traditia savarsirii tainei a Sfintei Euharistii cu paine dospita.

 

Instituirea Sfintei Euharistii

  Ea este istorisita si de Evanghelistii sinoptici (Matei XXVI, 26-29; Marcu XIV, 22-25 si Luca XXII, 16-20), precum si de catre Sf. Apostol Pavel (I Cor. XI, 23-25), formand de la inceput centrul cultului crestin (Sf. Justin, Apoi. I, 66, 3). Relatarea ei lipseste in Evanghelia a patra, caci Sf. Ioan nu mai gaseste necesar sa repete, in scrierea sa, ceea ce se afla destul de clar si de complet in sinoptici si ceea ce se practica in chip uniform si constant in toate adunarile de cult ale comunitatilor crestine de la cuvsfarsitul veacului apostolic.

   De fapt, Ioan vorbise despre aceasta taina, cand reprodusese, indata dupa inmultirea painilor, cuvantarea Mantuitorului despre "painea vietii", adica despre impartasirea credinciosilor cu insusi Trupul si Sangele Sau (Ioan VI, 48), asa incat si pentru acest motiv nu mai avea nevoie sa revina asupra unui subiect atat de cunoscut. In completarea Evanghelistilor sinoptici, el noteaza asa dar doar faptul ca Mantuitorul, ramas numai cu cei unsprezece Apostoli dupa plecarea tradatorului, respira usurat, ca dupa eliberarea de o povara apasatoare si zice: "Acum s-a proslavit Fiul Omului si Dumnezeu s-a proslavit in El. Daca s-a proslavit Dumnezeu in El, si Dumnezeu il va proslavi pe El in Sine si indata il va proslavi" (Ioan XIII, 31-32). Prin aceste cuvinte, Mantuitorul face aluzie la moartea Sa pe Cruce, la inviere si la inaltare si incepe sa pregateasca pe ucenici pentru clipa despartirii.

   Daca Sf. Ioan Evanghelistul ar fi voit sa istoriseasca instituirea Sf. Euharistii, de buna seama ca aici ar fi intercalat referatul sau.

   Instituirea Sf. Euharistii este descrisa aproape cu aceleasi cuvinte si de catre Evanghelistii sinoptici si de catre Sf. Apostol Pavel: "Deci mancand ei, a luat Iisus painea si multumind, a frant si a dat Ucenicilor zicand: Luati, mancati, acesta este Trupei Meu. Si luand paharul si multumind, le-a dat zicand: Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi se varsa, spre iertarea pacatelor" (Matei XXVI, 26-28; Marcu XIV, 22-24; Luca XXII, 19-20; I Cor. XI, 23-25). Sf. Luca (XXII, 19) si Sf. Pavel (I Cor. XI, 24) ne informeaza ca Domnul, indata dupa cuvintele de instituire a Sfintei Euharistii, a adaugat: 

Aceasta s-o faceti spre pomenirea Mea.

   Concordanta dintre Evanghelistul Matei, martor direct la Cina cea de Taina si Apostolul Pavel, care a primit dogma euharistica chiar de la Iisus Hristos, printr-o revelatie directa si personala - de pe o parte - si dintre Evanghelistii Marcu si Luca, ucenici directi ai Apostolilor si martori ai traditiei si practicii Bisericii Primare - pe de alta parte - are o deosebita insemnatate, caci ne arata ca dogma euharistica n-a suferit niciun fel de evolutie in dezvoltarea vietii crestine si ca Biserica Ortodoxa a pastrat-o asa cum a primit-o dela insusi intemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos.

   Cuvintele biblice despre instituirea Sf. Euharistii constituesc prin urmare un document istoric original, inzestrat cu puterea unei marturii directe, obiective si sincere despre origina si intelesul acestei Sfinte Taine. Aceste cuvinte ne arata ca, la Cina cea de Taina, Domnul a prefacut cu adevarat painea dospita (artos) in insusi Trupul Sau, iar vinul in insusi Sangele Sau, rostind pentru fiecare o rugaciune speciala si impartasind apoi cu fiecare pe ucenici. In noaptea cand a fost prins - deci cu o zi inainte de Pastile iudaic - Domnul a instituit asa dar o adevarata sfanta si dumnezeiasca Taina, oferind credinciosilor un nou si supranatural mijloc de comuniune cu El.

   Sf. Euharistie nu este deci numai o comemorare istorica, un simplu simbol sau un simplu rit, cum invata de obicei protestantii, ci constituie cu adevarat o jertfa si o Taina. Ea inlocuieste jertfele Vechiului Testament, Pasha iudaica si tot cultul Legii Vechi si inaugureaza cultul cel desavarsit al religiei crestine. De aceea toate sfintele noastre slujbe s-au concentrat de la inceput in jurul Sfintei Liturghii, in cadrul careia se savarseste jertfa si Taina euharistica.

   In istorisirea instituirii Sfintei Euharistii, se disting doua momente diferite: momentul prefacerii si momentul impartasirii. Momentul prefacerii coincide cu rugaciunea speciala rostita de Domnul mai intai asupra painii si apoi asupra vinului. Prefacerea elementelor euharistice este deci anterioara impartasirii. Ea necesita o rugaciune anumita, epiclesa, pe care Biserica Ortodoxa o cunoaste din cele mai vechi timpuri si pe care liturghisitorul o rosteste totdeauna asupra cinstitelor Daruri. Dupa savarsirea prefacerii, Domnul ofera ucenicilor Sai nu paine si vin, ci insusi Trupul si Sangele Sau.

   Gresesc deci protestantii, care pun tot accentul numai pe momentul impartasirii si gresesc si romano-catolicii, care socotesc ca prefacerea elementelor euharistice nu s-a facut de Domnul in clipa binecuvantarii - care precede frangerea Trupului si distribuirea Sangelui Domnului - ci in momentul cand Mantuitorul invita pe ucenici sa se impartaseasca. Romano-catolicii gresesc de asemenea si cand impartasesc credinciosii lor laici numai cu Trupul Domnului, rezervand impartasirea cu ambele forme doar membrilor ierarhiei bisericesti. Nici Evangheliile sinoptice, nici cuvintele Sf. Apostol Pavel nu pot fi invocate in sprijinul unor astfel de neintemeiate credinte si practici.

sursa:crestinortodox.ro