Lumina a venit in lume, pentru ca tot cel ce crede in DOMNUL IISUS, nu ramana in intuneric.  

†

    Deci cu sase zile inainte de Pastia, DOMNUL IISUS a venit in Betania, unde era Lazar, cel pe care-l inviase din morti. Si I-au facut acolo cina si Marta slujea. Si Lazar era unul dintre cei ce sedeau la masa cu El. Atunci Maria, luand o litrab cu mir de nard curat, de mult pret, a uns picioarele lui Iisus si le-a sters cu parul capului ei, iar casa s’a umplut de mireasma mirului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Sai – cel care avea sa-L vanda –, a zis:

- De ce nu s’a vandut mirul acesta cu trei sute de dinaric si sa-i fi dat saracilor?

Iar el a zis aceasta nu pentru ca ii era lui grija de saraci, ci pentru ca era fur si, avand punga, vamuia ce se punea intr’insa. A zis deci DOMNUL IISUS:

Las-o, ca pentru ziua ingroparii Mele l-a pastrat, ca pe saraci ii aveti pururea cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti pururea.

 Atunci multime mare de Iudei a aflat ca El este acolo si au venit nu numai pentru DOMNUL IISUS, ci sa-l vada si pe Lazar pe care El il inviase din morti. Iar arhiereii au pus la cale ca si pe Lazar sa-l omoare, caci din pricina lui multi dintre Iudei mergeau si credeau in Iisus.

A doua zi, marea multime care venise la sarbatoare, auzind ca Iisus vine in Ierusalim, au luat ramuri de finic si au iesit in intampinarea Lui si strigau:

Osana!, binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului!” si: „Imparatul lui Israel!”

Si DOMNUL IISUS, gasind un asin tanar, a sezut pe el, precum este scris:

 Nu te teme, fiica Sionului! Iata, Imparatul tau vine sezand pe manzul asinei.

Pe acestea ucenicii Sai nu le-au inteles de la’nceput; dar cand S’a preamarit DOMNUL IISUS, atunci si-au adus ei aminte ca acestea pentru El erau scrise si ca pe acestea le-au facut ei pentru Ele.
 

 Drept aceea, multimea care era cu El cand l-a strigat pe Lazar din mormant si l-a inviat din morti dadea marturie, de aceea L-a si intampinat multimea, pentru ca auzise ca El a facut aceasta minune. Atunci fariseii ziceau intre ei: 

 Vedeti ca’ntru nimic nu va este de folos!, iata ca lumea s’a dus dupa el!…

 Si erau niste Elini, din cei ce se suisera la sarbatoare sa se’nchinef. Deci acestia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileii, si l-au rugat, zicand: 

 Doamne, vrem sa-L vedem pe DOMNUL IISUS. Filip a venit si i-a spus lui Andrei si Andrei si Filip au venit si I-au spus lui DOMNUL IISUS.
 

 Iar DOMNUL IISUS le-a raspuns, zicand: 

 A venit ceasul ca Fiul Omului sa fie preamarit. Adevar, adevar va spun: - Daca bobul de grau care cade’n pamant nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce roada multa. Cel ce-si iubeste viata, O va pierde; dar cel ce-si uraste viata in lumea aceasta, O va pastra pentru viata vesnicag. Daca-Mi slujeste cineva, sa-Mi urmeze si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Daca-Mi slujeste cineva, Tatal Meu il va cinsti. Acum sufletul Meu e tulburat, si ce voi zice?: - Izbaveste-Ma, Parinte, de ceasul acesta?… Dar Eu pentru aceasta am venit in ceasul acesta! Parinte, preamareste-Ti numele!… Atunci a venit glas din cer, zicand: - L-am si preamarit, si iarasi il voi preamari!

 Iar multimea care sta si care auzise, zicea: 

Tunet a fost!

 Altii ziceau: 

Inger I-a grait!

 DOMNUL IISUS, raspunzand, a zis: 

 Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi. Acum este judecata acestei lumi; acum stapanitorul lumii acesteia va fi aruncat afara. Iar Eu, cand ma voi inalta de pe pamant, pe toti ii voi trage la Mine. Iar pe aceasta o zicea aratand cu ce moarte avea sa moara.

 I-a raspuns deci multimea: 

 Noi am auzit din lege ca Hristosul ramane in veac. Cum de zici tu ca Fiul Omului trebuie sa se inalte? Cine este acesta, Fiul Omului?

 Atunci le-a zis DOMNUL IISUS: 

 Inca putina vreme Lumina este cu voi. Umblati cat aveti Lumina, ca sa nu va cuprinda intunericul. Si cel ce umbla in intuneric nu stie unde merge. Cat aveti Lumina, credeti in Lumina, ca sa fiti fii ai Luminii. 

Acestea le-a vorbit DOMNUL IISUS si, plecand, S’a ascuns de ei.
 

 Si cu toate ca atatea minuni a facut El in fata lor, ei tot nu credeau intr’Insul. Ca sa se plineasca cuvantul profetului Isaia, pe care l-a zis: 

Doamne, cine i-a dat crezare auzului nostru? Si cui i s’a descoperit bratul Domnului?

 De aceea nu puteau sa creada, ca a mai zis Isaia:

 El ochii lor i-a orbit si inima lor a impietrit-o, pentru ca ei cu ochii sa nu vada si cu inima sa nu’nteleaga, ca nu cumva ei sa-si revina si Eu sa-i vindec.

 Pe acestea le-a zis Isaia cand I-a vazut slava si a grait despre El. Totusi, si dintre capetenii multi au crezut intr’Insul, dar n’o marturiseau din pricina fariseilor, ca sa nu fie izgoniti din sinagoga. Caci ei au iubit slava oamenilor mai mult decat slava lui Dumnezeu.
 

Iar DOMNUL IISUS a strigat si a zis: 

 - Cel ce crede in Mine, nu in Mine crede, ci in Cel ce M’a trimis pe Mine. Si cel ce Ma vede pe Mine Il vede pe Cel ce M’a trimis pe Mine. Eu, Lumina am venit in lume, pentru ca tot cel ce crede in Mine sa nu ramana in intuneric. Si daca aude cineva cuvintele Mele si nu le pazeste, Eu nu-l judec, ca n’am venit sa judec lumea, ci sa mantuiesc lumea.

 Pe cel ce se leapada de Mine si nu primeste cuvintele Mele, are cine sa-l judece, cuvantul pe care Eu l-am grait, acela il va judeca in ziua de apoi, pentru ca Eu nu de la Mine am grait, ci Tatal, Cel ce M’a trimis, El Mi-a poruncit ce sa spun si ce sa graiesc. Si stiu ca porunca Lui este viata vesnica. Asadar, ceea ce graiesc Eu: precum Mi-a spus Mie Tatal, asa graiesc.

Sfanta evanghelie dupa Ioan

Capitolul 12: 1-50 

Pasi spre Inviere - Martea Mare