Treziti-va, romani! 🇷🇴 Versuri, Imnul Romaniei
†
O, aduceti-va aminte, aduceti-va aminte, astazi!
Versurile imnului national al Romaniei ii apartin poetului Andrei Muresanu:
Din data de 24.01.1990, aceasta poezie, pe muzica lui Anton Pann, a devenit Imnul de Stat al Romaniei, cunoscut sub titlul 〃 Desteapta-te, romane! 〃
Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte,
In care te-adancira barbarii de tirani!
Acum ori niciodata, croieste-ti alta soarte,
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani.
Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume
Ca-n aste mani mai curge un sange de roman,
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator in lupte, un nume de Traian!
Inalta-ti lata frunte si cauta-n giur de tine,
Cum stau ca brazi in munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai asteapta si sar ca lupi in stane,
Batrani, barbati, juni, tineri, din munti si din campii!
Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,
Romana natiune, ai vostri stranepoti,
Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viata-n libertate ori moarte!" striga toti.
Pre voi va nimicira a pizmei rautate
Si oarba neunire la Milcov si Carpati!
Dar noi, patrunsi la suflet de sfanta libertate,
Juram ca vom da mana, sa fim pururea frati!
O mama vaduvita de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-si azi mana d-ajutori,
Si blastama cu lacrami in ochi pe orisicare,
In astfel de pericul s-ar face vanzatori!
De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Cand patria sau mama, cu inima duioasa,
Va cere ca sa trecem prin sabie si foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A carui plagi fatale si azi le mai simtim;
Acum se vara cnuta in vetrele strabune,
Dar martor ne e Domnul ca vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam;
Acum se-ncearca cruzii, in oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam!
Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata
Uniti-va in cuget, uniti-va-n simtiri!
Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri!
Preoti, cu crucea-n frunte caci oastea e crestina,
Deviza-i libertate si scopul ei preasfant.
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost'pamant!
3 comentarii:
Un boier si-a invitat intr-o zi toti slujitorii la palatul sau.
Cu ocazia petrecerii pe care avea sa o faca in cinstea aniversarii sale, boierul le-a cerut slujitorilor sa umple fantana care secase din curtea palatului sau.
Unii au carat apa cu ulcelele, altii cu butoaiele, fiecare dupa modul in care isi iubea stapanul.
La finalul petrecerii, boierul le-a cerut slujitorilor sa treaca pe la vistiernicul sau cu vasul in care a adus apa la palat, pentru a fi umplut cu aur.
Multi si-au reprosat ca nu au dus apa cu un vas mai mare. 💰🧺⚱️
" Dragostea ti-l arata pe aproapele ca pe un alt tu. Ea te invata sa te bucuri de bucuriile sale ca de ale tale si sa-i suporti durerile ca pe ale tale ".
Sfinţilor români, voi, care sunteţi podoaba neamului nostru și roada lui cea mai de preţ: mucenici, care aţi murit pentru Stăpânul Hristos; ierarhi, care ne-aţi păstorit cu sfinţenie; cuvioși, care v-aţi nevoit ca niște îngeri în trup; mărturisitori, care aţi păzit dreapta credinţă; şi voievozi, care ne-aţi apărat Biserica şi neamul, staţi tari, precum aţi şi stat, înaintea tronului lui DUMNEZEU, rugându-vă cu lacrimi să ne ierte păcatele şi să ne întoarcă spre toată fapta cea bună. Noi credem şi mărturisim că voi, sfinţilor care aţi odrǎslit din neamul nostru, sau care aţi venit în aceste părţi pentru a ne lumina cu viaţa sau cu moaştele voastre, vă rugaţi cu dragoste pentru noi şi ne sunteţi cel dintâi ajutor în faţa lui DUMNEZEU, şi pentru aceasta ne şi rugăm vouă cu evlavie: păziţi-ne, împreună cu MAICA DOMNULUI, de toate greutăţile şi încercările care se abat asupra noastră; nu de cele ce sunt îngăduite spre pocăinţă şi spre întoarcere la DUMNEZEU să ne păziţi, sfinţilor, ci de cele care sunt din răutatea şi invidia vrăjmaşilor noştri văzuți și nevăzuţi, şi care sunt mai presus de puterea noastră. Izbăviţi-ne, aşadar, cu rugăciunile şi îndurările voastre, de venirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi, de secetă, de cutremur, de foc, de potop, de boală şi de toate necazurile pe care din cauza răutăţii noastre le pătimim. Că, iată, cu nenumarate păcate Îl mâhnim pe milostivul DUMNEZEU: cu uciderea de prunci cea cumplită, cu desfrânarea cea rușinoasă, cu hoţii şi viclenii şi minciuni, şi îndeobște cu toată fapta cea rea. Ne-am îndepărtat sfinţilor, întru totul de DUMNEZEU şi de Biserica Sa, şi vă rugăm acum să cereţi pentru noi iertare de păcate, chip de pocăinţă şi râvnă pentru toată fapta cea bună. Si să ne întoarceţi la dragoste pentru DUMNEZEU şi pentru Maica Sa şi pentru Biserica cea strămoşească. Ca nu cumva din pricina noastră să fie hulit DUMNEZEU printre neamuri, ci mai degrabă să fim un neam întru care să se slăvească sfânt numele Lui. Ca astfel, ridicându- ne la cinstea cea dintâi, să ne închinăm vouă, iubiţi ai noştri sfinţi români, şi să slăvim pe DUMNEZEU cel Unul în TREIME, TATĂL, FIUL și DUHUL SFÂNT, acum şi pururea și în vecii vecilor. Amin!
Trimiteți un comentariu