De-a lungul istoriei, ROMANII au avut urmatoarele CAPITALE

   De-a lungul istoriei, pe teritoriul tarii noastre, romanii au avut urmatoarele capitale.

†

   Foste capitale a romaniei

   Romania are o istorie tulbure, plina de confruntari sangeroase pentru a-si pastra independenta si suveranitatea. In prezent, aceste doua atribute sunt garantate de constitutia tarii, dar de-a lungul timpului puterile mondiale nu au respectat independenta si suveranitatea teritoriului Carpato - Dunarean - Est European. Drept urmare, teritoriul Romaniei s-a schimbat de la o perioada la alta, ceea ce a determinat intr-o oarecare masura mutarea capitalelor.

    De remarcat faptul ca teritoriul Romaniei a fost profund divizat de-a lungul istoriei, iar capitalele Tarii Romanesti, Moldovei si Transilvaniei sunt prezentate mai jos. Asadar, pe teritoriul tarii noastre, de-a lungul istoriei, romanii au avut urmatoarele capitale:

• Alba Iulia (Transilvania)
• Apahida, Cluj (Transilvania)
• Baia, Suceava (Moldova)
• Balaciu, Ialomita (Dacia)
• Biharia, Bihor (voievodatul lui Menumorut)
• Campulung (Tara Romaneasca)
• Cenad, Timis (Banat)
• Cluj-Napoca (Transilvania)
• Craiova (Tara Romaneasca)
• Curtea de Arges (Tara Romaneasca)
• Dabaca, Cluj (Transilvania)
• Deva (Transilvania)
• Iasi (Moldova)
• Isaccea (capitala statului tatar Noghaid)
• Mofleni, Dolj (capitala tribului Pelendava)
• Moigrad-Porolissum, Salaj (Transilvania)
• Niculitel, Tulcea (Dobrogea)
• Ocnele Mari (Transilvania)
• Odobesti (Transilvania)
• Rasova, Constanta (capitala tribului traco-geto-dacic Dapyx)
• Sarmizegetusa, Hunedoara (Daciei)
• Sibiu (Transilvania)
• Siret (Moldova)
• Suceava (Moldova)
• Targoviste (Tara Romaneasca)
• Timisoara (Banat).

   Prima capitala a Romaniei este considerata cea a Tarii Romanesti care, potrivit datelor istorice, a fost stabilita la Campulung.
Din pacate, nu exista documente sigure care sa ateste cu exactitate cand a fost intemeiat orasul. Cert este faptul ca acesta a evoluat de la sat, la targ pentru ca, la inceputul secolului XIV, sa devina oras. Unii istorici spun ca orasul Campulung a fost infiintat de cavalerii teutoni in prima jumatate a secolului XIII, in timp ce altii, bazandu-se pe traditie si pe mitologie, sustin ideea ca acesta s-a infiintat spre sfarsitul secolului XIII. Incepand cu anul 1330, dupa victoria repurtata la Posada impotriva trupelor regelui Ungariei, Carol Robert, isi stabileste resedinta de scaun la Campulung Basarab I, primul domnitor al statului independent Tara Romaneasca.

  Campulung devine, astfel, timp de aproape patru decenii, centrul politic si administrativ al statului. 

 

   Capitala se muta la Curtea de Arges Inca din anul 1200, la Curtea de Arges exista o mica resedinta voievodala si o biserica, conform datelor istorice.

   Incepand cu 1365, voievodul Vladislav I a aici batut primele monede romanesti, ducatii de argint si banul. In consecinta, a luat fiinta prima monetarie a Tarii Romanesti. In 1369, domnitorul Vladislav I Vlaicu, cunoscut si sub numele de Vlaicu Voda, urmasul la tron al lui Nicolae Alexandru (fiul lui Basarab I), avea sa mute capitala la Curtea de Arges. Acest oras avea sa fie capitala Tarii Romanesti pana la inceputul secolului XV.

   De-a lungul timpului, in Curtea de Arges s-au nascut mari domnitori ai Tarii Romanesti precum Neagoe Basarab, Vlaicu Voda si Mircea cel Batran. Chiar si dupa mutarea centrului politico-administrativ la Curtea de Arges, Campulung a continuat sa aiba calitatea de resedinta domneasca temporara. Era perioada in care domnitorul  se deplasa in diferite localitati si isi stabilea resedinte temporare.

   Manastirea Curtea de Arges adaposteste ramasitele regale
Curtea de Arges si-a pierdut stralucirea dupa ce a incetat sa mai fie capitala Tarii Romanesti. Un timp mai tarziu, orasul si-a recapatat prestigiul cand Carol I a desemnat Catedrala Manastirii Curteia de Arges ca cimitir regal.

   Conform istoricilor, orasul medieval Bucuresti a fost fondat undeva prin secolele XIV-XV. Prima atestare documentara a orasului dateaza din 20 septembrie 1459, actul fiind emis de domnitorul Vlad Tepes. Documentul, prin care se intarea o mosie unor boieri, a fost descoperit in jurul anului 1900. In acele vremuri, Bucurestiul era cunoscut si sub denumirea de Cetatea Dambovitei. Pozitia sa era una strategica, fiind situat pe drumul ce lega Targsor de Giurgiu, in ultima asezare aflandu-se o garnizoana otomana.

   Putin mai tarziu, la 14 octombrie 1465, Radu cel Frumos, nimeni altul decat fratele si urmasul lui Vlad Tepes, desemneaza Bucurestiul drept Capitala Tarii Romanesti. Astfel, avea o capitala in zona de campie si aproape de Dunare mai usor de controlat in comparatie cu Targoviste. Era normal ca un domnitor precum Radu, pus pe scaunul domnesc de catre turci, sa stea cat mai apoi de ocrotitorii sai. Radu cel Frumos nu a fost considerat niciodata „parintele” acestui oras, insa este primul care l-a folosit ca resedinta domneasca. De-a lungul timpului, mai multi domnitori au considerat Targovistea ca fiind capitala tarii, nu Bucurestiul, din motive politice avand in vedere contextul luptei antiotomane. Unul dintre acestia a fost Constantin Brancoveanu caruia boierii ii reprosau acest lucru.

   De aceea, o perioada, capitala a functionat cand la Bucuresti, cand la Targoviste, dupa vointa domnului in scaun. Bucurestiul avea, insa, sa devina capitala Tarii Romanesti in anul 1659 sub domnia lui Gheorghe Ghica, din ordinul Inaltei Porti.

   Principalul motiv il reprezenta faptul ca era mai usor de supravegheat de catre garnizoana otomana aflata la Giurgiu. Totodata, trupele otomane puteau ajunge mai usor la Bucuresti decat la Targoviste pentru a-l mazili pe domnul Tarii Romanesti, Constantin Brancoveanu, ceea ce avea sa se si intample, in 1714. Bucurestiul, capitala Principatelor Unite Din acel moment, capitala s-a dezvoltat mai ales din punct de vedere economic. Aici era cel mai mare targ din tara al acelor vremuri, unde isi dadeau intalnire negustorii romani cu cei greci. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care a devenit resedinta domneasca. Au existat, insa, si cauze strategice pentru care Bucurestiul s-a ridicat si a devenit resedinta domneasca. Bucuresti era inconjurat de codrii, dar si de dealuri inalte, in timp ce mlastinile Dambovitei faceau ca orasul sa nu fie foarte expus dusmanilor cotropitori. Cu timpul, Bucurestiul s-a extins, iar boierii au inceput sa-si ridice case si mosiile acestora s-au marit. De asemenea, au fost ridicate biserici si hanuri, pe langa noi alte edificii. Orasul s-a dezvoltat si a ajuns la ceea ce avea sa devina mai intai capitala Principatelor Unite, in urma Micii Unirii infaptuita de Alexandru Ioan Cuza in 1859, iar mai apoi a Romaniei moderne. Acest prim stat unit romanesc avea sa fie recunoscut, dupa cucerirea Independentei de Stat de la 1877-1878 ca Vechiul Regat. Bucurestiul si-a pastrat, mai apoi, si rolul de Capitala a Romaniei Mari, dupa Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. De altfel, dupa 1859, Bucurestiul si-a pierdut o singura data rolul de capitala. S-a intamplat in anul 1917, in timpul ocupatiei germane. Atunci, inaintea ocuparii Bucurestiului de catre trupele germane, Guvernul Romaniei s-a retras in Moldova, la Iasi, oras care a devenit Capitala.

sursa: libertatea.ro si shtiu.ro