Simbolistica detaliilor din icoana Nasterii Domnului

†

Iconografia Nasterii Domnului

  In aceasta icoana se imbina elemente din Evanghelia dupa Luca (in care se vorbeste despre iesle, prezenta ingerilor, a pastorilor) si din Evanghelia dupa Matei (prezenta magilor, a stelei), dar si elemente din textele apocrife, in special Protoevanghelia lui Iacov (momentul spalarii Pruncului Hristos).

  Despre icoana ortodoxa se spune ca este o ( Biblie in imagini ), ( fereastra spre Cer ), ( purtatoare de har ), pentru ca prin intermediul ei Biserica marturiseste pe cale vizuala adevarul de credinta revelat.

  Odata cu Intruparea si Nasterea Lui, Dumnezeu Cuvantul S-a facut Om, moment in care reprezentarea Chipului Sau devine posibila. Insusi Mantuitorul ne-a lasat Chipul Sau imprimat pe Sfanta Mahrama.

  Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos este descrisa in Evangheliile dupa Matei si dupa Luca (Matei 1, 18-25, 2, 1-12; Luca 2, 1-20), dar si in unele texte apocrife.

  Icoana Nasterii Domnului este una dintre cele mai bogate icoane ale Bisericii in elemente dogmatice, biblice sau din istoria apocrifa. In aceasta icoana se imbina elemente din Evanghelia dupa Luca (in care se vorbeste despre iesle, prezenta ingerilor, a pastorilor) si din Evanghelia dupa Matei (prezenta magilor, a stelei), dar si elemente din textele apocrife, in special Protoevanghelia lui Iacov (momentul spalarii Pruncului Hristos).

  Forma actuala a icoanei Nasterii Domnului (cu foarte putine variatii), dateaza din secolul al XV-lea, desi se bazeaza pe surse mult mai vechi, ca profetiile Vechiului Testament, relatarile din Noul Testament si din Protoevanghelia lui Iacov.

Pentru a intelege simbolistica din icoana Nasterii Mantuitorului, trebuie sa o analizam in etape, deoarece icoana este impartita in trei registre, care la randul lor sunt impartite in trei parti astfel:

1.  Registrul superior simbolizeaza lumea cereasca:

    Stanga ‒ Ingerii care Il slavesc pe Dumnezeu;
    Centru ‒ Steaua cu raza calauzitoare si muntele cu stancile lui aspre;
    Dreapta ‒ ingerul care vesteste pastorilor Nasterea Domnului.

 2.  Registrul central simbolizeaza unirea dintre divin si uman:

    Stanga ‒ magii care aduc daruri Pruncului;
    Centru ‒ Pruncul Hristos, Maica Domnului, pestera, ieslea, boul si asinul;
    Dreapta ‒ pastorii.

 3.  Registrul inferior simbolizeaza umanitatea:

    Stanga ‒ Dreptul Iosif sezand ingandurat;
    Centru ‒ diavolul deghizat intr-un pastor;
    Dreapta ‒ moasele Salomeea si Zelemi spaland Pruncul.

  Icoana Nasterii Domnului ne arata ca toata creatia a luat parte la Nasterea lui Hristos: prin cerul cu steaua ce a calauzit magii, care aduc darurile lor de aur, smirna si tamaie; ingerii si pastorii saraci si smeriti, care aduc slava lui Dumnezeu; pamantul care ofera pestera in care sa Se nasca Mesia.

  In primul registru (registrul superior) este zugravita bolta cereasca din care rasare o singura raza, descoperindu-ne ca Dumnezeu este Unul. Privind mai jos, observam ca raza de lumina se desparte in trei, simbol al participarii intregii Treimi (Tatal, Fiul si Duhul Sfant) la mantuirea omului. Steaua este trimisa de Dumnezeu sa le vesteasca magilor Nasterea Imparatului Ceresc si sa-i calauzeasca spre smeritul „palat”.

  Ingerii din partea stanga sunt reprezentati in lucrarea lor de doxologie, fiind indreptati spre raza de lumina si laudandu-L pe Dumnezeu, zicand: „Slava intru cei de sus, lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire” (Luca 2, 14). Putem afirma, fara sa gresim, ca acesta cantare, impreuna cu cea a pastorilor (din registrul al doilea al icoanei) alcatuiesc primul colind al istoriei.

  Ingerul din partea dreapta este reprezentat in cea de-a doua lucrare, de vestire, fiind aplecat spre pastori si vestindu-le acestora Nasterea Imparatului lui Israel.

  Muntele cu stancile lui aspre simbolizeaza lumea de dupa caderea in pacat a protoparintilor si a tuturor urmasilor lor. Muntele este alcatuit din stanci ascutite, care sunt zugravite sub forma unor trepte ce par a se uni cu cerul, indicand atat miscarea de pogorare a lui Dumnezeu la om, cat si urcarea omului la Dumnezeu, ambele posibile odata cu intruparea Fiului lui Dumnezeu.

  In cel de-al doilea registru (centrul icoanei), este zugravita Maica Domnului, intinsa pe o hlamida de culoare purpurie ‒ culoarea imperiala bizantina ‒ ce simbolizeaza faptul ca este Imparateasa Cerurilor. Sfantului Andrei Criteanul spune in Canonul cel Mare: „Ca din porfira S-a tesut Trupul lui Emanuel inlauntru in pantecele tau, Preacurata, ceea ce esti porfira intelegatoare”.

  Maica Domnului este reprezentata mai mare decat celelalte persoane (supradimensionata), pe jumatate ridicata si tinand mana dreapta in jurul gatului, ca si cum ar incerca sa inabuse un suspin. Expresia de pe chipul Ei ne arata ca anticipeaza suferintele pe care le va indura ca Maica a Celui ce avea sa patimeasca moarte pe Cruce pentru mantuirea lumii.

  Vesmantul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu este rosu la exterior, iar interiorul hainei este pictat cu albastru. Culoarea rosie simbolizeaza slava si domnia, iar cea albastra cerurile, ceea ce inseamna ca ea este invesmantata in slava nemuritoare in ceruri, Fecioara oarecand patimitoare si roaba a Domnului pe pamant. Peste vesmantul exterior, Nascatoarea de Dumnezeu are reprezentate trei stele, asezate pe umeri si pe cap, ce simbolizeaza pururea fecioria Maicii Domnului (dinaintea, din timpul si de dupa Nasterea lui Hristos). Mama nu isi priveste Pruncul, ci mai degraba se uita spre Iosif, vazandu-i uluirea pentru aceasta nastere minunata.

  Pruncul Hristos este asezat in iesle, care are aspectul unui mormant. Scutecele in care este infasat (cu bratele incrucisate pe piept in chipul Crucii) au forma unor fasii albe inguste, asemenea giulgiului de inmormantare. Albul simbolizeaza faptul ca Pruncul, Dumnezeu fiind, este fara de pacat.

  Ieslea se afla in pestera intunecoasa, care prefigureaza mormantul Domnului, dar si moartea si pogorarea lui Hristos la iad. Pestera si ieslea sunt dovezi ale profundei smerenii a Mantuitorului Hristos.

  De asemenea, in pestera, langa iesle se afla un bou si un asin, detalii nementionate in Evanghelie, dar apar in fiecare icoana a Nasterii; scena e inclusa pentru a arata indeplinirea cuvintelor profetului Isaia, „Boul isi cunoaste Stapanul si asinul ieslea Domnului sau, dar Israel nu Ma cunoaste; poporul Meu nu Ma pricepe” (Isaia 1, 3). In unele icoane rusesti apare un cal in locul obisnuitului magar, necunoscut in Rusia.

  In unele icoane, magii sunt reprezentati pe cai, urmarind steaua, iar in altele aducand Pruncului daruri: aur ‒ ca pentru un Imparat (a carui Imparatie nu va avea sfarsit), smirna ‒ ca pentru Unul Care trece prin moarte si aduce Inviere; tamaie ‒ ca pentru Marele Arhiereu. Smirna si tamaia, impreuna cu alte mirodenii, erau folosite in ritualul de inmormantare. Hristos, Arhiereul Vesnic, Se aduce pe Sine Insusi Jertfa, biruind pacatul si, odata cu pacatul, si moartea ‒ care este consecinta pacatului. Sfantul Evanghelist Matei este singurul care mentioneaza prezenta magilor, dar nu ne consemneaza numele sau numarul lor. Numarul traditional de 3 (trei) este pus in legatura cu cele trei daruri care sunt oferite. In icoana, ei sunt reprezentati ca barbati cu varste diferite: unul tanar, altul matur si celalalt batran. Aceasta semnifica faptul ca Revelatia este data tuturor oamenilor, indiferent de varsta lor fizica, dar pe masura nivelului duhovnicesc si a puterii de intelegere a tainelor dumnezeiesti. Ei au strabatut o cale lunga spre cunoasterea Dumnezeului Celui Adevarat.

  Pastorii sunt zugraviti ascultand mesajul ingerului, iar unul dintre ei canta din fluier de bucurie. Pastorii sunt primii care primesc vestea Intruparii lui Dumnezeu, fiind si primii care I se inchina si cred in El.

  In registrul inferior ne sunt zugravite doua scene: scena spalarii Pruncului de catre moase si scena petrecuta intre Iosif si ispititorul diavol.

  Batranul Iosif este reprezentat in coltul din stanga-jos, asezat si foarte ingandurat. Aceasta tulburare pricinuita de Nasterea lui Iisus ne este zugravita in Condacul al IV-lea din Acatistul Bunei Vestiri: „Vifor de ganduri necuviincioase avand intru sine, inteleptul Iosif s-a tulburat [...], dar cunoscand ca zamislirea ta este de la Duhul Sfant a zis: Aliluia”.

  Diavolul (sub infatisarea unui pastor), vazandu-i credinta indoielnica, vine si-l ispiteste, zicandu-i ca o fecioara nu poate naste, acesta fiind un lucru contrar legilor firii: „Asa cum acest toiag (reprezentat indoit sau rupt, simbol al sceptrului zdrobit al fostei sale puteri) nu va mai putea sa dea vlastare, tot asa un batran ca tine nu mai poate zamisli prunc si o fecioara nu poate sa nasca” (si deodata toiagul a inflorit). Aceasta scena ne este prezentata in Evanghelia apocrifa a lui Iacov. Iosif este reprezentat cu aureola, deoarece este socotit in rand cu dreptii lui Dumnezeu.

  Scena spalarii lui Iisus, prezentata in coltul din dreapta-jos al icoanei, ne este relatata in Evangheliile apocrife ale lui Iacov si Matei, unde se vorbeste despre doua femei – Salomeea si Zelemi – chemate de Iosif pentru a o asista la nastere pe Fecioara Maria. Moasele nu au fost mentionate in Evangheliile canonice, deoarece prezenta lor este de prisos: Maica Domnului a nascut suprafiresc, fara dureri, iar Pruncul era cu totul curat si nu avea nevoie de spalare. Iisus Hristos S-a supus obiceiurilor si deprinderilor omenesti, S-a supus taierii imprejur si Botezului, desi El nu avea nevoie de toate acestea.

  Cele mai vechi reprezentari ale Nasterii lui Hristos dateaza din secolele IV si VI (in Catacombele Sfantului Sebastian din Roma – secolul IV; un sarcofag de la Muzeul Lateran; imbracamintea Evangheliei din Milano – secolul VI). Iconografia Nasterii Domnului s-a dezvoltat in secolul al VII-lea.

sursa:doxologia.ro