Nadejdea mea, IISUSE!
†
Inima'i asa de rece si sufletul e sloi de gheata,
Buzele'mi de plumb, iar ochii'nvaluiti in ceata
Desi mainile'mi sunt fara vlaga si genunchii ca de ceara
Nadajduiesc ca in curand vedea'voi Soarele de primavara !
Doamne, glasul mi-e de fum iar rugaciunea de pamant
Pasii'mi sunt timizi, zborul mi'e rapus si frant...
Desi inaintarea'i grea prin bezna neagra de bazalt,
Nadajduiesc ca voi locui cu Tin’ pe Muntele'Ti Inalt !
Ceru-i de arama si florile's lipsite de culoare...
Rasaritul nu se'ntrezareste, iar zambetul ma doare
Desi lacrima'mi se frange'n geana si'ntunericul ma impresoara,
Nadajduiesc in Tine Doamne, ca Tu porti a mea povara !
Durerea'mi mistuie launtrul si strigatul mi-e mut,
Iar fiinta'mi se'nconvoaie sub greutatea cortului de lut,
Cine ma va izbavi de acest trup de moarte, oare cine ?
O Doamne Dumnezeul meu, eu nadajduiesc numai in Tine !
Sunt doar tarana, dar privesc cu dor albastrul de senin
Si ma'ntreb in taina, cand ai sa vii Isuse dupa min’ ?
Sunt un strop de roua-n Soare, dar privesc spre vesnicii,
Inspre ziua revenirii Tale, cand in nor ma vei rapi !
~Amin~
3 comentarii:
"Pentru a te mantui, e de ajuns sa vrei", spune Sfantul Ioan Gura de Aur.
La randul lor, Parintii spun: "Dai vointa, iei putere!" Pe cat vrem sa traim bineplacut lui Dumnezeu, pe atat ne intareste Dumnezeu. El asteapta, cumva, sa ii spunem doar ce vrem pentru ca, imediat, sa ne si dea.
Cand a trecut prin Ierihon, Iisus l-a auzit pe orbul Bartimeu, strigand:
"Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma!"
Iisus l-a chemat la sine pe orb si l-a intrebat:
"Ce voiesti sa-ti fac?"
Iar orbul a zis:
"Invatatorule, sa vad iarasi!"
Atunci, Iisus i-a zis:
"Mergi, credinta ta te-a mantuit!"
Si, indata, orbul a vazut si urma lui Iisus, pe cale. (Marcu 10, 46-52). Tot asa, pe slabanogul din Vitezda, care nu avea om sa-l arunce in scaldatoare, Iisus l-a intrebat: "Voiesti sa te faci sanatos?" Apoi, l-a tamaduit. (Ioan 5, 6-7).
Prima conditie in dobandirea vindecarii este mergerea la doctor, zicand:
"Daca cel orb n-ar fi strigat, iar femeia bolnava de curgerea sangelui n-ar fi alergat catre Domnul, ei n-ar fi dobandit vindecarea."
"Doctorul sufletelor nu-i sileste pe cei care nu vor sa se foloseasca de leacurile Sale." De aceea, este absolut necesar ca omul care isi da seama de ranile sale sa si le recunoasca si sa nu se intoarca nevindecat de la Cel care singur poate sa le vindece.
Trimiteți un comentariu