Sfantului Apostol Matia a fost ales in randul celor doisprezece Apostoli, in locul lui Iuda Iscarioteanul.
†
Sfantul Matia este cinstit pe 9 august.
Sfantul Apostol Matia, din neamul lui Iuda, s-a nascut in Betleem. Din frageda copilarie a inceput sa cerceteze cartile sfinte si legea lui Dumnezeu, la Ierusalim. Indrumat de Sfantul Simeon primitorul de Dumnezeu, Matia a fost invatat sa duca o viata plina de curatie, placuta lui Dumnezeu. Si a venit timpul cand, la trecerea a treizeci de ani de la nasterea Sa din preanevinovata Fecioara Maria, Domnul S-a descoperit lumii dupa ce a fost botezat de Ioan. Adunand ucenicii, El propovaduia venirea imparatiei lui Dumnezeu, savarsind in acelasi timp minuni si semne. Sfantul Matia, ascultand invataturile lui Hristos si vazand minunile de Domnul savarsite, s-a inflacarat de dragoste pentru El. Si lasand la o parte grijile lumesti, Matia L-a urmat pe Domnul impreuna cu ceilalti ucenici si oameni, bucurandu-se la vederea chipului Dumnezeului Cel intrupat si desfatandu-se cu invataturile Sale. Domnul, Caruia ii sunt cunoscute si cele mai ascunse ganduri ale sufletului omenesc, vazand ravna si curatia sufleteasca a Sfantului Matia, l-a ales nu numai ca ucenic al Sau, ci l-a trimis si sa vesteasca lumii ca apostol.
La inceput, Sfantul Matia a fost unul dintre cei saptezeci de apostoli despre care sta scris in Evanghelie:
Domnul a ales alti saptezeci si doi - si i-a trimis cate doi, inaintea fetei Sale (Luca 10, 1)
Dar, dupa patimirea cea de voie, invierea si inaltarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, Sfantul Matia a fost primit printre cei doisprezece apostoli. Dupa caderea lui Iuda dintre cei doisprezece apostoli, adunarea acestora nu mai era completa de vreme ce nimeni nu fusese ales sa ia locul lui Iuda; si Apostolii nu se puteau numi doisprezece. Atunci, Sfantul Petru, ridicandu-se in fata adunarii primilor crestini, a cuvantat spunand ca trebuie ca ei sa aleaga pe cineva in locul lui Iuda care pacatuise si pierise. Trebuia ales cineva dintre cei ce fusesera aproape de apostoli tot timpul cat Domnul Iisus Hristos a ramas cu ei, pentru ca numarul celor doisprezece apostoli mai apropiati, care au fost alesi de El, sa se intregeasca si sa ramana acelasi. „Si au pus inainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, (...) si pe Matia. Si, rugandu-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunosti inimile tuturor, arata pe care din acestia doi l-ai ales ca sa ia locul acestei slujiri si al apostoliei din care Iuda a cazut, ca sa mearga in locul lui. Si au tras la sorti, si sortul a cazut pe Matia, si s-a socotit impreuna cu cei unsprezece apostoli" (Fapte 1, 23-26), ca cel de-al doisprezecelea. Aceasta alegere a fost curand adeverita de Domnul, cand a fost trimis Sfantul Duh asupra apostolilor in chip de limbi de foc: caci Sfantul Duh s-a oprit asupra lui Matia ca si asupra celorlalti apostoli, daruindu-l cu har in aceeasi masura ca si pe ceilalti apostoli, ucenici ai Domnului.
Dupa coborarea Sfantului Duh, apostolii au tras la sorti pentru a vedea care si in ce tara va merge sa vesteasca Evanghelia. Sfantului Matia i-a cazut sa propovaduisca in Iudeea, unde a si facut lucrarea sa, calatorind prin cetati si sate si aducand vestea cea buna a aratarii Mantuitorului lumii in Persoana lui Iisus Hristos. Mai tarziu, el a vestit pe Iisus Hristos nu numai printre iudei, ci si printre neamuri. Traditia spune ca Sfantul Matia a mers sa propovaduiasca pe Hristos si locuitorilor Etiopiei si ca acolo a suferit multe si deosebite chinuri. Paganii l-au tarat pe pamant, l-au batut, l-au agatat de un stalp, i-au sfasiat stomacul cu o lama de metal si l-au ars cu foc. Dar, intarit de Hristos, Sfantul Matia a trecut cu bucurie prin aceste cazne.
Potrivit unor izvoare, Sfantul Matia a propovaduit Evanghelia in Macedonia, unde paganii greci, dorind sa puna la incercare puterea invataturilor sfantului apostol, l-au prins si l-au fortat sa bea o otrava ce atingea vederea, lasand omul orb. Dar Sfantul Matia, sorbind otrava in numele lui Hristos, nu a patit nimic; ba el a mai si tamaduit mai bine de doua sute cincizeci de oameni care fusesera orbiti de aceeasi otrava, punand mainile pe capetele lor si chemand numele lui Hristos. Diavolul, neputand indura o asemenea mustrare, s-a infatisat paganilor in chip de tanar, cerandu-le sa-l omoare pe Matia care spunea ca inchinarea la zei nu este trebuincioasa. Cand s-au dus insa sa-l prinda pe Sfantul Matia, l-au cautat zadarnic timp de trei zile: caci desi Sfantul Matia pasea printre ei, era nevazut pentru ochii lor. Mai tarziu, sfantul apostol li s-a descoperit paganilor care-l cautau si s-a lasat de bunavoie in mainile lor. Iar ei, legandu-l, l-au dus intr-o temnita unde i s-au aratat diavoli ce scrasneau din dinti de furie, insa in noaptea urmatoare i s-a aratat Domnul invaluit intr-o lumina orbitoare; si, incurajandu-l pe Sfantul Matia, l-a dezlegat, a deschis usa inchisorii si l-a slobozit. Cand s-a luminat de ziua, apostolul statea iarasi in mijlocul oamenilor. Cand unii dintre acestia, ce aveau inima impietrita si nu credeau cele propovaduite de apostol, s-au infuriat si au vrut sa-l loveasca cu mainile lor, pamantul s-a cutremurat dintr-o data si i-a inghitit. Inmarmuriti de groaza, cei ramasi au crezut in Hristos si au fost botezati intru El.
Apoi apostolul lui Hristos s-a reintors la partea ce-i revenise, adica in Iudeea, unde a adus pe multi copii ai lui Israel la Domnul Iisus Hristos, facandu-le cunoscut Cuvantul lui Dumnezeu si intarindu-l cu semne si minuni. In numele lui Hristos, Sfantul Matia a redat orbilor vederea, surzilor auzul, viata celor pe moarte. El a ridicat ologi, a curatat leprosi si a izgonit diavoli. Numindu-l sfant pe Moise si sfatuindu-i pe toti sa pazeasca legea data lui de Dumnezeu pe tablele de piatra, Sfantul Matia ii invata in acelasi timp sa creada in Hristos, Care a fost prorocit de Moise prin semne si prevestiri, Care a fost prezis de profeti, Care a fost trimis de Dumnezeu Tatal pentru a mantui lumea si S-a intrupat din preacurata si preanevinovata Fecioara Maria. Mai mult: Sfantul Matia talmacea toate prorocirile legate de Hristos ca fiind deja implinite de Mesia Care a venit.
La acea vreme, arhiereul iudeilor era Anna, care-l ura pe Hristos si hulea numele Lui, un prigonitor al crestinilor, care a cerut ca Sfantul Apostol Iacov, fratele lui Dumnezeu, sa fie aruncat din turnul templului si omorat. Cand Sfantul Matia, trecand prin Galileea, propovaduia prin sinagogile acelor locuri pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, iudeii, orbiti de necredinta si rautate, plini de turbare, l-au prins pe apostol si l-au dus la Ierusalim la mai sus amintitul Anna. Marele preot, adunand sinedriul, a chemat pe sfantul apostol la judecata. Si, intorcandu-se catre adunarea aceea de oameni fara inima, a zis: „intreaga lume, precum si cei aici de fata stiu ce rusine si-a adus asupra sa poporul nostru; si nu cu voia noastra, ci prin stricaciunea catorva care s-au departat de la noi, prin iubirea lor de sine fara de seaman si tirania lor, si prin prefectii romani. Nici nu mai trebuie amintiti cei de la care au pornit aceste noi rataciri ce au amagit atatea sute si mii de oameni. Voi insiva stiti cati dintre ei au fost ucisi de soldatii romani.
Au pierit astfel atat dintre mincinosi, cat si dintre cei mintiti, acoperind de rusine neamul nostru! Aceste rataciri au pornit de la Iuda galileeanul si Teuda vrajitorul. Dar, odata cu nimicirea lor, le-a fost stearsa pana si amintirea. Insa printre toti acesti eretici a trebuit sa apara si mai-marele ereticilor, Iisus Nazarineanul. Si S-a numit pe Sine Fiu al lui Dumnezeu si a uimit pe multi cu semnele si minunile Sale vrajitoresti, atragand de partea Lui inimile oamenilor si propovaduind renuntarea la lege, fapt pentru care a fost osandit chiar de legea pe care a hulit-o. Ce mai ramane de spus ? Oare nu stim cu totii ca legea a fost data lui Moise de insusi Dumnezeu, ca patriarhii si prorocii care au pastrat-o au primit de la Dumnezeu putere sa infaptuiasca minuni de care Iisus nu era in stare ? Cine nu stie ca Moise a fost unul care a vorbit cu Dumnezeu ca si cum ar fi vorbit cu un om ? Cine nu-l cunoaste pe Ilie care a fost ridicat la ceruri intr-un car de foc ? Cine nu a auzit de barbatul mort care a fost aruncat peste oasele lui Elisei si a inviat ? Si alti placuti lui Dumnezeu au savarsit minuni. Dar nici unul dintre ei nu a indraznit sa faca ceea ce a facut Iisus: sa-Si puna pe seama Lui slava ce se cuvine lui Dumnezeu si sa intemeieze o noua lege !
Prorocii, insuflati de Sfantul Duh, au vorbit plini de umilinta; insa El Si-a rostit propriile nascociri cu trufie. Si a ajuns atat de nebun, incat a mustrat cu asprime pe arhierei si pe dregatori, si a numit fatarnici pe carturari si pe farisei. A mai facut cineva dintre proroci asa ceva ? Si pentru trufia Sa. El a primit sfarsitul care I se cuvenea, o rasplata potrivita cu faptele Lui. O, de-ar fi pierit odata cu El si amintirea Lui, si de nu ar fi inviat nimeni invataturile Sale, care ar fi murit odata cu El ! Cel mai trist este ca templul lui Dumnezeu, intreaga cetate si legile stramosilor nostri sunt subjugate de romani ! Ca nu exista nici un liberator care sa aiba mila si intelegere pentru noi ! Ei ne tarasc in fata judecatilor lor, chiar de suntem nevinovati, si trebuie sa induram aceasta. Ei ne tin in robie si noi incuviintam in tacere; ei ne jefuiesc si noi nu spunem nici un cuvant.
Si, cel mai trist dintre toate, galileenii ne dau pe mana romanilor, osandindu-ne pe noi si pe oamenii nostri ca L-am omorat pe Iisus Care, zic ei, a fost nevinovat! Mai bine sa nimicim acesti cativa galileeni, decat sa fie distrus de romani acest sfant loc si intregul nostru popor. Din doua rele, daca nu le putem ocoli pe amandoua, este bine sa alegem raul mai mic, mai usor de indurat. Acest ucenic al lui Iisus. care sta acum in fata noastra, merita sa moara. Dar mai intai sa-l lasam sa cugete intru sine. Ii vom da timp de gandire, deoarece nu-i dorim moartea, ci indreptarea. Sa aleaga el: urmeaza legea data de Dumnezeu prin Moise si astfel isi pastreaza viata; ori ramane crestin si atunci moare".
Ca raspuns la acestea, Sfantul Matia, ridicandu-si mainile catre cer, a zis: „Barbati si frati! Nu vreau sa spun multe despre invinuirile pe care mi le aduceti. Pentru mine numele de crestin nu este o crima, ci o marire. Caci insusi Dumnezeu a spus prin prorocul sau (Isaia) ca in timpul de pe urma robii sai vor fi numiti cu nume nou" (Isaia 65, 15). Arhiereul Anna a strigat: „Nu este o crima sa nesocotesti sfanta lege, sa nu cinstesti pe Dumnezeu si sa apleci urechea la povesti vrajitoresti desarte ?“
„Daca ma veti asculta, a raspuns Sfantul Matia, va voi lamuri ca invatatura raspandita de noi nu este plina de povesti si vrajitorie, ci ca adevarul ei este marturisit de lege de un timp indelungat".
Cand arhiereul a incuviintat, Sfantul Matia a inceput sa talcuiasca scrierile si prorocirile din Vechiul Testament, privitoare la Iisus Hristos. Cum Dumnezeu a fagaduit stramosilor Avraam, Isaac si Iacov sa ridice din samanta lor un Om prin Care sa fie binecuvantate toate neamurile de pe pamant, si despre Care David vorbeste in Psalmii sai: „Se vor binecuvanta intru El toate semintiile pamantului, toate neamurile il vor ferici pe El" (Ps. 71, 18). Cum tufisul nears a preinchipuit intruparea lui Hristos din preacurata Fecioara, fapt prorocit de Isaia cand a spus: „Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel" (Isaia 7, 14), adica Dumnezeu e cu noi. Si Moise a vestit pe Hristos, zicand: „Proroc din mijlocul tau si din fratii tai, ca si mine, iti va ridica Domnul Dumnezeul tau: pe Acela sa-L ascultati" (Deut. 18, 15). El a mai prorocit si patimirea cea de voie a Mantuitorului, cand a ridicat cu toiagul sarpele. Si Isaia a vorbit despre aceasta, zicand: „Ca un miel spre junghiere s-a dus“ (Isaia 53, 7) si „cu cei facatori de rele a fost numarat" (Isaia 53, 12). Si prorocul Iona, care a iesit nevatamat din pantecele balenei (Iona 2, 1-11), a fost o prefigurare a invierii Domnului in a treia zi.
Aceste talcuiri amanuntite ale Vechiului Testament si a versetelor care se refera la Iisus Hristos l-au scos din sarite pe Anna intr-o asa masura, incat nu s-a putut stapani si a zis Sfantului Matia: „Cum indraznesti sa incalci legea ? Nu stii binecunoscutele cuvinte ale Scripturii: «De se va ridica in mijlocul tau proroc sau vazator de vise si va face inaintea ta semn si minune, si se va implini semnul sau minunea aceea, de care ti-a grait el, si-ti zice atunci: Sa mergem dupa alti dumnezei, pe care tu nu-i stii, si sa le slujim acelora, sa nu asculti cuvintele prorocului aceluia sau ale acelui vazator de vise (...) (ci mai degraba) sa-l dati mortii» (Deut. 13. 1-2. 5) ?“
Sfantul Matia a raspuns: „Cel despre Care vorbesc eu nu este doar proroc, ci Domnul prorocilor ! El este Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu. Caruia minunile Sale martori ii sunt! De aceea cred in El si nadajduiesc sa raman neclintit in marturisirea preasfantului Sau nume !“ „Daca ti se va da timp de gandire, te vei pocai ?“, a intrebat arhiereul.
Fie ca nicicand sa nu ma abat de la adevarul pe care l-am cunoscut deja, a raspuns sfantul apostol. Cred din toata inima mea si marturisesc deschis ca Iisus Nazarineanul, pe Care voi il respingeti si L-ati dat mortii, este Fiul lui Dumnezeu. Care de o fiinta este si vesnic este impreuna cu Tatal; si eu sunt robul Lui.
Atunci arhiereul, acoperindu-si urechile si scrasnind din dinti, a strigat: „Huleste ! Huleste ! Faceti-i cunoscuta legea !" Si tot atunci, cartea legii a fost deschisa si a fost citit acel fragment care zice: „Omul care va huli pe Dumnezeu isi va agonisi pacat. Hulitorul numelui Domnului sa fie omorat neaparat; toata obstea sa-l ucida cu pietre" (Lev. 24, 15-16). Dupa ce s-a citit acest pasaj, arhiereul a zis apostolului lui Hristos; „Cuvintele tale aduc marturie impotriva ta. Fie pe propriul tau cap sangele tau !“
Apoi arhiereul l-a osandit pe Sfantul Matia la uciderea cu pietre, si au dus pe apostol la locul executiei. Cand au ajuns la locul numit Bethlaskila, ceea ce inseamna „casa celor ucisi cu pietre", Sfantul Matia a zis iudeilor care-l condusesera pana acolo: „Fatarnicilor ! Bine a vorbit prorocul David despre cei ca voi: «Ei vor prinde in cursa sufletul dreptului si sange nevinovat vor osandi» (Ps. 93, 21). La fel a spus si prorocul Iezechiel despre oameni ca voi, ca ei vor ucide «sufletele care nu trebuie sa moara» (Iez. 13, 19)“. Dupa ce apostolul lui Hristos a rostit aceste cuvinte, doi martori, asa cum cerea legea, si-au pus mainile pe capul lui, spunand ca el a hulit numele lui Dumnezeu, legea si pe Moise; si aceia au fost primii care au aruncat cu pietre in Sfantul Matia. Apostolul a cerut ca primele doua pietre sa fie ingropate cu el, ca martori ai patimirilor sale intru Hristos. Mai apoi au inceput sa arunce si altii cu pietre, lovind pe sfantul apostol. Iar el, inaltandu-si bratele, si-a dat sufletul in mainile Domnului sau.
Nelegiuitii iudei au mai sporit cu inca o ocara muncile mucenicului: dupa moartea lui. pentru a face placere romanilor, ei i-au decapitat cu o sabie, ca si cum apostolul lui Hristos a fi fost un dusman al Cezarului. Si asa, invingand in lupta pentru bine, Sfantul Apostol Matia si-a incheiat sorocul. Credinciosii, luand trupul apostolului, l-au inmormantat, inaltand cantari de marire Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh I se cuvine slava si cinstire acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Vietile Sfintilor Apostoli
sursa:crestinortodox.ro
Troparul Sfantului Apostol Matia (9 august)
