DOMNUL pe poporul cel smerit il va mantui, si ochii mandrilor ii va smeri
†
Cu cel cuvios, cuvios vei fi; si cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. Si cu cel ales, ales vei fi; si cu cel indaratnic Te vei indaratnici. Ca Tu pe poporul cel smerit il vei mantui, si ochii mandrilor ii vei smeri. ( Psalmul. 17: 28-30 )
Nu este alt drum spre mantuire decat cel al smereniei, ne invata Evanghelia vamesului. De va fi cineva neatins de pacate trupesti, de desfranare, lacomie sau alta patima grosiera, sa nu se inalte cumva cu gandul sau socotindu-se pe sine sfant si fara de pacate, pentru ca va gresi inaintea lui Dumnezeu cu mandrie.
Iar lui Dumnezeu mai placut ii este un pacatos smerit decat un drept mandru.
O SUPERBA PILDA DESPRE MANDRIE
Pilda de astazi ne vorbeste despre osanda primita de un asemenea om. Un sihastru oarecare traia in pustie si avea un frate mirean la tara, intr-un sat. Dupa un timp, a murit fratele lui si ramanandu-i un copilas de trei ani, eremitul l-a luat cu sine in pustie, la chilia lui. Si n-a vazut copilul nici un om decat pe batranul sihastru care il hranea, nici femeie, nici sat. Nici macar paine n-a mancat, nici n-a stiut ce si cum este viata lumii acesteia. Totdeauna era in pustie cu unchiul sau postind, rugandu-se si laudand pe Dumnezeu. Iar dupa ingroparea lui, sihastrul s-a rugat lui Dumnezeu ca sa-i descopere despre acest copil, in care ceata de sfinti este pus. Dar in visul avut in noaptea urmatoare, batranul a vazut un loc intunecat si plin de miros greu, iar in mijlocul acelui loc era copilul, zacand de suparare nespusa. Sihastrul s-a mirat si a grait catre Dumnezeu:
Doamne, ce este nedreptatea aceasta? Au doara nu era curat acest copil pe care l-am ferit de orice pacat? Ce nadejde de mantuire mai avem noi, cei crescuti in patimi si ispite de tot felul?
Atunci ingerul Domnului i-a zis:
De ce plangi asa, batrane, si te tanguiesti? Copilul intr-adevar era neatins de pacatele trupesti ale lumii acesteia. L-ai invatat multe, cum sa posteasca, cum sa privegheze. Insa pentru ce nu l-ai invatat si smerenia? Ca avea mandrie mare si inaltare in inima sa, socotindu-se pe sine pentru curatia lui om mare si sfant. Cu acest gand trufas a murit. Deci sa cunosti ca nu este nedreptate la Dumnezeu, fiindca tot cel ce se inalta pe sine in gandul sau necurat este inaintea Domnului.
Dupa care ingerul s-a facut nevazut, iar batranul a plans pana la sfarsitul zilelor pieirea copilului.
(Adaptare de Augustin Paunoiu dupa o pilda din volumul „Slava desarta. Apoftegme ale Sfintilor Parinti“, coordonator ieromonah Savatie Bastovoi, Editura Cathisma, 2007)
