Ma intereseaza ce gandeste Dumnezeu. Restul sunt detalii.
Albert Einstein
†
Din momentul dialogului omului cu diavolul, caderea omului implica intreaga istorie a luptei sau a fraternitatii, a luptei sau a apararii, „impotriva” sau „pentru” intre conditia umana si conditia satanica. Inselaciunea femeii, a lui Cain, a oamenilor potopului, a lui Ham etc. este un model de dialog cu fortele malefice, care duce inevitabil la distrugere, desi dialogul in sine pare a fi „constructiv”, (cum ar fi: „ nu veti muri, ci veti fi ca Dumnezeu” 〜 Facerea / 3, 4).
Fortele raului se confrunta constant cu oamenii buni in firul istoriei, schimband oamenii: de la verticalitatea lui la infinit plus, si apoi la abis minus infinit, lasand in oameni un dor de existenta ～ indumnezeirea ～ dar si-a schimbat sensul. Acest „minus teribil al existentei” pastreaza in om dorul de apoteoza, dar, ca la Sisif, nu exista niciodata posibilitatea unui orizont luminos, ci mereu obsedat de povara infinitului.
Sfantul Vasile cel Mare, in omilia "Dumnezeu nu este autor al raului" defineste raul ca fiind "o instrainare de Dumnezeu". "O mica intoarcere ne face sa fim cu soarele sau cu umbra trupului nostru. Cel ce priveste spre soare se lumineaza, cel ce se intoarce spre umbra va avea parte de intuneric".
"Lipsa binelui", cum il numesc sfintii parinti este o non-existenta sau o existenta fara consistenta, total diferita de treimicul-personalizat, care activeaza prin harul Duhului Sfant asupra creatiei.
Fiintele create, creatia intreaga, circumscrie in ea ratiunile plasticizate ale Logosului divin, ca imbold si tel sadit in ea de la creatie.
Raul apare insa ca o "abatere a lucrarii puterilor sadite in fire de la scopul lor". Deviatia se poate observa permanent in istorie, concretizata in patimi, negari ale lui Dumnezeu, prin orientarea spre pacat. Caderea omului in pacat, pacatul in genere, este influentat de forta raului, cunoscuta sub diferite denumiri: diavol, satana, drac, veliar, etc. O scurta introspectie in istoria gandirilor religioase ne poate confirma universalitatea manifestarilor satanice.
In Sfanta Scriptura denumirea cea mai obisnuita data fortei malefice este cea de "diavol".
Cuvantul "diavol" provine din limba greaca - diavolos - si insemna in practica veche acea aruncare de lance, care spinteca animalul vanat.
❇
1. Cuvantul "diavolos" a fost preluat in aproape toate limbile. In limba germana, de exemplu, intalnim notiunea de "tiufal", "tieval" iar mai tarziu "teufel". Din acelasi filon a provenit si cuvantul englez "devil", pentru diavol.
❇
2. O alta denumire data personificarii raului este cea de "satan", care in limbajul uzual al timpului ante-hristic insemna o renuntare transanta, fara echivoc, o lepadare radicala de un lucru.
Notiunea de "satan" se traduce prin dusmanie, contrar, opozitie.
In cartea Iov (I-II, 7) Satan apare intr-o pozitie cvasi-dualista, dialogala cu Dumnezeu. In Cartea Sohar, din literatura kabalista, Satan este identificat cu Sammael, fiind considerat dumnezeul "caii de stanga" formand impreuna cu Lilith un "hieros gamos" demonic, pereche a dragostei carnale.
❇
3. "Asmodeu" (Ashmedai, Hasmodeus, Hasmodai) apare in Sfanta Scriptura, mai precis in cartea Tobit (III, 8), ca duh al mortii. Este cel care ii ucide pe sotii anteriori ai lui Sarai, viitoarea sotie a lui Tobie. In limba ebraica cuvantul "hismid" inseamna distrugerea, distrugator. Probabil acest demon poate fi pus in legatura cu divinitatea persana Ahemsha-Devi, care in Avesta desmneaza de asemenea un spirit rau.
❇
4. "Aspida si vasiliscul" de care vorbeste psalmistul David (Ps. 90, 13) sunt termeni simbol atribuiti diavolului, deoarece aspis (vipera) si basiliscul (micul rege) cu cap de cocos si coada de sarpe, sunt simboluri demonice.
❇
5. "Beliar - Veliar", termen intalnit in Noul Testament (2 Cor. VI, 15) etimologic provine din limba ebraica si inseamna nefolositor sau ceva rau. Notiunea insa o intalnim si intre divinitatile babilonice subpamantene, sub denumirea de Belili. Veliar sau Beliar era considerat capetenia demonilor. In urma descoperirilor facute intre 1947 si 1956 la Qumran, intre scrierile de acolo s-au gasit cateva referiri la persoana lui Veliar, socotit "intunericul" in opozitie cu Lumina, in baza unei influente gnostice. De asemenea apocrifa Testamentul celor doisprezece patriarhi vorbeste despre "Duhul lui Beliar" si despre cele sapte nenorociri pe care el le aduce asupra oamenilor.
❇
6. In cartea Leviticului (XVI, 8) intalnim o alta denumire data diavolului, si anume, "Azazel", caruia i se trimitea in pustie cate un tap "pentru ispasirea pacatelor" in ziua de Yom Kippur. Cartile apocrife il considera un asupritor al oamenilor, care a fost insa legat de ingerul Rafael pana in ziua judecatii.
❇
7. "Beelzebul - Belzebut" (Mat. X, 25; XII, 24; Mc. III, 22; Lc. XI, 15-19), era considerat Domnul sau zeul mustelor, zeitate protectoare a filistenilor, care avea chiar si un templu in cetatea Ekron (2 Regi I, 26). Cuvantul "sebul" mai inseamna in limba ebraica si "noroi". In mitologia zoroastriana el are un corespondent feminin (Nasu), personificare a demonului ce se hraneste cu lesuri si traieste in mizerie. In Evul Mediu, mai ales in literatura oculta, era considerat patron al magiei.
❇
8. Alte denumiri date principiului raului in Sfanta Scriptura sunt: Leviatan, dragonul cosmic din cartea Iov (III, 3) respectiv din cartea Psalmilor (71, 14; 103, 26); Behemot (Iov 40, 15), monstru hipopotam; Rahab, sarpele marii (Ps. 89, 11) identificat cu Seth din religia vechilor egipteni.
❇
Stim cine este diavolul?
Il stim: se ascunde in detalii, e viclean si ne ispiteste in fiecare zi. Clive Staples Lewis, spunea ca ultima arma a diavolului este sa il covinga pe om ca nu exista. De aceea, este esential sa ne amintim ca Biblia ne vorbeste despre existenta diavolilor si de nenumarate ori se arata ca DOMNUL Iisus i-a indepartat.
Diavolul este denumit in zeci de moduri, in CARTEA SFANTA, si cu toate acestea oamenii nu mai stiu de mult cum il cheama si care ii este menirea. S-a ascuns in multe lucruri din jur, si ne este greu sa-l mai deosebim. De multe ori, numele diavolului este asociat cu o serie de pacate comise de oameni, cu erorile pe care le fac: diavolul este asociat cu trufia, idolatria, ispita, desfranarea sau mania.
Cel mai des, diavolul se arata sub forma omului care pacatuieste, si care se pune in locul lui Dumnezeu, incercand sa conduca lumea. "Sa nu va amageasca nimeni, cu nici un chip; caci ziua Domnului nu va sosi pana ce mai intai nu va veni lepadarea de credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii, potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau se cinsteste cu inchinare, asa incat sa se aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu-se pe sine drept dumnezeu. †' ' (2 Tesaloniceni 2:3-4)
👹 Diavol
Referintele biblice ne arata ca diavolul poate sa posede oamenii, sa ii ispiteasca, sa ii impinga catre rele, si sa lucreze prin ei. Diavolul ii foloseste pe oameni pentru a se lupta cu Dumnezeu. Il cunoastem cel mai bine prin ipitirea lui Iisus in desert: "Atunci Iisus a fost dus de Duhul in pustie, ca sa fie ispitit de diavol" (Matei 4:1).
👹 Satana
Insa Iisus ii spune pe nume si il alunga, nu cedeaza ispitei: "Pleaca, Satano", i-a raspuns Iisus. "Caci este scris: ,Domnului, Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui sa-I slujesti." (Matei 4:10)
👹 Cel ce se preface in inger al luminii
Diavolul are ca principala caracteristica viclenia, pentru ca se poate preface intr-un inger al luminii, si poate amagi. "Si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina. Nu este mare lucru dar, daca si slujitorii lui se prefac in slujitori ai neprihanirii. Sfarsitul lor va fi dupa faptele lor." (2 Corinteni 11:14-15)
👹 Tatal minciunii, ucigas
Diavolul este legat de pacate care duc la nenorociri mari in viata oamenilor, precum crima sau minciuna: "Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii" (Ioan 8:44)
👹 Lucifer, biruitor al neamurilor
Biblia aminteste si ca diavolul a fost odata un inger in armatele lui Dumnezeu, care insa a decazut, savarsind pacatul trufiei. Lucifer a incercat sa fie asemenea lui Dumnezeu.
"Cum ai cazut din cer, Luceafar stralucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborat la pamant, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai in inima ta: ,Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei; ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Prea Inalt. Dar ai fost aruncat in locuinta mortilor, in adancimile mormantului! (Isaia 14:12-15)
👹 Belial, Bezlebut
In Biblie, diavolul mai primeste si numele zeilor pagani, cum ar fi cel al lui Belial, cunoscut ca zeu al filistenilor, cu care israelitii erau in conflict: "Ce intelegere poate fi intre Hristos si Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios?" (2 Corinteni 6:15)
Biblia aminteste si de Belzebut, divinitatea venerata de locuitorii altui oras filistean, pe care carturarii din Ierusalim incercau sa il asocieze cu Iisus, care vindeca bolnavi si scotea demoni din oameni.
"Si carturarii, care se pogorasera din Ierusalim, ziceau: "Este stapanit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor." Isus i-a chemat la El, si le-a zis, in pilde: "Cum poate Satana sa scoata afara pe Satana? Daca o imparatie este dezbinata impotriva ei insasi, imparatia aceea nu poate dainui. Si daca o casa este dezbinata impotriva ei insasi, casa aceea nu poate dainui." (Marcu 3:22-25)
👹 Cel ce are puterea mortii
Diavolul mai este numit si "cel ce are puterea mortii". Insa aceasta denumire nu este menita sa il glorifice pe diavol, ci mai degraba arata cum contrasteaza acesta cu Dumnezeu: diavolul are puterea mortii, pe cand Dumnezeu este cel care daruieste viata vesnica. "Astfel dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca
pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul (Evrei 2:14)
👹 Stapanul celor lumesti
In Biblie, diavolul mai este numit si stapanul lumii acesteia, "stapanul celor lumesti", pentru ca acesta este cel care ne ofera placeri trecatoare si ne indeparteaza de viata vesnica: "Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stapanitorul lumii acesteia va fi aruncat afara" (Ioan 12:31)
sursa: crestinortodox.ro
10 comentarii:
Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți.
– Pr. Nicolae Steinhardt
În filosofie, existența lui Dumnezeu este demonstrată prin folosirea naturală a rațiunii, în timp ce, în teologie, gândirea află despre natura lui Dumnezeu și aplică dialectica la datele revelației acceptate prin credință.
– Aristides
Dumnezeu S-a facut totul pentru tine, aşa că fă-te şi tu totul pentru El.
– Sfântul Ioan de Kronstadt
Nu vezi mata că și o furnică și un țânțar și o muscă, o jivină cât de mică, ea vrea să-și salveze viața. Fuge, aleargă, se păzește să nu o omori. Dar omul, care-i chipul și asemănarea lui Dumnezeu, cât de scumpă este viața lui înaintea Tatălui ceresc?
– Cleopa Ilie
Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii. – Ioan 13
Să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește, este născut din Dumnezeu, și cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. – Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 1
«Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta»; iată porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți». – Sfânta Evanghelie după Marcu, caitolul 12, versetul 30
Oamenii trebuie cunoscuți pentru a fi iubiți. Dumnezeu trebuie iubit pentru a fi cunoscut.
– Blaise Pascal
Viaţa este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi Îl facem lui Dumnezeu.
A fi aproape sau departe de Dumnezeu depinde doar de om, deoarece Dumnezeu este pretutindeni.
Se spune despre un pustnic batran ca a vazut un diavol indemnandu-l pe alt diavol sa nu il lase sa se odihneasca pe un calugar. Celalalt diavol a refuzat sa il trezeasca pe monah, spunand celui dintai:
- Nu pot sa fac acest lucru, caci de indata ce-l trezesc, el se ridica si incepe sa ma arda cu psalmi si rugaciuni.
Iar alta data, intrebat de un mare pustnic, de ce ii tot tulbura, diavolul a raspuns:
- Voi, monahii, sunteti cei care ne tulburati pe noi.
Nu putem pentru toate sa invinuim diavolul
Sfantul Antonie cel Mare spune ca din cand in cand cineva lovea poarta manastirii. A iesit afara si a vazut "o lunga si inalta aratare". La intrebarea "cine este?", a raspuns:
"Eu sunt satana"
La intrebarea "pentru ce ai venit?", a raspuns:
- De ce ma defaima degeaba monahii si toti ceilalti crestini? De ce ma blestemati in fiecare ceas ?
Si cand Antonie cel Mare i-a spus: "Pentru ca ii superi", acela a raspuns:
- Nu eu sunt cel care ii supara, ci ei insisi se tulbura pe ei insisi; caci eu am devenit neputincios.
De aici reiese ca nu putem pentru toate sa invinuim diavolul. Avem si noi raspunderea noastra personala pentru caderi si ispite.
Trimiteți un comentariu