FETITA si diavolul

   diavolul SI FETITA

†

  

Intr-o zi de sarbatoare
O fetita cu parintii,
A plecat la biserica
Sa se inchine Lui HRISTOS.

Diavolul care nu doarme
Si mereu ne ispiteste,
Se preface-n chip de baba
Si-ntalnind-o ii graieste:

- Unde mergi tu copilita?
Unde te grabesti mereu?
- La biserica matusa
Sa ma rog lui Dumnezeu.

- Ce vorbesti! La rugaciune?
Fugi de-aicea maiculita,
Du-te la copii, te joaca,
La Biserica esti mica.

Lasa draga ca te-ai duce.
Cand te vei face mai mare.
Si asa zicandu-i baba
Fata se intoarse'in cale.

Cand s-a facut fata mare.
A plecat la biserica.
Diavolul in chip de baba,
O opreste si-o intreaba:

- Unde mergi draga brandusa,
Unde mergi tu fata mare?
- La Biserica matusa.
Ca e zi de sarbatoare.

- Fugi de-aicea maiculita
Si te rog sa ma-ntelegi
Stii tu. Bisericuta-i
Pentru babe si mosnegi?

Penru tine uite hora,
Cum mai joaca langa crang
Cand ii vad de bucurie,
Mai imi vine ca sa plang.

Te vei pocai maicuta,
Acolo dupa maritat,
Cand vei fi o nevastuta
Cu copii si cu barbat.

Nu acum-n floarea vietii,
Acu trebuie sa traiesti
Sa gusti floarea tineretii
S-apoi sa te pocaiesti.

Se facu fata nevasta
Cu copii si cu barbat
Si-ntr-o zi de sarbatoare
La Biserica a plecat.

Diavolul in chip de baba,
Indraznet si prefacut,
O opreste iar in cale,
Parca s-ar fi cunoscut.

- Un-te duci tu nevastuta
Inbracata asa frumos?
- La Biserica matusa,
Ca sa ma rog lui Hristos.

Aoleu draga Marie,
Cu copii si cu barbat,
Ti-ai lasat casa pustie?
La Biserica-i plecat?

Du-te acasa, fa Marie
Zise prefacuta baba
Ai barbat, gospodarie,
Ce te apuci de alta treaba?

Lasa pocainta draga
Pana ce vei vi batrana,
Du-te ingrijeste-ti casa
Peste care esti stapana.

Nevastuta amagita,
Vrajita de-al babei glas,
Cu credinta indoita
S-a inapoiat acas.

Se facu nevasta baba
Si-ntro zi de sarbatoare
Ea mergea cu pasi degraba
Catre locul de-inchinare.

Diavolul in chip de baba
Iar in cale o opreste
Si cu vorbe prietenoase
Cam asa ii glasuieste:

- Unde mergi tu verisoara
Ca sa te-nsotesc si eu?
La Biserica cumnata,
Sa ma rog lui Dumnezeu.

La Biserica crestina?
Acolo-i lume frumoasa,
Tu esti baba si batrana
Du-te mai bine acasa.

Ce te duci la rugaciune
Ca de tine toti vor rade
Si acum la batranete
Cine sa te mai invete?

Asta trebuia s-o faci,
Cu Dumnezeu sa te-inpaci
Cand erai tanara zana,
Nu acum baba batrana.

Drept, gandi biata baba
Cu minte ingusta si slaba
Si se-ntoarse catre casa
Caci satana o-nselase.

Asta-i diavolul cel rau,
El tot vaneaza mereu,
Fii atent si te fereste
Sa nu cazi in latul sau! 

~❇~~†~~❇~

~❇~

Originea cuvantului diavol

    Ma intereseaza ce gandeste Dumnezeu. Restul sunt detalii. 

Albert Einstein

†

   Din momentul dialogului omului cu diavolul, caderea omului implica intreaga istorie a luptei sau a fraternitatii, a luptei sau a apararii, „impotriva” sau „pentru” intre conditia umana si conditia satanica. Inselaciunea femeii, a lui Cain, a oamenilor potopului, a lui Ham etc. este un model de dialog cu fortele malefice, care duce inevitabil la distrugere, desi dialogul in sine pare a fi „constructiv”, (cum ar fi: „ nu veti muri, ci veti fi ca Dumnezeu” 〜 Facerea / 3, 4).

   Fortele raului se confrunta constant cu oamenii buni in firul istoriei, schimband oamenii: de la verticalitatea lui la infinit plus, si apoi la abis minus infinit, lasand in oameni un dor de existenta ～ indumnezeirea ～ dar si-a schimbat sensul. Acest „minus teribil al existentei” pastreaza in om dorul de apoteoza, dar, ca la Sisif, nu exista niciodata posibilitatea unui orizont luminos, ci mereu obsedat de povara infinitului.

Sfantul Vasile cel Mare, in omilia "Dumnezeu nu este autor al raului" defineste raul ca fiind "o instrainare de Dumnezeu". "O mica intoarcere ne face sa fim cu soarele sau cu umbra trupului nostru. Cel ce priveste spre soare se lumineaza, cel ce se intoarce spre umbra va avea parte de intuneric". 

Dialogul lui Dumnezeu cu sufletul omului (rugaminte)

†

 de Ieromonah Rafail Noica

« Nu-mi spune nimic. Iti cunosc mizeria, necazurile, luptele si ispitele sufletului tau, asa cum esti tu! Da-mi inima ta! Daca o sa astepti sa devii un inger ca sa mi te daruiesti intru iubire, atunci n-ai sa ma iubesti niciodata.

Chiar cand esti las, fricos, neincrezator in implinirea dragostei si in savarsirea dragostei si a sfinteniei, chiar cand ai sa recazi in acele pacate pe care nu ai vrea sa le mai faci, Eu nu iti dau voie sa nu Ma iubesti. Iubeste-Ma asa cum esti tu!

In orice moment si in orice situatie te-ai afla, in credinciosie sau in tradare, in ravna sau in uscaciune, tu iubeste-ma asa cum esti. Eu vreau sa Ma poti iubi din putina si saraca ta inima. Daca voi astepta pana cand vei fii desavarsit, atunci n-ai sa Ma iubesti niciodata. N-as putea Eu, oare, sa fac din fiecare fir de nisip un serafim?! Un inger care sa straluceasca de curatie si dragoste?

Nu sunt Eu Domnul Dumnezeu care am creat toate si pot totul? Omule, ti-ai dat tu viata pentru lume din dragoste pentru oameni, sau ai murit din iubire pentru Mine? Atunci din ce motiv nu Ma lasi sa te iubesc? Fiul Meu, lasa-Ma sa te iubesc, Eu iti vreau inima, care este locasul Meu.