Cugetari ale Sfintilor Parinti, referitor la plansul inimii.

†

  Vom mentiona mai jos cateva cuvinte ale Sfintilor Parinti din vechime, majoritatea traitori in pustie, adunate sub forma unui colectie, al unui buchet de flori duhovnicesti. Toate aceste cuvinte se refera la plans, importanta si intrebuintarea lui practica. Ne vor vorbi in cuvinte simple, din prisosul inimii lor.

Avva Arsenie despre lacrimi:

  Se spunea ca, in tot timpul vietii sale, cand statea jos si lucra cu mainile, tinea un petic de haina in san, ca sa-si stearga lacrimile ce-i picurau din ochi. Auzind Avva Pimen ca a adormit intru Domnul, a zis plangand: Fericit esti, avva Arsenie, ca te-ai plans in lumea aceasta. Cine nu se plange pe sine aici, va plange vesnic dincolo. Asadar, ori de bunavoie aici, ori de chinuri dincolo, nu se poate sa nu plangem.

Avva Dioscoros despre lacrimi:

   Un frate l-a intrebat pe Avva Pimen : Ma framanta gandurile rele : ma tin departe de pacatele mele si ma fac sa fiu atent la neajunsurile fratelui meu. Batranul ii povesteste atunci despre Avva Dioscoros, care, odata, statea in chilie si-si plangea pacatele. In chilia de alaturi se afla un ucenic al sau, care a venit si, gasindu-l pe batran plangand, l-a intrebat: De ce plangi, parinte?. Batranul i-a raspuns: Din pricina pacatelor mele. Ucenicul i-a zis: Dar nu ai pacate, parinte. Batranul i-a raspuns: Cu adevarat, fiule, daca mi s-ar ingadui sa-mi vad pacatele, n-ar fi de ajuns inca trei sau patru, ca sa mi le planga.

Avva Ioan cel Pitic despre lacrimi:

   Avva Ioan a zis: Vreau ca omul sa se impartaseasca macar putin din toate virtutile. De aceea, in fiecare zi, cand te scoli dimineata, pune un nou inceput la toate virtutile si poruncile lui Dumnezeu, cu mare rabdare, cu teama si multa rabdare, in iubirea lui Dumnezeu, cu toata ravna sufletului si a trupului, cu multa smerenie, rabdator cu framantarile inimii si cu paza sufletului, cu multe rugaciuni si rugaminti, cu suspin, cu limba curata si cu ochi feriti de lucruri urate, dispretuindu-te, fara manie, pasnic si nerasplatind raul cu rau, fara sa te uiti la greselile altora ori sa te masori pe tine insuti, tu, cel mai prejos de orice creatura; renuntand la materie si tot ce tine de carne, pe cruce, cu lupta, cu saracia duhului, cu vointa si cu asceza duhovniceasca, cu post, cu pocainta si cu plans, cu inclestare, cu discernamant, cu puritatea sufletului, cu buna socoteala, lucrand in liniste, cu privegheri de noapte, cu foame si sete, cu frig si goliciune,cu truda, inchizandu-te in mormant, ca si cumai fi murit deja, gandindu-te ca moartea ti se apropie in fiecare ora.

Avva Macarie Egipteanul despre lacrimi:

   Odata, batranii de pe munte au trimis la Sketis, la Avva Macarie, cu urmatoarea rugaminte: Ca sa nu se osteneasca lumea pana la tine, te rugam sa vii tu pana la noi, fiindca vrem sa te vedem inainte ca tu sa pleci la Domnul. Cand a ajuns pe munte, toata lumea s-a adunat in jurul sau, iar batranii i-au cerut sa le spuna un cuvant fratilor. Auzind aceasta, el a zis : Sa plangem, fratilor. Sa izvorasca lacrimile din ochii nostri, inainte ca noi sa mergem acolo unde lacrimile ne vor arde trupurile. Toti au plans si au cazut cu fetele la pamant, zicand : Parinte, roaga-te pentru noi.

Avva Pimen despre lacrimi:

   Mergand odata in Egipt avva Pimen a vazut o femeie care statea intr-un mormant si plangea amarnic. Zice : De-ar veni toate desfatarile lumii, tot n-ar intoarce sufletul acestei femei de la plans. La fel si calugarul, trebuie sa aiba mereu plansul cu sine.

   Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : Spune-mi un cuvant. El ii zice : Parintii au pus plansul ca inceput al lucrarii noastre. Fratele intreaba din nou : Mai spune-mi un cuvant. Batranul raspunde : Lucreaza cat poti cu mainile ca sa faci milostenie din castig.

A mai zis : Plansul ajuta de doua ori : lucreaza si te pazeste.

  Odata, avva Pimen s-a dus cu Avva Anub prin partile orasului Diolkos si trecand ei pe langa un mormant, vad o femeie lovindu-se cumplit si plangand amarnic. S-au oprit si s-au uitat indelung la ea. Apoi, mergand mai incolo, s-au intalnit cu cineva. Avva Pimen l-a intrebat : Ce-i cu femeia aceea, de plange atat de amarnic?. El ii zice : I-au murit barbatul, fiul si fratele. Atunci Avva Pimen ii zice Avvei Anub : Iti spun, daca un om nu-si omoara toate dorintele carnii si nu dobandeste plansul acesta, nu poate deveni calugar. Toata viata si mintea acestei femei stau in plans.

   Un frate l-a intrebat pe Avva Pimen : Ce sa fac impotriva pacatelor mele? Batranul ii zice : Cine vrea sa se izbaveasca de pacate, se izbaveste prin plans, cine vrea sa dobandeasca virtuti, le dobandeste prin plans. Plansul este calea pe care ne-au lasat-o mostenire Scriptura si parintii care au zis : "Plangeti!" Nu exista alta cale in afara de aceasta".

   Un frate l-a intrebat pe Avva Pimen : Ce sa fac cu aceste tulburari care nu-mi dau pace? Batranul ii zice : Pentru fiecare necaz sa plangemn in fata bunatatii lui Dumnezeu, pana cand se va milosivi de noi.

   Un frate l-a intrebat pe Avva Pimen : Ce sa fac cu pacatele mele? Batranul ii zice : Plange-te pe tine insuti, caci si indepartarea pacatelor si dobandirea virtutilor se castiga prin lacrimi.

Cuvant din Proloage despre plangere (Luna februarie in 10 de zile):

   Un staret oarecand, petrecea in lunca alaturi de fericitul Antonie, de cealalta parte a raului. Si odata s-a dus la Egipt pentru o trebuinta a sa, luand pe ucenicul sau, impreuna cu sine. Si ducandu-se in cetatea ce se cheama Kunt, a ramas acolo o saptamana. Si a vazut barbati si femei in toate diminetile, iesind la morminte si plangandu-si mortii, pana la al treilea ceas din zi (ora 9), ca asa era obiceiul acolo . Deci, a zis staretul catre ucenicul sau: Vezi, fiule ce fac acesti oameni? Cum se scoala atat de dimineata si merg la morminte de plang, cu atata tanguire, pe mortii lor? Sa ma crezi ca, de nu vom face si noi asa, in pierzare vom merge. Iar dupa ce s-au intors la chilia lor, indata si-au zidit, departe unul de altul morminte pentru ei, si, in toate zilele sedeau de dimineata, fiecare plangandu-si sufletul, ca pe un mort. Iar de ar fi adormit cumva, putin dimineata ucenicul, il striga pe el staretul, zicand: Frate, scoala, ca acum egiptenii plang la mormintele lor. Iar fratele, de-a pururi zicea: Parinte, impietrit imi este sufletul si nu pot sa plang. Iar staretul ii raspundea lui: Sileste-te , fiule si osteneste-te, ca-ti zic tie, daca Dumnezeu va rani odata inima spre plangere, apoi nu mai iese de la dansa durerea, ci ramane intru durere pana la moarte. Si oriunde ar merge unul ca acesta, cu dansul impreuna este, inlauntru, plangerea si durerea. Ca orice lucru ar lucra, ori ar manca ori ar bea, ori ar dormi, de-a pururea isi are sufletul lucrului sau, adica plangerea.

   Intr-una din zile, a vazut staretul pe fratele saturandu-se de bucate, ca venisera niste oaspeti la dansul si i-a zis lui in taina: Frate, au nu stii ca plangerea este ca o faclie ce lumineaza? Si de nu o vei pazi pe ea bine, apoi se va stinge si intunecata va fi. Asa si plangerea se stinge de bucatele cele multe si fuge din pricina somnului celui mult. Asemenea si clevetirea o stinge pe ea si vorba cea multa o pierde, iar odihna cea trupeasca o strica pe ea cu totul. Deci, se cade celui ce iubeste pe Hristos, din toate lucrurile sa faca o parte si pentru Hristos.

   Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: Cum se intelege aceasta parinte, ca Domnul zice in Evanghelie: Fericiti sunt cei ce plang ca aceia se vor mangaia, iar Sfantul Apostol Pavel porunceste la cartea sa: Bucurati-va pururea si iarasi zic bucurati-va. Deci cum si in ce chip va face omul ca sa planga si sa se bucure si cum pot sa se impace acestea si sa fie amandoua impreuna, si plangerea si bucuria?

   Raspuns-a lui batranul, zicand: Plangerea este grija pentru Dumnezeu si pentru poruncile lui si ea naste o pocainta, iar pocainta naste cunostinta, postul, rugaciunea si invatatura. Iar bucuria este linistea intru Dumnezeu si blandetea. Si daca cineva arata cuvant bun si cinstit, dragoste si fata vesela catre cei ce vin la dansul si are in inima sa si pocainta, se vadeste ca, asa pot fi si pot incapea amandoua impreuna, plangerea si bucuria.

Din Patericul Egiptean despre lacrimi:

   Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand: Spune-mi mie, parinte, ce voi face, ca doreste sufletul meu lacrimi si nu am, ca-mi este inima foarte impietrita pentru umilinta, maacar ca citesc vietile Sfintilor Parinti sau le aud; si nicidecum nu-mi pot umili inima, si foarte scarbit e sufletul meu de aceasta. Batranul i-a raspuns: Fiii lui Israil dupa 40 de ani au intrat in Pamantul Fagaduintei, in care, daca au intrat, nu s-au mai temut de razboaie. Asa si noua ne-a poruncit Dumnezeu, sa ne mahnim si sa ne scarbim pentru mantuirea noastra. Caci scris este : cu multe scarbe ni se cade sa intram intru Imparatia Cerului, iar fara de scarbe, nu vom putea intra in Pamantul Fagaduintei.

   Asculta, fiule, sa-ti spun o istorie a unui tanar. Era un tanar care, dorind viata calugareasca, a mers la Muntele Nitriei si acolo s-a facut calugar. Si era chilia lui aproape de chilia unui frate, pe care il auzea in toate zilele plangandu-si cu mare tanguire si lacrimi pacatele sale, iar inima lui era impietrita si nu-i venea umilinta, nici lacrimi ca sa poata plange. Deci se intristra pe sine, zicand: Nu vrei, ticaloase, sa plangi si sa versi lacrimi pentru pacatele tale acum, pana ai vreme, si esti fara de simtire si nebagator de seama ! Sa stii ca daca nu vrei sa plangi, eu te voi face si te voi invata sa plangi!

   Si avea el o funie tare, impletita; si luand acea funie, se dezbraca de haine si se batea cu funia peste spatele gol, pana cand i se ranea foarte trupul lui si nu mai putea suferi, si atunci incepea sa planga. Iar acel frate, care era aproape de dansul cu chilia, luand seama ce face si vazandu-l de multe ori facand asa, batandu-se si insusi muncindu-se, se minuna foarte. Si a inceput a se ruga lui Dumnezeu ca sa-i arate daca este placut lui Dumnezeu lucrul acelui frate, care se bate el insusi si se munceste asa. Si i-a aratat lui Dumnezeu. Intr-o noapte, in vis, l-a vazut fiind in ceata mucenicilor, purtand cununa muceniceasca pe cap si il arata lui cineva cu degetul, zicand: Vezi, iata mucenicul cel bun, care rabda pentru Hristos! Acesta, impreuna cu mucenicii fiind primit, s-a incununat.

   Asa si tu, fiule, sileste-te pentru Hristos sa patimesti si sa rabzi toate scarbele ce ti se vor intampla, si asa nu numai umilinta si lacrimile pe care le doresti ti le va da Dumnezeu, ci si cu cununa muceniceasca te va incununa.

Din Mineiul pe aprilie - despre lacrimi:

  Cu bucurie vazand chipul cel prealuminos al Fecioarei si de Dumnezeu Nascatoarei, cu lacrimi ai alergat catre dansa, punand inaintea ei toate tocmelile vietii tale, preafericita. (1 aprilie, Sf. Cuv. Maria Egipteanca, la Utrenie, Cantarea a 4-a)

  Cu curgerile lacrimilor bine hranindu-te pururea, ca un pom ai inflorit din destul roadele dreptatii, intelepte. Pentru aceasta adunandu-ne impreuna, dupa cuviinta te cinstim, de minuni purtatorule Tit, frumusetea sihastrilor; ci cu rugaciunile tale pazeste-ne pe toti. (2 aprilie, Sf. Cuv. Tit, la Utrenie, Cantarea a 3-a)

   Cel ce esti ca un izvor nedesertat al pocaintei si datator mangaierii celei fara de sfarsit, si adancime umilintei, Iosif, da-ne noua lacrimile pocaintei celei dumnezeiesti, prin care plangand aici, sa dobandim mangaiere de la Dumnezeu, cerand ajutorul tau, Sfinte. (4 aprilie, Sf. Cuv. Iosif scriitorul de cantari, Condac)

   Cu picaturile lacrimilor tale ai uscat noianul patimilor, si toata puterea cea fara tarie a vrajmasului celui intelegator ai inecat-o, fericite Ioan, intarindu-te pe tine Hristos. (18 aprilie, Sf. Cuv. Ioan ucenicul Sfantului Grigorie Decapolitul, la Utrenie, Cantarea a 6-a)

   In cuptorul lacrimilor arzand patimile trupului, te-ai aratat cu totul curat prealuminat stralucind ca aurul cu haruri dumnezeiesti intru slava Dumnezeului nostru, parinte Teodor. (20 aprilie, Sf. Cuv Teodor Trihina, la Utrenie, Cantarea a 7-a)

   Ca finicul ai inflorit in livada curtilor Ziditorului tau, adapandu-te cu picaturile lacrimilor tale, si ai adus roade dumnezeiesti imbelsugate, ale virtutilor tale, parinte Teodor. (22 aprilie, Sf. Cuv. Teodor Sicheotul, la Utrenie, Cantarea a 6-a)

Din Acatistul Sfintei Maria Magdalena despre lacrimi:

   Cautand a te lumina cu lumina cunostintei de Dumnezeu celei adevarate, cand L-ai vazut pe Dumnezeu pe cruce rastignit, minunata Marie, lacrimand ziceai: cum Viata acum de voie moarte primeste? Noi dar, stiind slavita luminarea ta prin harul Sfantului Duh, strigam tie unele ca acestea... (Icos 6)

   Minunata femeie te-ai aratat tu, fericita Marie, cu dragostea ta catre Hristos, pe care ai vasit-o cu tanguirile cele amare, cazand catre Cel luat de pe Cruce si cu lacrimi spaland preacinstitele Lui rani. Inca si lui Iosif celui cu bun chip si lui Nicodim celui iubitor de dreptate urmand, la mormantul Mantuitorului cu celelalte sfinte femei ai alergat, si singura plangand, si pe cea nevinovata Maica Lui, care nemangaiat plangea, ai mangaiat-o, ca sabia cea cumplita sufletul ei patrunsese. Deci noi, aceasta vrednicie a ta stiind, cu smerenie strigam tie...  (Icos 7)

 Bucura-te, ca ai spalat cu lacrimi preacuratele rani ale lui Hristos; (...)

Bucura-te, a lacrimilor de pocainta invatatoarea noastra cea buna;

Bucura-te, ca a ne spala cu lacrimi intinaciunea pacatelor ne povatuiesti;

Bucura-te, ca ne indemni ca inimile noastre cele impietrite prin aceleasi lacrimi sa le inmuiem;  (Icos 7)

sursa:crestinortodox.ro / sursa foto:paturagravity.ro

   Cea mai remarcabila veste din istorie omenirii.

†

   Buna Vestire este prima sarbatoare confirmata in documente, dintre sarba­torile Maicii Domnului. Data acestei sarbatori a variat la inceput. In Rasarit insa, data de 25 martie s-a generalizat probabil indata ce Nasterea Domnului a inceput sa fie sarbatorita peste tot la 25 decembrie, adica inca din prima jumatate a sec. al V lea...Domnul IISUS din Nazaret: episodul 1 / film online tradus in romana

  Buna Vestire inseamna veste buna, anume instiintarea Maicii Domnului de catre Arhanghelul Gavriil, ca Dumnezeu a ales-o ca Fiul Sau sa se intrupeze din ea pentru mantuirea neamului omenesc. Este cea mai importanta veste din istorie, pentru ca vesteste ca umanitatea nu este pentru moarte.

  Cuvantul ingerului nu este vestirea unui fapt implinit, el doar a instiintat-o pe Fecioara si a asteptat credinta si invoirea ei. Maica Domnului ramane uimita in fata cuvintelor rostite de inger, pentru ca ceea ce urma sa se petreaca cu ea, era mai presus de legea firii. Din acest motiv intreaba: 

Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat?

  Insa, dupa ce ingerul ii comunica modul zamislirii minunate - 

"Duhul Sfant se va cobori peste tine si puterea Celui Prea Inalt te va umbri", Fecioara a grait: "Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau" (Luca 1:38). 

   In acel moment a avut loc zamislirea directa a lui Hristos prin puterea si lucrarea Preasfantului Duh. Asadar, venirea la existenta a Fiului lui Dumnezeu ca om are loc numai dupa obtinerea consimtamantului cu totul liber al Sfintei Fecioare.

   Avand in vedere ca zamislirea s-a facut de la Duhul Sfant si nu prin legatura trupeasca, Maica Domnului a ramas Fecioara inainte de nastere, in nastere si dupa nastere, adevar exprimat in iconografie prin cele trei stele pe care iconarul le zugraveste totdeauna pe frunte si pe cei doi umeri ai Fecioarei.

Sfantul Vasile cel Mare spune ca:

Cel purtat in pantece a fost imediat desavarsit cu trupul si nu a luat forma dupa un scurt timp. 

   Acest lucru inseamna ca Pruncul din pantecele Fecioarei nu a parcurs etapele unui fat obisnuit. Membrele trupului Sau s-au format imediat, adica El a fost creat om desavarsit, dar nu s-a aflat de indata la marimea varstei de noua luni, ci a crescut putin cate putin.

   Pentru ca sarbatoarea Buna Vestire este o sarbatoare a intruparii Domnului, aceasta zi este o praznuire nu doar a Maicii Domnului, ci si a Mantuitorului Iisus Hristos. Din acest motiv in otpustul acestei sarbatori se spune: 

Cel ce a binevoit a Se intrupa pentru mantuirea noastra...

Predică IPS Bartolomeu Anania la BunaVestire

Buna Vestire - Inceputul mantuirii

   Mantuirea este un dar de la Dumnezeu, dar fara participarea omului la acest dar, mantuirea nu este posibila. Deci, Dumnezeu nu forteaza si nici nu anuleaza libertatea omului in lucrarea mantuirii. E nevoie de impreuna lucrare. Astfel, nici Intruparea Domnului nu se petrece fara acordul Fecioarei Maria. Mantuirea tine de vointa lui Dumnezeu de a-l sfinti, dar si de incuviintarea omului ca el sa fie sfintit.

   In troparul sarbatorii Bunei Vestiri cantam: Astazi este inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu Fiu Fecioarei se face si Gavriil harul bine-l vesteste. Pentru aceasta si noi, impreuna cu dansul, Nascatoarei de Dumnezeu sa-i strigam: Bucura-te, cea plina de har, Domnul este cu tine!

   Marturisim ca astazi este inceputul mantuirii pentru ca astazi este inceputul Intruparii. Iar Intruparea aduce unirea celor doua firi - dumnezeiasca si omeneasca - in Persoana Fiului, unire pentru vesnicie. Intruparea Domnului ne descopera ca omul trebuie sa fie unit cu Dumnezeu.

Buna Vestire - unul din cele mai vechi praznice dedicate Maicii Domnului

   Buna Vestire este unul din cele mai vechi praznice inchinate Maicii Domnului. Data acestei sarbatori a variat la inceput. Unii o sarbatoreau in Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar in unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia si Milano, Buna Vestire s-a sarbatorit pe 18 decembrie. 

In Rasarit, data serbarii s-a generalizat pe 25 martie, odata cu stabilirea datei de 25 decembrie pentru praznicul Nasterii Domnului. In Apus, acest lucru s-a petrecut abia in secolul al XI-lea.

Rugaciuni la sarbatoarea BUNA VESTIRE

Rugaciunea (I)

   Doamne, Dumnezeule, Atottiitorule, Cel Care ai binevoit ca Fiul Tau Cel Unul-Nascut sa Se intrupeze dintr-o femeie neispitita de nunta si sa Se faca om pentru a noastra mantuire, Cel Care ai trimis totodata si pe Gavriil, Arhanghelul Tau, spre a binevesti zamislirea Ta cea fara de samanta Sfintei Fecioare Maria, mai inainte de veci randuita drept locas al acestei Taine infricosatoare, dinainte-cunoscuta Tie si Cuvantului Celui dimpreuna-vesnic cu Tine; Tu insuti, pentru rugaciunile ei si ale tuturor Sfintilor Tai, binevesteste sufletelor noastre prin Harul Tau iertarea pacatelor si bucuria cea de neinstrainat; binecuvanteaza poporul Tau cu pace; da-ne sa cunoastem calea pe care, pasind, vom placea bunatatii Tale, si ne calauzeste spre a Ta Imparatie cereasca.

Cu indurarile Hristosului Tau, cu Care esti binecuvantat, impreuna cu Preasfantul si Bunul si de-Viata-tacatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea (a II-a)

   Stapane, Doamne, Dumnezeul nostru, Care esti fara de inceput dimpreuna cu Tatal si dimpreuna-vesnic cu Duhul Tau Cel Sfant, Facatorul cerului si al pamantului si a toata zidirea; Care ai plasmuit pe om si i-ai dat puterea de stapanire asupra a tot ce ai facut Tu; Care ai poruncit, ca un Iubitor de oameni, sa locuiasca in Raiul desfatarii, insa el, prin pizma diavolului, alungat a fost din Rai. Or si dupa intoarcerea sa in pamantul din care a fost luat, nu ai ingaduit fapturii Tale sa zaca sub tirania diavolului; ci in anii mai de pe urma nu Te-ai rusinat, cu toate ca esti Dumnezeu mai inainte de veci, sa iei chip de rob si din bunatatea Ta sa Te nasti dintr-o fiica fecioara; prin proroci ai insemnat nasterea Ta negraita din ea, trimitandu-l pe Gavriil, Arhanghelul Tau, sa binevesteasca Fecioarei sfanta si preacurata Ta zamislire dintr-insa; Tu insuti, Stapane, pentru rugaciunile ei si ale tuturor Sfintilor, da-ne sa auzim in suflete graiurile Tale ce ne daruiesc iertarea greselilor si bucuria de neinstrainat. Fa cunoscuta poporului calea pe care sa mearga, prin care vom bineplacea bunatatii Tale, si ne indruma spre a imparati dimpreuna cu Tine in Ceruri.

Cu indurarile Hristosului Tau, cu Care bine esti cuvantat, impreuna cu Preasfantul si Bunul si de-Viata-facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea (a III-a)

   Primeste-ne rugaciunea neintinata. Preasfanta Stapana, Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, preadorita, prealaudata; tu esti mai cinstita intre toate neamurile si te-ai aratat mai inalta decat toate cele vazute si nevazute; ca Dumnezeu S-a salasluit in mijlocul tau si nu te vei clatina si Cel Preainalt te-a sfintit pe tine locas al Sau: asadar, Domnul puterilor e cu noi.

[Tu esti] radacina florii preacinstite, izvorul Hranitorului si mana Facatorului, care porti in brate pe Cel Ce a asezat oarecand cerul deasupra apelor, care L-ai alaptat la pieptul tau pe Cel Ce lumineaza zidirea si pe care Moise a vazut-o sub chipul rugului ce ardea si nu se mistuia; [Tu esti] scara insufletita pe care a vazut-o Iacov, poarta cereasca pe care a vazut-o Iezechiel, prin care Domnul nostru tisus Hristos a intrat si a iesit, dar care apoi a ramas din nou inchisa; [Tu esti] cea prin care pedeapsa lui Adam s-a dezlegat si intristarea Evei prefacuta a fost in bucurie.

[Iar acum], noi, nevrednicii robii tai, binecuvantand si cantand in locasul tau curat si inaltam preainfricosatoarea lauda, strigand dimpreuna cu Arhanghelul Gavriil si graind; „Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine!" Bucura-te, ceea ce esti plina de har Preasfanta Stapana, de Dumnezeu Nascatoare! Bucura-te, cea plina de har, care ai nascut Lumina, fara a sti cum [aceasta s-a petrecut]! Bucura-te, cea plina de har, ca tu esti cu adevarat norul cel usor! Bucura-te, cea plina de har, ca tu esti incaperea Celui neincaput! Bucura-te, cea plina de har, ca tu esti limanul cel lin al celor invalurati! Bucura-te, cea plina de har, ca tu esti via neudata care a inflorit lumii strugurele cel copt, pe Domnul nostru lisus Hristos! Bucura-te, cea plina de har, ca prin tine magii se inchina si isi aduc darurile calauziti de lumina astrului! Bucura-te, cea plina de har, intru care s-a descoperit taina Sfintei Treimi: Tatal a binevoit intru tine. Fiul S-a salasluit intru tine si Duhul Sfant te-a adumbrit.

Pe Acesta roaga-L si acum pentru noi, pacatosii si nevrednicii robii tai, Preasfanta Stapana Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, si pentru vremuri in pace si roade ale pamantului imbelsugate; neamurile vrajmase sa le imblanzeasca, pe fratii nostri cei in robie sa-i izbaveasca, lumea sa o impace si sa mantuie poporul din toata primejdia.

Ca Acestuia se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna si Parintelui Sau Celui fara de inceput si Preasfantului si Bunului si de-Viata-facatorului Sau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

sursa:crestinortodox.ro

   Cum traiesc oamenii - film ortodox

†

   Prin ce sunt vii oamenii! Dumnezeu a trimis un inger in lume si il lase sa inteleaga si sa afle: ce este in om, ce nu este dat omului sa stie si prin ce este viu omul?

Numai atunci, ingerul poate reveni in cer...

 

 

Originea cuvantului diavol

    Ma intereseaza ce gandeste Dumnezeu. Restul sunt detalii. 

Albert Einstein

†

   Din momentul dialogului omului cu diavolul, caderea omului implica intreaga istorie a luptei sau a fraternitatii, a luptei sau a apararii, „impotriva” sau „pentru” intre conditia umana si conditia satanica. Inselaciunea femeii, a lui Cain, a oamenilor potopului, a lui Ham etc. este un model de dialog cu fortele malefice, care duce inevitabil la distrugere, desi dialogul in sine pare a fi „constructiv”, (cum ar fi: „ nu veti muri, ci veti fi ca Dumnezeu” 〜 Facerea / 3, 4).

   Fortele raului se confrunta constant cu oamenii buni in firul istoriei, schimband oamenii: de la verticalitatea lui la infinit plus, si apoi la abis minus infinit, lasand in oameni un dor de existenta ～ indumnezeirea ～ dar si-a schimbat sensul. Acest „minus teribil al existentei” pastreaza in om dorul de apoteoza, dar, ca la Sisif, nu exista niciodata posibilitatea unui orizont luminos, ci mereu obsedat de povara infinitului.

Sfantul Vasile cel Mare, in omilia "Dumnezeu nu este autor al raului" defineste raul ca fiind "o instrainare de Dumnezeu". "O mica intoarcere ne face sa fim cu soarele sau cu umbra trupului nostru. Cel ce priveste spre soare se lumineaza, cel ce se intoarce spre umbra va avea parte de intuneric". 

   Zis-a Domnul: Nu te uita la infatisarea lui si la inaltimea staturii lui; Eu nu Ma uit ca omul; caci omul se uita la fata, iar Domnul se uita la inima omului

†

 Cartea intai a regilor

Capitolul 16

Dar Domnul a zis catre Samuel: 

« Nu te uita la infatisarea lui si la inaltimea staturii lui; Eu nu Ma uit ca omul; caci omul se uita la fata, iar Domnul se uita la inima ».†

 Psaltirea Proorocului David

Psalmul 7: 10

Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mantuieste pe cei drepti la inima.

 

David era balan, cu ochi frumosi si placut la fata (I Regi 16, 12), iar in Sfanta Biblia din 1914 gasim ca era „placut la vedere Domnului”, in sens ca L-a gasit drept cu inima conform citatului: „Domnul se uita la inima” (I Regi 16, 7).

In Vechiul Testament, numele David este o aparitie unica, nefiind cunoscut alt barbat cu acelasi nume. Deriva de la un radical care inseamna „a iubi”, substantivat „iubitul”. Dupa traducerea si propunerea lui Origen, „cel indemanatic la degete” si, conform Sfantului Maxim Marturisitorul, „cel smerit”, cel care se micsoreaza pe sine. In Biblia de la 1914 observam ca primul care rosteste numele lui David este Insusi Dumnezeu, cand i se adreseaza lui Samuel: „Scoala-te si unge pe David, ca acesta este bun” (I Regi, 16, 12).

David era cel mai mic dintre cei opt fii ai lui Iesei Bethleemitul. In aceasta privinta, Sfantul Atanasie cel Mare spune ca „de David nu auzisera nici vecinii, de vreme ce nici marele Samuel nu l-a cunoscut pe el. Ci a cautat sa afle de mai are Iesei vreun fiu”. In genealogia semintiei lui Iuda figureaza doar sapte fii ai lui Iesei, dar probabil unul dintre ei murise. David era balan, cu ochi frumosi si placut la fata (I Regi 16, 12), iar in Biblia din 1914 gasim ca era „placut la vedere Domnului”, in sens ca L-a gasit drept cu inima, conform I Regi 16, 7: „Domnul se uita la inima”.

Scriptura ne arata ce fel de inima cauta Dumnezeu. Prorocul zice: 

„Cautat-au spre rugaciunea celor smeriti si nu a defaimat cererea lor” (Psalmi 101, 18). 

In cartea lui Iov sta scris: „El nu cauta la fata celor mari si nu-Si intoarce ochii Sai de la cei fara prihana” (Iov 34, 19). In alt loc, Insusi Dumnezeu marturiseste zicand: „Catre cine voi cauta, fara numai catre cel bland si smerit cu inima si care se cutremura de cuvintele Mele” (Isaia 66, 2). Inclusiv Preacurata Fecioara zice in cantarea ei: „Ca a cautat Domnul spre smerenia roabei Sale” (Luca 1, 48).

Din aceste citate ale Sfintei Scripturi se poate intelege ca Dumnezeu, mai mult ca spre oricare, cauta spre cei smeriti si blanzi, care implinesc poruncile Lui. Astfel, se vede ca cel care stie cele ascunse ale inimii, Domnul Savaot, mai dinainte cunoscand smerenia si nerautatea acestui fiu al lui Iesei, l-a incununat cu slava si cu daruri. Tocmai despre aceasta cercetare chiar David scrie sub influenta Sfantului Duh: 

„Doamne, cercatu-m-ai si m-ai cunoscut; Tu ai cunoscut sederea mea si scularea. Tu ai priceput gandurile mele de departe. Cararea mea si firul vietii mele Tu o ai iscodit. Si toate caile mele mai inainte le-ai vazut, ca nu este viclesug in inima mea” (Psalmi 138, 1-4).

sursa:doxologia

Rugati'va pentru pace in Ucraina si in intreaga lume

Un apel fratern catre toate Bisericile Ortodoxe, toti crestinii si toti oamenii de buna credinta sa se roage ne'ncetat pentru poporul ucrainean si pentru ca pacea si dreptatea sa stapaneasca in LUME.

†

„Sa ne rugam pentru toti fratii crestini din Ucraina si sa nu uitam de fratii romani din afara Romaniei, care, pe langa drama instrainarii si despartirii de fratii nostri romani, traiesc si tragedia acestui razboi!”

 Privim cu ingrijorare in jurul lumii, in urma evenimentelor recente din Ucraina. Tarile invecinate trec printr'o perioada foarte dificila. Razboiul a inceput.

Sa ne rugam lui Dumnezeu pentru pace in Ucraina si in lume, sa oprim confruntarea sangeroasa si sa fim salvati de la izbucnirea unui nou razboi mondial!

Rugaciune

Doamne Dumnezeul parintilor nostri, Cel bogat in mila si in bunatate, Ziditorule a toata faptura cea vazuta si nevazuta, Domn al Pacii si al Vietii, Oceanul cel nemarginit al Iubirii! Tu L'ai trimis pe pamant, pe Unicul Fiul Tau Cel Iubit, pe Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, care si'a dat viata Sa pentru toata lumea. El ne'a ivatat sa ne iubim unul pe altul si sa nu rasplatim rau pentru rau.

Asculta strigatul robilor tai care cer indurare si pace, pentru tara Ucraina, pentru Biserica Ta si pentru toata lumea. Pentru rugaciunile Presfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria si pentru ale tuturor Sfintilor Tai,

Te rugam, Multmilostive Doamne, iarta'ne noua toata gresala cea de voie si fara de voie si opreste razboiul si mania, potoleste toata rautatea si dezbinarea in tara Ucraina si in tot pamantul. Cu Harul Sfantului Tau Duh imblanzeste inimile oamenelor inraiti, opreste cu Puterea Ta Dumnezeiasca toata lucrarea cea rea a vrajmasilor vazuti si nevazuti care doresc razboaie si stapanire cu nedreptate.

Fa sa fie pace, Doamne, dragoste si buna intelegere in casa noastra, intre conducatorii tarilor si intre toate popoarele. Daruieste'ne intelepciune si dragoste unul catre altul ca in pace sa traim, lumineaza'ne mintea noastra, ca sa te iubim pe Tine din tot sufletul, si pe apropele nostru ca pe noi insine, ca Tu esti Imparatul Pacii si Mantuitorul sufletelor noastre si Tie slava si multumire iti inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Pace va las voua, pacea Mea o dau voua, nu precum da lumea va dau Eu. Sa nu se tulbure inima voastra, nici sa se infricoseze. † (Ioan. 14:27)

Pune Doamne, pace'n lume

Raul si lacrimile sa se curme!

†

Pune Doamne, pace'n tara

Alinare intre popoare!

Rugaciune pentru Romania >>>

Pilda omului lacom si a omului invidios

†

 Pilda omului lacom si a omului invidios

Un imparat avea doi ministri pe care-i pretuia. Insa, fiecare avea cate o patima: unul era invidios si celalalt lacom. Si prin modul lor de manifestare, tulburau lucrurile in imparatie. Si atunci imparatul intelept, a zis ca’i cazul sa’i lecuiasca.

I-a chemat la sine si le-a zis: sa ceara unul dintre voi orice cadou voieste, si i-l voi da bucuros. Celalalt, insa, va primi dublu. 

Amandoi se codeau.
Omul lacom il lasa pe invidios sa ceara ca el, iubitor de bani fiind, sa primeasca dublu. 

Invidiosul, stiind ca n-ar suporta ca lacomul sa primeasca dublu, astepta ca acela sa ceara. 

Pana la urma imparatul l-a provocat pe invidios sa ceara. Iar acesta zise: "Maria ta, scoate-mi un ochi, iar colegului meu scoate-i pe amandoi!"

Colind 🎵 Omul cel cu suflet bun - Grupul psaltic TRONOS

Grupul psaltic TRONOS

 Versuri: COLIND - Omul cel cu suflet bun

 Omul cel cu suflet bun
Cand e seara de ajun,
Se inchina bucuros
Pruncului Iisus Hristos
Pruncului Iisus Hristos.

O, om!... Ce mari raspunderi ai de tot ce faci pe lume

O, om! ce mari raspunderi ai!
tu vei pleca din lume
dar ce ai spus prin scris sau grai
sau lasi prin pilda care-o dai,
pe multi, pe multi mereu spre iad sau rai
mereu o sa-i indrume.

O, om!... Ce mari raspunderi ai
de tot ce faci pe lume
de tot ce spui in scris sau grai,
de pilda ce la altii-o dai
caci ea mereu spre iad sau rai
pe multi o sa-i indrume.

Ce grija trebuie sa pui
in viata ta, in toata
caci gandul care-l scrii sau spui
s-a dus... si-n veci nu-l mai aduni
si vei culege roada lui
ori viu, ori mort, odata.

Ai spus o vorba, vorba ta,
mergand din gura-n gura,
va'nveseli sau va'ntrista,
va curati sau va'ntina,
rodind samanta pusa-n ea
de dragoste sau ura.

Scrii un cuvant... cuvantul scris
e-un leac sau e-o otrava,
tu vei muri, dar tot ce-ai scris
ramane-n urma drum deschis
spre moarte sau spre paradis,
spre-ocara sau spre slava.

Ai spus un cantec, versul tau
ramane dupa tine
indemn spre bine sau spre rau,
spre curatie sau desfrau
lasand in inimi rodul sau
de har sau de rusine.

Arati o cale, calea ta
in urma ta nu piere
e calea buna sau e rea
va prabusi sau va'nalta
Vor merge suflete pe ea
spre cer sau spre durere.

Traiesti o viata... viata ta
e una, numai una
oricum ar fi, tu nu uita
cum ti-o traiesti vei castiga
ori fericire pe vecie
ori chin pe totdeauna.

O, om! ce mari raspunderi ai!
tu vei pleca din lume
dar ce ai spus prin scris sau grai
sau lasi prin pilda care-o dai,
pe multi, pe multi mereu spre iad sau rai
mereu o sa-i indrume.

Deci, nu uita!... Fii credincios
cu grija si cu teama!
sa lasi in urma luminos
un grai, un gand, un drum frumos!
caci pentru toate ne'ndoios
odata vei da seama! Amin

– Sfantul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

Vei sti din experienta ce este iubirea lui Dumnezeu si ce este iubirea de oameni.

†

Cine se teme de pacat acela iubeste pe Dumnezeu; cine are strapungerea inimii acela iubeste mai mult; cine are in suflet lumina si bucurie, acela iubeste inca si mai mult; dar cine are harul in suflet si in trup, acela are iubirea desavarsita. Un astfel de har a dat Duhul Sfant mucenicilor, si el ii ajuta sa indure cu barbatie toate suferintele.

"Cine se teme de pacat, acela  iubeste pe DUMNEZEU"

 Sfantul Cuvion Siluam Athonitul

Daca vrei sa cunosti pe Domnul, smereste'te pana la sfarsit, fii ascultator si infranat in toate, iubeste adevarul si negresit Domnul iti va da sa'L cunosti prin Duhul Sfant; si atunci vei sti din experienta ce este iubirea lui Dumnezeu si ce este iubirea de oameni. Si cu cat mai desavarsita e iubirea, cu atat mai desavarsita e si cunostinta. Iubirea este mica, este mijlocie si este si mare.

sursa:resurse-ortodoxe.ro