Rugaciunea de dimineata a Sfantului Grigorie Palama catre Maica Domnului
†
Fecioara, Stapana, Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce ai nascut pe Dumnezeu Cuvantul cu trup; stiu, cu adevarat stiu, ca nu se cuvine, nici se cade ca eu, cel atata de desfranat, cu ochi spurcati sa vad icoana ta, a celei preacurate, a celei pururea Fecioare, a celei ce ai si trupul si sufletul curat si nespurcat, si sa o sarut cu buze necurate si intinate, sau sa ma rog. Caci cu dreptate este ca de mine, cel desfranat, sa se ingretoseze si sa ma urasca curatia ta. Dar fiindca Dumnezeu, pe care L'ai nascut, S'a facut om, ca sa cheme pe cei pacatosi la pocainta, pentru aceasta am indraznit si eu, sa ma apropii de tine cu lacrimi rugandu'ma. Primeste aceasta marturisire, a greselilor mele cele multe si grele si o du Unuia Nascut Fiului tau si Dumnezeu, rugandu'te Lui ca sa fie milostiv ticalosului si tavalitului meu suflet. Ca de multimea faradelegilor mele sunt oprit a cauta spre Dansul si a cere iertare.
Pentru aceasta, pe tine te pun inainte solitoare si mijlocitoare. Ca multe si mari daruri dobandind eu de la Ziditorul meu Dumnezeu, si uitandu'le pe toate, si nemultumitor aratandu'ma, ticalosul, cu necuviinta m'am alaturat cu dobitoacele fara de minte, si m'am asemanat lor; fiind sarac de fapte bune, bogat de patimi, si plin de rusine, lipsit de dumnezeiasca indrazneala, osandit de Dumnezeu, facandu'ma de plangere arhanghelilor, de ras dracilor, si de uraciune oamenilor, mustrat de constiinta, rusinat de lucrurile mele cele rele si mai inainte de moarte fiind mort, si mai inainte de judecata de sine'mi osandit, si mai inainte de munca cea fara de sfarsit de deznadajduire muncit.
Pentru aceea dar, numai la a ta sprijinire alerg, Stapana, Nascatoare de Dumnezeu, cel ce sunt dator cu nenumarati talanti; cel ce intru dezmierdari cu desfranatele am cheltuit avutia cea parinteasca; cel ce am curvit mai mult decat desfranata; cel ce am facut faradelege mai mult decat Manase; cela ce m-am facut nemilostiv mai mult decat bogatul; cela ce sunt sluga lacoma, vas al gandurilor celor rele, vistierie a cuvintelor celor urate si spurcate, strain de toata fapta cea buna. Miluieste-ma pe mine cel smerit; milostiveste-te spre mine cel neputincios. Mare indrazneala ai la Cel ce s-a nascut din tine. Nimeni nu are putere precum tu, Maica lui Dumnezeu; ca toate le poti, ca ceea ce esti mai presus de toate zidirile si nimic nu iti este tie cu neputinta, numai de vei voi.
Deci, nu trece cu vederea lacrimile mele; nu te intoarce de catre suspinul meu; nu lepada durerea inimii mele; nu rusina nadejdea mea cea catre tine. Ci cu rugaciunile tale cele de Maica, silind pe cea nesilita milostivire a Fiului tau, Cel bun si Dumnezeu, invredniceste-ma pe mine ticalosul si nevrednicul robul tau, sa-mi iau frumusetea mea cea dintai si dintru inceput si sa lepad grozavia patimilor, sa ma slobozesc de pacat si sa ma robesc de dreptate; sa ma dezbrac de spurcaciunea dulcetii celei trupesti si sa ma imbrac intru sfintenia curateniei cele sufletesti; sa mor lumii si sa viez faptei celei bune. Calatorind eu, impreuna calatoreste cu mine; pe mare inotand, impreuna inoata; priveghind, intareste-ma; necajindu-ma, ma mangaie; imputinandu-ma la suflet, imbarbateaza-ma; imbolnavindu-ma, vindecare imi daruieste; nedreptatit fiind, izbaveste-ma; napastuit fiind, indrepteaza-ma; spre moarte primejduindu-ma, degrab alergand ma scoate; vrajmasilor celor nevazuti, in toate zilele de temut ma arata; ca sa cunoasca toti cei ce cu nedreptate ma tiranizeaza, al cui rob sunt eu.
Asa, Preabuna Stapana, Nascatoare de Dumnezeu, asculta ticaloasa mea rugaciune si nu ma rusina de nadajduirea mea cea catre tine, ceea ce esti dupa Dumnezeu nadejdea tuturor marginilor pamantului. Aprinderea trupului meu stinge-o; viforul cel cumplit din sufletul meu, potoleste-l; mania cea amara, imblanzeste-o; trufia si mandria parerii celei desarte, din mintea mea sterge-o; nalucirile cele de noapte ale duhurilor celor viclene si bantuielile cele de zi ale gandurilor cele necurate, din inima mea imputineaza-le; invata limba mea sa graiasca cele de folos; povatuieste ochii mei sa vada drept faptele bune cele adevarate. Picioarele mele indrepteaza-le sa alerge fara impiedicare pe calea cea fericita a poruncilor lui Dumnezeu; mainile mele fa-le sa se sfinteasca ca, cu vrednicie sa le ridic pe ele catre Fiul Cel Preainalt; curateste-mi gura mea ca, cu indrazneala sa-L numesc Tata pe Dumnezeu Cel Infricosat si Prea Sfant; deschide-mi urechile mele ca sa auda simtitor si ganditor cuvintele cele mai dulci decat mierea si fagurul ale Sfintelor Scripturi, si sa vietuiesc dupa dansele intarindu-ma de tine.
Da-mi vreme de pocainta, de intoarcere a gandurilor; de moartea cea naprasna, fereste-ma; osandit de constiinta fiind, izbaveste-ma. Si mai pe urma de toate, fii langa mine la despartirea sufletului de ticalosul meu trup. Sila cea nesuferita, lesnind-o; durerea cea nespusa, usurand-o; stramtoarea cea nemangaiata, mangaind-o; de fata cea intunecata a dracilor, izbavindu-ma; de cercarea cea preaamara a vamesilor celor din aer si stapanitorilor intunericului, slobozindu-ma si zapisele pacatelor mele celor multe rupandu-le, cu Dumnezeu ma imprieteneste, si starii Lui de-a dreapta, celei fericite, la infricosata judecata ma invredniceste; si bunatatilor celor vesnice si nestricacioase, mostean pe mine ma fa.
Aceasta marturisire iti aduc tie, Stapana mea, Nascatoare de Dumnezeu, lumina ochilor mei celor intunecati, mangaierea sufletului meu, folositoarea si nadejdea mea cea dupa Dumnezeu. Pe care cu blandete primeste-o si ma curateste de toata spurcaciunea trupului si a duhului. Si ma invredniceste in veacul acesta de acum fara de osanda sa ma impartasesc cu preasfantul si preacuratul Trup si Sange al Fiului si Dumnezeului tau; iar in cel ce va sa fie, cu cina cea preadulce si cereasca a desfatarii Raiului, unde este locasul tuturor celor ce se veselesc.
Aceste bunatati, dobandindu-le eu nevrednicul, sa slavesc in vecii vecilor preacinstitul si de mare cuviinta numele Fiului si Dumnezeului tau, Cel ce primeste pe toti cei ce se pocaiesc din tot sufletul, pentru tine, ceea ce te-ai facut mijlocitoare si chezasuitoare tuturor pacatosilor. Ca prin tine, Prealaudata si Preabuna Stapana, se mantuieste toata firea omeneasca, laudand si binecuvantand pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea Cea Prea Sfanta si de o fiinta, totdeauna acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!
