Din gura copiilor si a celor ce sug Ti'ai pregatit lauda

†

Rugaciunea sincera a unui copil : Pilda

   🇮ntr-o zi, un preot a auzit o voce in biserica, dar cuvintele nu se intelegeau.

Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, parintele a gasit un copil care spunea ceva, si si-a dat seama seama ca nu-i intelegea cuvintele fiindca, de fapt, copilul repeta alfabetul.

Atunci preotul l-a intrebat:

– De ce tot repeti literele?

– Pai, asa imi fac eu rugaciunea, raspunse copilul.

– Cum asa? Eu aud doar ca spui alfabetul, se mira preotul.

– Da, dar eu am uitat cuvintele rugaciunii si atunci Ii dau lui Dumnezeu literele, ca stie El sa le puna in ordinea care trebuie…

Si vazand arhiereii si carturarii minunile pe care le facuse si pe copiii care strigau in templu si ziceau: Osana Fiului lui David, s-au maniat, †

Si I-au zis: Auzi ce zic acestia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodata n-ati citit ca din gura copiilor si a celor ce sug Ti-ai pregatit lauda? † (Matei 21, 15-16)

Adevar va spun: Cine nu va primi Imparatia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra in ea. Si luandu-i in brate, i-a binecuvantat, punandu-si mainile peste ei” (Marcu 10:15-16).

Pilde crestine-ortodoxe

Lumina soarelui, Lumina Lui

    Intr-o seara, un copil l-a intrebat pe parintele sau:
– Tata, spune-mi, te rog, cum se face ca unii oameni sunt buni si altii rai. De ce nu-s toti la fel?
– E, baiatul meu, vezi tu, toti oamenii sunt fiii lui Dumnezeu. Si asa cum Dumnezeu ne iubeste pe toti, la fel trebuie si noi sa ne iubim unii pe altii, fiindca dragostea Domnului este ca si lumina soarelui. Nu ne lumineaza si ne incalzeste soarele pe noi toti, buni si rai laolalta? Nu?
Sufletele noastre ar trebui sa fie pline de bunatate si iubire. Dar, vezi tu, pacatele fiecaruia sunt asemenea norilor ce nu lasa razele binefacatoare ale soarelui sa treaca. Pacatele sunt norii ce ne intuneca sufletul. Cu cat ai mai multe pacate, cu atat sufletul tau este mai intunecat si lumina dragostei lui Dumnezeu nu-ti poate patrunde in inima.
Sufletul omului este bucatica de cer pe care fiecare o poarta in el. Pe acest cer trebuie sa straluceasca Soarele iubirii – Dumnezeu. Fiul meu, sa te feresti de pacate, caci acestea se aduna si iti intuneca viata, te fac rau si egoist. Cel ce-si pastreaza, insa, sufletul curat, se bucura mereu de dragostea Domnului, de liniste si fericire.

“Nimic nu este atat de firesc pentru noi ca a fi in comuniune cu altii, a avea nevoie unii de altii si a ne iubi unii pe altii”.

Baietelul intelept si catelusul lui

     In vitrina unui magazin de animale era un afis: “Catelusi de vanzare”. Un baietel de 9 ani intra si intreaba care-i pretul unui catelus. Vanzatorul ii raspunde ca pretul este intre 15 si 30 dolari. Baietelul baga mana in buzunar, scoate cateva monezi. Numara 3 dolari … si apoi intreaba: “ - As putea vedea catelusii?” Vanzatorul zambeste. Fluiera, iar din magazin iese afara cateaua si in urma ei 6 catelusi frumosi. Al saptelea catelus… ramase in urma si nu se apropia! Baietelul intreaba: “
– De ce catelusul asta schioapata ? ” Omul ii raspunse ca acesta s-a nascut cu o problema la picior si asa va schiopata toata viata! “
– Acesta-i catelusul pe care-l doresc," a spus baietelul cu bucurie in glas."
– Daca asta e dorinta ta, ti-l dau gratis!
Copilul s-a suparat si a raspuns: “
– Nu-l vreau gratis, pretul lui e la fel ca si a celorlalti catei, iti voi da tot ce am la mine acum, si in fiecare luna iti voi plati 1 dolar, pana voi achita pretul lui intreg!
– Esti sigur ca vrei acest catelus? Doar niciodata nu va putea fugi sau juca sau sari precum ceilalti!
Baietelul s-a aplecat, si-a ridicat putin pantalonul si i-a aratat vanzatorului aparatul de fier ce-i sustinea piciorul stramb.
– Nici eu nu pot alerga, de aceea acest catelus are nevoie de cineva care sa-l inteleaga!Ochii vanzatorului s-au umplut de lacrimi cand i-a spus copilului:
– Ma rog si sper ca fiecare catelus sa aibe pe cineva care sa-l iubeasca, asa precum tu il vei iubi pe acest catelus!

De cele mai multe ori oamenii judeca dupa aparente, dupa lucruri slabe fara sa patrunda in profunzime. In viata nu conteaza cine esti, conteaza ca cineva sa te pretuiasca si sa te iubeasca neconditionat! Un prieten adevarat, este acela care soseste in timp ce ceilalti… dispar! Tineti minte ca Dumnezeu este Cel mai bun Prieten, cand toti oamenii va vor parasi, din slabiciunea lor, El intotdeauna va fi alaturi de tine.

Milostenia

     Intr-o scoala de la tara, la ora de religie, un copil l-a intrebat pe preot, care le vorbea despre mila ca despre prima virtute pe care trebuie sa o avem neaparat ca sa ne mantuim:
– Parinte, dar eu, care sunt sarac si nu am ce darui, cum sa… fac eu milostenie? Daca as avea si eu mai multi bani, as da cu draga inima, dar asa…
– Fiule, nu asta inseamna mila. Uite, de exemplu, ieri dimineata, plecand cu treburi, am vazut-o peste drum pe mama ta, iesind din curte si ajutand pana acasa o batrana, ce se ostenea cu o legatura de lemne. Mai tarziu, am zarit-o iarasi indrumand un calator ce se ratacise si, chiar daca nu l-a putut ospata, un sfat bun si o cana cu apa rece s-au gasit si pentru el. Cand vecina de alaturi a plecat in targ cu treburi, i-a lasat in grija copilul cel mic. Spre seara, cand doi sateni se certau in drum, a iesit si, cu vorbe frumoase, i-a impacat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar daca nu ai bani sa dai si celorlalti, nimic nu te impiedica sa-i ajuti cu atat cat poti.

Nu trebuie sa dai din buzunar, ci din suflet.

“Cu un banut daruit, poti cumpara cerul. Nu fiindca cerul ar fi atat de ieftin, ci fiindca Dumnezeu este atat de plin de iubire. Daca n-ai nici macar acel banut, atunci da un pahar cu apa!” (Sfantul Ioan Gura de Aur).

Casa Domnului

    Intr-o seara de iarna, o tanara familie statea in jurul mesei. Tatal era trist si apasat de griji, iar mama plangea, tinandu-si fata in palme. Fetita lor cea mica, mirata de aceasta situatie, se apropie incet si intreba:.
– Mama, de ce plangi?
– Fata mea, sunt zile grele nu mai avem bani si pentru a putea trai am vandut si casa aceasta frumoasa. Maine va trebui sa ne mutam intr-o casa mult mai mica. De aceea plang, fiindca ne este greu sa plecam din acest loc minunat, unde am trait in liniste atatia ani, si sa ne mutam intr-o casa saracacioasa si ca vai de ea…
– Dar, mama, nu locuieste Dumnezeu si in casa aceea saraca in care ne vom muta?
Mirati de credinta copilei si de adevarul spus de aceasta, parintii au inteles ca, in viata, greutatile si necazurile de orice fel incoltesc sufletului omului, dar credinta si speranta nu trebuie niciodata uitate, fiindca doar cu ele in suflet drumul spinos al vietii e strabatut mai usor.
„Precum mesterul arunca aurul in topitorie si-l lasa a se cerne si a se curata prin foc pana ce straluceste, tot asa si Dumnezeu lasa sufletele omenesti sa fie cercetate de necazuri, pana ce se curata si se lamuresc”.

„De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet” (Sfantul Ioan Gura de Aur).

Cele 4 piersici

    O data, un taran a vrut sa-i incerce pe cei patru fii ai sai. I-a chemat dimineata la el si i-a dat fiecaruia cate o piersica. A plecat apoi la camp, lasandu-i sa-si vada de treburi si sa-si imparta ziua cum cred ei de cuviinta. Seara insa, cand s-a intors, i-a chemat pe toti patru in tinda si l-a intrebat pe cel mai mare:
– Spune-mi, ce-ai facut cu piersica ta?
– Ce sa fac, tatuca, am mancat-o si-ti multumesc. A fost tare buna. Am luat, apoi, samburele, l-am plantat in spatele casei, am udat locul si nadajduiesc sa creasca acolo un piersic frumos si roditor.
– Bine ai facut, baiatul tatii, sunt sigur ca tu o sa ajungi un bun gospodar. Dar tu, ii zise celui de-al doilea, ce-ai facut cu piersica ta?
– Am mancat-o. A fost atat de buna, coapta si frageda…
– Si apoi?
– Pai, am aruncat samburele si m-am dus la mama sa-i mai cer cateva, ca tare bune erau.
– Fiule, zise atunci omul cu intristare in glas, ai grija sa nu ajungi un om lacom ca `lacomul mai mult pierde si lenesul mai mult alearga`. Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? – l-a intrebat taranul si pe cel de-al treilea fiu al sau.
– Nu stiu.
– Cum nu stii, da’ ce-ai facut cu ea?
– Am vandut-o. M-am dus cu ea in targ si am dat-o cu zece bani. Uite-i!
– Fiule, tu sigur o sa ajungi mare negustor, dar ai grija ca nu toate sunt de vanzare in viata; mai ales, nu ceea ce ai primit de la parinti.
In sfarsit, taranul l-a intrebat si pe ultimul baiat, cel mai mic dintre toti.
– Dar tie ti-a placut piersica?
– Nici eu nu stiu, tatuca.
– Cum, si tu ai vandut-o?
– Nu, tata. Eu m-am dus in vizita la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, si i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea si mi-a multumit din suflet.
Cu lacrimi in ochi, tatal si-a luat copilasul pe genunchi si I-a spus:
– Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar stiu ca, indiferent ce drum vei urma vei fi un bun crestin si asta e tot ce conteaza.

Iisus Hristos: „Lasati copiii sa vina la Mine!” (Sfanta Scriptura)

Al patrulea mag

Exista o poveste veche, care spune ca, de fapt, au fost patru magi care doreau sa se inchine Mantuitorului, la nasterea Sa. Cel de-al patrulea si-a vandut tot ce avea si, cu banii obtinuti, a luat trei pietre scumpe: un safir, un rubin si o perla, pe care sa le duca in dar Mantuitorului. Grabindu-se sa ajunga in Babilon, unde il asteptau cei trei magi, acesta a intalnit pe drum un om ranit, pe care nimeni nu il ajuta. L-a dus pe bietul om la un doctor caruia i-a dat safirul pentru a-l ingriji pe bolnav pana ce se va insanatosi complet. Toate acestea l-au intarziat. Cand a ajuns la locul intalnirii, magii plecasera deja fara el, insa nu s-a descurajat, ci si-a continuat drumul singur, calauzit de steaua ce-l ducea spre Bethleem. Ajuns aici, a aflat ca magii L-au gasit deja pe prunc, ca soldatii lui Irod omoara toti copiii nou-nascuti si ca Sfanta Familie a plecat spre Egipt, pentru a se feri de mania regelui. Chiar in fata sa, un soldat incerca sa-i smulga unei tinere femei copilul pentru a-l omori. Femeia isi apara cu disperare pruncul. Magul i-a aratat soldatului necrutator rubinul si i-a spus:
– Lasa copilul sa traiasca si iti voi da aceasta piatra scumpa. Nimeni nu va afla de targul nostru.
Ademenit de nestemata, soldatul a luat piatra, indepartandu-se grabit. Tanara femeie i-a multumit strainului cu lacrimi de bucurie si recunostinta.
Acesta s-a hotarat sa-L caute mai departe pe Mantuitor. Acum, mai avea un singur dar, perla. A plecat si el spre Egipt, unde, ani de zile, L-a cautat pe Iisus, insa fara nici un rezultat. Dupa 30 de ani, a aflat ca undeva, in Palestina, Mantuitorul propovaduieste Evanghelia. Bucuros ca, in sfarsit, stie unde Il poate gasi, s-a grabit spre Iudeea. Ajuns la Ierusalim, spre seara, a aflat ca Iisus Hristos este rastignit pe Dealul Capatanii. S-a grabit magul spre locul acela cu dorinta sa-L vada in viata pe Mantuitor, sa-I duca darul sau pe care il pastrase de atata timp. Insa, prin fata lui au trecut doi soldati romani ce duceau in sclavie o tanara evreica. Oprindu-i, magul le-a spus:
– Daca ii dati drumul fetei, va daruiesc aceasta perla. O puteti vinde si imparti banii. Veti castiga mult mai mult lasand fata libera.
Lacomi, soldatii au luat perla, eliberand-o pe tanara, care, plangand de fericire, nu stia cum sa-i multumeasca strainului. Dar magul, rugandu-se cerului sa-L vada macar o clipa pe Mantuitor, se grabea spre Golgota. Acum, nu mai avea nimic. Ii era rusine sa se inchine Imparatului imparatilor fara nici un dar. Insa, cand a ajuns langa Cruce, Mantuitorul S-a uitat drept spre el si i-a spus:
– In sfarsit, ai venit. Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri…
– Bine, dar nu mai am nimic, ce Ti-am adus eu ? – a intrebat mirat magul.
– Tot ce duceai cu tine ai dat celor neajutorati. Dandu-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tau a ajuns la Mine si, iti spun, ca el este cel mai insemnat, caci, acela care Il iubeste pe Dumnezeu, ii iubeste pe oameni.

Cine nu cauta nevoile celorlalti spre a fi de folos cu ce poate, nu va gasi multumire si bucurie, nu va afla adevarata viata. Cu cat te apropii mai mult de oameni, cu atat esti mai aproape de Dumnezeu.