Rugaciunea Domnului nostru Iisus Hristos in Gradina Ghetsimani

†

Rugaciunea rostita de Iisus Hristos in Gradina Ghetsimani

 

  

Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta, dar nu precum voiesc Eu, ci precum voiesti Tu (Matei 26, 39).

 Aflam din Sfanta Scriptura ca Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, avea locul preferat de rugaciune in gradina Ghetsimani, loc a carui nume inseamna „presa de ulei“ si care se afla in estul Ierusalimului, nu departe de Templu.

 Domnul Iisus a ales aceasta gradina ca loc unde sa'si traiasca ultimele Lui clipe inainte de'a fi prins, judecat, condamnat si rastignit. Domnul Iisus a dat in gradina Ghetsimani, cea mai mare lupta a vietii sale pamantesti. In noaptea aceea, acolo, a avut loc apogeul suferintelor Domnului Iisus. In acest fel, Ghetsimani a devenit un nume ce semnifica un loc al unei imense suferinte si al unui extraordinar curaj al supunerii (Mat. 26, 36-46).

 Urmarind textul biblic specificat mai sus, aflam ca Domnul Iisus dupa ce a celebrat Pastele, a plecat impreuna cu ucenicii sai in gradina Ghetsimani. Din grupul de ucenici a ales pe Petru, Iacov si Ioan, si s'au indepartat in adancul gradinii. Acolo, le'a spus ca „sufletul Lui era cuprins de o intristare de moarte“, rugandu'i sa vegheze pana El se va intoarce. In timp ce Domnul Iisus vorbea cu Tatal in rugaciune, cei trei ucenici au adormit, fiind cuprinsi de un somn adanc. In rugaciunea Domnului Iisus care a avut loc, s'a dat cea mai mare batalie spirituala posibila. Sa vedem in ce a constat acea lupta:

Video: Rugaciunea spusa de Iisus Hristos in Gradina Ghetsimani

 A ajuns intr'un chin ca de moarte, si a inceput sa Se roage si mai ferbinte; si sudoarea I se facuse ca niste picaturi mari de sange, care cadeau pe pamant

ne spune Evanghelistul (Luca. 22, 44)

Nu frica de moarte a fost ceea ce a dus la o asemenea stare agonizanta, ci durerea sufleteasca a Domnului pentru vina omenirii pe care urma sa o ia asupra Lui. Domnul Iisus a stiut ca va fi arestat, crucificat, si omorat, dar si ca a treia zi va invia. Implorarea Tatalui Ceresc prin cuvintele, 

Daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta

 Ne arata legatura lui Iisus cu Dumnezeu Tatal, la care toate lucrurile sunt posibile. Domnul Iisus stia foarte bine ca aceasta cerinta era contrara cu planul etern de mantuire al Tatalui, dar El si'a exprimat emotiile omenesti, in mod onest, fiind intr'un trup uman ca si noi. Si totusi, impotriva dorintelor naturale si umane, ascultarea si supunerea Lui au fost depline. El (ca om) ar fi preferat sa I se fi indepartat paharul, ar fi preferat sa ocoleasca suferinta si crucea. Dar singura modalitate a Tatalui de a mantui omenirea din pacat a fost aceea a unei jertfe perfecte care sa poata plati pentru toate pacatele omenirii, si numai Insusi Dumnezeu Fiul putea sa fie aceasta jertfa, o jertfa de sange inestimabila. 

„Pe El, Dumnezeu L'a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jerfta de ispasire..“, „caci fara varsare de sange, nu este iertare“ ne spune Apostolul Pavel in Romani 3, 25 si Evrei 9, 22.
In momentele acelea deosebit de intense din gradina Ghetsimani, cu toate ca Mantuitorul Iisus Hristos a vazut ca lucrarea de mantuire a omenirii era asa de grea, era asa de mare, inspaimantator de mare, incat L'a facut pentru o clipa chiar pe El sa dea inapoi, atunci, cum se spune asa de frumos, 

Iisus s'a cununat in duh cu moartea.

  Acum el se incredinteaza cu totul lui Dumnezeu'Tatal si este gata sa'I implineasca voia nu numai ca Fiu, ci si ca om desavarsit. Iisus este acum linistit sufleteste, impacat cu Sine Insusi si deplin stapan pe voia Sa omeneasca. Prin puterea rugaciunii, El biruise inca odata ispita celui rau, care'L incercase dupa Botez si care, atunci, se departase de El numai pentru o vreme (Luca 4, 13). E gata pentru Patimi. Zbuciumul firii Sale umane a incetat cu desavarsire. El se supune de buna voie mortii pe care n'o merita si merge senin spre chinuri si Rastignire.

 De aceea, cand se inapoiaza langa ucenici si'i gaseste cuprinsi de somn, nu'i mai mustra, ci'i lasa cu bunatate sa se odihneasca o vreme, priveghind asupra lor ca un parinte intelegator si bun. Vremea este insa extrem de scurta. Dinspre valea Cedronului, pe aleea ce duce in Ghetsimani, cei nelegiuiti vin spre Dansul cu arme, lumini de torte si faclii. Sosise ceasul ca Fiul Omului sa se dea in mainile pacatosilor, spre a fi osandit la moarte pe Cruce. De aceea, Domnul trezeste pe ucenici, spunandu'le: 

Sculati'va, sa mergem! Iata, s'a apropiat cel ce  M'a vandut. (Marcu 14, 42).

Rugaciunea spusa de Iisus Hristos in Gradina Ghetsimani 

 Sf. Sofronie Saharov

Powered by RedCircle

 Personalitatea arhimandritului Sofronie Saharov (1896-1993) poate fi cel mai exact caracterizata prin cateva cuvinte: Ucenicul si legatarul testamentar al Sfantului Siluan Athonitul. Ajuns la Athos dupa o perioada de cautari estetice, ca artist avangardist, si religioase, concretizate in experiente de tip yoga si budist, si studii teologice abandonate, descopera in Sfantul Munte, sub indrumarea exceptionala a staretului Siluan, adevarata viata mistica de asceza si rugaciune dupa care aspira de mult.

Volumul de fata este o sinteza a invataturii si practicii rugaciunii asa cum s'au cristalizat acestea in traditia duhovniceasca a Bisericii Ortodoxe si asa cum arhimandritul Sofronie le'a trait si practicat in intreaga sa viata. Scris pentru omul framantat al secolului XX, acest veritabil catehism duhovnicesc evidentiaza in primul rand unitatea indisolubila a experientei ecleziale ortodoxe, in acelasi timp biblica si mistica, dogmatica si liturgic-sacramentala. In aceasta perspectiva, rugaciunea inceteaza de a mai fi o simpla tehnica de meditatie subiectiva, intelectuala, si devine ontologie in act, arta suprema cu forta restauratoare, de refacere a frumusetii si integritatii originare a omului si a intregii fiinte in comuniunea cu Dumnezeul Personal al Revelatiei Bisericii.