Ce trebuie sa stii despre sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

†

  

 Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt sarbatoriti in fiecare an pe 29 iunie. Sfintii Petru si Pavel sunt praznuiti impreuna pentru ca au murit in aceeasi zi, de 29 iunie a anului 67 d. Hr. Insa, cei doi apostoli au primit moarte martirica in mod diferit: Pavel, pentru ca era cetatean roman, a fost omorat prin decapitare, iar Petru a fost rastignit cu capul in jos.

Sfantul Apostol Petru

  Sfantul Apostol Petru, numit la nastere Simon, era din orasul Betsaida (situat pe malul nordic al lacului Ghenizaret, astazi localitatea El Aradsch in Siria) si era fratele Sfantului Apostol Andrei. Din Sfanta Scriptura aflam ca in momentul in care Petru si-a inceput activitatea era casatorit. Nu avem informatii despre sotia sa, desi din textul de la Corinteni 9, 5, putem deduce ca aceasta il insotea in calatoriile sale misionare.

Cum devine Sfantul Petru, apostol al lui Hristos?

  Sfantul Petru afla ca Iisus este Mesia de la fratele sau, Andrei. Mantuitorul ii va schimba numele din Simon in Chefa ("piatra" in aramaica), de unde numele de Petru in greaca si latina.

  Evanghelistul Luca ne descopera ca Petru devine ucenicul lui Hristos, dupa ce a avut parte de o pescuire minunata (desi se ostenise toata noaptea si nu pescuise nimic, la indemnul Mantuitorului arunca mrejele in apa si umple corabia cu pesti). Acesta este momentul in care Petru renunta la tot ce avea si il urmeaza pe Hristos, devenind "pescar de oameni".

  Petru marturiseste dumnezeirea lui Hristos in Cezareea lui Filip: "Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Cel viu", atunci cand Mantuitorul i-a intrebat pe ucenici cine crede ca este El. 

 Cu toate ca este laudat de Hristos pentru acest raspuns: 

 Fericit esti, Simone, fiul lui Iona, ca nu trup si sange ti-a descoperit tie aceasta, ci Tatal meu cel din ceruri. Si eu iti spun tie, ca tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi biserica mea si portile iadului nu o vor birui pe dansa. Si-ti voi da tie cheile imparatiei cerurilor, si orice vei lega pe pamant, va fi legat si in ceruri si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri (Matei 16, 13-19)

 Se leapada de El de trei ori in timpul Patimilor. Primeste iertarea pentru aceasta lepadare, dupa Invierea Mantuitorului din morti, cand il intreaba daca Il iubeste. Datorita pocaintei sale, se invredniceste de atata putere dumnezeiasca, incat bolnavii se vindecau si atunci cand se asezau in umbra lui.

  Apostolul Petru a fost prezent la invierea fiicei lui Iair, la Schimbarea la Fata a Domnului pe muntele Tabor, in Gradina Ghetsimani a scos sabia sa-L apere pe Iisus, a facut parte din primii ucenici care au venit la mormantul Mantuitorului, dupa ce femeile mironosite au vestit invierea Sa; a predicat in ziua  Cincizecimii, iar in urma predicii sale s-au botezat trei mii de persoane si a propovaduit Evanghelia in Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Asia, Bitinia si Roma. S-a savarsit la Roma, prin moarte martirica, alaturi de Sfantul Pavel, in timpul persecutiei lui Nero. Dupa propria lui dorinta a fost rastignit cu capul in jos si a fost inmormantat pe dealul Vatican.

Scrierile Sfantului Apostol Petru

  De la Sfantul Apostol Petru avem opt cuvantari pastrate in Faptele Apostolilor si doua epistole care ii poarta numele. Prima epistola a fost scrisa din Babilon (anul 63-64), iar a doua, de la Roma in anul 67.

Sfantul Apostol Pavel

  Sfantul Apostol Pavel s-a nascut intr-o familie de evrei, in jurul anului 7, in Tarsul Ciliciei. La nastere a primit numele de Saul. Sfantul Pavel si-a desavarsit educatia sub indrumarea rabinului Gamaliel. Facem precizarea ca Pavel nu L-a intalnit pe Mantuitorul in timpul activitatii Sale pamantesti. A fost martor ocular al martirizarii Sfantului Stefan, pazind hainele celor care il loveau cu pietre.

Cum devine Sfantul Pavel, apostol al lui Hristos?

  Pavel devine unul din cei mai aprigi aparatori ai legii mozaice. S-a alaturat cu multa ravna celor care incepusera sa-i persecute pe crestini. In drum spre Damasc, unde se indrepta pentru a-i aresta pe crestinii de acolo si a-i aduce la Ierusalim spre a fi judecati, Hristos i se arata, invaluit de o lumina stralucitoare, atragandu-i atentia ca cei persecutati nu sunt doar crestinii, ci El insusi. Pavel lovea in crestini, dar suferea Hristos. Lovea in trup si striga capul acestuia - Hristos.  Asa se face ca Pavel ajunge sa vorbeasca despre Biserica lui Hristos ca fiind un trup, al carui cap este El. In urma acestei descoperiri are loc schimbarea sa - din persecutor devine marturisitor al crestinismului. Este botezat de Anania, episcopul Damascului, schimbandu-i-se numele din Saul in Pavel.

  Dupa o perioada de trei ani in Arabia, merge in Antiohia Siriei, de unde intreprinde cele trei calatorii misionare, intre anii 45-58.

  Sfantul Apostol Pavel este prins de iudei in Ierusalim, in anul 58. Este tinut in temnita timp de doi ani in Cezareea Palestinei. Pentru ca avea cetatenie romana este dus la Roma spe a fi judecat de imparat. La Roma a petrecut doi ani intr-o casa inchiriata, pazit de un ostas roman. Este eliberat in anul 63. A fost martirizat in anul 67, in timpul imparatului Nero prin decapitare, in acelasi timp cu Petru.

Scrierile Sfantului Apostol Pavel

  De la Sfantul Apostol Pavel ne-au ramas 14 Epistole: Epistola intai catre Tesaloniceni (Corint, in anul 52); Epistola a doua catre Tesaloniceni (Corint, 52); Epistola catre Galateni (Efes, 54); Epistola intai catre Corinteni (Efes, 56); Epistola a doua catre Corinteni (Macedonia, 57); Epistola catre Romani (Corint, 58); Epistola catre Efeseni (Roma, 62-63); Epistola catre Filipeni (Roma, 62-63); Epistola catre Coloseni (Roma, 62-63); Epistola catre Filimon (Roma, 62-63); Epistola catre Evrei (Roma, 63); Epistola intai catre Timotei (Macedonia, 63); Epistola catre Tit (Macedonia, 65); Epistola a doua catre Timotei (Roma, 66), considerata ca fiind "testamentul spiritual" al Sf. Apostol Pavel.

Sfintii Apostoli Petru si Pavel / asemanari si deosebiri

  Sfantul Apostol Petru a fost chemat la apostolie dupa fratele sau Andrei, insa este primul in listele Noului Testament, in vreme ce Sfantul Apostol Pavel a fost cel din urma chemat la indeplinirea acestei slujbe dumnezeiesti.

  Sfantul Apostol Petru a fost nedespartit de Hristos in tot timpul activitatii Sale pamantesti, pe cand Sfantul Apostol Pavel nu L-a cunoscut pe Hristos in vremea propovaduirii Sale.

  Petru a fost casatorit, Pavel necasatorit.

  Sfantul Apostol Petru a fost ales si chemat la apostolie din lumea oamenilor simpli si saraci - el fiind pescar de meserie - iar Sfantul Apostol Pavel a fost dintre toti apostolii omul de cea mai inalta cultura.

  Sfantul Petru oscila intre intronarea ritualismului mozaic, cand se afla in prezenta crestinilor proveniti dintre iudei, si relativizarea acestuia, cand era in compania crestinilor proveniti dintre pagani, pe cand Pavel a luptat pentru neimpunerea prescriptiilor mozaice crestinilor (la sinodul 50 de la Ierusalim s-a hotarat si neobligativitatea Legii Vechi a taierii imprejur).

  Petru a avut de rascumparat lepadarea lui de Iisus, iar Pavel ratacirea lui si prigoana crestinilor.

  Dincolo de toate aceste deosebiri, asemanarea lor sta in pocainta, in propovaduirea invataturii lui Hristos si in primirea mortii cu bucurie pentru credinta in El.

La multi ani celor ce poarta numele Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.

Sfintii Apostoli Petru si Pavel, ocrotitorii penitenciarelor din Romania

In 1993 si 1997 s-au semnat doua protocoale intre Patriarhia Romana si Ministerul Justitiei privind desfasurarea asistentei religioase in sistemul penitenciar romanesc. Potrivit acestor protocoale, Sfintii Apostoli Petru si Pavel au fost declarati ocrotitorii penitenciarelor din Romania. Totodata, prin Legea 293 din 28 iunie 2004, ziua de 29 iunie este proclamata zi a personalului din sistemul administratiei penitenciare. 

 Troparul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Cei ce sunteti intre apostoli, mai intai pe scaun sezatori si lumii invatatori, stapanului tuturor rugativa, pace lumiii sa daruiasca si sufletelor noastre mare mila.

Condacul:

Pe cei ce impreuna cu oamenii s-au aratat mai inainte ingereste cugetand, si acum cu ingerii fiind, cu cantari ingeresti si lui Dumnezeu cuvioase, sa laudam pe intai statatorii Apostolilor, ca pe cei ce sunt izbavitorii sufletelor noastre, strigand: Bucurati-va Petru si Pavele, Apostolilor! sursa:crestinortodox.ro

Lasati-I Lui toata grija voastra, caci El are grija de voi.

   Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi.

†

   Lasa-ti toate grijile în seama lui DUMNEZEU, pentru ca lui DUMNEZEU îi pasa de tine.

1 Peter 5 : 7

   Rugaciunea Domnului nostru Iisus Hristos in Gradina Ghetsimani

†

Rugaciunea rostita de Iisus Hristos in Gradina Ghetsimani

 

  

Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta, dar nu precum voiesc Eu, ci precum voiesti Tu (Matei 26, 39).

 Aflam din Sfanta Scriptura ca Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, avea locul preferat de rugaciune in gradina Ghetsimani, loc a carui nume inseamna „presa de ulei“ si care se afla in estul Ierusalimului, nu departe de Templu.

 Domnul Iisus a ales aceasta gradina ca loc unde sa'si traiasca ultimele Lui clipe inainte de'a fi prins, judecat, condamnat si rastignit. Domnul Iisus a dat in gradina Ghetsimani, cea mai mare lupta a vietii sale pamantesti. In noaptea aceea, acolo, a avut loc apogeul suferintelor Domnului Iisus. In acest fel, Ghetsimani a devenit un nume ce semnifica un loc al unei imense suferinte si al unui extraordinar curaj al supunerii (Mat. 26, 36-46).

 Cand sunt slab, atunci sunt tare

†

In momentul in care eu imi vad si-mi accept slabiciunea, Îi fac loc lui Dumnezeu sa lucreze in mine.

 parintele Constantin Sturzu.

Epistola a doua catre Corinteni

Capitolul 12

Si pentru ca sa nu ma trufesc cu bogatiad descoperirilor, datu-mi-s’a mie un ghimpe in trup, un inger al Satanei sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesce. † Pentru aceasta de trei ori L-am rugat pe Domnul, ca sa-l indeparteze de la mine; † si mi-a zis: De-ajuns iti este harul Meu, caci puterea Mea intru slabiciune se desavarseste! Asadar, foarte bucuros ma voi lauda mai degraba intru slabiciunile mele, pentru ca’ntru mine sa locuiasca puterea lui Hristos. † De aceea ma bucur in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos; caci cand sunt slab, atunci sunt tare…†

PILDA CRESTINA-ORTODOXA 

 „Te caut, nu Te simt, dar Te intalnesc mereu „


In miezul unei nopti de primavara, un tanar crestin-ortodox, care se ruga in fata unui altar, in genunchi, langa cateva icoane si carti sfinte, intr-o camaruta mica foarte saracacioasa, atat de umila, incat avea o gaura mare in tavan si era neincalzita si neelectrificata, printre lacrimi, aprinzand 7 lumanari, deznadajduit din cauza faptului ca niciodata nu L-a putut simti pe Dumnezeu, desi dintotdeauna L-a cautat, a inceput sa se roage timid: „Doamne, daca intr-adevar existi, permite-mi sa Te simt, sa Te intalnesc, sa Te gasesc; Doamne, vorbeste-mi!” Afara a inceput sa ploua; picaturile de ploaie acompaniau suav o pasare, care s-a oprit din zbor in dreptul ferestrei camerei baiatului, cantand, insa baiatul nu a auzit-o. Dumnezeu, astfel, i-a „vorbit”!
Neauzind nimic, tanarul s-a rugat iar: „Doamne, vorbeste-mi!” Si pasarea a ciocanit de trei ori geamul, atat de puternic, incat sunetul a rasunat in toata camaruta lui, dar baiatul nu a ascultat-o. Era prea concentrat sa auda doar ce considera el ca trebuind. Dumnezeu, astfel, i-a „vorbit” a doua oara.
Cu durere in suflet tanarul a murmurat in tihna: „Doamne, Te implor, vorbeste-mi!”. Vantul a inceput sa bata lin, afara, parand a fi o adevarata simfonie, la patrunderea lui printre crapaturile ferestrei macinate de trecerea timpului, dar baiatul nu i-a dat importanta cuvenita, ci l-a tratat cu ignoranta. Se astepta la altceva. Dumnezeu, astfel, i-a „vorbit” pentru a treia oara!
Stingand 3 lumanari, trist, tanarul a spus cu voce parca lipsita de viata: „Doamne, arata-mi-Te, vreau sa Te vad!”. Pasarea a zburat de la geamul lui. Un fulger a brazdat toata bolta cereasca, dar tanarul nu a observat maretia lui. Dumnezeu, astfel, i s-a „aratat”!
Nedumerit, tanarul a inceput sa strige fierbinte, printr-o ruga launtrica: „Doamne, Dumnezeul meu, lasa-ma sa Te miros!”. O floare de pe icoana Sfintei Treimi a cazut langa genunchii baiatului, iar nectarul ei s-a imprastiat pe hainele lui. El, insa, nu i-a perceput mirosul imbietor. Astepta altceva. Dumnezeu, astfel, S-a lasat „mirosit”.
Stingand inca 2 lumanari, tanarul continua sa converseze cu Dumnezeu: „Pana cand ma vei lasa zadarnic, sa Te chem, oare vrei putina credinta-n Tine sa mi-o pierd? Doamne, vreau sa Te intalnesc, sa Te gasesc, sa pun mana pe Tine, sa Te ating!”. Prin gaura din tavanul camarutei sale, dintr-un stup, din podul casei, veni pe aripile aerului o albina si se puse pe umarul drept al baiatului, dar el a lovit-o cu mana stanga; a gonit fragila insecta. Dumnezeu, astfel, S-a lasat „atins”!
Apasat de o profunda povara, pe baiat l-a cuprins somnul, dar in ultimul moment a apucat sa stinga inca o lumanare si sa mai spuna cateva cuvinte, inainte sa adoarma: „Doamne, Doamne, Doamne, lasa-ma sa Te gust!”. Adormi, gemuit fiind langa altar, cu capul sub candela care ardea palpaind. O picatura de untdelemn din candela s-a scurs usor si a cazut pe obrazul lui. S-a prelins si a ajuns in gura baiatului. Pulsul inimii lui s-a accelerat, iar tanarul s-a trezit avand in gura un gust dulce parfumat, dar nu l-a simtit, pentru ca s-a grabit sa se puna in pat, pentru a-si continua somnul. Dumnezeu, astfel, S-a lasat „gustat”!
Ajuns in pat si continuandu-si somnul, baiatul a avut un vis: S-a visat pe el insusi, in fata altarului, in genunchi, vorbind cu Dumnezeu, si spunandu-i: „Nu Te simt, Doamne, nu Te intalnesc, nu Te gasesc, cred ca nu existi, sau daca existi m-ai parasit, nu ma mai iubesti”. Cuvintele lui au fost urmate de un vuiet puternic. Dintr-o data un inger frumos foarte, a aparut stand langa singura lumanare, care inca mai ardea, si i-a spus, privindu-l: „Baiatule, eu sunt Rafael, unul din cei sapte sfinti ingeri, care ridica rugaciunile oamenilor dreptcredinciosi si le inalta inaintea slavei Celui Sfant. Am fost trimis la tine de Cel Preainalt. Nu te teme! Eu iti voi spune ce-mi este ingaduit, iar tu vei pastra toate cuvintele mele in inima ta. Binecuvanteaza-l pe Dumnezeu, slaveste-L si cunoaste slava Lui; marturiseste inaintea tuturor celor vii ce a facut El pentru tine. Dar ce a facut El pentru tine, in aceasta noapte? La toate rugaciunile ti-a raspuns, dar tu nu ti-ai dat seama. De ce? Nu ti-ai lasat inima si trupul sa-L simta pe Dumnezeu, doar pentru ca mintea ta nu a inteles felul in care El ti s-a facut cunoscut. L-ai fi simtit daca ai fi avut iubire si credinta puternice, in inima si suflet, pentru ca cel care iubeste si crede in El, cu adevarat, nu are cum sa nu-L simta, de vreme ce Dumnezeu este iubire. Dar tu ai avut indoieli si, mai mult decat atat, ai indraznit chiar sa ceri semne de la Dumnezeu, ispitindu-L. Le-ai primit pe toate, baiatule, dar, chiar si asa, tu nu le-ai inteles. Iubirea de oameni a lui Dumnezeu, insa, este mare. Priveste catre icoana Sfintei Treimi”. Tanarul, vizibil uimit de cuvintele Sfantului Inger, se uita catre icoana. O voce blanda si-a facut simtita prezenta, rezonand din spatele icoanei, care era total invaluita intr-un nor de lumina alba-aurie: „Fiule, ii zise vocea, nu te teme, Eu stiu demult ca inima ta geme. Eu sunt Dumnezeu, Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul, Cel dintai si Cel de pe urma; Eu exist! Nu te-am uitat, nu te-am parasit. Sa nu crezi ca as putea sa te uit vreodata, ca as putea sa te parasesc. Langa tine sta mereu unul dintre ingerii Mei, la fiecare pas al tau. Sa nu te simti singur niciodata, ai toata dragostea Mea”. Pe baiat il bufni plansul. Dumnezeu continua sa-i vorbeasca: „ Fara credinta, dar, nu este cu putinta sa fii placut Mie, caci cine se apropie de Mine trebuie sa creada ca Eu exist si ca Ma fac rasplatitor celui care Ma cauta „. Dar ce este credinta, Doamne, intreba baiatul, caci eu am trait tot timpul cu senzatia ca am credinta in Tine?! „ Credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute. Altfel spus este increderea sau crezarea in ceva nevazut ca si cum ar fi vazut, si dorirea si sperarea celor asteptate ca si cum ar fi de fata, ca si cum ar fi primite. Oh, fiule, credinta ta in Mine a fost prea mica si nestatornica. Te-ai indoit de existenta Mea. Sa stii ca daca as fi dorit, Eu as fi putut pur si simplu sa apar in fata ta, in trecut, pentru a demonstra ca exist, insa daca as fi facut acest lucru, tu nu ai mai fi avut nevoie de credinta. Fericiti sunt cei ce nu au primit nicio dovada a existentei Mele, dar au crezut in Mine!
Fiule, exista o multime de dovezi cu privire la existenta Mea. Biblia, Cuvantul Meu, spune: „ Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria. Ziua zilei spune cuvant, si noaptea noptii vesteste stiinta „ (Psalmul 19:1, 2). Asadar, minunatiile naturii demonstreaza existenta Mea, tocmai de aceea Eu ti-am trimis pasarea, albina, fulgerul…; semnele de la Mine. Prin ele M-am revelat tie, dar tu nu te-ai asteptat la o altfel de revelatie, tocmai de aceea nici nu le-ai luat in seama. Nu Ma poti vedea, intelege, fiule, pentru ca Eu locuiesc in lumina neapropiata. Pe Mine nu M-a vazut niciun om, niciodata, nici nu M-a inteles. A incerca sa Ma vezi, sa Ma intelegi, sa Ma atingi, iti este si iti va fi intotdeauna cu neputinta. Acum stii ca Eu exist, insa. Credinta ta prea mica in Mine s-a transformat in convingere. Cunoaste-Ma si vorbeste despre Mine prin antinomie, pe cale apofatica si pe cale catafatica. Calea apofatica inseamna sa Ma cunosti prin negatie, evitand sa gandesti si sa spui ceva despre Mine, din toate ce nu pot fi gandite si spuse. Eu sunt necuprins, nemarginit, necunoscut pe calea ratiunii, caile Mele sunt necercetate si nepatrunse. Calea catafatica inseamna sa recunosti si sa sustii existenta Mea prin afirmatii: Dumnezeu este bun, atotputernic, intelept, milostiv si asa mai departe. Eu, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, adica Cel viu, Singurul, dar in trei ipostasuri: Tatal si Fiul si Sfantul Duh, Care lucrez in creatia Mea, Eu, Care M-am revelat lui Moise, in rugul aprins, Ma fac cunoscut prin opera Mea, prin tot ce exista si am creat numai de natura pozitiva, caci nu Eu am creat raul, dar sunt de necunoscut in fiinta Mea. Prin opera Mea, Eu pot fi numit creator, dar prin fiinta Mea nu am nume grait, pentru ca sunt de negrait. Apropie-te intotdeauna de Mine, in mister divin, fiind multumit sa Ma intalnesti si sa realizezi, in acelasi timp, neputinta mintii umane de a Ma intelege. Te iubesc!”.
Vocea si norul de lumina aurie disparura. Ingerul Rafael a zambit, a stins ultima lumanare aprinsa, cea de-a saptea, si, indata, visul baiatului a luat sfarsit.
Era dimineata! Trezit din somn, tanarul si-a adus aminte de visul pe care l-a avut si se simtea pe deplin fericit ca Dumnezeu i-a vorbit. Cuprins de o iubire de nedescris, s-a dat jos din pat, s-a spalat pe fata, s-a imbracat si a inceput sa faca metanii in fata altarului, in semn de recunostinta. Era convins de existenta Celui pe Care l-a cautat mult timp si pe Care l-a intalnit tot de atatea ori, insa fara sa realizeze. In timpul celei de-a treia metanii a observat Biblia deschisa, desi tot timpul era inchisa, pentru ca asa obisnuia sa o lase. S-a oprit, si a inceput sa citeasca: „De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat imparatia cerurilor. Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este. Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura. Ci adunati-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura. Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta. Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri” (Matei 4:17; 5:44, 45, 48; 6:19-21; 7:21). Emotiile l-au invadat. O lacrima i s-a scurs din ochiul drept, gadilandu-i si umezindu-i pielea uscata. A inchis gentil Biblia, a pus-o pe altar, si a deschis fereastra, ca sa admire frumusetea diminetii. O adiere de vant l-a mangaiat. A inchis fereastra si, din nou, a observat Biblia deschisa. A luat-o in brate si a inceput sa citeasca: „”Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta”. Aceasta este cea dintai porunca. Iar a doua e aceasta: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Mai mare decat acestea nu este alta porunca” (Marcu 12:30, 31). Uluit de ce a citit, a inchis Biblia, a pus-o pe altar si a plecat afara, contempland la cele citite. Ajuns afara un gand ii tot reverbera insistent in minte: „intoarce-te in camera ta, degraba, intoarce-te”. S-a intors si a observat pentru a treia oara consecutiv Biblia deschisa. S-a pus in genunchi, fiind oarecum speriat de ce i se intampla, si a inceput sa citeasca: „Atunci Iisus a zis ucenicilor Sai: Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Ca cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde; iar cine isi va pierde sufletul pentru Mine il va afla. Pentru ca ce-i va folosi omului, daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau? Caci Fiul Omului va sa vina intru slava Tatalui Sau, cu ingerii Sai; si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele sale „ (Matei 16:24-27). Un fior cald l-a traversat din cap pana in picioare. Atunci a inteles ca Dumnezeu a facut in asa fel, incat Biblia sa se deschida in numele Sfintei Treimi, ca el sa citeasca unele dintre cele mai importante versete, cu scopul de a-si da seama ce sa faca mai departe cu viata lui.
Emotionat fiind, negasindu-si cuvinte de slava, ca sa-L laude pe Dumnezeu, a inchis Biblia si a deschis-o la intamplare, pe la sfarsit, sperand ca va gasi acolo cuvintele prin care sa-si poata arata recunostinta fata de nemasurata bunatate a lui Dumnezeu; si le-a gasit, cu ingaduita Lui: „Vrednic esti, Doamne si Dumnezeul nostru, sa primesti slava si cinstea si puterea, caci Tu ai zidit toate lucrurile si prin vointa Ta ele erau si s-au facut” (Apocalipsa 4:11).
Din acel moment baiatul si-a predat inima in mainile lui Dumnezeu si, ducand o viata bineplacuta Lui, s-a mantuit ajungand in Raiul in care ceata sfintilor ingeri si a arhanghelilor, cu toate cerestile puteri, Il lauda pe Dumnezeu, zicand: Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de slava Ta„.

 Au crezut in El, ca este Fiul lui Dumnezeu; i-au urmat invatatura cu multa dragoste si ravna.

†

Conform Sinaxarului, lista confirmata si de catre teologia academica, cei 12 Apostoli sunt urmatorii:

1. Petru (Simon), 
2. Andrei, 
3. Toma, 
4. Ioan Teologul, 
5. Iacob (fiul lui Zevedeu), 
6. Iacob (fiul lui Alfeu), 
7. Simon Zilotul, 
8. Iuda Tadeul (sau fratele lui Iacob), 
9. Bartolomeu, 
10. Filip,
11. Matei vamesul - se numea Levi
    
12. Matei - Matia – cel care a luat locul lui Iuda Iscarioteanul.

~*~

Evangheliile Sfintilor Luca si Marcu amintesc faptul ca Mantuitorul a ales cei 12 apostoli, care mai apoi I-au fost alaturi in activitatea Sa publica, vreme de trei ani si jumatate. Cu putin inainte de a se Inalta la Cer, Mantuitorul le-a lasat misiunea de a fi apostoli: 

„Mergand, invatati toate neamurile, botezandu'le in numeleTatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu'le sa pazeasca toate cate v'am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin” (Matei 28:18-20). 

 

Pe Langa cei 12 Apostoli, intalnim in Evanghelii cu numele de Apostoli si pe:

Sfantul Luca, Sfantul Marcu si Sfantul Apostol Pavel. 

 

Numarand, astfel, numarul celor 12 este depasit. In acest sens, sunt necesare cateva lamuriri legate de cei 12 Apostoli. Teologia crestina, luand in calcul cele patru referate evanghelice, a stabilit faptul ca cei 12 Apostoli sunt ucenicii cei mai apropiati ai lui Hristos.

 

Ei L-au cunoscut personal pe Hristos, cat a trait pe pamant. Au fost de fata la Rastignirea si Invierea Lui. Au crezut in El, ca este Fiul lui Dumnezeu; i-au urmat invatatura cu multa dragoste si ravna.

 ~*~

1. Sfantul Apostol Petru, fiul lui Iona si fratele Apostolului Andrei, s-a nascut in Betsaida Galileei. Numele sau de  iudeu era Simon, insa Mantuitorul il va numi Chifa (piatra). Dupa pescuirea minunata de pe lacul Ghenizaret, este chemat sa devina pescar de oameni.  
   

2. Sfantul Apostol Andrei, s-a nascut in Betsaida Galileia, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret, in nordul Tarii Sfinte. Din Sfanta Scriptura aflam ca este fratele lui Simon Petru. Sfantul Apostol Andrei este numit cel dintai chemat. 

3. Sfantul Apostol Toma, care se numeste Geaman, era din Paneada, cetatea Galileii. Iar cand Domnul nostru Iisus Hristos era pe pamant cu oamenii si umbla prin cetati si sate invatand popoarele si tamaduind toate suferintele, atunci Toma, auzind propovaduirea Lui si vazandu-I minunile, s-a apropiat de El cu osardie si umbla dupa El, nesaturandu-se de cuvintele cele dulci si de vederea preasfintei Sale fete. 

4. Sfantul Apostol Ioan, a fost fiul lui Zevedei si al Salomiei. Acesta a fost chemat de Hristos  de la mrejile pescaresti la propovaduirea Evangheliei. La primirea sa, Ioan a fost numit de Hristos Domnul fiu al tunetului, caci ca tunetul avea sa se auda in toata lumea si tot pamantul sa umple. 

5. Sfantul Apostol Iacob, a fost fiul lui Zevedeu si fratele Sfantului Evanghelist Ioan, Cuvantatorul de Dumnezeu. Impreuna cu fratele sau, lasandu-si corabia, pe tatal sau si mreaja sa, a mers dupa Iisus la chemarea Lui cea dumnezeiasca. 

6. Sfantul Apostol Iacob al lui Alfeu, a fost fratele lui Matei, iar tatal lor se numea Alfeu. 

7. Sfantul Apostol Simon Zilotul, este numit si Natanael. Acesta si-a lasat casa, parintii si mireasa pentru Mirele cel ceresc. El a propovaduit in Mauritania, Africa si Britania, unde si-a dat si sufletul sau, fiind rastignit si ingropat.

8. Sfantul Apostol Iuda Tadeul, a fost fratele Sf. Iacov cel Tanar, ruda cu Domnul Iisus Hristos. A fost unul dintre cei 12 apostoli. A predicat Evanghelia in Iudeea, Samaria, Idumeea, Siria, Mesopotamia si Libia.

9. Sfantul Apostol Bartolomeu, era de neam din Galaad. El a propovaduit Evanghelia mai intai in Siria si in Asia de sus, India, apoi in Armenia cea Mare si in Alvan, cetatea Armeniei. 

10. Sfantul Apostol Filip, este cel de-al treilea Apostol chemat la misiune de catre Mantuitorul Iisus Hristos.Inainte de a ajunge Apostol,

11. Sfantul Apostol Matei, a fost vames si se numea Levi. Acesta era originar din Capernaum si era fiul lui Alfeu. Potrivit Traditiei este autorul primei Evangheli. 
    

12. Sfantul Apostol Matei - Matia, s-a numarat in randul Sfintilor Apostoli in locul lui Iuda Iscarioteanul (vanzatorul) si a propovaduit pe Hristos in Etiopia cea mai din afara.

Cei 12 Apostoli ai Mantuitorului Iisus Hristos.

~*~

Faptele Sfintilor Apostoli, Noul Testament Crestin Ortodox (audio)