Citeste viata Sfantului Cuvios Gherasim de la Iordan.

   In aceasta luna, ziua a patra, pomenirea Sfantului PreaCuvios, parintele nostru Gherasim, cel de la Iordan.

Sinaxar 4 martie

†

   🇩eprinzandu'se, inca de copil, cu frica de Dumnezeu, cand s'a facut mai mare sfantul Gherasim a imbracat schima monahala si s'a dus departe, in adancul pustiului Tebaidei, pe vremea imparatului Constantin Pogonatul, nepotul lui Eraclie. Acolo a depus atata lupta pentru virtute si s'a apropiat atat de mult de Dumnezeu, incat i se supuneau lui si fiarele cele salbatice.

Astfel, el avea pe langa sine un leu care ii slujea si care pe langa toate celelalte slujbe pe care i le facea, mai facea si pe aceea ca ducea la pascut si aducea inapoi catarul care ii cara Sfantului, apa.

   Odata, pe cand leul dormea, niste calatori care treceau pe acolo cu camilele lor, vazand catarul pascand singur, l'au luat si l'au legat de camilele lor, pornind mai departe. Spre seara, monahul ce'si facea ucenicia pe langa Sfantul Gherasim, vazand ca leul vine singur, s'a mahnit, socotind ca leul a mancat catarul. Si ducandu'se a spus acest lucru Sfantului. Iar Sfantul Gherasim a poruncit ca mai departe leul sa indeplineasca si slujba catarului. Leul a primit aceasta si tot timpul, cat catarul a fost tinut de negutatorii care'l luasera, purta vasele cu apa pe spinarea lui si alergand cat putea de repede, se silea sa aduca apa. 

Dar, s'a intamplat ca negutatorii amintiti, la intoarcere, sa apuce pe aceeasi cale. Cand s'au apropiat de raul unde se gasea leul ca sa aduca apa, leul vazand si cunoscand catarul, care urma camilelor fiind legat de ele, napustindu'se cu o saritura neasteptata a inspaimantat pe negutatori si i'a pus pe fuga. Apoi, apucand catarul de capastru, l'a tras dupa sine, iar catarul a tras dupa el toate camilele de care era legat si care la randul lor erau legate una de alta, asa cum este obiceiul, si le'a adus la chilia Sfantului. 

Apoi batand cu coada la usa chiliei, le'a infatisat Sfantului ca pe un vanat. Vazand aceasta, Sfantul Gherasim, zambind ucenicului sau, a zis: 

In desert am grait rau despre leu; deci, sa fie mai departe slobod de slujba pe care o savarsea si sa se duca sa petreaca dupa obiceiul sau. 

Atunci leul, plecandu'si capul, ca si cum ar fi multumit sfantului si'a luat calea catre munte. Si o data pe saptamana venea si se apropia de sfant, plecandu'si capul inaintea lui, ca si cum i s'ar fi inchinat. Dupa ce Sfantul Gherasim s'a savarsit din viata, leul a venit din nou sa'si primeasca binecuvantarea. Dar, negasind pe Sfant si afland de la ucenicul acestuia despre sfarsitul lui si fiind dus la mormantul Sfantului, mai intai a scos aici niste mugete usoare, dar in cele din urma racnind cu multa putere, si'a dat duhul. Astfel mareste Dumnezeu pe cei ce-L slavesc pe Dansul, incat face ca si fiarele sa li se supuna celor ce pastreaza ne'ntinat chipul si asemanarea Sa.

 

 Viata Sfantului PreaCuvios parinte Gherasim, cel de la Iordan.

   Cuviosul Gherasim, lauda pustnicilor, era de neam din partile Lichiei. Din tinerete, avand cuget dumnezeiesc, s-a ingradit cu frica lui Dumnezeu. Primind sfintitul chip monahicesc, mai intai s-a dus in cea mai dinauntru pustie a Tebaidei din Egipt si, acolo vietuind cu placere de Dumnezeu o vreme oarecare in nevointe duhovnicesti, s-a intors iarasi la Lichia, in patria sa. Dupa aceea a venit in Palestina, pe la sfarsitul imparatiei lui Teodosie cel Tanar (408-450), si s-a salasluit in pustia Iordanului, in care stralucea ca o stea luminoasa cu razele cele pline de fapte bune. Acolo a facut o manastire langa raul Iordanului.

In zilele petrecerii lui in Palestina, imparatind Marchian si cu Pulheria (450-457), s-a facut in Calcedon al patrulea Sinod a toata lumea (451) al Sfintilor Parinti, impotriva lui Dioscor, raucredinciosul patriarh al Alexandriei, si a lui Eutihie arhimandritul, care ziceau ca este numai o fire in Domnul nostru Iisus Hristos, si pe care i-au afurisit Sfintii Parinti.

Dupa sinodul acela s-au sculat unii eretici care huleau sinodul ce se facuse, ca si cum printr-insul ar fi lepadate dogmele dreptei credinte, iar invatatura lui Nestorie ar fi innoita.

Unul din aceia a fost un oarecare Teodosie, cu chipul monah, dar cu obiceiul vrajitor, tinand de reaua credinta a lui Eutihie. Acesta, venind in Ierusalim, a tulburat toata Palestina, amagind nu numai pe cei simpli, ci pe multi sfinti si pe imparateasa Evdochia, vaduva, care fusese sotia imparatului Teodosie cel Tanar si care, in acea vreme, locuia in Ierusalim. Cu ajutorul ei si al multor monahi palestinieni inselati de el, au izgonit pe fericitul Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului, de pe scaun, iar Teodosie monahul insusi a rapit scaunul. Iar cei ce erau nemiscati intru dreapta credinta, aceia, prin nelinistea ce li se facea de mincinosul Teodosie, s-au dus in pustietatile cele mai dinauntru: la inceput s-a dus Cuviosul Eftimie cel Mare, iar dupa dansul si ceilalti sfinti.

Intr-acea vreme, s-a amagit cu inselaciunea eretica si Cuviosul Gherasim. Insa voind Dumnezeu, degraba s-a indreptat, precum scrie despre acesta Chiril al Ierusalimului, in viata Cuviosului Eftimie: 

A fost atunci, in pustia Iordanului un sihastru, care nu de mult venise din Lichia, anume Gherasim, care toate randuielile vietii monahicesti le trecuse si bine se nevoise asupra necuratelor duhuri.

Acela, biruind si izgonind pe diavolii cei nevazuti, a fost impiedicat si amagit de diavolii cei vazuti, adica de eretici, caci a cazut in eresul lui Eutihie. Auzind de Cuviosul Eftimie, de a carui slava a faptelor bune se umplusera urechile tuturor, a mers la dansul, fiind el atunci in pustia ce se numeste Ruva. Vazandu-l, mult s-a folosit, salasluindu-se impreuna cu dansul multa vreme. Avand pe deplin invatatura dreptei credinte, a lepadat vatamarea eretica si s-a intors la dreapta credinta, caindu-se foarte mult de inselaciunea sa de mai inainte. 

Aceasta povesteste Chiril despre dansul.

   Dupa aceasta Preasfintitul Iuvenalie iarasi si-a luat scaunul sau; caci dreptcredinciosul imparat Marchian a trimis sa prinda pe acel mincinos patriarh Teodosie, ca sa-si ia pedeapsa dupa faptele sale. Iar el, instiintandu-se despre aceea, a fugit la muntele Sinai si, ascunzandu-se, s-a facut nestiut. Deci, iarasi a rasarit in Ierusalim si in toata Palestina dreapta credinta, incat multi care fusesera amagiti cu eresul, s-au intors din nou la dreapta credinta. Iar imparateasa Evdochia, cunoscand greseala sa in credinta, s-a pocait foarte, lipindu-se iarasi de Biserica credinciosilor.

   Manastirea Cuviosului Gherasim era departe de Sfanta cetate a Ierusalimului ca la treizeci si cinci de stadii, iar de raul Iordanului ca de o stadie. In aceasta primea pe cei noi incepatori, iar parintilor celor desavarsiti le dadea in pustie chilii sihastresti. Erau sub mana lui in pustie nu mai putin de saptezeci dintr-acesti vietuitori, carora le era data randuiala vietii de Cuviosul Gherasim, astfel: Cinci zile pe saptamana fiecare sedea in pustniceasca sa chilie, singur, in tacere, avand oarecare lucru de maini; manca putina paine uscata, pe care o aducea cu sine din manastire, apa si curmale; iar a gusta vreo fiertura nu le era slobod; nici foc nu-i lasa sa aprinda in chiliile lor, ca nici cu cugetul sa nu doreasca ceva in acele cinci zile.

   Sambata si duminica toti veneau in manastire si se adunau in biserica la Sfanta Liturghie si se impartaseau cu Preacuratele si de viata facatoarele Taine ale lui Hristos. Dupa aceea, intrand in trapeza, mancau fiertura si beau putin vin, intru slava lui Dumnezeu. Apoi fiecare isi aducea lucrul mainilor sale, pe care il lucrase in cele cinci zile, si-l punea inaintea Cuviosului. Duminica dupa-amiaza, iarasi fiecare se ducea la pustniceasca sa chilie, luand putina paine si curmale si un vas cu apa, cum si mladite de finic, pentru impletit cosnite. Si atat de mare le era saracia, incat fiecare nu avea nimic altceva, decat numai o haina veche ce-i acoperea trupul, o rogojina pe care se odihnea si un vas de lut cu apa. Si aveau porunca de la parintele lor ca, iesind din chilie, sa nu-si inchida usa, ci sa lase chilia deschisa, ca oricine ar fi voit sa intre si sa ia ce i-ar placea din acele lucruri, sa nu fie oprit. Toti aveau o inima si un suflet, incat fiecare dintre dansii zicea ca nimic nu este al sau, ci toate sunt de obste.

   Se mai povesteste si aceasta: Unii din acei parinti pustnici, venind la Cuviosul Gherasim, il rugau ca sa le porunceasca sa aprinda uneori lumanare in sihastrestile lor chilii, pentru citirea de noapte, iar uneori sa aprinda si foc ca sa-si incalzeasca apa pentru trebuinta lor. Sfantul le raspundea: 

De voiti sa aveti foc in pustie, veniti de petreceti in manastire, impreuna cu noii incepatori, caci eu niciodata nu voi lasa sa se faca foc in locasurile pustnicesti, in toate zilele vietii mele!.

   Auzind cei din Ierihon de o viata asa de aspra a pustnicilor, care erau sub mana Sfantului Gherasim, si-au facut obicei ca, in toate sambetele si duminicile, sa vina la locasul Cuviosului Gherasim si sa aduca indestulare de hrana si vin si toate cate erau de trebuinta manastirii. Cuviosul Gherasim atat era de postitor, incat in Sfantul si Marele Post nimic nu gusta pana la luminata zi a Invierii lui Hristos, decat numai isi intarea trupul si sufletul cu Sfanta Impartasanie a dumnezeiestilor Taine.

Langa acest cuvios povatuitor a petrecut in singuratate si fericitul Chiriac, precum se afla scris in viata lui, unde se zice: 

 

   „Eftimie Cuviosul a primit cu dragoste pe Chiriac cand a venit la dansul, vazand intr-insul, prin proorocie, darurile lui Dumnezeu care erau sa fie in el. Apoi degraba l-a imbracat in schima cu mainile sale si l-a trimis la Iordan, la Sfantul Gherasim, fiindca marele Teoctist se dusese catre Domnul.

   Sfantul Gherasim, vazand pe Chiriac tanar, i-a poruncit sa vietuiasca in manastirea de obste si sa slujeasca la ascultari. Iar Chiriac se arata gata la toate ostenelile, se indeletnicea in slujbele manastirii toata ziua si statea la rugaciune toata noaptea, avand rar putin somn. Iar postul lui era ca gusta la doua zile paine si apa. Cuviosul Gherasim vazand o infranare ca aceea la varsta lui tanara, se minuna si il iubea.

   Sfantul Gherasim avea obicei in Sfantul si Marele Post, sa mearga in pustia cea mai adanca, ce se numea Ruva, in care se salasluia cateodata si Cuviosul Eftimie. Deci, iubind pe fericitul Chiriac pentru infranarea lui cea mare, il lua cu dansul la pustie. Acolo Chiriac se impartasea in toate Duminicile cu Sfintele Taine din mainile lui Gherasim, si petrecea in liniste pustniceasca pana la Duminica Stalparilor; apoi se intorcea in manastire cu mult folos in suflet. Dupa catava vreme, Cuviosul parintele nostru Eftimie a murit, a carui mutare Cuviosul Gherasim a cunoscut-o pe cand sedea in chilia sa, pentru ca a vazut pe ingerii lui Dumnezeu inaltand la cer cu bucurie sufletul Cuviosului Eftimie.

   Deci sculandu-se, a luat pe Chiriac si s-a dus in lavra lui Eftimie si l-a gasit adormit intru Domnul. Dupa ce a ingropat cinstitul lui trup, s-a intors in chilia sa, impreuna cu iubitul sau ucenic Chiriac. Acestui mare placut al lui Dumnezeu i-a slujit o fiara necuvantatoare, ca un om cu pricepere, din care pricina fericitii parinti Ioan Evirat si Sofronie sofistul scriu asa in Limonar: Am venit in lavra lui ava Gherasim, care era departe ca de o stadie de la Iordan. Iar monahii care vietuiau acolo ne-au spus despre ava Gherasim ca, umbland el prin pustiul Iordanului, l-a intampinat un leu bolnav, care i-a aratat piciorul in care intrase un ghimpe mare, incat i se umflase piciorul. Leul se uita spre staret cu ochi blanzi si, desi nu spunea cuvinte fiind necuvantator, insa cu chip smerit ruga pe staret sa-l vindece. Staretul, vazandu-l ca este intr-o nevoie ca aceea, a sezut si, luand piciorul fiarei, a scos spinul. Apoi curatindu-i rana bine, a invaluit-o cu un petec si i-a dat drumul. Iar leul, dupa ce s-a vindecat, nu l-a mai parasit pe staret, ci, ca un ucenic, umbla dupa dansul ori unde se ducea, incat se mira staretul de recunostinta cea buna a fiarei. De atunci il hranea staretul, dandu-i uneori paine, iar alteori linte.

   Parintii aveau in lavra un catar cu care isi aduceau apa de la sfantul Iordan, pentru trebuinta fratilor. Staretul a poruncit sa dea catarul in seama leului, sa umble cu el si sa-l pasca pe langa raul Iordanului. Intr-una din zile, pascand leul pe catar, s-a dus de langa dansul o departare cam mare si a adormit la soare. Trecand din Arabia un om cu camile, a vazut catarul singur fara pastorul lui, si l-a prins si l-a luat intr-ale sale. Leul desteptandu-se si cautand catarul, nu l-a gasit; apoi a venit la ava Gherasim trist si mahnit ca pierduse catarul. Staretul, gandind ca leul a mancat catarul, i-a zis: 

Unde este catarul?. 

Iar el stand ca omul, tacea, cautand in jos. Staretul i-a zis iarasi: 

Oare l-ai mancat? Bine este cuvantat Domnul, ca nu te vei duce de aici si tot lucrul care il facea catarul, tu il vei face, slujind la trebuinta manastireasca!.

 De atunci, din porunca staretului, pusera deasupra leului sarcina ce se punea pe catar, adica un vas mare, cu care se aducea apa in manastire de la Iordan.

Intr-una din zile, a venit la staret un ostas oarecare, pentru rugaciuni. Vazand pe leu aducand apa si afland pricina, i-a fost mila de el si a dat trei galbeni parintilor ca sa cumpere un catar pentru trebuinta lor, iar pe leu sa-l elibereze de o robie ca aceea. S-a facut asa, adica s-a cumparat alt catar pentru slujba manastireasca, iar pe leu l-a eliberat. Dupa putina vreme, negutatorul acela din Arabia care luase catarul trecand iarasi cu camilele la sfanta cetate a Ierusalimului sa vanda grau, avea cu el si catarul acela. Si dupa ce a trecut Iordanul, din intamplare, l-a intampinat leul, care, vazand pe catar impreuna cu camilele, l-a cunoscut. Apoi deodata racnind, s-a repezit la dansul. Negutatorul si cei care erau cu dansul, vazand leul, se inspaimantara si fugira; iar leul, prinzandu-l de frau cu gura, cum era obiceiul lui mai inainte, ducea catarul impreuna cu trei camile legate una dupa alta, incarcate cu grau, bucurandu-se foarte si mugind, ca a aflat catarul pe care-l pierduse, si l-a adus la staret.

Cuviosul staret zambind, a zis catre frati: 

In zadar am ocarat leul, crezand ca a mancat catarul!. 

Si a numit leul Iordan. De atunci, adeseori venind leul la staret si luand hrana de la dansul, nu s-a despartit de lavra cinci ani. Iar dupa ce Cuviosul Gherasim s-a dus catre Domnul si s-a ingropat de catre parinti, dupa a lui Dumnezeu purtare de grija leul nu s-a aflat atunci in lavra. Venind dupa putina vreme, isi cauta staretul sau. Iar Savatie, ucenicul lui Gherasim, vazand leul, a zis catre dansul: 

Iordane, staretul nostru ne-a lasat sarmani si s-a dus catre Domnul!.

Apoi ii dadu hrana, zicandu-i: 

Ia si mananca!. 

Dar leul nu voia sa primeasca hrana, ci lua aminte adeseori incoace si incolo si cautandu-si staretul, adica pe Cuviosul Gherasim, racnea foarte tare, mahnindu-se. Iar Savatie si ceilalti batrani il mangaiau, zicandu-i: 

S-a dus staretul catre Domnul, lasandu-ne pe noi!. 

Dar nu puteau sa-l potoleasca din strigare; si cu cat ei socoteau a-l mangaia prin cuvinte, el cu atat mai mult se tanguia si facea mare strigare, racnind si schimband glasuri si cu fata si cu ochii, aratandu-si mahnirea pe care o avea nevazandu-si staretul.

Atunci i-a zis parintele Savatie: 

Daca nu ne crezi, mergi cu noi si-ti vom arata locul unde zace staretul. 

Si luandu-l, l-au dus la mormantul unde era ingropat Cuviosul Gherasim. Mormantul era departe de biserica, ca la cinci pasi de picior. Stand parintele Savatie deasupra mormantului Cuviosului Gherasim, a zis catre leu: 

Iata aici este ingropat staretul nostru!. 

Si, plecandu-si genunchii deasupra mormantului staretului, parintele Savatie plangea.

Leul, auzind acestea si vazand pe Savatie, se batea si el cu capul de pamant, racnind tare; dupa aceea a murit indata deasupra mormantului staretului. Insa aceasta s-a facut nu pentru ca leul a avut suflet cuvantator, ci Dumnezeu a voit sa preamareasca pe cel ce L-a preamarit pe El, adica pe Sfantul Cuviosul Gherasim, nu numai in viata, ci si dupa moarte. Apoi sa ne arate noua, cata ascultare aveau fiarele catre Adam in Rai, mai inainte de a lui neascultare si cadere din Rai.

De aici se vede cat a fost de placut lui Dumnezeu Cuviosul Gherasim cel Mare, care, din tinerete pana la batranete, I-a slujit cu osardie, si a trecut catre El, spre viata cea neimbatranita, unde impreuna cu sfintii salasluindu'se, slaveste pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, in veci. Amin.

N O T A

Prologul spune ca acest Cuvios Gherasim ar fi vietuit pe timpul imparatiei lui Constantin Barbosul (668-685), nepotul lui Heraclie; dar se vede din viata Cuviosului Eftimie cel Mare, cum ca in zilele lui si ale Cuviosului Gherasim a fost Sinodul al patrulea a toata lumea, in Calcedon, 451. Sinodul acela s-a tinut pe vremea imparatiei lui Marcian, care a fost mai inainte de Constantin Barbosul cu mai mult de doua sute de ani. Caci Marcian a murit in anul 457 dupa nasterea lui Hristos, iar Constantin Barbosul a fost in anul 668. Insa sinaxarul Kievului scrie ca Sfantul Gherasim a vietuit in anul 5908 de la facerea lumii (400 d. Hr.), pe vremea imparatiei lui Marcian. Acel an nu este insa al sfarsitului lui Gherasim, ci al vietuirii lui in imparatia lui Teodosie, inaintea lui Marcian. Se cuvine a sti ca Sfantul Gherasim din Lichia a venit in Palestina pe la sfarsitul imparatiei lui Teodosie cel Tanar, la inceputul imparatiei lui Marcian, care a fost in anul 408, dupa nasterea lui Hristos. A vietuit Sfantul Gherasim in Palestina, cand imparatea acel Marcian, iar dupa dansul, in timpul lui Leon cel Mare, (450-474), apoi a lui Leon cel Tanar, si a ajuns pana la domnia lui Zenon (474-481), intru a carui vreme, in anul al doilea, Cuviosul Gherasim a murit. Si a fost aceasta moarte in anul 475, dupa nasterea lui Hristos, indictionul 13, adica o suta nouazeci si doi de ani mai inainte de Constantin Barbosul (668-685).

 

Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste'ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

 4 Martie 1977 ROMANIA

 

Audio / Acatistul Sfantului Gherasim de la Iordan

Powered by RedCircle

Canonul de rugacine catre Sfantul Cuvios Gherasim de la Iordan

Powered by RedCircle

Canon de rugaciune catre 

Sfantul Cuvios Gherasim de la Iordan

Troparul Sfantului Cuvios Gherasim de la Iordan, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor si cu suspinurile cele dintru adanc ai facut ostenelile tale insutit roditoare; si te'ai facut luminator lumii, stralucind cu minunile, Gherasim, parintele nostru. Roaga'te lui Hristos Dumnezeu ca sa mantuiasca sufletele noastre.

Cantarea 1, glasul al 4-lea
Irmosul:

Canta'voi Tie, Doamne, Dumnezeul meu, ca ai scos pe popor din robia Egip­tului si ai acoperit carele si puterea lui Faraon.

Sfinte Cuvioase Parinte Gherasim, roaga'te lui Dumnezeu pentru noi.

Arma tare avand impotriva tuturor maiestriilor celui po­trivnic infranarea, vitejeste sa calcam in picioare toate mestesugirile lui.

Sfinte Cuvioase Parinte Gherasim, roaga'te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminandu'ti ochii cei intele­gatori ai sufletului tau, cu Stra­lucirea Duhului, purtatorule de Dumnezeu, ai privit prin vir­tute Lumina Cea Neapusa.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Lepadand, cu saracia, sar­cina pamanteasca a celor pre­zente, ai strabatut calea sihas­triei, Sfinte Parinte Gherasim, fiind ca unul din cei fara de trup.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin (a Nascatoarei).

Nasterea ta, Preacurata, Ceea ce esti fara prihana, ne'a ridi­cat pe noi de pe pamant la vie­tuirea cereasca, suindu'ne pe aripile postului in ceruri.

Cantarea a 3-a
Irmosul:

Arcul celor puternici a sla­bit, iar cei neputinciosi s'au incins cu putere. Pentru aceasta s'a intarit intru Domnul inima mea.

Sfinte Cuvioase Parinte Gherasim, roaga'te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorand fiarele patimilor prin post, sa ne apropiem de Hristos prin nepatimire si prin curatie.

Sfinte Cuvioase Parinte Gherasim, roaga'te lui Dumnezeu pentru noi.

Privind pururea catre dori­rea cea nematerialnica a Dom­nului, ai nesocotit firea cea tre­catoare, parinte cuvioase.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Avand totdeauna pe Hristos pe limba ta, Parinte Gherasim, ai intarit adevarul cuvintelor tale prin minuni.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin (a Nascatoarei).

Cu posturi si cu osteneli im­puternicind neputinta firii noastre, Fecioara, intareste'o impotriva patimilor.

Irmosul:

Arcul celor puternici a sla­bit, iar cei neputinciosi s'au incins cu putere. Pentru aceasta s'a intarit intru Domnul inima mea.

Cantarea a 4-a
Irmosul:

Venirea Ta pe pamant, Hristoase Dumnezeule, vestind'o de mai inainte Proo­rocul, cu bucurie a strigat: 

Slava Puterii Tale, Doamne!

Sfinte Cuvioase Parinte Gherasim, roaga'te lui Dumnezeu pentru noi.

Semn al milostivirii Tale fata de oameni, Hristoase Dum­nezeule, da noua vremea infranarii, Mantuitorule; prin care curatesti si sfintesti sufletele si trupurile robilor Tai.

Sfinte Cuvioase Parinte Gherasim, roaga'te lui Dumnezeu pentru noi.

Scara faptelor celor bune strabatand'o, intelepte, te'ai invrednicit de o privire si mai tainica. Pentru aceasta ai si luat har de a vedea mai inainte de vreme cele ce aveau sa fie.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cu sudorile luptelor tale ce­lor Dumnezeiesti ai udat pustiul cel neroditor si l'ai aratat pur­tator de roada, aducand cu el pe oameni la Hristos.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin (a Nascatoarei).

Ceea ce esti data ca sprijin al credinciosilor, Fecioara Prea­curata, de Hristos, Care te'a marit pe tine, incinge'ne cu pu­tere in vremea infranarii pe noi, cei ce te laudam pe tine.

Cantarea a 5-a
Irmosul:

Cel Ce ai rasarit lumina si ai luminat zorile si ai aratat ziua, Slava Tie. Slava Tie Iisuse, Fiul lui Dumnezeu!

Sfinte Cuvioase Parinte Gherasim, roaga'te lui Dumnezeu pentru noi.

Din stradania cea ravnitoare catre cele de jos, prin infranare rapindu'ne, Iisuse Indurate, ca­tre inaltimea iubirii Tale ne ridica.

Sfinte Cuvioase Parinte Gherasim, roaga'te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu navala rugaciunilor, tabe­rele demonilor le'ai ranit vite­jeste si pe Hristos, Fiul lui Dum­nezeu, L'ai laudat, Sfinte Parinte Gherasim.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Negura patimilor imprastiind'o, purtatorule de Dum­nezeu, te'ai apropiat cu gandul de Lumina nevinovatiei si a curatiei.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin (a Nascatoarei).

De intinaciunea gandului, prin infranare spalandu'ne, Fecioara, arata'ne curati, ca sa slavim pe Fiul lui Dumnezeu.

Cantarea a 6-a
Irmosul:

Precum ai izbavit pe Iona Proorocul din chit, Hristoase Dumnezeule, asa si pe mine ma scoate din adancul greselilor si ma mantuieste, Unule Iubitorule de oameni.

Sfinte Cuvioase Parinte Gherasim, roaga'te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu stralucirea infranarii fiind luminati, invredniceste'ne a vedea dumnezeiasca slava si stralucire a Invierii Tale, Mantuitorule.

Sfinte Cuvioase Parinte Gherasim, roaga'te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un Luceafar ai stralucit in intunericul vietii, Sfinte Gherasim si ai povatuit pe oameni catre Lumina trairii ingerilor celor fara de trup.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cu toiagul rugaciunilor ai zdrobit capetele fiarelor celor netrupesti, parinte fericite si ai izbavit pe oameni de vanarea acelora.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin (a Nascatoarei).

Cunoscand prin tine pe Sta­panul tuturor Nascatoare de Dumnezeu, din inselaciunea idolilor ne'am izbavit si cu dragoste te marim pe tine, cu adevarat, Maica lui Dumnezeu.

Irmosul:

Precum ai izbavit pe Iona Proorocul din chit, Hristoase Dumnezeule, asa si pe mine ma scoate din adancul greselilor si ma mantuieste, Unule Iubitorule de oameni.

CONDAC, glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai inaltat pe Cruce de bunavoie, poporului Tau celui nou numit cu numele Tau, indurarile Tale daruieste-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleste cu puterea Ta pe dreptcredinciosii crestini, daruindu-le biruinta asupra celui protivnic; avand ajutorul Tau, arma de pace nebiruita biruinta.

Aprinzandu'te de dorirea ce­lor de sus, asprimea pustiului Iordanului mai mult decat toa­te dulcetile lumii ai socotit'o, acolo, plecandu'se tie fiara cu ascultare pana la moarte, cu jale pe mormantul tau s'a sfarsit, intr'acest fel preamarindu'te Dumnezeu; pe Care roaga-L pentru noi, Sfinte Preacuvioase Parinte Gherasim.

Cantarea a 7-a
Irmosul:

Cel Ce in munte cu Moise ai grait si ai aratat rugul chip al Fecioarei, Binecuvan­tat esti, Dumnezeul parintilor nostri.

Sfinte Cuvioase Parinte Gherasim, roaga'te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin infranare suindu'ne in muntele trairii celei Dumnezeiesti si al curatiei, pe Domnul, Data­torul de Lumina, cu mintea sa'L privim.

Sfinte Cuvioase Parinte Gherasim, roaga'te lui Dumnezeu pentru noi.

In gradinile cele nevestejite ale virtutilor dantuind, purtatorule de Dumnezeu, ai cules din destul florile minunilor, da­ruind tuturor harul din ele.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Pazind vrednicia cea dupa Chipul lui Dumnezeu, te'ai ara­tat infricosator fiarelor celor neimblanzite, purtatorule de Dum­nezeu, cantand ne'ncetat cantare de multumire lui Dumnezeu.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin (a Nascatoarei).

Incinge'ne cu putere si cu ta­rie, prin post si prin nevointe, impotriva vrajmasilor celor ne­vazuti, Nascatoare de Dum­nezeu, pe noi, cei ce te laudam si te cantam pe tine.

Cantarea a 8-a
Irmosul:

Pe Imparatul Hristos, pe Care L'au marturisit tinerii cei robiti, in cuptor, graind cu mare glas: toate lucrurile, laudati'L pe Domnul.

Sfinte Cuvioase Parinte Gherasim, roaga'te lui Dumnezeu pentru noi.

Imparate al tuturor, Sta­pane Doamne, invredniceste'ne, prin post si prin oste­neli, ca un Bun, a imparati si noi asupra patimilor si dez­mierdarilor trupesti, ca sa Te binecuvantam intru toti vecii.

Sfinte Cuvioase Parinte Gherasim, roaga'te lui Dumnezeu pentru noi.

 
Pe Imparatul Hristos in ini­ma ta din pruncie primindu'L, de Dumnezeu purtatorule, locas frumos al Darurilor si al Stra­lucirilor Lui cele Dumnezeiesti te'ai aratat, slavindu'L pururea.

Binecuvantam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Domnul.

In vapaia patimilor nefiind nicidecum ars, Sfinte Preacuvioase Parinte Gherasim, te'a udat intru totul din cer roua darurilor lui Hristos, pe Care cu dragoste ne'ncetat Il cantai, ca pe un Dumnezeu al tuturor.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin (a Nascatoarei).

Cel Ce S'a Intrupat din Prea­sfantul tau sange, Preacurata Stapana, Insusi ne curateste de intinaciunile trupesti, prin infranare si prin osteneli, intarindu'ne cu ne'ncetatele tale ruga­ciuni, Nascatoare de Dumnezeu.

Irmosul:

Sa laudam, sa binecuvantam si sa ne in­chinam Domnului, cantandu'I si preainaltandu'L Pe Dansul intru toti vecii.

Pe Imparatul Hristos, pe Care L'au marturisit tinerii cei robiti, in cuptor, graind cu mare glas: toate lucrurile, laudati'L pe Domnul.

Cantarea a 9-a
Irmosul:

Pe Cel fara samanta Nas­cut din tine, Nascatoare de Dumnezeu Preacurata, pe Hristos, Dumnezeul nostru, cu laude fara incetare Il slavim.

Sfinte Cuvioase Parinte Gherasim, roaga'te lui Dumnezeu pentru noi.

Bogatia Darului Duhului Sfant se pune inaintea tuturor celor ce'I aduc Lui os­tenelile infranarii.

Sfinte Cuvioase Parinte Gherasim, roaga'te lui Dumnezeu pentru noi.

In trup materialnic fiind, cu­vioase, ai trait si ai petrecut ca si cand ai fi fost nematerialnic, slavind pe Domnul, Care te in­tarea pe tine.

Sfinte Cuvioase Parinte Gherasim, roaga'te lui Dumnezeu pentru noi.

Toata dorirea sufletului tau avand'o numai spre cele nestricacioase, te'ai invrednicit de cele dorite, Parinte Gherasim.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Impreuna cu cuviosii stand inaintea lui Hristos, pe Acela roaga'L pentru cei ce savarsesc sfanta pomenirea ta, Cuvioase Parinte Gherasim.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin (a Nascatoarei).

De sus stralucind darul tau, Stapana, lumineaza pe cei ce ne'ncetat te maresc pe tine, Maica lui Dumnezeu.

Irmosul:

Pe Cel fara samanta Nas­cut din tine, Nascatoare de Dumnezeu Preacurata, pe Hristos, Dumnezeul nostru, cu laude fara incetare Il slavim.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluita de iudei si ostasii strajuind preacurat Trupul Tau, inviat-Ai a treia zi, Mantuitorule, daruind lumii viata. Pentru aceasta, Puterile cerurilor strigau Tie, Datatorule de viata: Marire invierii Tale, Hristoase! Marire imparatiei Tale! Marire iconomiei Tale, Unule Iubitorule de oameni!

Strabatand scara Dumneze­iestilor virtuti, te'ai ridicat la Inaltimea Privirii Celei Inte­legatoare si ai primit de la Hristos aratarile cele curate ale Dumnezeiestilor Taine. Pentru aceasta, purtatorule de Dum­nezeu, pe tine cu dreapta cre­dinta te cinstim si strigam: Slava lui Hristos Celui Ce te'a intarit; Slava Celui Ce te'a in­cununat pe tine; Slava Celui Ce a savarsit, prin tine, tuturor tamaduiri.

SEDELNA Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluita de iudei si ostasii strajuind preacurat Trupul Tau, inviat-Ai a treia zi, Mantuitorule, daruind lumii viata. Pentru aceasta, Puterile cerurilor strigau Tie, Datatorule de viata: Marire invierii Tale, Hristoase! Marire imparatiei Tale! Marire iconomiei Tale, Unule Iubitorule de oameni!

 
Mainile tale cele Dumneze­iesti, cu care ai tinut pe Zidi­torul, Cel Ce S'a Intrupat din bunatate, Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, intinzandu'le, roaga'L sa ne izbavim din pa­timi, din ispite si din primejdii, noi cei ce te laudam cu dragoste si strigam: Slava Celui Ce S'a Salasluit intru tine; Slava Celui Ce a iesit din tine; Slava Celui Ce ne'a slobozit pe noi prin nasterea ta.

SEDELNA Sfintei Cruci si a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluita de iudei si ostasii strajuind preacurat Trupul Tau, inviat-Ai a treia zi, Mantuitorule, daruind lumii viata. Pentru aceasta, Puterile cerurilor strigau Tie, Datatorule de viata: Marire invierii Tale, Hristoase! Marire imparatiei Tale! Marire iconomiei Tale, Unule Iubitorule de oameni!

Pironit fiind pe Cruce de ca­tre cei faradelege si coasta fiindu'Ti impunsa de sulita os­tasului, Preacurata se tanguia cu amar, rarunchii ei ca unei mame sfasiindu'se; si de multa si infricosatoarea Ta rabdare inspaimantandu'se, striga: Slava iubirii Tale fata de oameni; Slava bunatatii Tale; Slava Tie, Celui Ce cu moartea Ta ai facut pe oameni nemuritori. Amin

 

Sfantul Gherasim de la Iordan - parintele Pimen Vlad

Pentru ca pe 4 martie este Sfantul Gherasim de la Iordan, sa va spun cateva cuvinte despre el. S-a nascut undeva in Lichia, in Turcia de astazi, si de acolo s-a gandit sa se calugareasca. S-a dus in Tebaida, in Egipt –  in zona aceea cu sfinti multi la timpul acela, cu nevoitori mari – s-a calugarit si s-a nevoit acolo o perioada.

Dupa aceea, s-a intors din nou in patria lui. A stat o perioada, si de acolo s-a dus in Palestina si a facut o manastire acolo, aproape de Iordan. Cei care ati fost la Ierusalim, stiti manastirea Sfantului Gherasim, care are un leu facut din arama la poarta, poate ati fost si ati vazut.