Usile pocaintei
Cantare de umilinta
Imn Liturgic din Cantarile Triodului
†
Usile pocaintei deschide'mi mie, Datatorule de viata, ca maneca duhul meu la Biserica Ta cea sfanta, purtand locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Indurat curateste'l cu mila milostivirii Tale!
In cararile mantuirii indrepteaza'ma, Nascatoare de Dumnezeu, caci cu pacate grozave mi'am spurcat sufletul si cu lenevire mi'am cheltuit toata viata mea; ci cu rugaciunile tale spala-ma de toata necuratia.
La multimea pacatelor mele celor rele, cugetand eu, ticalosul, ma cutremur de infricosata zi a judecatii, ci indraznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Tie: Miluieste'ma Dumnezeule dupa mare mila Ta.
Audio: Usile pocaintei
Powered by RedCircle
Triodul reprezinta perioada liturgica dintre Duminica Vamesului si a Fariseului si Invierea Domnului, zece saptamani de cantari si rugaciuni specifice adunate de-a lungul timpului in cartea ce poarta acelasi nume. Triodul reflecta scopul principal al acestei perioade, si anume, pregatirea crestinilor pentru intampinarea "Praznicului Praznicelor". De aceea, toate textele imnografice din Triod sunt astfel randuite incat, de la Duminica Vamesului si Fariseului pana in Sambata cea Mare , credinciosul sa fie "calauzit” pe drumul duhovnicesc pentru a putea primi, intelege si trai patimile, moartea si Invierea lui Hristos.
Usile pocaintei - Corul Byzantion
Nu intamplator Biserica a randuit ca la slujba Utreniei de duminica sa se cante, in Triod, acel triptic de stihiri cunoscut sub numele generic de "Usile pocaintei".
Usile pocaintei / Corul Trysaghion
Cantarea aceasta reprezinta momentul poate cel mai solemn in cadrul slujbei, fiind situata, dupa cum stim, imediat dupa citirea Evangheliei si a Psalmului 50.
Cantarea vine, inca din prima duminica pregatitoare a Postului, cea a Vamesului si a Fariseului, ca un semnal de lupta, vestind parca:
Sosit'a vremea pocaintei
Inceputul luptelor duhovnicesti
Variatiile melodice si modulatiile vin sa ilustreze cat mai sugestiv cu putinta starea de pacatosenie in care se gaseste cel ce a pornit pe calea postului, urmand exemplul de pocainta al vamesului precum si pe al fiului risipitor din Evanghelie
Usile pocaintei" sunt nu numai cele care ne deschid din nou intrarea in raiul ale carui porti au fost inchise prin neascultarea lui Adam, dar si cele menite sa inchida intrarea patimilor in suflet.
Prin mijlocirea melodiei psaltice, acest imn, in cele trei stihiri ale sale, ne indruma spre pocainta, invatandu-ne totodata si cum sa o facem - prin intoarcerea la noi insine si la viata noastra pacatoasa, cu cutremur si cu teama de infricosata Judecata dar si cu nadejde si incredere in dumnezeiasca milostivire.
Sentimentele de teama si nadejde pe care ni le trezesc aceste stihiri trebuie sa ne insoteasca nelipsit de-a lungul Sfantului Post: de aceea ele vor fi auzite la Utrenia fiecarei duminici din Triod, incepand cu prima si pana spre sfarsitul Paresimilor.
La raul Babilonului...
O alta cantare, apartinand imnografiei Triodului, este "La raul Babilonului", de fapt, Psalmul 136.
Acest psalm este randuit pentru slujba Utreniei si se canta in trei duminici la rand, incepand cu cea a Fiului Risipitor. Astfel, imediat dupa polieleul obisnuit (Robii Domnului si Marturisiti'va Domnului; Psalmul 134 si Psalmul 135), solemn dar vesel, vom auzi tristul si nostalgicul psalm 136
La raul Babilonului, acolo am sezut si am plans cand ne-am adus aminte de Sion.
Dintre numeroasele minunate cantari psaltice care impodobesc slujbele Triodului, mai amintim: "Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea Ta..." de la Liturghia Darurilor.
De asemenea, Prochimenul Postului Mare:
Sa nu intorci fata Ta de la sluga Ta; cand ma necajesc, degrab ma auzi, ia aminte spre sufletul meu si'l mantuieste pre el, ia aminte spre sufletul meu si'l mantuieste pre el.
Doamne, femeia ce cazuse in pacate multe
Manastirea Radu Voda
Powered by RedCircle
Prohodul Domnului Iisus Hristos
Corul TRONOS
Protopsalt Mihail Buca
Powered by RedCircle
sursa:crestinortodox.ro
Duminica Vamesului si Fariseului ne invata ca temelia urcusului duhovnicesc este virtutea smereniei insotite de pocainta:
Usile pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de viata, ca maneca duhul meu la Biserica Ta cea sfanta, purtand locas al trupului cu totul intinat; ci, ca un Indurat, curateste-ma cu mila milostivirii Tale.
Duminica Fiului risipitor, a doua a Triodului, sporeste increderea in bunatatea lui Dumnezeu, care asteapta intoarcerea acasa a fiecarui fiu ratacit. Condacul acestei zile spune:
De la parinteasca slava Ta departandu'ma ne'ntelepteste, intru rautati am risipit bogatia pe care mi'ai dat'o. Pentru aceasta glasul celui risipitor aduc Tie: Gresit'am inaintea Ta, Parinte Indurate! Primeste'ma pe mine, cel ce ma pocaiesc, si ma fa ca pe unul din slujitorii Tai.
In acelasi spirit, la Utrenia acestei duminici se canta Psalmul 136 – La raul Babilonului, al instrainarii, cantat de evrei in captivitatea babilonica, pe cand se gandeau la orasul sfant al Ierusalimului. Acest psalm exprima plansul omului departat de casa Tatalui ceresc, pus in fata luptei decisive cu pacatul si cu patimile. El va fi cantat si in ultimele doua duminici dinaintea Postului.
Sambata pomenirii mortilor este menita sa ne aduca aminte de cugetarea la moarte. Sfintii Parinti ne cheama sa ne rugam Dreptului Judecator pentru vesnica fericire a tuturor celor adormiti din veac in dreapta credinta, pregatindu-ne astfel pentru tema duminicii care urmeaza, a infricosatoarei judecati.
Duminica lasatului sec de carne ne pregateste spre dobandirea fricii de Dumnezeu, care este inceputul intelepciunii, punandu-ne inainte privelistea Judecatii de Apoi. Urmeaza Saptamana branzei, care este o pregatire liturgica si duhovniceasca pentru Postul Mare. Miercuri si vineri in aceasta saptamana se pune slujba Postului, cu randuiala tricantarilor (triodia) si cu metaniile mari, insotind rugaciunea Sfantului Efrem Sirul. Gustam deja din atmosfera Paresimilor. Aceasta saptamana se incheie cu Sambata ascetilor, in care cerem rugaciunile tuturor Sfintilor Cuviosi si ale Cuvioaselor Maici care sunt exemple vii de nevointa trupeasca si spirituala, ca sa ne invrednicim si noi a urma vietii lor iubitoare de osteneli.
Duminica lasatului sec de branza ne aminteste de izgonirea lui Adam din rai. Motivul caderii protoparintilor in pacat este, in principal, nepazirea poruncii postului, iar noi, prin contraexemplul lor, suntem chemati sa ne intoarcem la comuniunea cu Dumnezeu prin postul care tocmai urmeaza sa inceapa. Imnografia acestei Duminici se intemeiaza pe imaginea lui Adam tanguindu-se inaintea portilor raiului. Aceasta randuiala explica prezenta picturilor reprezentand izgonirea si plangerea lui Adam in proximitatea locului unde penitentii isi imitau protoparintele in strapungere si lacrimi, adica in afara bisericii, pe suprafata exterioara a zidurilor ei, sau, uneori, in pronaosul acesteia. Sfantul Simeon Noul Teolog scrie, referindu-se la tema acestei duminici:
Sa luam aminte ca, asa cum Adam, dupa calcarea poruncii, a fost izgonit din rai si din desfatarea, si din petrecerea impreuna cu ingerii si a ajuns gol si departe de fata lui Dumnezeu, asa si noi, pacatuind, ne despartim de Biserica robilor Sai Sfinti si dezbracam prin pacat vesmantul dumnezeiesc pe care l-am imbracat botezandu-ne si care, precum credem, este Hristos (Galateni 3, 27).
Vecernia Iertarii. Cu Duminica izgonirii lui Adam din rai se incheie perioada pregatitoare, a doua zi, luni, incepand Postul Mare. Vecernia din seara acestei Duminici cuprinde un ritual al iertarii, iertare pe care crestinii si-o cer unii de la altii, si-o dau unii altora la intrarea in Postul Mare. Aceasta Vecernie este prima slujba a Postului Mare.
Prima duminica a Postului Mare, a Ortodoxiei, era numita in vechime (pana in sec. al XI-lea) a proorocilor Moise, Aaron, David si Samuel. Denumirea actuala vine de la sarbatoarea Triumfului Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor, instituita de patriarhul Metodie al Costantinopolului la 11 martie 843, pentru a fi sarbatorita in fiecare an in prima duminica a Postului Mare. Atat Apostolul cat si Evanghelia se refera la vechea praznuire a profetilor Vechiului Testament, in frunte cu Moise. Se obisnuieste in anumite locuri ca in aceasta zi sa se faca procesiuni cu icoane (in amintirea biruintei iconodulilor in anul 842) si sa se citeasca Synodikonul Ortodoxiei, care este un act in care sunt anatemizati ereticii din toate timpurile si sunt fericiti aparatorii dreptei credinte.
Duminica a II-a din Postului Mare este dedicata Sfantului Grigorie Palama. La Liturghie se citeste despre vindecarea slabanogului din Capernaum. Pomenirea Sfantului Grigorie Palama († 1359) ca aparator al isihasmului are o importanta duhovniceasca foarte profunda pentru acest post, in care suntem chemati sa ne rugam cat mai mult si sa incercam bucuriile unei vieti duhovnicesti, de credinta, linistire a mintii si curatie.
Duminica a III-a din Postului Mare este inchinata Sfintei Cruci, pe de o parte, prin mutarea in aceasta zi a sarbatorii din 6 martie, a Aflarii Cinstitei Cruci, si pe de alta parte, pentru apropierea jumatatii Postului, moment in care Crucea Domnului se prezinta celui ostenit de nevointa ca un popas racoritor si datator de noi puteri sufletesti. Incepand cu saptamana a IV-a, se adauga la Liturghie ecteniile pentru cei spre luminare, fapt ce vadeste vechea practica a pregatirii pentru Botez a catehumenilor.
Duminicile a IV-a (a Sfantului Ioan Scararul) si a V-a (a Cuvioasei Maria Egipteanca) ne pun inainte pilda de nevointa a acestor doi Sfinti, pomeniti in aceasta perioada. Acesti doi sfinti ne insufletesc cel mai mult in aceasta perioada a Postului Mare – Sfantul Ioan Sinaitul, prin lucrarea sa, Scara, ne indeamna sa purcedem pe calea virtutilor, iar Sfanta Maria Egipteanca, prin viata sa de pocainta, este un exemplu de indreptare si de sfintire a conduitei.
Saptamana Patimilor. Intreaga Saptamana a patimilor este o meditatie la patimirile Domnului, dar si la ultimele fapte si invataturi date de El. Pe de alta parte, aceasta este o perioada de intensificare a eforturilor noastre duhovnicesti in vederea unei pregatiri mai bune pentru praznicul Invierii. De aceea, este numita si Saptamana Mare inca din sec. al IV-lea, in Constitutiile Apostolice, iar acest epitet a trecut la toate zilele acestei saptamani. Inclusiv postul din aceasta saptamana, incepand cu Sambata lui Lazar si pana in Sambata Mare, este vazut si trait ca un post mai special, de pregatire pentru Pasti si o continuare fireasca si mai intensa a Postului Mare de 40 de zile, incheiat in vinerea dinainte de Florii.
(sursa: Ziarul Lumina)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu