Inchinare catre MAICA DOMNULUI.
†
Nascatoarea Luminii celei neinserate, ma rog: Ia aminte la mine, cel ce iti vestesc si ma marturisesc. Caci m-am innoroit si m-am spurcat, si intunecat m-am facut eu, ticalosul!
Pamintul l-am pangarit, vai mie, netrebnicul cu multele mele pacate, Stapana! Pentru aceasta strig acum suspinand catre Judecatorul cel nemitarnic, impotriva mea aducand, vai mie, si martori: cerul, impreuna cu stelele si soarele. Iar furtuna gandurilor mele m-a impresurat si ma cufunda intru deznadajduire.
Sufletul meu cu cutremur este tinut, asteptand, vai, osanda. Nascatoare de Dumnezeu, toata nadejdea mea spre tine o pun eu, curvarul. Vezi ca de toata rusinea s-a umplut, vai mie, fata robului tau! Macar tu roaga neincetat pe Acela pe care L-ai nascut sa ma mantuiasca si pe mine, nevrednicul. Dezleaga-mi tu singura legaturile cele nedezlegate, ceea ce pe Izbavitorul L-ai nascut lumii. Pe mine, cel ce m-am innegrit si intuneric m-am facut, cu lacrimile pocaintei albeste-ma. Pe mine, cel ce m-am omorat cu multa trandavie, ceea ce ai nascut Viata, inviaza-ma. Pe mine, cel ce m-am instrainat de Dumnezeu si de Sfintii ingeri, catre Dansii intoarce-ma iarasi.
Cu adevarat minune infricosata! Cum de a rabdat pacatele mele DOMNUL! Cum nu m-a pogorit indata, de viu, in fundul iadului pe mine, ticalosul! Cum nu a trimis de sus toiag nearatat sau sabie, sa ma loveasca pe mine!
Iar tu, cu adevarat, cu rugaciunile tale mi-ai daruit mie viata, Stapina, cautind pocainta mea, pe care insati tu daruieste-o mie, robului tau. Caci tu, Prea-Buna, esti zidul meu, si limanul, si intarirea. Straluceste-mi mie lumina Dumnezeiestii tale fete, ca in miezul noptiil cantare de lauda sa-ti aduc tie, Daruieste-mij mie umilinta, Stapana, suspinuri netacute si lacrimi. Intinaciunile mele cele sufletest spala-le si iertare desavarsita daruieste-mi, ca ceea ce esti om de Dumnezeu purtator si pe Dumnezeu purtator de om L-ai nascut. Sa te vad pe tine in miezul noptii, Prea-Curata, ci ochii cei ginditori, si ma voi bucura.
O, taria mea! O, nadejde nerusinata! O, viata si lumina dulce a robului tau! Primeste ruga aceasta, care se aduce tie din limba pangarita si din gura spurcata. Acum, noaptea sa se faca robului tau zi de mantuire, Mireasa Dumnezeiasca. Acum, bucura-se ingerii, Stapana, si duhurile Dreptilor de mine, ca eu cu multumita sa slavesc cu bucurie Prea-Sfant numele tau. Ca stiu ca tu, Prea-Laudata, poti catre Dumnezeu, pe Care L-ai nascut, toate cate le voiesti; o, Treime, inchinaciunea se cuvine Tie!
O, Maica a lui Dumnezeu, mai presus de toata mintea si cuvintul! O, Fecioara, care esti cu ne-asemanare mai inalta decat toata fecioria, ca ceea ce si mai inainte de Dumnezeiasca nastere ai fost fecioara mai presus decat toate fecioarele, si intru insasi nasterea, si dupa nastere aceeasi ai ramas! Prin care firea oamenilor - cea care a cazut de demult si departe de la Dumnezeu s-a salasluit - prin socotelile negraitei iubiri de oameni si ale neasemanatei impreuna pogorari, s-a unit cu fericita si dumnezeiasca fire, nicidecum suferind Ipostasul schimbare sau amestecare sau stramutare; prin care, si dupa Prea-Infricosata unire si impacare - din cuviinta cazand noi iarasi, din pizma celui rau Si din desertaciunea mintii noastre - iarasi ne chemam inapoi si pe Fiul tau si Dumnezeu il aflam milostiv catre noi, prin mijlocirile tale cele fara de osteneala catre Dansul.
Rogu-ma - celei milostiv, Maica milostivului si iubitorului de oameni Dumnezeu - si tie ma cuceresc: Adauga-mi mie, celui ce ma rog in ceasul acesta, mai mult decat altadata acoperamantul si sprijinul cel de la tine. Caci, fiind cu totul necuratie si noroi al pacatului si, in scurt a zice, lacas al tuturor patimilor celor de suflet stricatoare, si la Prea-Curatele si infricosatoarele Taine ale Fiului tau si Dumnezeu voind sa ma apropii, sant in grija si de cutremur sant tinut, cautand la multimea pacatelor mele. Caci, pe care din simtirile mele nu le-am minjit eu, ticalositul? Care sarguinta sataniceasca cu fatarnicie si cu voire si cu covarsire nu am lucrat-o? Cu care ganduri necuvioase si ziceri desarte nu m-am stricat? Care chip de robie nu a stapanit desavarsit mintea mea? Caci nu numai intru patimile intru care ticaloseste am cazut sant purtat ici si colo, ca un robit, cu prinderea in minte; nici numai intru acelea care-mi vin prin neanfrinarea simturilor, din fapte straine, sau din impreuna vorbiri, sau din ceea ce a venit din auz, sau care s-au vazut de mine, peste sine-mi gramadind idoli rai si vicleni, acestea raspindindu-mi mintea; ci sant purtat si intru cele ce inca nu s-au facut, nici se vor face, nici au fost candva auzite, nici vazute; invoindu-se patimasa, si putreda, si copilaresc-cugetatoarea, si neroditoarea mea minte cu ziditorul rautatii, si, ca si cum ar fi inchipuindu-le, intru acestea vremea ticaloasei vietii mele am cheltuit-o.
Intru atatea si intru acest fel de rautati tinut fiind eu, nenorocitul, catre unele mai presus de fire si Prea-Dumnezeiesti, catre care cu adevarat si ingerii doresc sa priveasca, am pus scop sa ma apropii, o, Stapana, si ma tem, nu cumva, ca un nevrednic, precum acela ce nu a fost imbracat in haina de nunta, sa fiu aruncat intru intuneric dupa ce mi se vor lega mainile si picioarele si, in loc de luminare si de impartasirea dumnezeiescului Dar, sa ma osandesc cu locuinta intunericului, cea potrivita mie. Dar ce sa fac? Cu nevrednicie impartasindu-ma dintru Prea-Infricosatele Taine, sub niste pedepse ca acestea, si mai grele, astept sa ma supun; si ne-impartasit de acestea de multe ori raman, si multa nevrednicie inainte punand-o, intru adancul relelor care defaima cad, si acelorasi munci, sau si mai mari, asa ma fac vinovat.
Deci stramte imi sunt lucrurile dinspre amandoua partile. Pentru aceea catre tine alerg, ajutorul cel cu totul nebiruit si Prea-Tare cu adevarat. Milostiveste-te, dar, Prea-Curata Stapana, asupra mea si, folosind indrazneala cea de Maica spre Fiul tau si Dumnezeu, cere-mi lasare greselilor celor stramosesti, si nears de focul cel arzator si luminator al facatoarelor de viata Tainelor Lui pe mine arata-ma; deci mai virtos, ca ceea ce ai castigat voirea impreuna alergatoare cu puterea mai presus de fire, invredniceste-ma a ma curati si a ma lumina cu impartasirea acestora; si cealalta vreme a vietii mele intru pocainta, si intru curatie, si intru smerenie povatuieste-ma sa o trec, intru lucrari, intru cuvinte, intru ganduri, intru toate miscarile sufletului si ale trupului; de-a pururea impreuna fiind de fata indreptindu-ma, ocrotindu-ma, povatuindu-ma; puterile cele impotrivnice oprindu-le si gonindu-le, si, ca pe un rob, desi netrebnic, al bunatatii tale, in tot chipul grijindu-ma si pazindu-ma.
Asa, Stapana Prea-Binecuvintata, sa nu intorci desarte nevrednicele si Prea-Ticaloasele mele cereri, ci si intru viata aceasta de aici, si intru iesirea ticalositului meu suflet, si intru infricosata si nemitarnica Judecata ce va sa fie, fi-mi de fata aparindu-ma si de toate cele im-potrivnice izbavindu-ma; ca, mintuindu-ma cu Darul tau, bine sa te cuvintez si sa te slavesc pe tine; si, cu stralucirile tale luminindu-ma, catre lauda, catre slava, catre inchinaciunea Prea-Bunei, si a-tot-lucratoarei, si a fericitei Treimi sa ma intind intru toti vecii. Amin.
🇩OAMNE si STAPANUL vietii mele, duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste'l mie, robului Tau.
Sfantul Efrem Sirul
