Hristos este Totul / ne graieste Sfantul Porfirie Kavsokalivitul.
†
Ne vorbeste parintele Porfirie.
Sunt doua cai de a ajunge la Dumnezeu: 1. Cea crancena si istovitoare, cu salbaticele navaliri impotriva raului.
2. Cea usoara, prin iubire.
Religia noastra este desavarsita, adanc filosoficeasca.
Lucru simplu este si cel mai de pret. In viata duhovniceasca sa va luptati simplu, lin, fara siluire. Sufletul se sfinteste si se curateste prin studiul cuvintelor Parintilor, prin invatarea psalmilor, a vietilor sfintilor, a psaltichiei, a rugaciunii. Daruiti-va, asadar, lucrurilor duhovnicesti, si lasati-le pe toate celelalte.
Exista multi care au ales calea cea anevoioasa si „au dat sange, ca sa ia Duh”, pana ce au ajuns la o mare virtute.Eu gasesc ca drumul mai scurt si mai sigur este acesta, prin iubire. Pe acesta sa-l urmati si voi?
Va puteti darui, adica, unei alte stradanii. Sa studiati, sa va rugati si sa aveti drept tel inaintarea in iubirea lui Dumnezeu si a Bisericii. Nu va luptati sa alungati intunericul din camara sufletului vostru. Faceti o gaurica, pentru a intra lumina, si intunericul va pleca. Acelasi lucru este valabil si pentru patimi si neputinte. Nu va luptati cu ele, ci sarguiti-va sa le preschimbati in putere, dispretuind raul. Sa va grijiti de tropare, canoane, de slavirea lui Dumnezeu, de dragostea dumnezeiasca.
Toate sfintele carti ale Bisericii noastre – Octoihul, Ceaslovul, Psaltirea, Mineiele – cuprind cuvinte sfinte, de dragoste catre Hristosul nostru. Sa le cititi cu bucurie, cu iubire si veselie. Cand va daruiti acestei stradanii cu inflacarare, sufletul vostru se va sfinti in chip lin, tainic, fara sa va dati seama. Vietilor sfintilor, mai ales viata Sfantului Ioan Colibasul, m-au impresionat. Sfintii sunt prietenii lui Dumnezeu. Ziua intreaga va puteti indulci si desfata de izbanzile lor, si sa le urmati viata. Sfintii s-au daruit in intregime lui Hristos. Prin acest studiu veti dobandi incet-incet blandetea, smerenia, iubirea, si sufletul vostru va deveni bun. Sa nu alegeti mijloace negative pentru indreptarea voastra. Nu-i nevoie nici sa va temeti de diavol, nici de iad, nici de nimic. Acestea nasc impotrivire. Am si eu o mica experienta in astea. Scopul nu este sa sedeti, sa va raniti si sa va truditi, spre a va indrepta. Scopul este sa traiti, sa studiati, sa va rugati, sa inaintati in iubire, in iubirea lui Hristos, in iubirea Bisericii. Toata puterea voastra sa se indrepte catre iubirea lui Dumnezeu, catre slavirea Lui, catre alipirea de El. Astfel, izbavirea de rau si neputinte se va face tainic, fara sa prindeti de veste, fara osteneala.
Acesta este lucrul cel sfant si frumos, acela care fericeste si izbaveste sufletul de orice rau – stradania de-a se uni cineva cu Hristos. Sa-l iubeasca pe Hristos, sa-l adore pe Hristos, sa traiasca in Hristos, precum Apostolul Pavel care zice:
Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine
(Galateni 2, 20)
Aceasta este tinta noastra. Celelalte stradanii sa fie tainice, ascunse. Ceea ce trebuie sa stapaneasca este iubirea lui Hristos. Aceasta sa existe in minte, in cuget, in imaginatie, in inima, in vointa. Aceasta stradanie sa fie cea mai arzatoare – cum sa-l intalniti pe Hristos, cum sa va uniti cu El, cum sa-L imbratisati inlauntrul vostru. Lasati toate neputintele, ca sa nu prinda de veste duhul cel potrivnic si sa va afunde, sa va doboare si sa va zvarle in necaz. Sa nu faceti nici o stradanie ca sa scapati de astea. Sa va luptati lin si simplu, fara neliniste si siluire. Nu ziceti:
Acum o sa ma trudesc, o sa fac rugaciune sa dobandesc iubire, sa devin bun...
Nu este bine sa te trudesti, si sa te lovesti, vrand sa devii bun. Asa o sa va poticniti mai rau. Toate sa se faca in chip lin, nesiluit si liber. Nici sa ziceti:
Dumnezeul meu, scapa-ma de asta!
De pilda de manie, de tristete, nu este bine sa ne rugam asa, gandindu-ne la o patima anume; s-ar putea sa se intample ceva in sufletul nostru si sa ne incurcam mai rau. Navaleste asupra patimii ca sa o biruiesti si vei vedea atunci cum te va imbratisa, te va strange si nu vei putea sa faci nimic.
Nu luptati nemijlocit cu ispita, nu va rugati sa plece, nu ziceti:
Ridic-o de la mine, Dumnezeul meu!
Caci asa ii dati insemnatate si ispita are sa va impresoare. Pentru ca, zicand:
Ridic-o de la mine, Dumnezeul meu!
De fapt ii dati insemnatate, luand aminte la ea. Fireste, dorinta de a scapa de ea trebuie sa existe, dar nu trebuie sa se vada; sa fie foarte delicata si tainica. Amintiti-va ce spune Sfanta Scriptura:
Sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta
Toata puterea voastra sa se indrepte catre iubirea lui Dumnezeu, catre slavirea Lui, catre alipirea de El. Astfel, izbavirea de rau si de neputinte se va face tainic, fara sa prindeti de veste, fara osteneala.
Aceasta straduinta o fac si eu. Am gasit ca este cel mai bun chip de sfintire, nesingeros. Mai bine, adica sa ma arunc in iubire, sa studiez canoanele, troparele, psalmii. Fara sa-mi dau seama, studiul si desfatarea aceasta duc mintea catre Hristos si-mi indulcesc inima. In acelasi timp, ma rog deschizandu-mi mainile cu ardoare, cu iubire, cu bucurie, iar Domnul ma inalta catre iubirea Lui. Acesta este telul nostru: sa ajungem acolo. Ce ziceti, calea aceasta nu este oare nesangeroasa?
Exista si multe alte chipuri, cum ar fi, de pilda pomenirea mortii, a iadului, teama de diavol. Astfel, din socoteala si din teama, ocolesti raul. Eu, cel mai mic, n-am pus in fapta in viata mea aceste chipuri care istovesc, aduc impotrivire si, de multe ori, roade potrivnice. Sufletul, mai ales daca este sensibil, se bucura de iubire si se inflacareaza, se intareste si preface in bune toate cele rele si urate.
Pentru aceasta prefer eu „calea cea usoara”, adica asezarea aceea pe care o izbandim prin studierea canoanelor sfintilor. In canoane vom gasi toate cele care le-au deprins sfintii, cuviosii, ascetii, mucenicii. Este bine sa facem acest „furtisag”. Sa facem si noi ce au facut ei. Acestia s-au aruncat in iubirea lui Hristos. Si-au daruit toata inima. Sa furam mestesugul lor.
sursa:doxologia.ro
