Potrivit Traditiei despre LEGENDA - IZVORUL TAMADUIRII.

†

 

   In vinerea din Saptamana Luminata praznicul "Izvorul Tamaduirii", nu are data fixa. Sarbatoarea se refera la vindecarea minunata a unui orb, care si-a recapatat vederea dupa ce Maica Domnului i-a vestit lui Leon cel Mare sa-l duca sa se spele cu apa unui izvor aflat intr-o padure din apropierea Constantinopolului.  Potrivit Traditiei, Leon, pe cand era neincoronat, intalneste un batran orb in gradina din apropierea vechii cetati bizantine. Dupa ce discuta cu acesta despre Dumnezeu si Invierea Domnului, orbul ii cere sa-i dea apa si sa-l duca in cetate. Leon cauta in imprejurimi un izvor si in momentul in care constata ca nu are de unde sa-i daruiasca orbului apa, i se descopera Maica Domnului si ii spune: 

Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape. Patrunde, Leone, mai adanc in padure si, luand cu maini apa tulbure, potoleste cu ea setea orbului si unge cu ea ochii lui cei intunecati. 

  Facand ascultare, Leon gaseste izvorul, ii potoleste setea orbului si dupa ce-l spala pe acesta pe fata, apa ii daruieste puterea sa vada.

  Ca urmare a vindecarii minunate, cand Leon cel Mare ajunge imparat, zideste pe locul vindecarii o biserica in semn de recunostinta pentru ajutorul primit de la Maica Domnului.

 Credinciosii care merg la biserica "Izvorul Tamaduirii" din Istanbul, care dateaza din secolul al XIX-lea, pot vedea la subsolul acesteia izvorul cu apa tamaduitoare din trecut. Izvorul este imprejmuit de un edificiu realizat in marmura alba. Apa se scurge intr-un bazin de mici dimensiuni, in care inoata cativa pesti aurii, despre care se spune ca sunt de sute de ani aceiasi la numar si marime. Potrivit unei legende, in anul 1453, cand Constantinopolul este cucerit de turci, un calugar prajea intr-o tigaie cativa pesti in apropierea izvorului. Cand i se vesteste ca turcii au pus stapanire pe Constantinopol, calugarul a spus ca nu va crede decat atunci cand pestii pe care ii prajeste vor reveni la viata. In chip minunat, pestii au sarit din tigaie in izvor si au inceput sa inoate. De la aceasta legenda avem si numele cartierului Balikli, in care se afla Manastirea "Izvorul Tamaduirii", "balikli" insemnand in limba turca "locul unde inoata pestii".

  Crestinii stiu ca "Izvorul Tamaduirii" este o sarbatoare inchinata Maicii Domnului. Insa, avand in vedere ca ea este nedespartita de Fiul ei, ea este si o zi de praznuire a lui Hristos. Mai bine zis, in aceasta zi il sarbatorim in primul rand pe Hristos Cel Inviat, ca Izvor al vindecarilor si apoi pe Maica Domnului, ca persoana care Il poarta neincetat si tainic pe Fiul ei, devind astfel si ea izvor de tamaduire. In icoana "Izvorul Tamaduirii", Maica Domnului este reprezentata cu mainile inaltate in forma de rugaciune, iar Hristos, ca raspuns a rugaciunilor Maicii Sale, binecuvinteaza cu ambele maini.

  La sfarsitul Liturghiei care se oficiaza in aceasta zi, urmeaza slujba de sfintire a apei, dupa o randuiala speciala, pentru ca este strans legata de praznicul Invierii Domnului. Astfel, inceputul slujbei de sfintire a apei, se face cu cadirea in semnul sfintei cruci a mesei pe care este prezenta Sfanta Evanghelie si Crucea si rostirea stihurilor speciale impreuna cu cantarea troparului "Hristos a inviat". In cadrul slujbei se canta irmoasele Canonului Invierii si Cantarea "Ziua Invierii". Apa sfintita astazi este luata de credinciosi pentru vindecarea de bolile sufletesti si trupesti.

  Maica Domnului a daruit si poporului roman izvoare tamaduitoare. Mentionam doar cateva locuri cu ape tamaduitoare: Manastirea Ghighiu din judetul Prahova, biserica "Buna Vestire" din Braila, Manastirea Nucet - Dambovita, Manastirea Dervent, Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, Manastirea Horaicioara din judetul Neamt, Manastirea Glavacioc din judetul Arges si Manastirea Brancoveni din judetul Olt, Manastirea Izbuc din Bihor, Manastirea "Sfanta Ana" - Rohia din judetul Maramures.
sursa:crestinortodox.ro

   Soborul Sfantului Proroc Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului: Parintele Radu Tascovici

†

 

   7 ianuarie 2023 dupa Sfanta si dumnezeiasca Aratare, adica Botezul Domnului, Biserica a randuit inca de la inceput a se praznui soborul cinstitului si slavitului proroc Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului, caci se cadea a cinsti cu praznic pe cel ce a slujit la taina Botezului dumnezeiesc, punand mana sa pe crestetul Stapanului.

   Indata dupa Botezul Domnului, Botezatorul se cinsteste de toti si cu cantari se slaveste, pentru ca prin sobor se intelege adunarea poporului in biserica, la cantarea si slavirea lui Dumnezeu, intru cinstea si lauda marelui Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul Celui ce se praznuieste.

  Un sobor ca acesta, macar ca se savarsea la toate bisericile ce sunt in toata lumea, ba inca se savarseste si astazi; insa se face mai ales mare praznuire in bisericile zidite in numele Botezatorului, precum oarecand in biserica lui de langa Iordan, unde a botezat pe Hristos; in Sevastia, unde s-a taiat de catre Irod; in Antiohia, unde mina lui cea dreapta a fost dusa de Sfantul Evanghelist Luca, si in Constantinopol, unde acea sfanta mina se adusese din Antiohia si unde mai ales se facuse soborul acela, de vreme ce se adusese mina chiar in seara dumnezeiestii Aratari, cand se face sfintirea apelor.

7 ianuarie 2023

Parintele Radu Tascovici, Paroh al biserici Nicut din Campulung.

Powered by RedCircle

⋙ Pilda Celor Poftiti la Cina cea Mare: Parintele Radu Tascovici

    Se parea atunci ca insusi Botezatorul soseste nevazut la sfintirea apelor, facandu-se bucurie imparatilor si la tot poporul, care cu multa praznuire savarsea soborul lui, dupa ziua dumnezeiestii Aratari. Deci, sa savarsim si noi cu bucurie duhovniceasca soborul Sfantului marelui Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul, rugandu-l sa mijloceasca pentru noi catre Stapanul Hristos, ca sa fim si noi in Biserica celor ce praznuiesc vesnic, in locasul cel nefacut de mina si acolo, in ceruri, sa auzim glasul celor ce dantuiesc si praznuiesc dumnezeiestile aratari cele vesnice, saturindu-ne cu ei de vederea fetei lui Dumnezeu, Care Se arata sfintilor Sai; si sa slavim cu toate cerestile cete pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, in veci. 

Amin

 sursa:doxologia.ro

Rugaciune catre Sfantul Ioan Botezatorul a Episcopului Macarie Dragoi

†

 

  Sfinte Prorocule Ioan, Inaintemergatorulesi Botezatorule al lui Hristos, neputincioasa este mintea noastra in a'ti aduce laude dupa cuviinta. Ci destul iti este tie lauda Mantuitorului Hristos, langa al Carui Tron mijlocesti impreuna cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, iti multumim si cu umilinta te rugam: tinde mana cea ingereasca si risipeste norul gandurilor rele care ne coplesesc pe noi. Adu pace in inimile, casele si obstile noastre. Impaca'ne cu Dumnezeu si cu aproapele nostru. Spre fapte bune ne indeamna si cu boldul pocaintei trezeste inimile noastre ca sa pricepem pretul mantuirii noastre.

  Invatatorule al pocaintei, da'ne darul strapungerii inimii si lacrimi prin care sa ne curatim de pacate si sufletele noastre mai albe ca zapada sa le albim. De faradelegi si de cei puternici ai pamantului, care strica randuiala lui Dumnezeu, scapa'ne, prin rugaciunile tale. Sfinte Ioan Inaintemergatorule, tu, despre care Sfanta Scriptura spune:

  Inainte de a te fi zamislit in pantece, te'am cunoscut si, inainte de a iesi din pantece, te'am sfintit si te'am randuit proroc pentru popoare, fii cu noi si ne lumineaza calea in acest veac intunecat si vrajmas cerului, ca, prin rugaciunile tale fiind paziti, inaintea lui Hristos, la Judecata, sa dobandim partea cea de'a dreapta, impreuna cu toti casnicii Sai.

Amin.

Powered by RedCircle

Cum trebuie sa fie smerenia, nevointele si postul nostru?

†

 Cand stai sa te rogi, fa'ti mintea ta preot si inima ta altar 

( Sfantul Cuvios Paisie de la Neamt )

 

Smerenia este maica virtutii, nu te lasa sa te socoti mai bun decat aproapele tau. Daca Sfantul Ioan Botezatorul, cel sfintit din pantecele maicii sale, atat de mult a postit si s'a smerit, cum trebuie sa fie smerenia si nevointele si postul nostru, a celor ce suntem plini de pacate!

Sa ne uitam la Sfantul Ioan Botezatorul: n'a fost om nascut din femeie mai mare decat el, cel mai mare decat toti proro­cii, prietenul lui Hristos si cu toate acestea zice: 

Nu sunt vrednic sa dezleg nici cureaua de la incaltamintea Lui.

 Iar la Iordan se opreste cu sfiala: 

Doamne, Tu trebuie sa ma botezi pe mine si nu eu!. 

  Vedeti, aceasta este smerenia, dusmanul de moarte al mandriei: sa fii plin de daruri, de vrednicii si sa te socoti mai nevrednic decat toti; aceasta este micsorarea sufletului.

  De obicei, noi oamenii suntem plini de mandrie, ne so­cotim mai buni decat semenii nostri. Cel evlavios se crede mai evlavios decat ceilalti si se uita de sus la dansii; tanarul se crede mai frumos, cel istet mai priceput, cel bogat mai vrednic; fieca­re se crede mai bun, mai presus decat ceilalti. Aceasta este mandria, din care izvorasc toate relele: zavistiile, certurile, uci­derile. 

  Dimpotriva, smerenia este maica virtutii, nu te lasa sa te socoti mai bun decat aproapele tau: niciodata sa nu'l socoti mai prejos decat tine, totdeauna sa ai despre el o parere mai buna decat despre tine.

  Iata cele doua unelte cu care putem micsora pe omul cel vechi din noi, pentru ca sa creasca omul cel nou intru Hristos: postul si smerenia.

  Cu aceste doua cununi s'a impodobit cel mai mare decat toti cei nascuti din femei, Sfantul Ioan Botezatorul, si cu ele trebuie sa se impodobeasca tot crestinul. Acestea impreuna, dupa cum ne invata Sfintii Parinti, alcatuiesc plinatatea tutu­ror virtutilor. Ele micsoreaza pe omul de pacat din noi si ajuta sa creasca omul cel duhovnicesc. Si, lucru minunat, cu cat ne micsoram mai mult, cu atat ne facem mai transparenti, cu atat mai mult straluceste Hristos din noi, precum zice Apostolul, ca nu mai traiesc eu, ci Hristos care este in mine.

  Daca Sfantul Ioan Botezatorul, cel sfintit din pantecele maicii sale, atat de mult a postit si s'a smerit, cum trebuie sa fie smerenia si nevointele si postul nostru, a celor ce suntem plini de pacate! De aceea, postul si smerenia trebuie sa ne insoteasca in toate zilele vietii, pentru ca ele ne fac asemenea cu marele proroc si inaintemergator Ioan; ba si mai mult, ne fac asemenea cu Dumnezeu, Care sa ne invredniceasca si sa ajute sa ne innoim si noi sufleteste, cu rugaciunile sfantului si mare­lui Sau Prieten, Ioan Botezatorul. Amin
sursa:doxologia.ro