Parintele DIMITRIE LUPASAKIS a vindecat o tanara paralizata.

   Parintele Dimitrie Lupasakis a vindecat o tanara paralizata.

†

   

    O tanara pe nume Fanula s-a vindecat de paralizie. Manastirea Sfintilor Isidori din Lykavitos, Atena in 2020.

 

    Fanula din Patras, era infirma de scleroza multipla si incapabil sa mearga, a fost vindecata miraculos de parintele DIMITRIE LUPASAKIS pe 21 iunie 2020. Minunea a fost filmat si poate fi vazut pe aceasta pagina. Parintele a facut multe minuni punand pe pacient o particica din Sfanta Cruce.

   Dupa ce a rostit o scurta rugaciune, parintele Dimitrie Lupasakis a asezat o particica din SFANTA CRUCE pe spatele bolnavei, apoi s-a retras si a lasat femeia sa plece. Femeia s-a ridicat de la pamant si a inceput sa mearga, iar in curand a mers din ce in ce mai bine pana si-a revenit complet. Fanula, o mama a doi copii, este acum complet recuperata, desi medicii nu i-au oferit anterior nicio sansa sa mearga. Ea venise, de fapt, la slujba si la sfarsit il rugase pe parintele DIMITRIE, care este cunoscut ca face minuni cu Sfanta Cruce, sa se roage pentru ea. 

Icoanei MAICII DOMNULUI SVENSKAYA care a tamaduit un print de orbire.

   Povestea icoanei MAICII DOMNULUI SVENSKAYA care a tamaduit un print de orbire.

†

   Icoana Maicii Domnului din Sven, numita si „Svenskaya” a fost pictata de Sfantul Alipie, iconarul Pesterilor, fiind renumita pentru vindecarea orbilor, a celor posedati si considerata de mult timp protectoare de dusmani.

 

  Inca din primele secole crestine, reprezentarile iconografice ale Maicii Domnului s-au raspandit rapid in randul celor care au ales sa urmeze cuvantul Evangheliei si, in urma rugaciunilor adresate in fata lor, multe dintre ele au dovedit puteri miraculoase si au devenit, apoi, cunoscute icoane facatoare de minuni.

  In data de 3 mai a fiecarui an, Biserica noastra ne aminteste de o minune petrecuta in urma cu multa vreme in Breansk, un oras aflat in partea de vest a Federatiei Ruse, situat pe malurile riului Desna. O poveste despre durere si deznadejde, despre credinta si bucurie. Ne amintim, de fapt, in aceasta zi, de Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Svenskaya”, una dintre cele mai cunoscute icoane ale Maicii Domnului, facatoare de minuni, pastrate pana astazi la mare cinste in spatiul rusesc. Cine a pictat aceasta icoana si, mai ales, care este motivul pentru care o praznuim in acesta zi? Aflati in randurile de mai jos!

Iconarul de la Pecerska.

  Inainte de toate, trebuie sa retinem faptul ca, aceasta reprezentare aparte a Maicii Domnului poarta semnatura Sfantului Cuvios Alipie, cunoscut si sub numele de „iconarul de la Pecerska”. Potrivit scrierilor bisericii, Sfantul Alipie a fost unul din primii si cei mai buni iconografi din Rusia, care a pictat icoane doar pentru a sluji lui Dumnezeu. Sfantul a fost cunoscut pentru minuni chiar din timpul vietii sale. Multe dintre icoanele pictate de Alipie au ajuns facatoare de minuni si uneori, ingerii il ajutau in misiunea sfanta a pictarii icoanelor. Dincolo de darul sau si de harisma pe care a primit-o de la Dumnezeu, Sfantul Alipie a ramas viu in memoria urmasilor si a intregii Ortodoxii, pana la urma, pentru faptul ca nu lua bani pentru munca sa. Sinaxarul ne spune ca, de multe ori se oferea singur sa restaureze icoane vechi din biserici, pentru ca acestea se degradasera cu timpul, iar cand cineva insista sa-i ofere o rasplata pentru efurtul sau, de indata o impartea astfel: o treime la saraci, o treime pentru materialele necesare pictarii si, nu in ultimul rand, o treime pentru nevoile manastirii in care vietuia.

Minunea vindecarii printului

  Traditia bisericii vorbeste despre Icoana Maicii Domnului „Svenskaya” in contextul in care Printul Roman de Cernigov isi pierduse vederea. Afland printul de minunile facute de icoana Sfantului Alipie, a trimis una dintre garzila sale la manastire, spunandu-le calugarilor ca printul Roman doreste ca icoana sa-i fie trimisa la Briansk. Voia sa se roage inaintea ei, avand nadejdea ca Preasfanta Maica a lui Dumnezeu il va auzi si-l va vindeca. Facand un consiliu monahal, calugarii au hotarat sa trimita o delegatie cu icoana pe raul Desna, un afluent major de stanga al Niprului. Pentru ca venise noaptea, calugarii au decis sa innopteze pe malul drept al raului Sven. A doua zi, trezindu-se de dimineata cu gandul de a continua misiunea care le-a fost incredintata si de a ajunge la printul Roman, calugarii au ramas muti de uimire si de tristete deopotriva: icoana disparuse din barca, desi se randuisera, unul cate unul, sa stea de veghe peste noapte ca sa o pazeasca. Cutremurati, pe buna dreptate, nu mai stiau ce sa faca si au inceput sa se roage. Astfel, printre rugaciuni si cantari, unul dintre ei a vazut icoana atarnand printre ramurile unui stejar, pe un deal de pe malul opus. Vestea aceasta a ajuns imediat la printul Roman, care a fost adus la icoana pe jos de catre cativa dintre insotitorii sai. Ajuns la tulpina stejarului, a inceput sa se roage plangand Maicii Domnului si spunandu-i sa mijloceasca pentru el la Domnezeu, ca indurandu-se de rugamintea Ei, sa-i daruiasca din nou vederea. Si i-a promis ceva Maicii Domnului in acele momente: ca, daca se va face bine din nou, ii va construi o manastire chiar in acel loc, iar mosiile din jur, cu bogatiile lor, pe toate le va dona manastirii. Iar minunea nu s-a lasat asteptata: printul si-a recapatat vederea, vazand mai intai cararea pe care venise, apoi pe cei care ii erau aproape si, in cele din urma, toate imprejurimile. Respectandu-si intocmai cuvantul, printul a citit un paraclis de multumire Maicii Domnului pentru marele dar al insanatosirii, apoi a pus piatra de temelie pentru manastire. Ca un detaliu interesant, stejarul in care a zabovit icoana cateva ceasuri pana la intalnirea cu printul Roman a fost taiat si folosit ca blaturi din lemn pentru alte icoane. Vestea despre aceasta mare minune s-a raspandit in toate satele din jur si, in scurta vreme, in toata regiunea aceea. Credinciosi din toate partile tarii au inceput sa o viziteze si sa i se inchine, apoi veneau sa multumeasca pentru tamaduirile primite.

  Din punctul de vedere al erminiei, aceasta icoana o infatiseaza pe Maica Domnului sezand pe un Tron, tinandu-l in bratele Sale pe Pruncul Hristos. In partea dreapta este zugravit Sfantul Teodosie al pesterilor, monah rus din secolul al XI-lea care a introdus monahismul cenobitic in Rusia si, impreuna cu Sfantul Antonie (pictat in stanga Tronului), a fondat Lavra Pesterilor din Kiev (Lavra Pecerska). Sfantul Antonie a trait in timpul domniei imparatilor Romanos Argyropoulos si Vladimir, evlaviosul conducator al Rusiei si, alaturi de Sfantul Teodosie este considerat ctitor al minunatei manastiri a pesterilor.

  Pana in anul 1288, icoana a ocrotit obstea monahilor de la Manastirea Pesterilor din Kiev, unde facea multe minuni, parte dintre ele consemnate in arhiva manastirii si pastrate pana astazi. In anul 1288, icoana a fost mutata in Manastirea Briansk-Svensk, care are hramul Adormirea Maicii Domnului.

  Fireste, distanta dintre tara noastra si Rusia nu este una deloc prietenoasa. Nu multi dintre noi avem ocazia sa ajungem pana acolo ca sa ne inchinam icoanei Maicii Domnului „Svenskaya”. Insa, avem o veste buna: sa stiti ca Domnul si Maica Sa aud rugaciunile curate din orice loc sunt ele inaltate! sursa:Bizanticons Art

Lucrati nu pentru mancarea cea pieritoare, ci pentru mancarea ce ramane intru viata vesnica...

   Lucrati nu pentru mancarea cea pieritoare, ci pentru mancarea ce ramane intru viata vesnica pe care v’o va da Fiul Omului, caci pe El Si-a pus pecetea Dumnezeu-Tatal.

†

   Iar oamenii, vazand minunea pe care a facut-o, ziceau: 

Acesta este intr’adevar Profetul care va sa vina in lume!…

 Cunoscand deci DOMNUL IISUS, ca au sa vina si sa-L ia cu de-a sila ca sa-L faca rege, S’a dus iarasi in munte, numai El.

  Si cand s’a facut seara, ucenicii Lui s’au coborat la mare. Si intrand in corabie, mergeau in cealalta parte a marii, la Capernaum. Si iata ca s’a facut intuneric, si DOMNUL IISUS, inca nu venise la ei. Si sufland vant mare, marea se intarata.  Dupa ce au vaslit deci ca la douazeci sau treizeci de stadii, L-au vazut pe DOMNUL IISUS, umbland pe apa si apropiindu-Se de corabie si s’au infricosat. Iar El le-a zis: 

 Eu sunt, nu va temeti!

  Deci voiau sa-L ia in corabie, si indata corabia a sosit la tarmul la care mergeau.
  A doua zi, multimea care statea de cealalta parte a marii a vazut ca acolo nu fusese alta corabie decat una in care intrasera ucenicii Sai si ca DOMNUL IISUS nu intrase in corabie impreuna cu ucenicii Sai, ci numai ucenicii Sai plecasera. Din Tiberiada au venit si alte corabii aproape de locul unde ei mancasera painea dupa ce DOMNUL multumise. Deci, cand multimea a vazut ca DOMNUL IISUS, nu este acolo, nici ucenicii Sai, au intrat in corabii si au venit la Capernaum, cautandu-L pe DOMNUL IISUS. Si gasindu-L dincolo de mare, I-au zis: 

Invatatorule, cand ai venit aici?

DOMNUL IISUS le-a raspuns, zicand: 

  Adevar, adevar va spun: Nu pentru ca ati vazut minuni Ma cautati, ci pentru ca ati mancat din paini si v’ati saturat. Lucrati nu pentru mancarea cea pieritoare, ci pentru mancarea ce ramane intru viata vesnica pe care v’o va da Fiul Omului, caci pe El Si-a pus pecetea Dumnezeu-Tatal

Deci au zis catre El: 

Ce sa facem, ca sa savarsim lucrurile lui Dumnezeu?

 DOMNUL IISUS le-a raspuns, zicand: 

Lucrul lui Dumnezeu acesta este, sa credeti in Cel pe Care El L-a trimis.

Deci I-au zis: 

Dar ce minune faci tu, ca sa vedem si sa credem in tine? Ce lucrezi? Parintii nostri au mancat mana in pustie, dupa cum este scris: - Paine din cer le-a dat lor sa manance.

 Deci DOMNUL IISUS le-a zis: 

Adevar, adevar va spun: Nu Moise v’a dat painea din cer, ci Tatal Meu va da din cer painea cea adevarata. Ca painea lui Dumnezeu este aceea care se pogoara din cer si da viata lumii. 

Deci au zis catre El: 

Doamne, da-ne noua intotdeauna painea aceasta…

Si DOMNUL IISUS le-a zis: 

Eu sunt Painea vietii, cel ce vine la Mine nu va flamanzi si cel ce crede in Mine niciodata nu va inseta. Dar Eu v’am spus ca M’ati si vazut, si nu credeti. Tot ce-Mi da mie Tatal, va veni la Mine si pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara pentru ca M’am pogorat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis. Iar voia Celui ce M’a trimis, aceasta este: sa nu-l pierd pe nici unul din cei pe care Mi-a dat, ci sa-l inviez in ziua de apoi. Ca aceasta este voia Tatalui Meu, ca tot cel care-L vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua de apoi.

 Deci Iudeii murmurau impotriva-I fiindca spusese: 

Eu sunt Painea Care S’a pogorat din cer.

 Si ziceau: 

Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, pe ai carui tata si mama noi ii stim? Cum de spune el acum: M’am pogorat din cer!?…

 DOMNUL IISUS, raspunzand, le-a zis: 

Nu murmurati intre voi. Nimeni nu poate veni la Mine daca nu-l va atrage Tatal, Cel ce M’a trimis, si Eu il voi invia in ziua de apoi. Scris este in profeti: Si toti vor fi invatati ai lui Dumnezeu. Asadar, tot cel care a auzit si a invatat de la Tatal, vine la Mine. Nu ca L-a vazut pe Tatal cineva in afara de Cel ce este de la Dumnezeu. Acela L-a vazut pe Tatal. Adevar, adevar va spun: Cel ce crede in Mine are viata vesnica.

Eu sunt Painea vietii. Parintii vostri au mancat mana in pustie, dar au murit, aceasta este Painea care Se pogoara din cer, pentru ca tot cel ce mananca din Ea sa nu moara. Eu sunt Painea cea vie, Care S’a pogorat din cer. De va manca cineva din Painea aceasta, viu va fi in veci. Iar Painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este Trupul Meu.

Sfanta evanghelie dupa Ioan
Capitolul 6: 14-51
sursa foto:ziarullumina.ro

   Potrivit Traditiei despre LEGENDA - IZVORUL TAMADUIRII.

†

 

   In vinerea din Saptamana Luminata praznicul "Izvorul Tamaduirii", nu are data fixa. Sarbatoarea se refera la vindecarea minunata a unui orb, care si-a recapatat vederea dupa ce Maica Domnului i-a vestit lui Leon cel Mare sa-l duca sa se spele cu apa unui izvor aflat intr-o padure din apropierea Constantinopolului.  Potrivit Traditiei, Leon, pe cand era neincoronat, intalneste un batran orb in gradina din apropierea vechii cetati bizantine. Dupa ce discuta cu acesta despre Dumnezeu si Invierea Domnului, orbul ii cere sa-i dea apa si sa-l duca in cetate. Leon cauta in imprejurimi un izvor si in momentul in care constata ca nu are de unde sa-i daruiasca orbului apa, i se descopera Maica Domnului si ii spune: 

Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape. Patrunde, Leone, mai adanc in padure si, luand cu maini apa tulbure, potoleste cu ea setea orbului si unge cu ea ochii lui cei intunecati. 

  Facand ascultare, Leon gaseste izvorul, ii potoleste setea orbului si dupa ce-l spala pe acesta pe fata, apa ii daruieste puterea sa vada.

  Ca urmare a vindecarii minunate, cand Leon cel Mare ajunge imparat, zideste pe locul vindecarii o biserica in semn de recunostinta pentru ajutorul primit de la Maica Domnului.

 Credinciosii care merg la biserica "Izvorul Tamaduirii" din Istanbul, care dateaza din secolul al XIX-lea, pot vedea la subsolul acesteia izvorul cu apa tamaduitoare din trecut. Izvorul este imprejmuit de un edificiu realizat in marmura alba. Apa se scurge intr-un bazin de mici dimensiuni, in care inoata cativa pesti aurii, despre care se spune ca sunt de sute de ani aceiasi la numar si marime. Potrivit unei legende, in anul 1453, cand Constantinopolul este cucerit de turci, un calugar prajea intr-o tigaie cativa pesti in apropierea izvorului. Cand i se vesteste ca turcii au pus stapanire pe Constantinopol, calugarul a spus ca nu va crede decat atunci cand pestii pe care ii prajeste vor reveni la viata. In chip minunat, pestii au sarit din tigaie in izvor si au inceput sa inoate. De la aceasta legenda avem si numele cartierului Balikli, in care se afla Manastirea "Izvorul Tamaduirii", "balikli" insemnand in limba turca "locul unde inoata pestii".

  Crestinii stiu ca "Izvorul Tamaduirii" este o sarbatoare inchinata Maicii Domnului. Insa, avand in vedere ca ea este nedespartita de Fiul ei, ea este si o zi de praznuire a lui Hristos. Mai bine zis, in aceasta zi il sarbatorim in primul rand pe Hristos Cel Inviat, ca Izvor al vindecarilor si apoi pe Maica Domnului, ca persoana care Il poarta neincetat si tainic pe Fiul ei, devind astfel si ea izvor de tamaduire. In icoana "Izvorul Tamaduirii", Maica Domnului este reprezentata cu mainile inaltate in forma de rugaciune, iar Hristos, ca raspuns a rugaciunilor Maicii Sale, binecuvinteaza cu ambele maini.

  La sfarsitul Liturghiei care se oficiaza in aceasta zi, urmeaza slujba de sfintire a apei, dupa o randuiala speciala, pentru ca este strans legata de praznicul Invierii Domnului. Astfel, inceputul slujbei de sfintire a apei, se face cu cadirea in semnul sfintei cruci a mesei pe care este prezenta Sfanta Evanghelie si Crucea si rostirea stihurilor speciale impreuna cu cantarea troparului "Hristos a inviat". In cadrul slujbei se canta irmoasele Canonului Invierii si Cantarea "Ziua Invierii". Apa sfintita astazi este luata de credinciosi pentru vindecarea de bolile sufletesti si trupesti.

  Maica Domnului a daruit si poporului roman izvoare tamaduitoare. Mentionam doar cateva locuri cu ape tamaduitoare: Manastirea Ghighiu din judetul Prahova, biserica "Buna Vestire" din Braila, Manastirea Nucet - Dambovita, Manastirea Dervent, Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, Manastirea Horaicioara din judetul Neamt, Manastirea Glavacioc din judetul Arges si Manastirea Brancoveni din judetul Olt, Manastirea Izbuc din Bihor, Manastirea "Sfanta Ana" - Rohia din judetul Maramures.
sursa:crestinortodox.ro

Cuprinsul CINEI de TAINA a DOMNULUI IISUS.

   Cina cea de Taina - MINUNATA CINA a DOMNULUI IISUS

†

  

   Dupa descrierea imbelsugata masa din Betania si a complotului intemeiat de sinedriu cu complicitatea lui Iuda, Sf. Matei la fel cu Sf. Marcu si cu Sf. Luca, istoriseste pregatirile in vederea pastilor, astfel: 

 Iar in ziua cea dintai a Azimilor, au venit Ucenicii la Iisus, intrebandu-L: Unde voiesti sa-Ti gatim sa mananci Pastile? Iar EI a zis: Mergeti in cetate la cutare si-I spuneti: Invatatorul zice: Vremea Mea s-a apropiat. La tine vreau sa fac Pastile cu Ucenicii Mei. Si au facut Ucenicii precum le-a poruncit lor Iisus si au pregatit Pastile (Matei XXVI, 17-19)

   Discutia cu privire la pregatirile de Pasti se petrece in Betania. Ea este provocata de Ucenici, care se mira oarecum de neglijarea pregatirilor gospodaresti in vederea Praznicului celui mare. El alege doi dintre dansii - pe Ioan si pe Petru (Luca 22: 8) - si-i trimite in Ierusalim, spunandule ca vor fi asteptati de un tanar purtand un urcior cu apa (Marcu 14: 13), care-i va conduce intr-un foisor gata pregatit pentru festivitate (Marcu 14: 15; Luca 22: 12). Acolo, cei doi Ucenici vor face ultimele pregatiri in vederea mesei, conformandu-se intru totul instructiunilor primite de la DOMNUL si pastrand cu strictete secretul acelui loc, ca sa asigure linistea CINEI si sa preintampine intreruperea ei de catre cei ce voiau sa-L prinda.

  Casa apartinea, dupa o veche traditie, MARIEI, mama autorului Evangheliei a doua, iar tanarul cu urciorul, care astepta pe cei doi ucenici la poarta dinspre Rasarit a Ierusalimului, pare a fi chiar Sf. Ioan Marcu (Faptele Sfintilor Apostoli. 12: 12; - 15: 37). Era o casa instarita si incapatoare, putand adaposti un numar mai insemnat de persoane. Avand deasupra, la etaj, un salon sau un foisor special, destinat anumitor reuniuni solemne. In mod obisnuit, grijile economice si cumparaturile se incredintau lui Iuda - acum el nu trebuia sa cunoasca din vreme locul Cinei, ca sa nu provoace arestarea prematura a Mantuitorului.

Dar in ce zi s-au petrecut acestea? Dupa Evangheliile sinoptice (Matei 26: 17; Marcu 14: 12; Luca 22: 7), pregatirile pentru Cina cea de Taina si Cina Insasi s-au petrecut in "prima zi a Azimelor". Bazandu-se pe aceste cuvinte, comentatorii romano-catolici pretind ca Mantuitorul a serbat cu Ucenicii, un adevarat Paste iudaic, asa cum cereau prescriptiunile Legii mozaice si ca, din aceasta cauza, Sfanta Euharistie s-a instituit nu cu paine dospita, cum sustine din vechime Biserica Ortooxa, ci cu azima.

  Adevarul nu este insa asa cum il prezinta catolicii, caci Cina cea de Taina nu s-a praznuit odata cu Pastile iudiaice ci cu 24 de ore mai inainte, adica in seara zilei de Joi, 13 Nisan, cum precizeaza Evanghelia a patra (Ioan 13: 1). Sfanta Euharistie nu s-a instituit cu azima, ci cu paine dospita (artos) cum arata Evanghelistii sinoptici (Matei 26: 26; Marcu 16: 22 si Luca 22: 19). Cina cea de Taina nu a fost un paste iudaic, ci un Paste cu totul nou si deosebit, care desfiinteaza pe cel iudaic si-l inlocuieste cu Sfanta Euharistie, jertfa si taina in acelasi timp.

Intr-adevar, toti Evangheiistii sunt de acord in a ne informa ca Rastignirea Mantuitorului s-a facut vineri dupa amiaza si mai inainte de sosirea pastilor iudaice, care aveau sa inceapa numai dupa apusul soarelui. Ei arata ca DOMNUL n-a fost rastignit chiar in ziua de Pasti, caci Simon Cirineanul este descris ca venind de la camp, cu o povara in spate, soldatii sunt aratati purtand arme, iar magazinele sunt deschise, putandu-se face in graba cumpararea giulgiului si aromatelor necesare inmormantarii DOMNULUI.

  Ei ne spun de asemenea ca iudeii n-au vrut sa intre in pretoriu, unde Pontiu Pilat judeca pe MANTUITORUL, ca sa nu se spurce si sa poata manca dupa randuiala Pastile, si ne informeaza limpede ca Cina cea de Taina s-a petrecut cu o seara inainte de Rastignire, adica Joi, 13 Nisan. Dupa legea mozaica, nici ziua de 13 Nisan, nici ziua de 14 Nisan nu erau zile de azime. Zilele de azime se incepeau abia dupa apusul soarelui sau dupa trecerea zilei de 14 Nissan, cand calendarul iudaic insemna inceputul zilei de 15 Nissan si cand se injunghia cu solemnitate deosebita, la Templul cel mare din Ierusalim, mielul pascal destinat preotilor si arhiereilor.

  Se introdusese insa obiceiul ca orice aluat si orice paine dospita sa fie distruse si indepartate din case inca din primele ore ale diminetii de 14 Nisan si ca injunghierea mieilor, adusi in mare numar da capilor de familie pentru cina pascala, sa se inceapa la templu inca din zorii aceleiasi zile de ajun.

   Din aceasta cauza, 14 Nisan - ajunul Pastilor - a devenit, in vocabularul curent al iudeilor "prima zi a Azimelor" si "ziua cand trebuiau sa injunghie mielul de Paste". Ori, aceasta zi se incepuse, in anul Rastignirii DOMNULUI, inca din seara zilei de Joi, 13 Nisan si la aceasta din urma se refera Evanghelistii sinoptici, cand ne vorbesc despre data pregatirilor pentru Cina cea de Taina si despre data Cinei insasi. Intre Evanghelisti, nu exista asadar nici o nepotrivire reala cu privire la data Rastignirii si la data instituirii Sfintei Euharistii. De aceea adevarul este de partea Bisericii Ortodoxe, care a pastrat cu sfintenie traditia savarsirii tainei a Sfintei Euharistii cu paine dospita.

 

Instituirea Sfintei Euharistii

  Ea este istorisita si de Evanghelistii sinoptici (Matei XXVI, 26-29; Marcu XIV, 22-25 si Luca XXII, 16-20), precum si de catre Sf. Apostol Pavel (I Cor. XI, 23-25), formand de la inceput centrul cultului crestin (Sf. Justin, Apoi. I, 66, 3). Relatarea ei lipseste in Evanghelia a patra, caci Sf. Ioan nu mai gaseste necesar sa repete, in scrierea sa, ceea ce se afla destul de clar si de complet in sinoptici si ceea ce se practica in chip uniform si constant in toate adunarile de cult ale comunitatilor crestine de la cuvsfarsitul veacului apostolic.

   De fapt, Ioan vorbise despre aceasta taina, cand reprodusese, indata dupa inmultirea painilor, cuvantarea Mantuitorului despre "painea vietii", adica despre impartasirea credinciosilor cu insusi Trupul si Sangele Sau (Ioan VI, 48), asa incat si pentru acest motiv nu mai avea nevoie sa revina asupra unui subiect atat de cunoscut. In completarea Evanghelistilor sinoptici, el noteaza asa dar doar faptul ca Mantuitorul, ramas numai cu cei unsprezece Apostoli dupa plecarea tradatorului, respira usurat, ca dupa eliberarea de o povara apasatoare si zice: "Acum s-a proslavit Fiul Omului si Dumnezeu s-a proslavit in El. Daca s-a proslavit Dumnezeu in El, si Dumnezeu il va proslavi pe El in Sine si indata il va proslavi" (Ioan XIII, 31-32). Prin aceste cuvinte, Mantuitorul face aluzie la moartea Sa pe Cruce, la inviere si la inaltare si incepe sa pregateasca pe ucenici pentru clipa despartirii.

   Daca Sf. Ioan Evanghelistul ar fi voit sa istoriseasca instituirea Sf. Euharistii, de buna seama ca aici ar fi intercalat referatul sau.

   Instituirea Sf. Euharistii este descrisa aproape cu aceleasi cuvinte si de catre Evanghelistii sinoptici si de catre Sf. Apostol Pavel: "Deci mancand ei, a luat Iisus painea si multumind, a frant si a dat Ucenicilor zicand: Luati, mancati, acesta este Trupei Meu. Si luand paharul si multumind, le-a dat zicand: Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi se varsa, spre iertarea pacatelor" (Matei XXVI, 26-28; Marcu XIV, 22-24; Luca XXII, 19-20; I Cor. XI, 23-25). Sf. Luca (XXII, 19) si Sf. Pavel (I Cor. XI, 24) ne informeaza ca Domnul, indata dupa cuvintele de instituire a Sfintei Euharistii, a adaugat: 

Aceasta s-o faceti spre pomenirea Mea.

   Concordanta dintre Evanghelistul Matei, martor direct la Cina cea de Taina si Apostolul Pavel, care a primit dogma euharistica chiar de la Iisus Hristos, printr-o revelatie directa si personala - de pe o parte - si dintre Evanghelistii Marcu si Luca, ucenici directi ai Apostolilor si martori ai traditiei si practicii Bisericii Primare - pe de alta parte - are o deosebita insemnatate, caci ne arata ca dogma euharistica n-a suferit niciun fel de evolutie in dezvoltarea vietii crestine si ca Biserica Ortodoxa a pastrat-o asa cum a primit-o dela insusi intemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos.

   Cuvintele biblice despre instituirea Sf. Euharistii constituesc prin urmare un document istoric original, inzestrat cu puterea unei marturii directe, obiective si sincere despre origina si intelesul acestei Sfinte Taine. Aceste cuvinte ne arata ca, la Cina cea de Taina, Domnul a prefacut cu adevarat painea dospita (artos) in insusi Trupul Sau, iar vinul in insusi Sangele Sau, rostind pentru fiecare o rugaciune speciala si impartasind apoi cu fiecare pe ucenici. In noaptea cand a fost prins - deci cu o zi inainte de Pastile iudaic - Domnul a instituit asa dar o adevarata sfanta si dumnezeiasca Taina, oferind credinciosilor un nou si supranatural mijloc de comuniune cu El.

   Sf. Euharistie nu este deci numai o comemorare istorica, un simplu simbol sau un simplu rit, cum invata de obicei protestantii, ci constituie cu adevarat o jertfa si o Taina. Ea inlocuieste jertfele Vechiului Testament, Pasha iudaica si tot cultul Legii Vechi si inaugureaza cultul cel desavarsit al religiei crestine. De aceea toate sfintele noastre slujbe s-au concentrat de la inceput in jurul Sfintei Liturghii, in cadrul careia se savarseste jertfa si Taina euharistica.

   In istorisirea instituirii Sfintei Euharistii, se disting doua momente diferite: momentul prefacerii si momentul impartasirii. Momentul prefacerii coincide cu rugaciunea speciala rostita de Domnul mai intai asupra painii si apoi asupra vinului. Prefacerea elementelor euharistice este deci anterioara impartasirii. Ea necesita o rugaciune anumita, epiclesa, pe care Biserica Ortodoxa o cunoaste din cele mai vechi timpuri si pe care liturghisitorul o rosteste totdeauna asupra cinstitelor Daruri. Dupa savarsirea prefacerii, Domnul ofera ucenicilor Sai nu paine si vin, ci insusi Trupul si Sangele Sau.

   Gresesc deci protestantii, care pun tot accentul numai pe momentul impartasirii si gresesc si romano-catolicii, care socotesc ca prefacerea elementelor euharistice nu s-a facut de Domnul in clipa binecuvantarii - care precede frangerea Trupului si distribuirea Sangelui Domnului - ci in momentul cand Mantuitorul invita pe ucenici sa se impartaseasca. Romano-catolicii gresesc de asemenea si cand impartasesc credinciosii lor laici numai cu Trupul Domnului, rezervand impartasirea cu ambele forme doar membrilor ierarhiei bisericesti. Nici Evangheliile sinoptice, nici cuvintele Sf. Apostol Pavel nu pot fi invocate in sprijinul unor astfel de neintemeiate credinte si practici.

sursa:crestinortodox.ro